Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 251/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 251/
Ședința publică din 22 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Marius Gabriel Săndulescu
JUDECĂTOR 2: Teodora Gheorghe Sorescu G--
JUDECĂTOR 3: Marioara Dumitru
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin procuror.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de recurentul, împotriva deciziei penale nr.46/R din 21 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit: recurentul-petent și intimata.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care,
Reprezentantul parchetului arată că nu mai are cereri prealabile de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul pune concluzii de respingere a recursului ca inadmisibil, deoarece este formulat împotriva unei decizii definitive.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, deliberând constată:
Prin sentința penală nr. 463 din 20 noiembrie 2007 pronunțată de către Judecătoria Horezu în dosarul nr-, a fost respinsă ca neîntemeiată, în baza art. 2781alin. 8 lit. a Cod procedură penală, plângerea formulată de către petentul împotriva rezoluției din 20 decembrie 2006 și rezoluției din 28 ianuarie 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că declarația intimatei, acuzată că ar fi comis infracțiunea prevăzută de art. 260 alin. 1 Cod penal, corespunde adevărului și astfel, în mod corect procurorul a confirmat propunerea organului de poliție de a nu se începe urmărirea penală față de intimată.
Sentința a fost atacată cu recurs de petent, iar prin decizia penală nr. 46/R din 21 ianuarie 2008 Tribunalul Vâlceaa respins ca nefondat recursul și l-a obligat pe recurent la plata sumei de 50 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În considerentele deciziei se menționează că sentința recurată este legală și temeinică, întrucât nu a fost făcută în niciun mod dovada comiterii de către intimată a infracțiunii de mărturie mincinoasă.
S-a observat că petentul a mai formulat plângere împotriva rezoluției nr. 137/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, prin care a fost dispusă neînceperea urmăririi penale față de aceeași intimată, sub aspectul săvârșirii aceleiași infracțiuni, de mărturie mincinoasă, astfel că, potrivit art. 278/1 alin. 11 Cod de procedură penală, aceasta nu ar mai putea fi urmărită pentru aceeași faptă decât în cazul în care s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de către organul de urmărire penală, ceea ce nu este cazul în speță.
Petiționarul a atacat cu recurs decizia pronunțată de tribunal, criticând-o ca nelegală și netemeinică și solicitând casarea; a fost depus la dosar un memoriu, în care recurentul își susține plângerea și cere desființarea tuturor rezoluțiilor și hotărârilor judecătorești ce nu-i sunt favorabile.
Curtea, analizând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, cum și a înscrisului depus de recurent, potrivit art. 385/14 alin. 1 din Codul d e procedură penală, constată că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În conformitate cu dispozițiile art. 417 lit. c) din Codul d e procedură penală, hotărârea instanței de recurs rămâne definitivă la data pronunțării acesteia, când cuprinde obligarea la plata cheltuielilor judiciare, în cazul respingerii recursului.
Aceasta este situația și în speța dedusă judecății, căci prin decizia penală recurată, cu nr. 46/R/2008, a fost soluționat recursul declarat împotriva hotărârii primei instanțe, astfel că la data pronunțării (21.01.2008) această soluție era definitivă și, prin urmare, intrată în puterea lucrului judecat.
Art. 385/1 Cod de procedură penală prevede în mod expres care sunt hotărârile supuse recursului, printre acestea nefiind înscrise și cele definitive.
Or, în situația în care recursul a fost declarat prin încălcarea legii, împotriva unei hotărâri nesupuse recursului, el trebuie respins ca inadmisibil.
Ca sancțiune procesuală, inadmisibilitatea operează automat și inevitabil, ori de câte ori un act procesual este lipsit de bază legală.
Așa fiind, curtea va pronunța o soluție în conformitate cu dispozițiile art. 385/15 pct. 1 lit. b) din Codul d e procedură penală, iar în baza art. 192 alin. 2 îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul, împotriva deciziei penale nr. 46/R din 21 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă pe petentul-recurent la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 aprilie 2008 la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehn.
2 ex./12.05.2008
Președinte:Marius Gabriel SăndulescuJudecători:Marius Gabriel Săndulescu, Teodora Gheorghe Sorescu, Marioara Dumitru
