Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 43/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.2781Cod pr.penală -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE FOND
SENTINTA PENALĂ NR.43
Ședința publică de la 22 februarie 2010
PREȘEDINTE G - JUDECĂTOR 1: Gheorghe Vintilă
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
S-a luat în examinare plângerea formulată de petentul, împotriva ordonanței nr.658/P/2009 din 17 noiembrie 2009, Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, privind pe intimatul.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit petentul, cât și intimatul, pentru care a răspuns avocat, apărător ales.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, apoi, s-a acordat cuvântul.
Apărătorul intimatului pune concluzii de respingere, ca nefondat, a plângerii, apreciind că ordonanța prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de, notar public, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev.de art.215, art.246, 249 și art.289 Cod penal, este legală și temeinică.
Procurorul apreciază, de asemenea, că plângerea este nefondată, întrucât, așa cum a rezultat din actele premergătoare efectuate, nu s-au conturat indicii privind existența faptelor imputate intimatului.
CURTEA
Asupra plângerii de față;
Prin ordonanța nr.658/P/2009 din 17 noiembrie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, în baza art.228 alin.4 rap.la 10 lit.a Cod pr.penală, art.38 și art.45 alin.1 pct.12rap.la art.25, art.207, 209 alin.4 Cod pr.penală, a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public, pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.215, 246, 249 și 289 Cod penal, întrucât faptele nu există.
S-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, în vederea continuării urmăririi penale față de, pentru infracțiunea prev.de art.246 Cod penal.
În motivarea rezoluției, s-au reținut următoarele:
La data de 29 iulie 2007, persoana vătămată a formulat o plângere, prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a notarului public, pentru infracțiunile prev.de art.215, 248, 249 și 289 Cod penal.
În plângere aceasta pretinde că notarul public a săvârșit faptele după cum urmează:
1. La data de 2 iunie 2004, întocmit contractul de împrumut cu ipotecă pe care l-a autentificat prin încheierea nr.1789, în baza căruia persoana vătămată a împrumutat pe cu suma de 16.050 USD, iar acesta a garantat împrumutul cu un imobil compus din teren în suprafață de 354 mp. situat în C,-.
2. La data de 15 octombrie 2004, mai întocmit un contract de împrumut cu ipotecă, în baza căruia persoana vătămată a împrumutat pe cu suma de 32.000 euro, împrumut garantat de această dată cu un teren în suprafață de 297 mp. situat în C,-.
În ambele contracte s-a specificat că este ipotecar de rangul
După întocmirea celor două contracte, notarul public nu și-a îndeplinit legal atribuțiile de serviciu, întrucât nu a intabulat la Cartea Funciară ipotecile de rangul I înființate pe cele două terenuri și din această cauză nu a mai putut recupera de la sumele de bani cu care l-a împrumutat în cursul anului 2004.
În raport de cele arătate de petent în plângere, procurorul de caz, a efectuat acte premergătoare, iar rezultatul acestora nu a confirmat că notarul public a săvârșit pretinsele fapte penale sesizate.
Astfel, notarul public a susținut în declarațiile sale că după ce a întocmit contractele de împrumut autentificate prin încheierile nr.1789/2 iunie 2004 și nr.3738/15 octombrie 2004, le-a înaintat în termen de 48 ore la Judecătoria Craiova - Biroul Carte Funciară.
Cele două contracte au fost prezentate asistentului registrator de către, care avea funcția de secretar în cadrul BNP.
Susținerile notarului public au fost confirmate de către, care a declarat că în termen de 48 ore de la data întocmirii celor două contracte, s-a prezentat la Judecătoria Craiova - Biroul Carte Funciară și le-a prezentat asistentului registrator.
Declarațiile notarului public și ale secretarei cu privire la predarea celor două contracte asistentului registrator, au fost confirmate de către Serviciul Publicitate Imobiliară D, prin adresa nr.13059/10 noiembrie 2009.
În adresă se atestă că cele două contracte au fost găsite în lucrurile preluate de la fostul asistent registrator, fiind neînregistrate.
Prin urmare, în considerarea verificărilor și a rezultatului actelor premergătoare, procurorul a stabilit că notarul public și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în legătură cu înaintarea în termenul de 48 ore la Biroul Carte Funciară a celor două contracte, autentificate prin încheierile nr.1789/2 iunie 2004 și nr.3738/15 octombrie 2004, motiv pentru care în baza art.10 lit.a Cod pr.penală, a dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta pentru infracțiunile prev.de art.246, 249, 215 și 289 Cod penal, apreciind că faptele imputate nu există.
Cum actele premergătoare efectuate confirmă existența unor indicii cu privire la săvârșirea infracțiunii prev.de art.246 Cod penal de către asistentul registrator, prin aceeași ordonanță s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova.
Împotriva soluției procurorului de caz de neîncepere a urmăririi penale față de intimatul notar public, petentul a formulat plângere, aceasta fiind respinsă, ca nefondată, prin rezoluția nr.2029/II/2/2009 din 9 decembrie 2009, procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
Invocând dispozițiile art.2781Cod pr.penală, împotriva ordonanței nr.658/P/2009 din 17 noiembrie 2009 procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public, petentul a formulat plângere, susținând, în esență, aceleași împrejurări în raport de care a apreciat că faptele imputate notarului există, sunt săvârșite cu vinovăție, considerente pentru care a solicitat desființarea soluției procurorului, cu trimiterea dosarului la acesta, pentru începerea urmăririi penale.
Plângerea este nefondată.
Observând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că judicios, după aprecierea rezultatului verificărilor și a actelor premergătoare efectuate, procurorul de caz a apreciat că infracțiunile imputate petentului nu există, întrucât acesta prin încheierea și autentificarea celor două contracte de împrumut cu garanție imobiliară nu a vătămat în vreun fel interesele legale ale împrumutătorului, prin denaturarea adevărului în ceea ce privește situația juridică a imobilelor constituite drept garanție.
A rezultat din verificări că potrivit încheierilor de autentificare a celor două contracte, părțile au semnat toate exemplarele, după ce le-au citit, luând astfel la cunoștință despre întreg conținutul lor, inclusiv de afirmația împrumutatului, făcută în sensul că imobilele nu sunt ipotecate, că nu au ieșit din circuitul civil și că nu au trecut în proprietatea statului în baza vreunui act normativ.
într-un act notarial a unei astfel de afirmații exclude obligația notarului public de a face demersuri în vederea verificării afirmației respective, cealaltă parte contractantă, în cauza de față -, având posibilitatea să solicite relații suplimentare, în măsura în care ar fi avut îndoieli privind situația juridică a imobilelor ce garantau acordarea împrumutului.
Mai mult, a rezultat că deși primul contract încheiat la 2 iunie 2004, termenul fixat pentru restituirea împrumutului în sumă de 16.050 dolari, a fost acela de 2 iulie 2004, petentul a înțeles să nu treacă la executarea silită, iar, ulterior, la circa 4 luni, a consimțit la încheierea unui contract de împrumut, în sumă mult mai mare, cu aceeași persoană.
Și după nerespectarea termenului de restituire a celui de-al doilea împrumut - 15 noiembrie 2004, petentul, a stat în pasivitate înțelegând să sesizeze organele de urmărire penală abia la 29 iunie 2009.
Cât privește neoperarea în Cartea Funciară a ipotecii de gradul I, instituită pe imobilele cu care s-a garantat, a rezultat din verificări că aceasta nu s-a datorat Biroului NP, ci funcționarului de la Biroul de Carte Funciară.
Așa fiind, plângerea formulată de petent împotriva soluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale, va fi privită ca nefondată, urmând ca aceasta să fie respinsă, potrivit art.2781pct.8 lit.a Cod pr.penală.
Văzând și art.192 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARAȘTE
Respinge, ca nefondată, plângerea plângerii formulată de petentul, împotriva ordonanței nr.658/P/2009 din 17 noiembrie 2009, Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, privind pe intimatul.
Obligă petentul la 10 lei cheltuieli judiciare statului.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică de la 22 februarie 2010.
G -
Grefier,
- -
PS/9.04.2010
Președinte:Gheorghe VintilăJudecători:Gheorghe Vintilă
