Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 32/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
SENTINȚA PENALĂ Nr. 32 PI
Ședința publică de la 11 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
Grefier - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea plângerii formulată de petentul, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată în dosarul 622/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă petentul și intimata.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul a pus concluzii de respingere a plângerii, soluțiile pronunțate de procuror fiind temeinice și legale.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la această instanță la data de 28.12.2009 sub nr.1453, petentul a solicitat infirmarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitoarea, judecător în cadrul Judecătoriei Caransebeș cu privire la comiterea de către acesta a infracțiunii prev. de art.246 pen și art.289 penal.
În motivarea plângerii petentul arată intimata a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246.p, întrucât a favorizat persoane înscrise în barouri ilegale, pe de o parte, iar pe de altă parte a interzis exercitarea profesiei de avocat a avocaților înscriși în barouri legal înființate și care au dobândit calitatea de avocat în baza Legii 51/1995 și nu a permis petentului să reprezinte un client în calitate de avocat. Cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, apreciază că în mod greșit s-a dispus neînceperea urmăririi penale. A mai arătat că motivarea rezoluțiilor procurorului este aberantă, singurul scop vădit al acestora fiind acela de a se încerca mușamalizarea infracțiunilor comise de intimată.
La dosar s-a atașat dosarul de urmărire penală nr.622/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA din analiza căruia instanța reține următoarea stare de fapt:
Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, petentul solicită tragerea la răspundere penală a numitei, judecător în cadrul Judecătoriei Caransebeș care nu a permis petentului să pună concluzii într-o cauză și să îl reprezinte pe clientul său, cu motivația că nu face parte din Baroul d e Avocați.
Prin rezoluția din data de 20.10.2009 dată în dosarul de mai sus, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitoarea, judecător în cadrul Judecătoriei Caransebeș cu privire la comiterea de către acesta a infracțiunii prev. de art.246 pen și art.289 penal.
Prin rezoluția din data de 25.11.2009 procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARAs -a respins plângerea formulată de petent.
Analizând legalitatea și temeinicia rezoluției atacate din prisma dispozițiilor legale în materie reglementate de art.278/1 pr.pen care se completează cu normele legale incidente în speță, respectiv art.28 și 57 alin.4 din legea 51/1995. instanța apreciază că soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică, în deplină concordanță cu actele dosarului.
Potrivit art.246 pen. aceasta constă în fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, cu știință nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane. Infracțiunea are un caracter subsidiar, ceea ce înseamnă că abuzul săvârșit de un funcționar public sau de un alt funcționar se încadrează în art.246 pen. numai dacă acest abuz nu are o incriminare distinctă în codul penal. Pentru existența infracțiunii neîndeplinirea actului sau îndeplinirea defectuoasă a acestuia trebuie să aibă drept urmare vătămarea intereselor legitime ale persoanei.
Analizând aceste trăsături esențiale ale infracțiunii raportat la plângerea formulată, instanța apreciază că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art.246 pen. întrucât intimata nu a făcut altceva decât să-și îndeplinească obligațiile profesionale prin demersul său de a proceda la punerea în vedere a petentului a dispozițiilor legale în materia dreptului de a reprezenta în fața instanței, drept recunoscut de lege doar persoanelor care au calitatea de avocați, înscriși în Barourile de avocați locale sau în cel central.
În conformitate cu prevederile art. 2 alin. 3 din Lg.51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, asistarea și reprezentarea persoanelor fizice și juridice în fața in stanțelor de judecată, organelor de urmărire penală, se poate face de către avocat, iar conform art. 28 din aceiași lege, dreptul de asistare și reprezentare revine avocatului înscris în baroului, care conform art. 57 alin.4 se constituie și funcționează în cadrul UNBR, succesoarea de drept a Uniunii Avocaților din România.
Conform art. 82 din Lg.51/1995 " la data intrării în vigoare a prezentei legi, persoanele fizice și juridice care au fost autorizate în baza altor acte normative ori au fost încuviințate prin hotărâri judecătorești să desfășoare activități de consultanță, reprezentare sau asistență juridică în orice domenii, își încetează de drept activitatea " ( prevederile art. 82 fac referire la Lg.255/2004 ).
Din adresa nr. 117/06.10.2009 a Baroului C S, petentul nu a fost și nu este înscris pe avocaților din județul C S, astfel încât în sarcina magistratului nu se poate reține săvârșirea unei fapte penale.
În același sens s-a pronunțat și instanța supremă, prin decizia nr.27 din 16.04.2007 prin care a fost admis recursul în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curtea d e Casație și Justiție stabilindu-se că asistența juridică acordată în procesul penal unui învinuit sau inculpat de o persoană care nu a dobândit calitatea de avocat în condițiile Legii 51/1995, modificată și completată prin Lg.255/2004, echivalează cu lipsa de apărare a acestuia. Prin legea nr. 51/1005 astfel cum a fost modificată și completată, sunt reglementate condițiile exercitării profesiei de avocat. În art. 1 alin.2 din Lg.51/1995, modificată și completată prin Lg.255/2004 s-a prevăzut că profesia de avocat se exercită numai de avocați înscriși în baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naționale a Barourilor din România, denumită în continuare R, iar prin alin.3 al aceluiași articol s-au interzis expres constituirea și funcționarea de barouri înafara UNBR, sub sancțiunea nulității de drept a acestor acte. Or, câtă vreme dispozițiile din actul normativ arătat, având caracter de lege specială cu privire la modul de exercitare a profesiei de avocat, conțin cerințe imperative, este de la sine înțeles că nu este posibilă îndeplinirea acestei profesii înafara cadrului instituționalizat de acea lege.
S-a mai arătat că potrivit art. 2 pct. 3 și art. 4 din Lg.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, " judecătorii și procurorii sunt obligați ca prin întreaga lor activitate să asigure supremația legii. Prin urmare se impune ca organele judiciare să ia nu numai măsurile necesare asigurării apărării învinuitului sau inculpatului în procesul penal, atunci când aceasta este obligatorie, potrivit legii, ci și să observe ca asistența juridică să fie acordată de o persoană care a dobândit calitatea de avocat în condițiile Legii nr. 51/1995, modificată și completată prin Lg.255/2004, pentru că altfel, asistența juridică acordată echivalează cu o lipsă de apărare.
Prin urmare, soluția fiind legală și temeinică, în temeiul art. 2781alin.8 lit.a p Cod Penal, se va respinge plângerea formulată de petentul, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată în dosarul 622/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 C.P.P.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art. 2781alin.8 lit.a p Cod Penal, respinge plângerea formulată de petentul, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată în dosarul 622/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
În temeiul art. 192 alin.2 p Cod Penal obligă petentul la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare cu părțile.
Pronunțată în ședința publică din 11 Februarie 2010.
Președinte,
- -
Grefier,
- -
Red.AN/15.02.2010
Tehnored AJ/4 ex/25.02.2010
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu
