Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 406/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 406/
Ședința publică din 16 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Florin Popescu
JUDECĂTOR 3: Anca
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARAa fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de petentul împotriva sentinței penale nr. 135/PI/16.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă petentul și intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depusă la dosar prin Serviciul Registratură o cerere de probațiune formulată de petentul, prin care acesta solicită audierea martorilor și.
Instanța pune în discuție cererea de probațiune formulată de petent.
Procurorul lasă la aprecierea instanței.
Instanța, în baza art. 38514.C.P.P. respinge ca fiind inadmisibilă proba cu martori în recurs.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 135/PI din 16.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în temeiul art 278 indice 1 pct 8 lit a cod pr pen a fost respinsă ca nefondata plângerea formulata de petent împotriva rezoluției de neîncepere urmăririi penale pronuntata de procuror în data de 22 09 2008 in dosar 1218/P/2008 al Parchetului de la langa Tribunalul T si impotriva rezolutiei de respingere a plangerii pronuntata de prim-procuror in dosar 1161/II/2/2008.
In temeiul art 192 alin 2 cod pr pen a fost obligat petentul sa achite in favoarea statului suma 40 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință penală, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 12.01.2009 sub număr unic de doar -, petentul a solicitat infirmarea soluției emise de procuror de neîncepere a urmăririi penale față de agentul de poliție sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 264 Cp, în temeiul art. 209 Cpp și art. 10 lit. d Cpp, și trimiterea cauzei la parchet în vederea efectuării de cercetări penale și trimiterea în judecată a făptuitorului.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că se consideră nemulțumit de modul în care au fost efectuate cercetările prealabile cu privire la faptele pe care petentul le-a reclamat, organele de anchetă încercând să acopere și să justifice atitudinea și comportamentul de care agentul de poliție a dat dovadă în timpul exercitării atribuțiilor sale de serviciu. Petentul mai arată că faptele pe care le-a reclamat, respectiv că agentul de poliție favorizează infractorii, ar fi trebuit cercetate mai amănunțit, în condițiile în care pe raza secției de poliție pe care acționează făptuitorul este de notorietate implicarea acestuia în situațiile conflictuale, în sensul întreținerii acestora, existente între petent și cetățenii de etnie romă "turbulenți" cu referire la un spațiu comercial.
Totodată, petentul a învederat că făptuitorul își eludează atribuțiile atât prin tergiversarea soluționării situațiilor care îi sunt aduse la cunoștință, cât și prin neadministrarea din oficiu a probelor necesare aflării adevărului în cauzele cu care este sesizat.
Petentul a mai arătat că pasivitatea organelor de poliție a mai fost sancționată și de către Judecătoria Timișoara prin soluțiile pronunțate în dosarele nr. 9506/P/2005 și -.
În probațiune, petentul a depus în fotocopie rezoluției de respingere nr. 1161/II/2/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, adresa Inspectoratului de poliție nr. 1201/23.05.2008, declarațiile martorilor și, adresele unor martori, precum și 6 fotografii.
În vederea soluționării plângerii, tribunalul a dispus acvirarea dosarului de urmărire penală nr. 1218/P/2008 precum și a lucrării nr. 1161/II/2/2008 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș.
Analizand actele si lucrarile de la dosar, prima instanță a reținut urmatoarele:
Prin ordonanta procurorului din 22 09 2008, pronuntata in dosarul nr. 1218/P/2008 a Parchetului de pe langa Tribunalul T s-a dispus neinceperea urmaririi penale de faptuitorul, agent de politie in cadrul Politiei Municipiului T sub aspectul comiterii infractiunii de favorizare a infractorului, prev si ped de art 264 cpd penal.
S-a retinut, in ordonata de mai sus, ca partea vatamata a formulat plangere penala impotriva acestui faptuitor pentru faptul ca, fiind sesizat cu mai multe plangeri impotriva unor persoane care tulburau grav linistea si ordinea publica, locatari ai imobilului situat in T,-, acesta nu a luat nici o masura impotriva acestor persoane.
Procurorul retine ca partea vatamata formulat, in perioada iunie 2007-iunie 2008 doua plangeri penale, urmare a carora s-au format doua dosare penale repartizate altor lucratori ai politiei. Totodata se retine ca impotriva cetatanilor de etnie locatari ai imobilului de mai sus au fost formulate plangeri si de catre alte personae, plangeri care sunt in diferite stadii procesuale de solutionare.
In consecinta s-a apreciat ca nu se poate conchide ca faptuitorul a savarsit infractiunea care i se imputa, nefiind in prezenta intrunirii elementelor constitutive ale acestei infractiuni.
Impotriva acestei rezolutii, petentul a formulat plangere, initial la instanta. Prin sentinta nr 734/ PI/ 10 11 2008 pronuntata de Tribunalul T s- constatat ca plangerea initiala a fost gresit indreptata si s-a dispus trimiterea cauzei la prim-procuror. Prin rezolutia nr 1161/II/2/ 2008 prim-procurorul a respins plangerea, aratand ca aceasta este neintemeiata in conditiile in care agentul de politie acuzat si-a respectat atributiile de serviciu care ii reveneau conform fisei postului.
Impotriva acestor acte petentul a formulat plangerea la instanta de judecata la data de 12 ianuarie 2009.
Instanta de fond a stabilit ca in mod corect procurorul a dispus neinceperea urmaririi penale impotriva faptuitorului in conditiile in care acesta este acuzat pentru savarsirea infractiunii de favorizare a faptuitorului, iar in starea de fapt descrisa de petent rezulta ca i se reproseaza ca a dat dovada de neglijenta sau superficialitate in exercitarea atributiilor de serviciu, aspecte care pot face obiectul unor cercetari disciplinare dar nu faptei penale imputate mai sus.
Totodata, prima instanta a apreciat ca, pentru a se conchide ca este realizata sub aspectul laturii obiective infractiunea prev de art 264 cod penal, se impune a se proba ca prin activitatea sa cel acuzat oferit ajutor persoanei sau persoanelor acuzate de savarsirea unei fapte penale, fie inainte fie in timpul savarsirii infractiunii si acest ajutor sa fie dat fie pentru a ingreuna fie pentru a zadarnici urmarirea penala, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului produsul infractiunii.
Din chiar continutul plangerii petentului s-a retinut de catre tribunal ca acesta nu reproseaza faptuitorului faptul ca ar fi ajutat o persoana determinata sa savarseasca o infractiune, in sensul descris de acest text, ci doar faptul ca, fiind repartizat sa se ocupe de problemele specifice in zona, nu a luat masurile care se impun de persoanele reclamate.
Or, din inscrisurile existente la dosarul de urmarire penala nu s-a retinut acest aspect, rezulta ca plangerile formulate de partea vatamata au luat calea prevazuta de textele in vigoare in sensul ca s-au format dosare penale si s-au aplicat amenzi contraventionale. Chiar daca demersurile faptuitorului nu au condus la rezultate multumitoare pentru partea vatamata, in sensul ca nu au fost de natura sa conflictul dintre el si acei cetateni de etnie, Tribunalul T nu a putut conchide ca faptuitorul a dat dovada de pasivitate cu privire la conflictul ce a ajuns la cunostinta sa si cu atat mai putin ca ar fi intentionat sa-i favorizeze pe acestia.
In plangerea adresata instantei, petentula precizat ca s-ar contura si o conduita abuziva a faptuitorului constand in aceea ca, in scopul favorizarii celor reclamati, nu a audiat martorii pe care i-a propus el si nici nu a contactat acele persoane recomandate de partea vatamata care doreau sa depuna marturie.
In continutul plangerii petentul a indicat numele unor martori, respectiv, precum si adresele unor persoane care doreau sa depuna marturie pe care sustine ca le-a comunicat si faptuitorului si acesta nu a inteles sa uzeze de ele. Tribunalul Tar emarcat ca aceste documente exista la dosarul de urmarire penala, ceea ce dovedeste ca faptuitorul nu a omis sa le depuna la dosarul cauzei. In ce priveste audierea nemijlocita a martorilor propusi, in conditiile in care dosarul de urmarire penala cu privire la aceste persoane nu era instrumentat de acest faptuitor, prima instanta nu a putut concluziona ca ar avea vreo culpa cu privire la administarea sau nu a acestei probe.
de considerentele aratate, tribunalul a apreciat ca nu poate fi retinuta savarsirea de catre faptuitor a infractiunii prev de art 264 cod penal in conditiile in care fapta care se imputa faptuitorului nu intruneste elementele constitutive a acestei infractiunii atat sub aspectul laturii obiective cat si subiective si a respins ca nefondata plangerea formulata.
Împotriva sentinței penale nr. 135/P/16.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- a declarat recurs, în termen, petentul, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 26.03.2009.
În motivarea recursului s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale și urmare a rejudecării admiterea plângerii deoarece intimatul a comis infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, pe motiv că în calitatea de agent de proximitate în zona în care locuiește petentul nu a atașat la dosarul de cercetare penale declarațiile luate cetățenilor.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856.pr.pen, instanța de recurs apreciază că hotărârea penală atacată este legală și temeinică, în deplină concordanță cu starea de fapt și dispozițiile legale aplicabile în materie.
În mod corect prima instanță a respins plângerea petentului pe motiv că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a infractorului, câtă vreme intimatul se bucură de prezumția de nevinovăție consacrată de art. 52.pr.pen. prezumție care nu a fost răsturnată de petent. Nemulțumirea petentului vizează îndatoririle de serviciu ale intimatului care se apreciază că au fost încălcate de acesta, dar aceste nereguli nu duc la concluzia comiterii vreunei infracțiuni de către lucrătorul de poliție, putându-se pune eventual problema sancționării sale disciplinare. Art. 264.pen. presupune, sub aspectul laturii obiective, ajutorul dat unui infractor fără existența unei înțelegeri prestabilite pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei sau pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii.
Din analiza dosarului de urmărire penală nu rezultă indicii privind comiterea acestor modalități alternative de realizare a elementului material al laturii obiective, neconsemnarea corectă a declarațiilor unor persoane neputând fi circumscrisă acestei noțiuni din moment ce intimatul a acționat conform atribuțiilor și prevederilor legale consemnate în fișa postului. Petentul a reclamat, în repetate rânduri conduita unor cetățeni de etnie romă care tulburau ordinea și liniștea publică, iar intimatul a luat măsurile legale ce se impuneau în cauza ce i-a fost repartizată.
Astfel, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b pr. pen. va respinge recursul declarat de petentul împotriva sentinței penale nr. 135/PI/16.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș.
În temeiul art. 192 alin. 2.pr.pen. va fi obligat petentul la plata sumei de 80 lei cheltuielile judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b pr. pen. respinge recursul declarat de petentul împotriva sentinței penale nr. 135/PI/16.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș.
În temeiul art. 192 alin. 2.pr.pen. obligă petentul la plata sumei de 80 lei cheltuielile judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din16.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red./17.04.2009
Tehnored. 27.04.2009-2 ex.
Primă instanță: jud. - Tribunalul Timiș
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Florin Popescu, Anca
