Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 3/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
SENTINȚA PENALĂ NR. 3/PI/2010
Ședința publică din 14 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Rus Claudia
Grefier: - -
S-a luat în examinare plângerea împotriva actelor procurorului formulată de petentul.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat petentul, în stare de detenție și a lipsit intimatul i.
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEAa fost prezentat de procuror.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau cereri prealabile, instanța a acordat părților cuvântul asupra plângerii.
Petentul a solicitat admiterea plângerii pe care a formulat-o, desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale atacate și trimiterea cauzei la procuror, în vederea începerii urmăririi penale față de intimat sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, arătând că intimatul, în calitatea pe care a avut-o, aceea de procuror, i-a interzis să poarte discuții în limba maghiară cu concubina sa.
Procurorul a solicitat respingerea plângerii, apreciind că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale este temeinică și legală, ținând seama de dispozițiile art. 7 Cod procedură penală.
CURTEA DE APEL
Asupra plângerii împotriva actelor procurorului de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin rezoluția din 1 octombrie 2009, dată în dosarul nr. 283/P/2009, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEAa dispus, în baza art. 228 Cod procedură penală cu referire la art. 10 lit. a Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale în cauză față de magistrat procuror, în prezent eliberat din funcția de procuror, pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, faptă prev și ped. de art. 246 cod penal, deoarece fapta pentru care s-a solicitat cererea penală nu există.
În considerentele rezoluției s-a reținut că, în data de 17 februarie 2009, pretinsa parte vătămată, deținut în Penitenciarul Satu -M, a formulat plângere împotriva intimatului procuror, care a efectuat urmărirea penală în dosarul nr. 3061/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu -M, susținând că a comis infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prin aceea că, în cursul lunii august 2004, l-a obligat ca în discuțiile pe care le-a purtat cu concubina sa, să folosească limba română, interzicându-i să folosească limba maghiară, partea vătămată susținând că această interdicție, de folosire a limbii maghiare, i-a cauzat grave prejudicii morale și materiale pentru care solicită despăgubiri în valoarea totală de 100.000 euro.
Procurorul de caz a reținut că, din materialul de urmărire penală rezultă că, în luna august 2004, petentul a fost cercetat penal în dosarul nr. 3061/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu -M, în care în care avea calitatea procesuală de inculpat.
S-a reținut că, din datele mai sus expuse rezultă cu prisosință faptul că, în cauze nu subzistă vreo faptă de natură penală, cât timp din principiile fundamentale ale procedurii penale rezultă că în procesul penal limba oficială folosită este limba română, iar față de pretinsul petent era deschis un proces penal, el având calitatea de inculpat. S-a mai adăugat că petentul este cetățean român, vorbitor al limbii române și care nu a suferit prejudicii fizice, morale sau materiale din presupusul fapt abuziv, prin aceea că i s-a impus folosirea limbii române atât în relaționarea cu subiecții oficiali ai procesului penal cât și cu persoanele cărora li s-a permis să ia contactul cu el, în perioada arestului preventiv.
În aceste condiții, s-a reținut că în cauză, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor pentru care petentul a solicitat cercetarea intimatului nu există în materialitatea sa, nefiind o faptă de natură penală, civilă, administrativă ori disciplinară, folosirea limbii române în cursul procesului penal fiind o obligație prevăzută în art. 7 din Codul d e procedură penală.
Plângerea formulată de petent împotriva acestei rezoluții a fost respinsă ca neîntemeiată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA prin rezoluția din 19 octombrie 2009, dată în dosarul nr. 475/II.2/2009.
În considerentele rezoluției s-a reținut că, petentul a formulat plângerea în data de 16 februarie 2009, pe care a completat-o în data de 27 martie 2009, împotriva procurorului, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, constând, afirmativ, în faptul că acesta a dispus ofițerului de serviciu de l IPJ S-M, în cursul lunii august 2004, în timp ce petentul era arestat, să interzică folosirea limbii materne la vorbitorul cu concubina sa,.
Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale a formulat plângere petentul, solicitând infirmarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de intimatul, fost procuror, în prezent avocat în cadrul Baroului de Avocați S-
În motivarea plângerii sale (aflată la filele 1-2 din dosarul nr. 273/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA ), petentul precizează că, în cursul lunii august 2004, în timp ce era arestat în Arestul IPJ S-M, intimatul, care la acea dată era procuror, i-a dispus ofițerului de serviciu de la IPJ S-M să-i interzică să folosească limba maternă la vorbitorul cu concubina sa, deși acest lucru îi este interzis, atât de Constituția României, cât și de legile în vigoare.
Mai face referire petentul că vorbitorul nu este o procedură judiciară și că plângerea sa a fost interpretată în mod greșit și că a fost respinsă deoarece intimatul a lucrat ca și procuror, iar tatăl acestuia este, la rândul său, procuror.
Pentru considerentele mai sus arătate, petentul a solicitat infirmarea rezoluției și trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale față de intimat.
Examinând rezoluția atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar plângerea formulată de inculpat este nefondată și urmează a fi respinsă ca atare, potrivit dispozițiilor prezentei.
Astfel, petentul susține că, în luna august a anului 2004, în timp ce se afla în detenție preventivă în Arestul IPJ S-M intimatul, la acea dată procuror, i-ar fi dispus ofițerului de serviciu să-i interzică petentului să folosească limba sa maternă la vorbitorul cu concubina sa.
Este adevărat că, potrivit art. 7 alin. 1 Cod procedură penală, în procesul penal procedura judiciară se desfășoară în limba română dar, potrivit alineatului 2 al aceluiași articol, în fața organelor judiciare se asigură părților și altor persoane chemate în proces folosirea limbii materne, actele procedurale întocmindu-se în limba română.
Astfel, potrivit art. 13 din Constituție, în România, limba română este limba oficială, reglementare care are în vedere și procedurile judiciare, iar în conformitate cu art. 128 din Constituție, este garantată posibilitatea folosirii limbii materne și a unui traducător în justiție.
De asemenea, art. 14.3 din Pactul internațional referitor la drepturile civile și politice consfințește dreptul la informare asupra învinuirii în limba pe care o înțelege acuzatul și în cel mai scurt timp, iar potrivit art. 6 paragraful 3 lit. c din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale, orice acuzat are dreptul să fie asistat în mod gratuit de către un interpret dacă nu înțelege sau nu vorbește limba folosită la audiere.
Principiul folosirii limbii materne se află în legătură directă cu principiul garantării dreptului la apărare, iar cunoașterea unei limbi sau posibilitatea de exprimare constituie o chestiune de fapt, așa încât organul judiciar va aprecia în mod suveran în ce măsură inculpatul sau o altă parte înțeleg sau nu o limbă și chiar și în situația în care se constată că o parte înțelege limba română, organul judiciar va trebui să explice termenii de specialitate atunci când nu sunt înțeleși.
Într-o directă legătură cu prevederile art. 7 se află cele ale art. 8 Cod procedură penală, potrivit cărora, părțile care nu vorbesc sau înțeleg limba română ori nu se pot exprima li se asigură, în mod gratuit, posibilitatea de a lua cunoștință de piesele dosarului, dreptul de a vorbi, precum și dreptul de a pune concluzii în instanță, prin interpret.
Sub acest aspect se impune precizarea că, norma enunțată la art. 6 paragraful 3 lit. e din Convenția europeană a drepturilor omului a fost interpretată de CEDO în aplicării ei și în cazul în care acuzatul înțelege, dar nu vorbește limba folosită la audieri și chiar dacă avocatul său înțelege și vorbește această limbă și, în ciuda faptului că textul vorbește de limba folosită la "audieri", obligația asigurării unui interpret se întinde și la faza de urmărire penală, precum și la toate actele a căror traducere este necesară pentru asigurarea unui proces echitabil (cauza Luedicke, și împotriva Germaniei).
Pe de altă parte, la realizarea procesului penal de aplicare a legii penale celor care au săvârșit infracțiuni, contribuie instanțele judecătorești, Ministerul Public, organele de cercetare penală, cu participarea activă a învinuitului sau inculpatului, a părții vătămate, a părții civile și a părții responsabile civilmente, precum și a apărătorilor acestora, Ministerul Public și organele de cercetare penală având sarcina de a descoperi infracțiunile săvârșite și de a identifica persoanele care le-au săvârșit, precum și de le aduce în fața instanței judecătorești.
Potrivit art. 200 Cod procedură penală, urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată, iar potrivit art. 201 Cod procedură penală, urmărirea penală se efectuează de către procurori și de către organele de urmărire penală.
Efectuarea urmăririi penale cuprinde întreaga activitate desfășurată de organele de urmărire penală, încadrată între actul de începere a urmăririi penale și actul prin care aceasta este finalizată prin rechizitoriul de trimitere în judecată a inculpatului.
Așa cum rezultă din plângerea petentului, aceasta nu vizează activitatea procurorului desfășurată în cursul urmăririi penale, ci o cu totul altă situație, care excede activității de urmărire penală, respectiv prezentarea unei persoane deținute în arest preventiv la vorbitor.
Este de reliefat că, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, respectiv a Ordinului nr. 2174/C din 20 octombrie 2008 (care a abrogat Ordinul nr. 3042/C din 28 noiembrie 2007) al Ministerului Justiției, persoanele private de libertate au dreptul să primească vizite în spații special amenajate, doar sub supraveghere vizuală, a personalului locului de deținere, directă sau prin intermediul unor sisteme electronice.
De asemenea, la data la care susține petentul că s-ar fi petrecut incidentul, respectiv în luna august a anului 2004, era în vigoare Ordinul nr. 3131/2003 al Ministerului Justiției privind durata și periodicitatea vizitelor, numărul și greutatea pachetelor de alimente, precum și bunurile care pot fi primite, păstrate și folosite de către persoanele aflate în executare pedepselor privative de libertate, iar potrivit art. 1 din acest ordin, persoanele private de libertate pot fi vizitate, cu consimțământul lor, de către membrii de familie, precum și de către alte persoane, în spații speciale amenajate, sub supravegherea vizuală a personalului unității de deținere, iar potrivit art. 2, modalitatea de acordare a vizitei (la masă, obișnuite, la cabină), se hotărăște de comandantul/directorul unității de detenție, în raport și de conduita adoptată pe timpul detenției de către persoanele private de libertate și de gradul lor de periculozitate.
Potrivit art. 246 Cod penal, abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor constă în fapta funcționarului public care,în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu,cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos.
Or, așa cum rezultă din actele normative mai sus arătate, procurorul de caz nu avea atribuția de a aproba vizita concubinei petentului și nici posibilitatea de a solicita personalului unității de deținere să-i interzică petentului să poarte discuția cu vizitatorii în limba sa maternă, respectiv limba maghiară, câtă vreme supravegherea vizitelor se face doar vizual.
Este știut că, doar în cazul unor situații speciale i se poate interzice unei persoane deținute să ia legătură cu anumite persoane, dar aceste situații sunt strict reglementate.
Față de cele ce preced, curtea va reține vă rezoluția atacată, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimat, în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. a Cod procedură penală, este temeinică și legală, câtă vreme fapta de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor cu privire la care petentul a solicitat să fie cercetat intimatul, nu există.
Astfel fiind, în baza art. 278/1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală, se va respinge ca nefondată plângerea petentului care, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va dispune obligarea petentului la plata sumei de 50 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 278/1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondată plângerea formulată de petentul -, fiul lui și -, născut la 26 septembrie 1970, deținut în Penitenciarul Satu -M, împotriva rezoluției din 1 octombrie 2009 dată în dosarul nr. 273/P/2009 de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA și a rezoluției din 19 octombrie 2009 dată în dosarul nr. 475/II.2/2009 de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, pe care le menține.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă petentul la plata sumei de 50 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare și de la comunicare cu petentul și cu intimatul.
Pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
red. sentință -
tehnored. 3 ex. 20.01.2010, pc
Președinte:Rus ClaudiaJudecători:Rus Claudia
