Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 206/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 206
Ședința publică de la 22 Februarie 2010
PREȘEDINTE: Constantin Mereanu JUDECĂTOR 2: Membri Gheorghe Vintilă
- G - - JUDECĂTOR 3: Tamara
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul G împotriva încheierii din 16 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul în stare de deținere, asistat de avocat, apărător din oficiu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat pentru inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond în sensul punerii în libertate a inculpatului, arătând că nu mai subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului, natura faptelor pentru care inculpatul este trimis în judecată, violența deosebită a acestei fapte precum și circumstanțele personale ale acestuia, impunând menținerea măsurii preventive în continuare.
Inculpatul arată că își însușește concluziile apărătorului.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin încheierea din 16 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în baza art. 300/2 C.P.P. și art. 160/b al. 3 C.P.P. s- constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului G, fiul lui G si, născut la data de 15.03.1978, CNP - în comuna, județul O, cu domiciliul în Pitești,-,.81,. A,.12, jud. A, căsătorit, cetățean român, recidivist, în prezent arestat detinut în C, întrucât temeiurile care au determinat arestarea, impun in continuare această măsură.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr. 401/P/2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olta dispus trimiterea în judecată în stare arest preventiv a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. i cu Cod Penal aplic. art. 37 lit. b
Cod PenalS-a reținut în sarcina inculpatului că la data de 10 octombrie 2009, în urma unui conflict pe care l-a avut cu victima din localitatea jud. O, l-a lovit cu un levier în cap cauzându- leziuni care au condus la decesul acesteia.
Prin încheierea nr. 30 din 15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt și s-a luat măsura arestării preventive față de inculpatul pe o perioadă de 29 de zile începând cu data 15 octombrie 2009 până la 12. noiembrie 2009 inclusiv, după ce în prealabil, prin rezoluția din data de 14 octombrie 2009 s-a început urmărirea penală pentru această infracțiune, motivat de faptul că inculpatul a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică constând în aceea că există pericolul ca inculpatul să săvârșească în continuare fapte de acest gen.
Verificând legalitatea măsurii arestării preventive a inculpatului G, potrivit dispoz art 300/2 C.P.P. în raport de actele și lucrările dosarului instanța a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă așa cum au fost reținute la luarea acestei măsuri prin încheierea nr. 30 din 15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, se mențin, în sensul că au fost respectate dispozițiile art. 148 alin 1 lit. f C.P.P. condiția pericolului concret pentru ordinea publică fiind dovedită prin certitudinea că dacă ar fi lăsat liber, fie și în limita unei alte măsuri preventive dar restrictivă de libertate, inculpatul ar comite noi fapte penale.
S-a constatat că temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri nu au încetat si nici nu s-au schimbat, neexistând nicio probă în acest sens, criteriile avute în vedere, respectiv cele prev.de art.136 alin.8 și C.P.P. anume gradul de pericol social ridicat al infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul, modul de săvârșire, dar și frecvența crescândă a unor asemenea fapte cu rezonanță socială deosebită,precum și de circumstanțele concrete în care acesta a acționat.
În raport de toate aceste considerente, instanța a apreciat că pentru menținerea măsurii arestării preventive există indicii temeinice, în sensul prev. de art.681așa C.P.P. cum se observă din examinarea tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză care relevă implicarea inculpatului în săvârșirea faptei pentru care este cercetat, existând un pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea acestuia în libertate, ce rezultă din gravitatea infracțiunii, raportat la reacțiile firești de dezaprobare ale membrilor comunității, elemente de natură a induce un sentiment de insecuritate, dezaprobare și indignare publică față de infracțiunile cu violență pentru cei din jur, dar și din starea de recidivă post executorie a inculpatului determinată de antecedentele penale pentru actele de violență.
Tribunalul a mai apreciat că temeiurile care au fundamentat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului G așa cum au fost expuse în încheierea din Camera de Consiliu nr.30 din 15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul O l t, referitor la pericolul social concret pentru ordinea publică-art.148 lit.f subzistă C.P.P. și în prezent și justifică privarea în continuare, a acestuia, de libertate.
Cu privire la existența faptei penale, s-a constatat că sunt cu caracter concludent probele ce rezultă din raportul de constatare medico-legală în care se concluzionează că moartea victimei s-a datorat hemoragiei meningo - cerebrale urmare a unui traumatism cranio - cerebral cu fractură de boltă și bază de craniu, complicat în evoluție, cu bronhopneumonie, că aceste leziuni s-au putu produce prin lovire cu și de corpuri dure, iar între aceste leziuni și deces există raport direct și necondiționat de la cauză la efect care se coroborează cu probele rezultând din declarațiile de martori date in faza de urmărire penală (, G, etc.) din grupul victimei dar și de probele rezultând din declarația martorului, din grupul inculpatului, probe care atestă elemente de fapt cu privire la comiterea de acte de violență, mai întâi prin încercarea de a lovi victima cu pumnul urmată după eschivarea acesteia de lovituri cu pumnul dar și cu un levier, cu mențiunea că în privința autorului acestor acte materiale este indicat în mod cert ca fiind inculpatul. Cu privire la ultimul martor, deși acesta nu a observat în mod direct loviturile aplicate de inculpat victimei, totuși se prezintă alte elemente cu valoare de probe concludente referitoare la un incident între victimă și inculpat, anume că după ce o persoană a lovit autoturismul inculpatului acesta din urmă a coborât din mașină și a declanșat un scandal cu mai multe persoane ce a durat circa 10 minute, iar după incident a revenit în autoturism și a solicitat în mod expres șoferului să plece de urgență.
Împrejurările concrete care s-au retinut, până la acest moment procesual, implicarea inculpatului in săvârșirea infracțiunii pentru care este cercetat, întreaga activitate infracțională desfășurată în cauză de inculpat, cele privind natura și gravitatea infracțiunilor raportat la valorile sociale ocrotite de legea penală, circumstanțele reale și durata activității infracționale, urmările acestei fapte, insecuritatea și reacțiile firești de dezaprobare ale membrilor societății a unor asemenea acte ilicite, denotă existența pericolului social concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului.
Toate elementele expuse care au condus instanța la aprecierea existenței pericolului social concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului și a justificării măsurii arestării preventive a acestuia ca fiind cea mai adecvată în raport de scopul măsurilor preventive, asigurându-se astfel atât prevenția generală cât și specială, subzistă și în prezent.
Așa cum s-a reținut și în decizia Înaltei Curți de Casație, Completul de 9 judecători nr.210/29 iunie 2004, una din componentele noțiunii de ordine publică presupune între altele un climat social firesc în care să fie asigurată existența și menținerea unei stări de siguranță și securitate, de liniște a cetățenilor și de respectare a drepturilor acestora. Ori în cauza de față se poate aprecia că prin fapta ce formează obiectul dosarului s-a produs un impact puternic asupra stării de siguranță, iar aceasta denotă cu certitudine un pericol social în sensul prev. de art.148 lit.f C.P.P. care s-a statuat constant că poate rezulta, între altele, și din pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Pe de altă parte, evoluția ascendentă a fenomenului infracțional în general și în mod deosebit a infracțiunilor de genul celei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, precum și impactul acestor infracțiuni asupra membrilor societății, conduce instanța la aceeași concluzie a temeiniciei arestării preventive a acestuia și la necesitatea menținerii acesteia în viitor. În același sens s-a statuat constant, în practica instanțelor, cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, reținându-se just că acesta poate fi dedus, în lipsa unor criterii legale exprese, fie dintr-un pericol social concret deosebit al faptei, respectiv al infracțiunilor care prin natura, modul de săvârșire sau frecvența lor creează un sentiment de insecuritate opiniei publice în ansamblu sau unei anumite colectivități în particular, fie din circumstanțele personale ale inculpatului, aspecte ce se regăsesc în totalitate și în speța dedusă judecății.
În cauză sunt realizate cerințele cele prev. de art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ratificată de România prin Legea nr.30/1994 potrivit căruia "o persoană poate fi lipsită de libertatea sa dacă a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia" în sensul că în cauză sunt fapte și informații suficiente care determină existența unor motive verosimile de a bănui săvârșirea infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul și implicarea acestuia, așa cum reiese din probele administrate în cauză până la această dată, atât declarațiile părții vătămate și ale martorilor audiați in faza de urmărire penală, dar și înscrisurile depuse și declarațiile inculpatului, care deși nu a recunoscut săvârșirea faptei, a acceptat prezenta sa in seara incidentului la locul săvârșirii faptei.
Au fost respectate garanțiile procesuale ale unui proces echitabil pentru inculpat, i-a fost asigurat dreptul la informare, fiindu-i aduse la cunoștință toate acuzațiile, respectiv faptele de a cărei săvârșire este învinuit, conform art.137/1 alin.1 C.P.P. dar și dreptul la apărare atât pe parcursul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată beneficiind de asistență juridică.
Având în vedere că la dosar există dovezi concludente privind implicarea inculpatului în fapta pentru care acesta a fost trimis în judecată, cu privire la pericolul social concret dat de împrejurările comiterii acesteia - în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 lit. f și C.P.P. art.5 alin.1 din CEDO - Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece sunt motive verosimile privind infracțiunea pentru care inculpatul este trimis în judecată, iar lăsarea acestuia în libertate prezentând pericol pentru ordinea publică - s-a constatata că măsura arestării preventive este temeinică și legală, astfel că în conformitate cu dispozițiile art. 160/ al. 3 C.P.P. va fi menținută, temeiurile care au determinat luarea acesteia, subzistând și în prezent.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpatul care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond în sensul punerii în libertate, arătând că nu mai subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive.
Analizând motivele de recurs invocate cât și încheierea atacată, se constată că recursul este nefondat.
Potrivit dispoz. art. 3002Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, iar atunci când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Ori, în raport de fapta ce formează obiectul cauzei deduse judecății, infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. i cod penal, cu aplic. art. 37 lit. b cod penal, împrejurările concrete în care a fost săvârșită, împrejurări ce denotă o violență deosebită, se constată că aprecierea primei instanțe privind menținerea în continuare a temeiurilor prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, este temeinică și legală.
Menținerea măsurii preventive se impune în raport de cerințele legale arătate, cât și în vederea bunei desfășurări a procesului penal și administrării tuturor probatoriilor solicitate de cauză.
Față de cele de mai sus, Curtea în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursul formulat.
Văzând și dispoz. art. 192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G împotriva încheierii din 16 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Obligă recurentul-inculpat la 110 lei, cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariu avocat oficiu, sumă ce va fi achitată din fondul în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 februarie 2010.
- - G - - -
Grefier,
Red.jud.
IB
22 februarie 2010,
Pitești va urmări și încasa de la rec.inc. suma de 110 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Constantin MereanuJudecători:Constantin Mereanu, Membri Gheorghe Vintilă, Tamara
