Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 264/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 264/
Ședința publică din 6 martie2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul recurent împotriva încheierii penale nr. 160/PI din data de 28.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat ales din cadrul Baroului T și avocat ales -, din cadrul Baroului
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorii aleși ai inculpatului-recurent depun la dosar împuterniciri avocațiale.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului-recurent, avocat, solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, arătând că au fost încălcate dispozițiile art. 1608aal. 1.C.P.P. întrucât inculpatului nu i s-a luat declarație.
Apărătorul ales al inculpatului-recurent, avocat arată că inculpatului i s-a încălcat dreptul procesual și dreptul la libertate, nefiind audiat, aceasta fiind o condiție procedurală esențială a cărei nesocotire atrage nulitatea relativă. Solicită casarea încheierii cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Timiș.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că în încheiere se menține punctul de vedere al inculpatului cu privire la ceea ce are de declarat.
În replică, apărătorul ales al inculpatului-recurent, avocat -, arată că în cazul în care nu se impune luarea unei declarații inculpatului, să se observe că încheierea este nemotivată și nu s-au verificat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în libertate, obligându-se să participe la judecată ori de câte ori este solicitat.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 160/PI din 28.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 159 alin. 7.C.P.P. a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 17.04.1969, aflat în Arestul T, iar în baza art. 192 al. 2.C.P.P. a fost obligat inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare avansate de staqt.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 2221/30/26.02.2008, inculpatul a solicitat punerea în libertate provizorie sub control judiciar.
În motivarea cererii acesta a arătat că a fost arestat și cercetat în dosarul nr. 118/D/P/2007 al - Biroul Teritorial Timiș, fiind acuzat de săvârșirea infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat, trafic de persoane, trafic de minori și spălare de b ani și că nici una dintre aceste infracțiuni nu are prevăzută o pedeapsă mai mare de 18 ani închisoare care să-l împiedice să beneficieze de prevederile art. 1602.C.P.P. referitoare la liberarea provizorie sub control judiciar. În ce privește infracțiunea de constituire de grup infracțional organizat, reținută de organele de urmărire penală în sarcina sa, el consideră că aceasta nu poate fi de natură a împiedica să beneficieze de liberarea provizorie sub control judiciar, atâta timp cât maximul de pedeapsă ce i-ar putea fi aplicat pentru această infracțiune nu poate depăși maximul pedepsei prevăzute de lege pentru cea mai grea infracțiune ce intră în scopul constituirii grupului.
Or, se menționează în continuare în motivarea cererii, câtă vreme pentru infracțiunile de trafic de persoane și spălare de bani pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 3 la 12 ani, iar pentru infracțiunea de trafic de minori închisoarea de la 5 la 15 ani, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile ce se rețin în sarcina sa nu depășește limita maximă de 15 ani închisoare, la acest maxim trebuind raportat în cazul său și pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea de constituire de grup infracțional organizat, legea penală prevăzând doar pedepse ce pot fi aplicate, iar nu pedepse care nu pot avea aplicabilitate.
Mai motivează că potrivit art. 136 al. 2.C.P.P. scopul măsurilor preventive poate fi atins în cursul procesului penal și prin liberare provizorie sub control judiciar, conduita sa înainte de data arestării, cât și pe parcursul cercetărilor efectuate în cauză, neimpunând privarea de libertate, măsura arestării preventive fiind o măsură cu caracter excepțional ce nu poate deveni o regulă în cursul procesului penal care să înlăture prezumția de nevinovăție a sa.
Mai arată că formulează cererea de liberare provizorie sub control judiciar, având în vedere faptul că nu există nici un pericol în ce privește persoana sa din care să rezulte că ar putea zădărnici aflarea adevărului în cauză, neavând antecedente penale, recunoscând în declarațiile date săvârșirea faptelor pentru care este cercetat și manifestându-și disponibilitatea de a colabora cu organele de anchetă în scopul aflării adevărului în cauză.
Precizează că nici la luarea măsurii arestării preventive luate împotriva sa nu au fost avute în vedere prev. art. 148 lit. b sau c C.P.P. neconsiderându-se astfel "ab initio" că ar putea zădărnici aflarea adevărului în cauză și nici faptul că ar putea săvârși noi infracțiuni, astfel încât este evident faptul că în cauză nu își găsesc aplicabilitatea prev. art. 1602al. 2.C.P.P. care ar împiedica punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar.
La dosarul Tribunalului Timișa fost atașat dosarul nr. 118/D/P/2007 din analiza căruia prima instanță a reținut următoarele:
Prin încheierea cu nr. 2/CC/10.01.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis propunerea Ministerului Public - - Biroul Teritorial Timiș și a dispus, în temeiul art. 148 alin. 1 lit. f din Codul d e procedură penală, cu aplicarea art. 143.C.P.P. arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 10.01.2008.
Având a se pronunța asupra cererii de liberare provizorie sub control judiciar, Tribunalul Timișa constatat că, sub aspectul limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care este urmărit penal cel în cauză, raportate la prevederile art. 1602din Codul d e procedură penală, inculpatul poate beneficia de liberarea provizorie sub control judiciar.
Astfel, prima instanța a observat că prin ordonanța nr. 118/D/P/2007 din data de 10.01.2008 emisă de - Biroul Teritorial Timiș, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat, trafic de persoane, trafic de minori, spălare de bani, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 (sancționată de lege cu pedeapsa închisorii de la 5 la 20 de ani, fără a putea depăși sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea ce mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat), art. 12 alin. 1 și 2 lit. a și art. 13 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 (sancționate de lege cu pedeapsa închisorii de la 3 la 12 ani). Prin urmare, în cazul infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prin raportare la maximul special prevăzut de legea penală pentru infracțiunile în considerarea cărora acesta a fost constituit, maximul special al pedepsei închisorii nu este cel de 20 de ani, ci este de 15 ani, egal cu maximul special a pedepselor pentru infracțiunile sancționate cu închisoare de la 5 la 15 ani.
Însă, consideră Tribunalul Timiș, faptul că pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile de care este acuzat inculpatul sunt situate sub plafonul maxim de 18 ani, nu este de natură a determina admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar deoarece, pe de o parte, articolul 1602al. 1 din Codul d e procedură penală dispune că într-o atare situație inculpatul poate fi liberat provizoriu sub control judiciar iar, pe de altă parte, instanța are obligația de a verifica, așa cum rezultă din corpul alin. 2 al art. 136 din Codul d e procedură penală, dacă scopul măsurii preventive luate împotriva inculpatului poate fi realizat și prin liberarea provizorie.
Or, prima instanță consideră că în această cauză, scopul măsurii arestării preventive prin raportare la natura și modul concret de comitere a faptelor pentru care inculpatul este în continuare cercetat, precum și față de motivele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, nu poate fi realizat în acest moment, prin punerea acestuia în libertate provizorie sub control judiciar. Se mai reține că buna desfășurare a procesului penal - unul din scopurile luării măsurilor preventive (așa cum reiese din conținutul alineatului 1 al art. 136 din Codul d e procedură penală), nu poate fi realizată prin lăsarea inculpatului în libertate și aceasta datorită modului de concepere a întregii activități infracționale în care a fost implicat, a faptului că încă nu au fost identificate toate persoanele implicate, precum și a pericolului concret pentru ordinea publică pe care-l prezintă inculpatul, pericol ce s-a avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive și care subzistă și în prezent, lipsind probe care să-l înlăture.
Împotriva încheierii penale nr.160/CC din 28.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- a declarat recurs inculpatul, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data 5.03.2008 solicitând admiterea recursului, casarea deciziei penale recurate și urmare a rejudecării admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune.
În susținerea orală a recursului se solicită a se constata că s-au încălcat dispozițiile art.160/8a pr.pen. referitoare la obligativitatea audierii inculpatului, sens în care s-ar impune casarea încheierii penale și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea îndeplinirii condițiilor impuse de articolul citat, vătămarea fiind prezumată, iar în subsidiar să se constate că încheierea penală este nemotivată, fiind îndeplinite condițiile pentru a putea beneficia de liberare provizorie sub control judiciar.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 pr.pen. instanța de recurs apreciază că încheierea penală recurată este legală și temeinică, în consonanță cu ansamblul probator administrat și cu dispozițiile legale în materie.
În ce privește admisibilitatea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanța de recurs apreciază că, pentru motivarea oferită de instanța de fond cererea este întemeiată conform art.1604al. 1 raportat la art. 1608al. 1.C.P.P.
Prin urmare, constatând că inculpatul "are vocație" de a beneficia de liberare provizorie sub control judiciar, instanța urmează a analiza dacă cererea este întemeiată, având în vedere natura și gravitatea faptei pentru care este cercetată și împrejurările concrete în care a fost comisă.
În deplină concordanță cu prevederile CEDO, dispozițiile art. 1604alin. 1 raportat la art. 1602alin. 1.C.P.P. prevăd posibilitatea instanței de judecată de a acorda liberarea provizorie sub control judiciar în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Prin urmare, instanța de judecată este abilitată să analizeze eventualele consecințe ale acestei măsuri, să stabilească un just echilibru între interesul inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate și interesul general de a fi descoperite și sancționate faptele antisociale și persoanele responsabile de comiterea lor.
În acest sens, se reține că din întreg probatoriul administrat în dosarul de urmărire penală există indicii că inculpatul avea preocupări în ceea ce privește traficul de persoane, trafic de minori și spălare de bani precum și a infracțiunii de constituire a unui grup organizat. Prin urmare, este evident că lăsarea în libertate, în acest moment a inculpatului ar putea influența în mod negativ desfășurarea urmăririi penale, în condițiile în care aceasta nu este finalizată și urmează să se procedeze la audierea altor persoane. În același sens sunt și natura cauzei, natura infracțiunilor pentru care există indicii că au fost comise de inculpatul, amploarea activității infracționale, modul de concepere de către inculpat a activității infracționale și descoperirea întregii activități ilicite.
În privința motivului de recurs invocat de apărătorul ales al inculpatului relativ la neîndeplinirea de către instanța de fond a obligației de a asculta inculpatul potrivit art.160/8a pr.pen, Curtea apreciază că susținerile inculpatului recurent, prin apărător ale sunt neîntemeiate și nu au aplicabilitate în speță, măsura reglementată de art.160/8a pr.pen fiind îndeplinită de către instanța de fond. Având în vedere importanța instituției liberării provizorii, legiuitorul a reglementat cu minuțiozitate modul în care instanța trebuie să procedeze în cazul care este chemată să se pronunțe asupra unor asemenea cereri.Ca și măsură premergătoare soluționării cererii o constituie, pe lângă verificarea acesteia potrivit art.160/7 pr.pen și însușirea cererii de către inculpat, în cazul în care aceasta este făcută de unul din substituenții procesuali arătați în art.160/6 al.1 pr.pen, declarație ce se consemnează pe această cerere, măsură îndeplinită de instanța de fond prin declarația olografă a inculpatului potrivit cu care își însușește cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată în numele său.
Potrivit art.160/8a al.1 pr.pen. instanța soluționează cererea doar după ascultarea inculpatului,deci însușirea cererii de către inculpat, în situația în care aceasta este făcută de altă persoană, și audierea inculpatului înainte de soluționarea cererii sunt două acte procesuale distincte, fiecare cu semnificația sa procesuală și în aceeași măsură obligatorii pentru instanță. În ceea ce privește audierea inculpatului, scopul acestei măsuri este aceea de a permite instanței să-și formeze o părere cu privire la oportunitatea acestei măsuri într-un anume caz particular, raportat la persoana inculpatului, natura infracțiunii pentru care este cercetat și alte asemenea elemente care pot fi desprinse numai în urma unei audiere a acestuia, măsură îndeplinită de prima instanță. În acest sens este de remarcat că poziția procesuală a inculpatului a fost aceea de a arăta instanței investită cu soluționarea cererii sale având ca obiect liberarea provizorie sub control judiciar că "nu are nimic declarat", poziție procesuală manifestată de către inculpat după ce instanța i-a acordat cuvântul tocmai în virtutea dispozițiilor la care s-a făcut referire în motivele de recurs, respectiv art.160/8a pr.pen așa cum este menționat în practicaua încheierii penale recurate. Prin urmare, fără ca instituția ascultării inculpatului așa cum aceasta este reglementată de art.160/8a pr.pen să se confunde cu instituția acordării ultimului cuvânt, cum încearcă apărarea să acrediteze, împrejurarea că inculpatul a înțeles să nu ofere explicații pentru a convinge instanța că poate beneficia de această instituție procesuală și că are cunoștință de cazurile în care măsură se poate revoca, nu este imputabilă judecătorului fondului care i-a adus la cunoștința inculpatului conținutul articolului incident, putând fi mai degrabă interpretată ca o strategie de apărare. Poziția procesuală a inculpatului în sensul că "nu are nimic de declarat" este mai degrabă o manifestarea a dreptului la tăcere pe care art.70 al.2 pr.pen i-l conferă inculpatului care a înțeles să uzeze de el.
În consecință, apreciind că liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului nu este oportună în momentul de față din rațiuni ce țin de necesitatea asigurării desfășurării normale a urmăririi penale, descoperirii tuturor faptelor și identificării tuturor membrilor grupului infracțional, în temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct. 1, lit. b C.P.P. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 160/PI/28.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpatul-recurent la plata sumei de 60 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct. 1, lit. b C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 160/PI/28.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul-recurent la plata sumei de 60 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 06 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR - - - - - -
Grefier,
Prima instanță -
Red.
Tehnored.CU -12.03.2008
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan, Anca Nacu, Ion Dincă
