Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 407/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 407/
Ședința publică din 16 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Florin Popescu
JUDECĂTOR 3: Anca
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARAa fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de petenții și împotriva deciziei penale nr. 230/R din 20.10.2008 a Tribunalului C-S pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă petenții și și intimații, și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Procurorul solicită respingerea recursurilor ca inadmisibile.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
La data de 31 martie 2008 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș plângerea penală a petenților și, împotriva intimaților, și pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și instigare la violare de domiciliu.
Petenții au motivat că, în data de 22 martie 2008, ora 10, făptuitorii au pătruns fără drept în grădina casei, loc împrejmuit, fiind forțată poarta de la intrare, fără consimțământul lor, făptuitorii încercând să-și impună propria voință prin intimidare și amenințare.
Prin Rezoluția din 15 mai 2008 din dosar nr. 661/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeșs -a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei trei făptuitori în baza disp. art. 10 lit. a Cod penal.
Nemulțumiți de soluția procurorului, petenții au depus plângere la Prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș care, prin Rezoluția din 24 iulie 2008 din dosar nr. 487/II/2/2008 a respins plângerea, apreciind că soluția procurorului este legală și temeinică.
La data de 5 august 2008, sub nr-, petenții și au depus plângere la udecătoria Caransebeș, împotriva celor două rezoluții ale parchetului, apreciind că nu s-a avut în vedere gravitatea faptelor care nu au fost încadrate corect și prin omisiuni voite se justifică acțiunile săvârșite în grup de făptuitori, cu o motivație mai mult decât părtinitoare.
Prin sentința penală nr. 301 din 01 octombrie 2008, pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Caransebeș în temeiul disp. art. 278 ind. 1 al. 8 lit. a Cod procedură penală, a respins ca nefondată plângerea petenților și, în contradictoriu cu intimații:, și.
A menținut rezoluțiile atacate.
În temeiul disp. art. 192 Cod procedură penală, a obligat pe fiecare petent să plătească statului câte 25 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Parcela cu nr. top. 4963 situată în, cu o suprafață de 1522 mp, a fost cumpărată în baza unui act autentic de vânzare-cumpărare, în anul 1954 de către numitul, tatăl intimatului.
Ulterior acest teren a fost dezmembrat în trei parcele; pe parcela cu nr. top 4963/2 în suprafață 500 a fost înscris dreptul de proprietate al Statului Român în cotă de 1/2 și dreptul de folosință al petenților pentru cota de 1/2, în baza Legilor 58 - 59/1974.
Petenții au construit casa cu nr. 35 pe suprafața de 500 mp și în anul 1962, terenurile cu nr. top 4963/1 și 4963/3 au fost trecute în proprietatea CAP.
Între părți a existat un litigiu civil și s-a constatat că petenții nu au respectat autorizația de construire a casei și și-au amplasat anexele pe terenul cu nr. top 4963/1.
Conform titlului de proprietate nr. 3647 din 14 aprilie 1997, numitului i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra mai multor terenuri, inclusiv asupra terenurilor cu nr. top 4963/1 și 4963/3 (fila 15 dosar urmărire penală).
În anul 1997 intimatul ( fiul lui ) a devenit, prin moștenire, proprietar în cotă de 1/1 asupra terenurilor cu nr. top 4963/1 în de 894 mp și 4963/3 în de 139 mp și își înscrie dreptul de proprietate în CF nr. 2065, la data de 7 februarie 2008 (fila 16).
Între părți au apărut neînțelegeri ce au dat naștere mai multor procese civile.
La data de 3 noiembrie 2006, sub nr- s-a înregistrat la udecătoria Caransebeș acțiunea formulată de petenții în calitate de reclamanți față de intimatul, având ca obiect " uzucapiune".
S-a cerut de către reclamanți să se constate că au obținut prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra celor două terenuri, respectiv nr. top 4963/1 și 4963/3 din CF 2065.
Acțiunea reclamanților a fost respinsă de către Judecătoria Caransebeș prin Sentința civilă nr. 2117/2007 dosar nr- (fila 17 dosar urmărire penală).
Instanța a reținut că " posesia" reclamanților nu a fost de bună credință, în condițiile în care, prin nerespectarea autorizației de construire eliberată în anul 1980, aceștia s-au extins și asupra terenurilor pentru care nu au obținut autorizație de construire.
La data de 22 martie 2008 intimații, ( nepoata) și topograful, împreună cu alte două persoane care și-au manifestat intenția de a cumpăra terenul, s-au deplasat la terenul proprietatea intimatului.
Petenta, nemulțumită de prezența acestor persoane, a depus plângere penală împotriva lor.
Intimații au pătruns pe terenul proprietatea lui.
