Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 31/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
SENTINȚA PENALĂ Nr. 31 PI
Ședința publică de la 11 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
Grefier - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află soluționarea plângerii formulată de petenții și, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată în dosarul nr. 592/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă petenta, lipsă petentul și intimații.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța pune în discuție conexarea dosarului nr- la dosar nr-, având în vedere identitatea de părți și obiect.
Petenta este de acord cu conexarea dosarelor.
Procurorul nu se opune conexării.
Petenta apreciază că în cauză este lipsă de procedură cu intimații, pe motiv că potrivit art. 177 alin.1 p Cod Penal aceștia trebuie citați la domiciliul.
Procurorul consideră că procedura de citare este legală, atâta vreme cât intimații au semnat dovezile de înmânare a citației.
Instanța, verificând dovezile de îndeplinire a procedurilor de citare, apreciază că aceasta este îndeplinită conform dispozițiilor legale.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Petenta arată plângerea nu poate fi soluționată de Curtea de Apel Timișoara pentru următoarele considerente. Prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale,parchetul nu a făcut nici o referire la pct. 3 din plângerea penală, care viza un judecător de la Curtea de Apel Timișoara, motiv pentru care a solicitat declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoaraa apreciat că are competența de a soluționa plângerea și în mod nelegal a calificat excepția drept plângere și a înaintat dosarul acestei instanțe.
Procurorul a pus concluzii de respingere a plângerii, rezoluțiile pronunțate în cauză sunt temeinice și legale, intimații nu au comis infracțiunile reclamate de petenți.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la această instanță sub nr- din 9.12.2009, petenții și au solicitat desființarea rezoluției pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. 592/P/2009 prin care s- dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații, și, cercetate sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals intelectual, prev. de art. 289.p și neglijență în serviciu, prev. de art. 249.Cod Penal, cu consecința începerii urmăririi penale față de aceștia.
Totodată a invocat și excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Timișoara,precum și a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara de a soluționa plângerea, pe motiv că punctul 3 din plângerea penală privește un judecător al Curții de Apel, astfel că nu s-a stabilit competența după calitatea persoanei.
În motivare a arătat că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale este netemeinică întrucât procurorul care a soluționat dosarul 592/P/2009 nu a stabilit încadrarea juridică corectă a faptelor și prin actele premergătoare efectuate nu a urmărit strângerea datelor necesare începerii urmăririi penale.
Prin plângerea înregistrată la această instanță sub nr-, aceiași petenți au formulat plângerea împotriva aceleiași rezoluții a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, invocând și de această dată excepția necompetenței materiale a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, motivat de faptul că plângerea penală viza și pe judecătorul - judecător la Curtea de Apel Timișoara.
La termenul de judecată din data de 11.02.2010, instanța a dispus conexarea dosarului nr- la dosarul nr-.
Analizând legalitatea și temeinicia soluției pronunțate, raportat la dosarul de urmărire penală atașat, instanța reține că rezoluția atacată este în concordantă cu dispozițiile legale pentru considerentele ce vor fi prezentate.
Prin rezoluția din 20.10.2009 pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. 592/P/2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de, și, cercetate sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals intelectual, prev. de art. 289.p și neglijență în serviciu, prev. de art. 249.
Cod PenalPrin rezoluția din data de 25.11.2009 pronunțată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. 1203/II/2/2009 s- respins ca neîntemeiată plângerea petenților împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale.
Nemulțumirea petenților vizează în privința completului de judecată format din intimatele, și, săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 289 și 249.p, deoarece, în încheierea din data de 02.06.2009 nu au consemnat mai multe solicitări formulate de petenți, și anume: nelegalitatea procedurii de citare cu intervenienta; excepția abuzului de drept, prin încălcarea disp.art. 288 alin.3 c Cod Penal și art. 308 alin.1 c Cod Penal; sesizarea parchetului cu privire la unele acte false folosite de către numita, acte a căror anulare a fost solicitată, precum și cu privire la unele declarații ale persoanelor care au fost audiate în calitate de martori și care au fost apreciate de petenți ca fiind mincinoase.
În ceea ce privește intimata, petenții precizează că magistratul judecător se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 289 și 249.p, deoarece în încheierea din data de 19.11.2008 s-au consemnat aspecte neadevărate care au avut drept consecință pierderea procesului.
Instanța reține că prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr. 6953/2006 ( nr. nou - ), reclamantul a chemat în judecată pe pârâții și, pentru ca instanța prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare- cumpărare, autentificat sub nr. 638/30.05.2003 și să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare - cumpărare autentic, între în calitate de vânzător și reclamantul în calitate de cumpărător, asupra suprafeței de 5000 mp vie, situată pe raza localității, punctul Vii, solicitând și cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 3014/27.03.2007, instanța de judecată a respins acțiunea civilă formulată de reclamant, precum și cererera de chemare în judecată a altor persoane, împotriva intervenientei și intervenienta accesorie.
Împotriva acestei sentințe a exercitat calea de atac reclamantul, soluționarea acesteia revenind completului de judecată compus de magistrații judecători, și.
Prin decizia civilă nr. 812/R/09.06.2009 a Tribunalului Timiș instanța a respins ca nefondat recursul reclamantului . dezbaterile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea din data de 02.06.2009,dată la care a fost amânată pronunțarea pentru ca părțile să depună la dosar concluzii scrise.
La data de 10.08.2009 numiții și au depus la Tribunalul Timișo cerere a îndreptare a erorii materiale cuprinse în încheierea din 02.06.2009, parte integrantă din decizia nr. 812/R/2009, cu motivarea că între mersul dezbaterilor și încheiere există o mare neconcordanță.
Prin încheierea din camera de consiliu din 04.09.2009 a fost admisă în parte cererea de îndreptare a erorii materiale cu privire la încheierea din 02.06.2009, în sensul că în paragraful 11 se trece " însă numai unul din acestea este certificat " în loc de " însă numai unul din acestea confirmă îndeplinirea procedurii de citare cu partea supramenționată, având trecută și mențiunea că i s-au comunicat actele procedurale ", iar la paragraful 14 între cele două fraze existente se inserează și următoarea " Pe cererea adresată Primăriei nu este semnătura lui, iar titlul de proprietate a fost eliberate în 26 ".
În privința intimatei judecător, Curtea reține că, prin acțiunea ci înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâții, și, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să stabilească natura și conținutul actului juridic intitulat " precontract ", încheiat la data de 22.12.1991 cu, asistată de nepotul său, ca fiind antecontract de vânzare - cumpărare, având ca obiect teren în suprafață de 15.000 mp, ce face parte din titlul de proprietate nr. 17067/84/18.12.2002 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate asupra Terenurilor din T. A mai solicitat să se constate că el este cel care a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului achitând prețul la data încheierii actului, respectiv 22.12.1991; să fie obligați pârâții la încheierea contractului în formă autentică, iar în caz de refuz, hotărârea să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare; să se dispună autorizarea intabulării dreptului a proprietate al reclamantului în cartea funciară; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 15419/03.12.2008 instanța a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul, iar dezbaterile și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea din data de 19.11.2008
La data de 20.03.2009, reclamantul prin mandatara a depus la Judecătoria Timișoarao cerere de îndreptare a erorilor materiale cuprinse în încheierea civilă din 19.11.2008, care face parte integrantă din sentința 15419/2008, cu motivarea că între mersul dezbaterilor și încheiere există o mare neconcordanță.
Prin încheierea din camera de consiliu din data de 31.03.2009 a fost admisă în parte cererea de îndreptare a erorilor materiale din încheierea din 19.11.2008, în sensul completării aliniatului 4 al practicalei cu menționarea înscrisului referitor la rectificarea prenumelui reclamantului, acesta fiind și nu cum greșit a fost redactat.
Infracțiunea de fals intelectual presupune sub aspectul laturii obiective al acesteia falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări.
Analizând nemulțumirile petenților raportat la prevederile menționate, Curtea apreciază că nu se poate pretinde că vreunul din magistrații intimați ar fi falsificat vreun act depus în instanță, petenții referindu-se exclusiv la modul în care au fost soluționate cauzele, de către completele de judecată investite cu soluționarea acestora. In privința omisiunilor din încheierea de ședința la care se face referire de către petenți, respectiv cea din 19.11.2008 a Judecătoriei Timișoara, instanța constată că cererea petenților prin care s-a cerut îndreptarea erorii materiale a fost admisă parțial prin încheierea din 31.03.2009, în care este menționată posibilitatea atacării cu apel a acesteia, astfel că eventualele erori de consemnare au fost supuse instanței superioare.
În privința infracțiunii de abuz în serviciu, aceasta se săvârșește sub aspectul laturii obiective, prin încălcarea din culpă de către un funcționar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unui organ, al unei instituții de stat sau patrimoniului acesteia, ori o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane.
În literatura juridică s-a arătat că persoanele care îndeplinesc o activitate de jurisdicție nu pot fi subiecți ai infracțiunii de abuz în serviciu și neglijentă în serviciu în legătură cu soluțiile pe care le pronunță, fiind inadmisibilă cenzurarea unor hotărâri judecătorești prin formularea unor plângeri îndreptate împotriva judecătorilor.
În ceea ce privește excepția lipsei de competență după calitatea persoanei a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, instanța constată că la punctul 3 al plângerii formulată de petenții și, acestea fac referire la un vecin - dl. judecător de la Curtea de Apel Timișoara, care le-ar fi recomandat un avocat pentru rezolvarea litigiilor civile pe care le aveau, însă nu este descrisă nici o faptă de natură penală care ar fi fost comisă de acesta, nici nu se cere cercetarea sa pentru comiterea vreunei infracțiuni, astfel că plângerea nu cuprinde elementele necesare prev. de art. 222.p Cod Penal, încât să fi impus pronunțarea unei soluții față de acesta și să se impună declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 2781alin.8 lit.a p Cod Penal se va respinge plângerea formulată de petenții și, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată în dosarul nr. 592/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Văzând și prevederile art. 192 alin.2
Cod PenalPENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art. 2781alin.8 lit.a p Cod Penal respinge plângerea formulată de petenții și, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată în dosarul nr. 592/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
În temeiul art. 192 alin.2 p Cod Penal obligă fiecare petent la plata sumei de câte 60 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare cu petenta și de la comunicare cu restul părților.
Pronunțată în ședința publică din 11 Februarie 2010.
Președinte,
- -
Grefier,
- -
Red.AN/18.03.2020
Tehnored AJ/7 ex/3.03.2010
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu
