Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 31/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACAU
SECTIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.31/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 15 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Ecaterina Ene judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
*********************
Ministerul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACAU
-reprezentat legal prin procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarate de revizuientul, împotriva deciziei penale nr.748/R din 21.10.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul revizuient.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța a solicitat recurentului revizuient a preciza împotriva cărei încheieri a formulat recurs.
La cererea instanței recurentul-revizuient a arătat că a formulat revizuire împotriva deciziei penale nr.748/R/21.10.2008 prin care i-a fost respinsă revizuirea ca nefondată și cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate.
Instanța din oficiu, pune în discuție admisibilitatea recursului, având în vedere că decizia prin care a fost soluționată cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate invocată de recurentul-revizuient este definitivă.
Nemaifiind cereri de formulat, curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Recurentul - revizuient, a expus pe scurt motivele de recurs ce au fost depuse la dosarul cauzei și solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru ca aceasta să sesizeze Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate invocată.
Reprezentantul parchetului având cuvântul solicită respingerea recursului ca inadmisibil.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.495 din data de 09.iunie.2008, a Judecătoriei Onești, pronunțată în dosarul nr-, în temeiul art.403 alin.3 Cod procedură penală, a fost respinsă cererea revizuientului, fiul lui și, născut la 20.04.2056 în comuna, județul B, CNP -, domiciliat în orașul Târgu Ocna str.-, -.2.B,.12, județul B, formulată împotriva sentințelor penale nr.458/2007 și nr.252/2008, ambele ale Judecătoriei Onești.
Ca efect al respingerii cererii sale, revizuientul a fost obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanța a avut în vedere că prin sentința penală nr.458 din data de 22.mai.2007 Judecătoriei Oneștia fost admisă plângerea petentului, în contradictoriu cu făptuitorii G și, în baza art.278/1 pct.8 lit.b Cod procedură penală, a fost desființată rezoluția de neîncepere a urmării penale nr.438/P/19 martie 2007, cauza fiind trimisă procurorului, pentru a fi audiat în calitate de făptuitor și pe numitul, iar prin sentința penală nr.252/14 martie 2008, rămasă definitivă la 7 aprilie 2008 prin nerecurare, a fost respinsă plângerea petentului formulată împotriva soluției procurorului.
Prima instanță a mai avut în vedere că revizuirea unor astfel de hotărâri este inadmisibilă, întrucât prin aceste sentințe nu a fost soluționat fondul unei cauzei penale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul, care a solicitat a se constata că cele două hotărâri nu se pot concilia, întrucât prima a fost admisă plângerea împotriva făptuitorilor G și, iar prin cealaltă plângere i-a fost respinsă.
Prin decizia penală nr.748/R din data de 21-10.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b din Cod procedură penală, a fost respins ca nefondat recursul revizuientului.
De asemenea, prin aceeași decizie a fost respinsă și cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate invocată.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat recurentul să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a dispus, ca cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul procurorului se fie suportate de către stat.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește revizuirea întemeiată pe dispozițiile art.394 alin.1 lit.e Cod procedură penală, când două sau mai multe hotărâri judecătorești nu se pot concilia, trebuie îndeplinite cumulativ două condiții:
- să existe două sau mai multe hotărâri definitive;
- hotărârile să nu se poate concilia.
Cu privire la prima condiție, aceasta se consideră realizată, numai dacă este vorba de două sau mai multe hotărâri penale definitive care conțin o rezolvare a fonduului cauzei.
Ori, în speță cele două hotărâri sunt succesive, cea ce-a doua fiind pronunțată după casarea primei sentințe.
Mai mult decât atât, prin prima sentință s-a trimis cauza procurorului pentru a se administra anumite probe.
Pe cale de consecință, nu pot forma obiectul unei cereri de revizuire pentru caz de inconciabilitate, o hotărâre de desesizare prin restituirea cauzei procurorului și o hotărâre prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva unei soluții a procurorului.
Cât privește cea dea doua condiție, prin niciuna din hotărâri, nu a fost rezolvat fondul unei cauze penale, deoarece nu a fost soluționată acțiunea penală prin condamnare, achitare ori încetare a procesului penal și nici acțiunea civilă alăturată raportului juridic de drept penal.
Prin decizia XVII/2007, publicată în 542/17 iulie 2008 în ședința din 19 martie 2007, - Secțiile unite a admis recursul în interesul legii declarat de către procurorul general al Parchetului de pe lângă și a stabilit că, cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive pronunțate în temeiul art.278/1 lit.8 lit.a și b din Cod procedură penală este inadmisibilă.
Deciziile instanței supreme pronunțate de recursul în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe.
Sentința penală nr.252/14 martie 2008 rămas definitivă prin nerecurare.
Dacă petentul nu a înțeles să promoveze această cale de atac ordinară - recursul - nu înseamnă că are la îndemână o cale extraordinară de atac - revizuirea.
Procurorul prin referatul 193/III/6/2008 a arătat că nu a identificat vreun caz care să se încadreze în prevederile art.394 și următoarele Cod procedură penală(fila 2 dos fond).
Excepția de neconstituționalitate invocată, în sensul că revizuirea ar trebui să privească și hotărârile prin care se rezolvă plângeri la soluția procurorului, nu numai hotărârile de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare, a fost ridicată pentru prima oară în recurs și atunci la sfârșitul dezbaterilor, iar ceea ce este mai important nici nu are legătură cu cauza, deoarece în speță nu sunt hotărâri care să nu se poată concilia, deoarece, așa cum s-a arătat mai sus sentințele sunt succesive, cea de-a doua hotărâre, fiind pronunțată după ce prin prima hotărâre, instanța s-a dezinvestit, trimițându-se cauza procurorului.
Prin urmare, cererea de sesizare a Curții Constituționale urmează a se respinge, iar recursul revizuientului fiind nefondat, va fi respins ca atacare cu plata corespunzătoare a cheltuielilor judiciare către stat ocazionate.
Revizuientul-petent a declarat recurs împotriva dispoziției Tribunalului prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate ridicată.
În motivarea scrisă a recursului și în susținerile orale, recurentul-revizuient a criticat hotărârea Tribunalului, arătând următoarele:
Excepția de neconstituționalitate nu este contrară prevederilor alin. 1, 2 sau 3 din art. 29 din Legea nr.47/1992, astfel încât instanța a considerat în mod greșit faptul că excepția este inadmisibilă și a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Conform art.129 din Constituția României: "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii",legiuitorul a prevăzut posibilitatea oricărei persoane interesate să formuleze căi de atac împotriva hotărârilor instanțelor judecătorești, de orice fel ar fi ele, în condițiile legii.
Cu toate acestea, dispozițiile art. 394 alin. 1 lit. e se referă numai la hotărârile definitive care au soluționat fondul cauzei, încălcând vădit dreptul de a recurge la o cale de atac împotriva unor hotărâri care deși sunt definitive și irevocabile, totuși nu au soluționat fondul cauzei.
De aici se naște întrebarea în ce măsură o persoană poate contesta refuzul sau tergiversarea soluționării unei cauze penale în care, în urma soluționării plângerilor împotriva actelor procurorului i s-a dat câștig de cauză, dosarul a fost retrimis la Parchet pentru continuarea cercetărilor, cercetări care stagnează, petentul neavând nici o cale legală de atac față de aceste situații.
Se ajunge la situația în care, neavând la îndemână nici o cale de atac, persoana vătămată ajunge în situația de a-și pierde dreptul de valorificare a unui drept încălcat prin prescripția dreptului său la acțiune, din moment ce nici o cale de atac nu-i permite întreruperea termenului prescripției.
Se consideră că tocmai pentru aceste situații au fost instituite dispozițiile art.394, alin.1, lit. e, Cod Procedura Penală, respectiv alin. 4 al aceluiași articol, care prevede că în cazul prevăzut de lit.e, toate hotărârile care nu se pot concilia sunt supuse revizuirii.
În motivarea recursului se mai arată:
În dosarul nr- al Judecătoriei Onești în ședința publică din data de 22.05.2007, a fost admisă plângerea penală formulată în contradictoriu cu făptuitorii G si -, a fost desființată rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr.439/P/19.03.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Onești si a fost trimisă cauza procurorului, pentru a fi audiat în calitate de făptuitor și -.
Aceasta sentința a rămas definitivă și irevocabila ca urmare a respingerii recursurilor formulate de către făptuitorii in cauza.
Prin urmare, dosarul a fost retrimis la Parchet în vederea continuării cercetărilor penale în ceea ce-l privește pe G și a audierii, în calitate de făptuitor, a numitului -.
Dosarul a primit nr-, pe rolul aceleiași instanțe și In urma cercetărilor efectuate cu privire la făptuitorul -, s-a constatat de către Procuror ca acesta nu a săvârșit infracțiunile prevăzute de Legea 60/2003 pentru aprobarea OG55/2002, privind regimul de deținere al câinilor periculoși sau agresivi.
A formulat în termenul legal plângere împotriva acestei soluții, soluție care a fost, de altfel, menținută prin rezoluția nr.-, a Primului Procuror, n dosarul nr-, sentință rămasă definitivă prin nerecurare, aflându-se în imposibilitate medicală de a formula recurs în termenul legal, situație în care a introdus pe rolul aceleiași instanțe o cerere de revizuire, dosarul având nr- aflându-se în acest moment în faza de recurs, pe rolul Tribunalului Bacău.
Având în vedere faptul că de la data pronunțării acestor sentințe și până în prezent față de făptuitorul G nu a fost luat nici o măsura în sensul scoaterii acestuia de sub urmărire penala și nici nu au fost continuate cercetările, se consideră că se flă în situația în care nu își poate valorifica un drept pe calea acțiunii în justiție, drept care, mai mult, i-a fost recunoscut în ceea ce-l privește pe făptuitorul
Față de această situație și față de cele invocate mai sus, se apreciază că se află în imposibilitatea de a continua demersul legal în ceea ce-l privește pe făptuitorul
Mai mult, nu se poate constata dacă procurorul s-a conformat celor impuse prin sentința penala nr. 458/22.05.2007 în dosarul - și nici motivul pentru care nu a făcut acest lucru, în această situație măsura continuării cercetării penale în ceea ce-l privește, rămânând valabilă, situație în care de asemenea legiuitorul nu pune la dispoziție nici o cale de atac împotriva măsurilor întreprinse de către procuror pe parcursul efectuării actelor dispuse în cauză.
Se consideră că dispozițiile art. 394 alin.1 lit.e Cod procedură penală ar trebui interpretate în sensul de mai sus, în cazurile de revizuire prevăzute de art.394, lit. a, b, c, d Cod procedură penală, făcându-se trimitere la hotărâri de achitare, de încetare a procesului penal, ori de condamnare.
Prin sintagma "toate hotărârile care nu se pot concilia", trebuie înțeles, în opinia recurentului, că legiuitorul a avut în vedere nu numai hotărâri definitive de condamnare, achitare sau încetarea procesului penal, ci și orice alte hotărâri, inclusiv hotărârile date în cauzele având ca obiect plângeri în temeiul art. 278/1 Cod procedură penală.
Analizând hotărârea recurată în raport de motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursul este fondat și urmează a fi admis pentru considerentele care vor fi prezentate.
Din examinarea preambulului hotărârii recurate rezultă că anterior constatării de Tribunal a recursului în stare de judecată și a da cuvântul părților pe fondul recursului, recurentul-revizuient a arătat instanței că înțelege să invoce excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.394 Cod procedură penală și a solicitat a se dispune sesizarea Curții Constituționale a României pentru a soluționa excepția de neconstituționalitate.
În aceste condiții, în mod greșit, Tribunalul a justificat respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, susținând că această cerere ar fi fost formulată după începerea dezbaterilor pe fondul recursului.
Apoi, Curtea constată că Tribunalul nu a dat cuvântul recurentului-revizuient cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată, concluzii punând cu privire la această cerere doar procurorul, fiindu-i încălcat dreptul la apărare al recurentului-revizuient.
În conformitate cu prevederile art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale a României:"Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.
Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare.
Pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate judecarea cauzei se suspendă.
Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.", iar potrivit art.303 alin.6 Cod procedură penală: "Instanța suspendă judecata, prin încheiere motivată, și în cazul în care a fost ridicată o excepție de neconstituționalitate, până la soluționarea de către Curtea Constituțională a excepției. Dacă inculpatul este arestat, se aplică în mod corespunzător prevederileart. 300^2, iar dacă față de acesta s-a dispus măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau măsura obligării de a nu părăsi țara, se aplică, în mod corespunzător,art. 145și145^1. Încheierea este supusă recursului în termen de 24 de ore de la pronunțare, pentru cei prezenți, și de la comunicare, pentru cei lipsă. Recursul se judecă în termen de 3 zile."
Din examinarea acestor dispoziții legale, rezultă că în momentul în care părțile, sau chiar instanța din oficiu, ridică o excepție de neconstituționalitate în fața instanței, aceasta are obligația să dea cuvântul părților cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția invocată, având două soluții:
a) dispune, în temeiul art.29 alin.4 din Legea nr.47/1992, sesizarea Curții Constituționale a României pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate invocate, redactând încheierea care trebuie să cuprindă punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției și înaintează dosarul Curții Constituționale, atașând și dovezile depuse de părți, iar potrivit art.29 alin.5 din Legea nr.47/1992, cu art.303 alin.6 Cod procedură penală, dispune suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate; încheierea instanței de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, este supusă, în conformitate cu prevederile art.303 alin.6, teza finală Cod procedură penală, în termen de 24 ore de la pronunțare pentru cei prezenți și de la comunicare pentru cei lipsă, recursul urmând a fi soluționat în termen de 3 zile;
b) dispune, în temeiulart.29 alin.6 din Legea nr.47/1992, respingerea printr-o încheiere motivată a cererii de sesizare a Curții Constituționale, atunci când excepția este inadmisibilă, adică este contrară prevederilor art.29 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.47/1992; în această situație, în conformitate cu prevederile art.29 alin.6 din Legea nr.47/1992, încheierea de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale este supusă recursului în termen de 48 de ore de la pronunțare, recursul urmând a se judeca în termen de 3 zile.
Analizând aceste dispoziții legale, Curtea constată că în ambele situații, fie că admite cererea de sesizare a Curții Constituționale, fie că respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale, instanța în fața căreia s-a formulat cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate are obligația să se pronunțe prin încheiere asupra cererii formulate, să aștepte să rămână definitivă încheierea și numai după aceea, în condițiile în care a respins cererea să procedeze la judecarea cauzei în care s-a formulat cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Modalitatea de a proceda a Tribunalului, care a respins recursul ca nefondat împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Onești și prin aceeași decizie a respins, apoi, și cererea de sesizare a Curții Constituționale este în afara cadrului legal.
Tribunalul avea obligația să dea cuvântul părților cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale, iar în condițiile în care aprecia excepția invocată ca inadmisibilă, să o respingă prin încheiere, iar nu prin decizie, să acorde termen pentru a verifica dacă încheierea este recurată de recurentul-revizuient și să treacă la soluționarea recursului împotriva hotărârii pronunțate Judecătoria Onești, doar după rămânerea definitivă a încheieri de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.
S-a mai motivat de Tribunal că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în recurs, însă acest lucru nu are nici o relevanță, deoarece legea nu face o distincție, în sensul că excepția de neconstituționalitate nu ar putea fi invocată în fața instanței de recurs.
De altfel, prin decizia nr.XXXVI din data de 11.decembrie.2006, pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a stabilit că" Încheierile instanțelor de recurs de respingere ca inadmisibile a cererilor de sesizare a Curții Constituționale, cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate sunt supuse căii de atac a recursului".
Având în vedere și această decizie, Curtea va face abstracție de faptul că Tribunalul în mod greșit s-a pronunțat prin decizie, în loc de încheiere, că a soluționat nelegal recursul înainte de a rămâne definitivă soluția cu privire la respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale și pentru considerentele de mai sus și văzând și prevederile art.29 alin.4 din Legea nr.47/1992, în conformitate cu prevederile art.385/15 pct.2 lit.c Cod procedură penală, va admite recursul declarat de recurent, va casa în parte decizia penală recurată, numai în ceea ce privește respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale și va dispune trimiterea spre rejudecare, desigur numai cu privire la această cerere, aceleași instanțe - Tribunalul Bacău.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.
Instanța de trimitere va examina admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, atât în raport de susținerile recurentului, cât în raport de prevederile art.29 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.47/1992 și se va conforma celor dispuse de instanța de control judiciar.
Văzând și prevederile art.192 alin.3 Cod procedură penal;
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.2 lit.c Cod procedură penală, admite recursul declarat de recurentul - revizuient împotriva deciziei penale nr.748/R din data de 21.10.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău.
Casează în parte decizia penală recurată numai în ceea ce privește soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate invocată de recurentul - revizuient și trimite cauza spre rejudecare, cu privire la acest aspect, aceleași instanțe - Tribunalul Bacău.
celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ecaterina Ene, Dumitru Pocovnicu, Gabriel Crîșmaru
GREFIER,
Red.sent.D
Pronunțat decizia --
Red.dec.recurs
El.
2 ex.
20.01/20.01.2009
Președinte:Ecaterina EneJudecători:Ecaterina Ene, Dumitru Pocovnicu, Gabriel Crîșmaru