Instanța de fond a constatat, că din nici o probă de la dosar nu s-a confirmat susținerea petenților, cum că intimații ar fi pătruns " prin efracție în grădina casei, loc împrejmuit, fiind forțată poarta de la intrare și fără consimțământul lor", motiv pentru care în mod legal și temeinic Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeșa apreciat că în cauză fapta prev. de art. 192 alin. 1 Cod penal nu există.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs petenții și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie; se arată că organul de urmărire penală și instanța de judecată nu au analizat corect probele prezentate de petenții recurenți, că intimații prin amenințare și violență urmăresc obținerea unor drepturi; mai invocă faptul că judecătorul fondului i-a mai judecat pe petenți și în alte procese, având alte obiecte deduse judecății.
Prin decizia penală nr. 230/R din 20.11.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în baza art.38515pct. 1 lit.b Cod procedură penală a fost respins ca nefondat recursul formulat de petenții și împotriva sentinței penale nr.301 din 01 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr-.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală a fost obligat fiecare recurent să plătească statului câte 25 lei cheltuieli judiciare.
Analizând hotărârea atacată, în raport de motivele invocate, de actele și probele de la dosar, cât și din oficiu, conform art.385/6 al.3 Cod procedură penală, Tribunalul C-.S a constatat că recursul este nefondat.
Astfel, s-a apreciat că hotărârea Judecătoriei Caransebeș este legală și temeinică, pronunțată în conformitate cu dispozițiile legale și în baza probelor administrate.
Instanța de apel a reținut că petenții și în plângerea penală formulată au solicitat cercetarea și pedepsirea intimaților, și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 192 al.2 Cod penal - violare de domiciliu - constând în aceea că în data de 22 martie 2008 ar fi pătruns fără drept și prin efracție, într-o grădină ce aparține petenților părți vătămate.
Din probele administrate - înscrisuri și declarațiile făptuitorilor s-a reținut că între părți au existat o serie de litigii privind proprietatea terenului în discuție; în momentul în care făptuitorii au pătruns pe terenul în cauză aceștia aveau dreptul asupra terenului ca urmare a câștigării unui proces civil - sentința civilă nr. 2117/2007 a Judecătoriei Caransebeș prin care s-a respins acțiunea petenților de stabilire prin uzucapiune a dreptului de proprietate.
Instanța de apel a apreciat că în mod temeinic și legal s-a reținut în rezoluția primului procuror al parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș, că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art.192 al.2 Cod penal, lipsind intenția de săvârșire a acestei infracțiuni de violare de domiciliu; intimații - - posesorul titlului de proprietate emis în anul 1997, împreună cu nepoata sa și cu expertul topografic s-au deplasat la terenul în cauză pentru identificare în vederea înstrăinării lui și nu pentru ocuparea și violarea proprietății.
Deci, s-a considerat că probele administrate au fost corect apreciate și interpretate de organul de urmărire penală și de instanța de judecată, iar soluția este legală și temeinică.
Tribunalul a reținut că al doilea motiv invocat de petenți privește faptul că judecătorul care a soluționat acest dosar la udecătoria Caransebeșa mai soluționat și alte cauze avându-i ca părți pe petenți și pe intimați, însă acest aspect nu reprezintă, în opinia instanței de apel, motiv de incompatibilitate și nici motiv de casare prezentei hotărâri supuse contractului judiciar.
Împotriva deciziei penale nr.230/R din 20.10.2008 a Tribunalului C-S pronunțată în dosarul nr- au declarat recurs, petenții recurenți și, în termenul prevăzut de lege, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 26.03.2009 sub nr-.
În motivarea recursului petenții au arătat că hotărârile au fost date de judecători incompatibili, faptele au fost tratate cu superficialitate și s-au refuzat probe.
Din analiza deciziei recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate și analizate din oficiu, Curtea constată că recursul declarat de petenți este inadmisibil, pentru considerentele ce urmează.
Potrivit art.2781alin 10.C.P.P. hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin 8 lit. a, b poate fi atacată cu recurs de persoana care a făcut plângerea.
În cauză, petenții au uzat de acest drept atacând cu recurs sentința penală nr. 301 din 01.10.2008 a Judecătoriei Caransebeș, astfel încât împotriva deciziei pronunțată în recurs legea nu prevede calea de atac a recursului.
Având în vedere cele expuse în baza art. 38515pct.1 lit. a pr.pen va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petenții recurenți și împotriva deciziei penale nr.230/R din 20.10.2008 a Tribunalului C-S pronunțată în dosarul nr-
Potrivit art.192 al.2 pr.pen. va obliga pe fiecare petent recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 1 lit. pr.pen. respinge, ca inadmisibil recursurile declarate de petenții recurenți și împotriva deciziei penale nr. 230/R din 20.10.2008 a Tribunalului C-S pronunțată în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe fiecare petent recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.04.009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red./23.04.2009
Tehnored. 27.04.2009-2 ex.
Primă instanță: jud. - Judecătoria Caransebeș
Instanța de apel: jud.,
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Florin Popescu, Anca
