Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 39/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
SENTINȚA PENALĂ Nr. 39 PI
Ședința publică de la 21 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea plângerii formulată de petenta SC SA T împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată în dosarul 15/P/2007 al Direcției Naționale Anticorupție- Serviciul Teritorial Timișoara.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă petenta și intimatul .
Procedura îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Direcției naționale Anticorupție- Serviciul Teritorial Timișoara.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată plângerea în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul a pus concluzii de respingere a plângerii formulată de petenta SC SA, rezoluțiile procurorului fiind temeinice și legale, în deplină concordanță cu actele prealabile efectuate.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 29.01.2008 sub nr-, petenta SC SA a solicitat infirmarea rezoluției pronunțată de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara în dosar nr. 15/P/2007.
În motivarea plângerii petenta arată că rezoluția este dată cu încălcarea vădită a legii, deoarece există probe certe din care rezultă cu claritate săvârșirea de către a infracțiunii prevăzute de art. 2481Cod Penal A mai învederat că nu s-au făcut cercetările, nu s-au analizat toate situațiile de fapt din care rezultă săvârșirea infracțiunii și nici declarațiile din dosar, nu s-a dat o interpretare corespunzătoare probelor din dosar, cu toate că din acte rezultă că numitul, cu intenție nu a respectat dispozițiile art. 580.pr.civ, creând un prejudiciu de 70 miliarde lei. A fost supusă licitației doar clădirea nu și bunurile existente, cât și terenul aferent. La data licitației fabrica era în funcțiune - deci existau utilaje așa cum rezultă din declarațiile aflate la dosar. Terenul aferent a fost supus licitației fără nici un temei legal, neefectuându-se nici un raport de evaluare din partea executorului, potrivit dispozițiilor legale.
Petenta a mai arătat că din rezoluție nu rezultă motivele ori temeiurile care au stat la pronunțarea soluției de neîncepere a urmăririi penale față de. Mai precis, rezoluția nu este motivată, nu s-a stabilit motivul pentru care executorul judecătoresc a nesocotit obligația legală prevăzută de art. 580.pr.civ și nici motivul pentru care acesta nu a răspuns solicitărilor formulate de petentă de a i se permite să-și ridice bunurile din imobilul din care a fost evacuat. O dovadă că executorul nu și-a îndeplinit atribuțiunile legale este și faptul că acesta a fost sancționat prin Hotărârea nr. 2/14.10.2002 a Consiliului de Disciplină a camerei executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Petenta a mai arătat împrejurarea că rezoluția dată în dosar nr. 737/II/2/2006 din 17.10.2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, prin care i s-a admis plângerea nu fost atacată, iar prezenta rezoluție atacată a fost dată spre soluționare A, deși nu sunt competenți conform Legii nr. 79/26.03.2007.
Prin sentința penală nr. 679/PI din 3 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timișs -a declinat competența de soluționare a plângerii, raportat la dispozițiile art. 281pct.1 lit.b p Cod Penal, în favoarea Curții de APEL TIMIȘOARA.
Urmare declinării de competență s-a format dosarul nr- - 29.01.2008 al Curții de APEL TIMIȘOARA, la care s-a acvirat dosarul nr. 15/P/2007 al DNA, respectiv nr. 325/II/2/2007 al aceluiași parchet, din analiza căruia instanța reține că soluția atacată este legală și temeinică pentru considerentele ce vor fi prezentate.
La data de 22.02.2007, la DNA - Serviciul Teritorial Timișoara, a fost înregistrată în evidența dosarelor penale, la nr. 15/P/2007, plângerea numitei, director la SC SA T, prin care a sesizat că, angajat al Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, sau alte persoane din cadrul acestei instituții, prin nevirarea de către această instituție, la bugetul consolidat al statului a unor sume datorate de această societate, rezultate din vânzarea unor active proprietatea societăți SA, ar fi creat un prejudiciu de 750.000 RON, constituit din datorii existente reprezentând TVA și impozite, cu accesoriile aferente, penalități și majorări de întârziere, motiv pentru care apreciază că se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de fals și abuz în serviciu.
În aceeași plângere, s- reclamat și faptul că executorul judecătoresc, din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, cu ocazia executării silite, pornite de creditor pentru recuperarea datoriilor angajate, prin neinventarierea bunurilor mobile existente în imobilul din- aparținând SC SA, constituit garanție la un credit de la BRD, ar fi creat un prejudiciu în sumă de aproximativ 2 milioane de euro, fapte care ar putea întruni elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu și care potrivit art 13 alin.12din OUG 43/2002 modificată, atrag competența de soluționare a DNA.
Ulterior la data de 15.05.2007, a depus la dosarul cauzei un act în care arată că prejudiciul pe care l-a suferit la data de 17.06.2002, este de 59.781.805.851,34 ROL.
Având în vedere rezultatul actelor premergătoare efectuate în cauza privindu-l pe executorul judecătoresc, se constată faptul că în sarcina acestuia nu poate fi reținută săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată, faptei lipsindu-i unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura subiectivă.
Astfel, se constată că la data de 17.06.2002, executorul judecătoresc, s-a deplasat la imobilul situat în T- aparținând SC SA, care făcuse obiectul unei garanți imobiliare pentru un împrumut contractat de către SC SA de la BRD, creanță care a fost cesionată de BRD numitului, care a demarat procedura de executare silită(dosar execuțional nr. 78/ex/2002 al Biroului de executori judecătorești asociați D & C ), astfel încât imobilul respectiv a fost vândut prin licitație publică și adjudecat de SC Sânnicolau M SA.
Ulterior, adjudecatarul a solicitat aceluiași birou de executori, ca în baza actului de adjudecare care constituie titlu executoriu împotriva debitorului în posesia căruia se află imobilul, după intabularea în CF a dreptului său de proprietate, să procedeze la evacuarea SC din imobilul adjudecat, cerere care a format obiectul dosarului execuțional nr. 495/ex/2002.
Urmare a acestei solicitări, având în vedere dispozițiile legale, executorul judecătoresc a întocmit somații prin care punea în vedere SC SA să elibereze imobilul din T,- în termen de 5 zile, în caz contrar urmând a se proceda la executarea silită.
Deoarece reprezentanții SC nu au înțeles să-și respecte obligația de a părăsi ori de a preda de bună voie, imobilul în termen de 5 zile de la primirea somațiilor, la data de 17.06.2002, executorul judecătoresc, împreună cu organele de poliție și reprezentanții SC, s-au deplasat la imobilul din T,-, unde, fiind însoțit și de către numiții și, angajați ai SC la aceea dată, a procedat la prezentarea și predarea încăperilor imobilului respectiv. În procesul verbal întocmit cu aceea ocazie, s-a făcut mențiunea că și, au arătat că nu sunt mandatați să semneze procesul verbal, că imobilul corespunde raportului de expertiză iar instalațiile sunt nefuncționale și că în timpul executării s-au prezentat domnul (director al unității și dl., jurist la SC, la data executării), care au declarat că "au venit în calitate de vizitatori și nu îi interesează ce se întâmplă". În același proces verbal s-a mai consemnat faptul că reprezentantul reclamantei a acordat SC un termen de 14 zile pentru evacuarea bunurilor mobile și arhivei existente în imobil solicitându-le ca pe această perioadă să-și asigure paza bunurilor imobile aflate în imobil. De asemenea s-a mai consemnat că reprezentantul reclamantei a procedat la încuierea cu lacăte a încăperilor predate către pârâtă, aceasta urmând să-și ridice "bunurile mobile(materiale, piese schimb) ce nu fac obiectul executării silite(se exceptează liniile tehnologice)".
Se constată astfel că din modul în care a decurs această predare a imobilului către adjudecatar, nu se poate reține că executorul judecătoresc a acționat cu intenția directă de a produce un prejudiciu SC SA, din toate actele premergătoare enumerate mai sus rezultând faptul că acesta prin neinventarierea bunurilor mobile, pe care reprezentanții SC nu le-au ridicat până la predarea silită a imobilului și prin neîncredințarea acestor bunuri în păstrarea unui custode, nu a urmărit să producă o pagubă SC și nici nu a acceptat posibilitatea producerii unei asemenea pagube.
Această componentă subiectivă a activității desfășurate de executorul judecătoresc, rezultă din însăși procesul verbal de executare, în care precizează în mod expres că reprezentantul reclamantei a acordat SC un termen de 14 zile pentru evacuarea bunurilor mobile și arhivei existente în imobil, solicitându-le ca pe această perioadă să-și asigure paza bunurilor imobile aflate în imobil și că reprezentantul reclamantei a procedat la încuierea cu lacăte a încăperilor predate către pârâtă, aceasta urmând să-și ridice "bunurile mobile(materiale, piese schimb) ce nu fac obiectul executării silite(se exceptează liniile tehnologice)", cât și din conduita avută de reprezentanții SC SA, director și consilier juridic, la momentul executării, în condițiile în care aceștia deși au fost prezenți au declarat că nu îi interesează ce se întâmplă și nu au făcut nici un demers pentru asigurarea bunurilor mobile ce le aparțineau.
Cele consemnate în acest proces verbal, sunt confirmate de declarațiile martorilor și de documentele întocmite în aceea perioadă, din care rezultă că în timpul celor 14 zile, ulterioare momentului executării, paza imobilului din T,-, a fost efectuată atât de către angajații SC cât și de către angajații SC SA, în perioada respectivă SC a avut posibilitatea să-și ridice bunurile pe care le-a luat și le-a transportat în alte locații care îi aparțineau.
Deși în conformitate cu dispozițiile art. 580.pr.civ. executorul judecătoresc avea obligația să încredințeze aceste bunuri în păstrarea unui custode pe cheltuiala debitorului, atunci când a predat imobilul asupra căruia s-a dispus executarea silită, se constată din actele administrate în cauză că, din culpă, nu a procedat la inventarierea și numirea unui custode al bunurilor respective, deși el trebuie și putea să prevadă că prin neîndeplinirea acestei obligații s-ar fi putut crea un prejudiciu societății executate, astfel că fapta sa poate întruni elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu.
Având în vedere cele de mai sus, în cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 2481.pen. rap. la art. 248.pen. în temeiul art. 10 lit. "d" pr.pen. cu raportare la dispozițiile art. 66 și 52pr.pen.
Nemulțumirea petentei vizează și nerespectarea regulilor de competență în ceea ce privește instrumentarea cauzei de către A- Serviciul Teritorial Timișoara, dar aceasta este atrasă de plângerea formulată de împotriva executorului Judecătoresc, referitoare la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prin care ar fi produs SC SA un prejudiciu mai M de un milion de euro, prin îndeplinirea abuzivă a îndatoririlor sale de serviciu cu ocazia executării silite a SC la data de 17.06.2002, constând în nerespectarea dispozițiilor art. 580.pr. civ. privind obligația de inventariere a bunurilor mobile ce nu formau obiectul executării și pe care debitorul nu le-a ridicat singur.
Cu privire la celelalte fapte reclamate de petentă privindu-i pe numiții, și, în legătură cu săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2481.pen. rap. la art. 248.pen. 248, 289, 264, 246, 244, 214, 217, 209.pen. cauza a fost declinată în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, căruia i se trimite spre competentă soluționare întrucât, potrivit dispozițiilor art. 281pct. 1 lit. "b" pr.pen. infracțiunile săvârșite de executorii judecătorești se află în competența materială a acestei unități de parchet.
Astfel fiind, în temeiul art.2781al.8 lit.a pr.pen se va respinge plângerea formulată de petenta SC SA T împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată în dosarul 15/P/2007 al Direcției naționale Anticorupție- Serviciul Teritorial Timișoara.
Văzând și prevederile art.192 al.2 pr.pen,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art.2781al.8 lit.a pr.pen respinge plângerea formulată de petenta SC SA T împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată în dosarul 15/P/2007 al Direcției naționale Anticorupție- Serviciul Teritorial Timișoara.
În temeiul art.192 al.2 pr.pen obligă petenta la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare cu părțile.
Pronunțată în ședința publică din 21 Februarie 2008.
Președinte,
Grefier
Red.AN/tehnored AJ
4 ex/07.03.2008
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu
