Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 47/2008. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

Operator - 2771

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

SENTINȚA PENALĂ Nr. 47/PI

Ședința publică din 06 martie2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Laura Bogdan

Grefier: - -

Pe rol se află soluționarea plângerii formulată de petenta împotriva ordonanței din 31.05.2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 156/P/2007, menținută prin rezoluția din 29.06.2007 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 539/II/2/2007.

La apelul nominal făcut în ședința publică, pentru petenta lipsă, se prezintă avocat, prezent intimatul, lipsă intimații - și.

Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată atașat dosarul de urmărire penală nr. 6711/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara.

Apărătorul petentei, avocat, solicită atașarea dosarului execuțional.

Intimatul se opune acestei cereri, arătând că în dosarul execuțional nu se găsesc acte în plus, la acest dosar nefiind atașat contractul de asistență juridică.

Procurorul nu se opune cererii formulate de petentă prin apărător.

Instanța respinge cererea privind atașarea dosarului execuțional, constatând că cererea a mai fost formulată de petentă și că art. 2781.C.P.P. reglementează o procedură specială în care soluția se apreciază în raport de actele din dosarului de urmărire penală și înscrisurile depuse de părți.

Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Apărătorul petentei, avocat, solicită admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor atacate și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara având în vedere că întreg probatoriul a fost deficitar. Precizează că, prin răspunsul dat de intimatul, s-a dovedit că la dosarul execuțional nu se află atașat contractul de asistență juridică dintre avocat și clientul său, la data de 05.12.2005 nu erau emise chitanțele, iar suplimentarea în dosarul execuțional s-a făcut fără nici o dovadă.

Intimatul solicită respingerea plângerii ca nefondată, prezenta plângere având caracter șicanator. Mai arată totodată, că petenta mai are 6 dosare de executare silită.

Procurorul solicită respingerea plângerii ca nefondate. Cu referire la activitatea executorului judecătoresc, în privința acestuia s-a dispus neînceperea urmăririi penale, a fost menținută această soluție, iar această rezoluție nu s-a mai atacat la instanță. Cu privire la intimatul, arată că nu sunt probe că ar fi săvârșit această infracțiune, contractul a fost încheiat anterior executării silite.

Apărătorul petentei, avocat, în replică, arată că factura din 07.02 este anterioară facturii fiscale din 05.12.2005, iar la procesul-verbal nu există nici un act care să justifice existența unui debit de 2500 lei.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr- la data de 31.07.2007, petenta a solicitat desființarea rezoluției din 29 iunie 2007 dată în dosarul nr. 539/II/2/2007 al parchetului de pe lângă curtea de Apel Timișoara.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că a formulat plângere prin care a reclamat faptul că împotriva sa a fost luată măsura executării silite prin vânzarea la licitație a apartamentului proprietate pentru un debit în cuantum de 4.500 lei + 2.500 lei onorariu avocat + 574,9 lei cheltuieli de executare silită; iar, verificând după vânzarea imobilului la licitație către o persoană apropiată creditorului, a constatat că la dosarul execuțional nr. 173/ex/2005 nu exista dovada de plată - chitanță eliberatorie pentru suma de 2.500 lei. Totodată, petenta a învederat că executarea solită s-a făcut în dosarul execuțional anterior menționat, în baza procesului verbal din 02.12.2005 și nu în baza unui alt act după 16.02.2006, că singurul act eliberat de către avocatul este factura nr. -/17 februarie 2006, în care se consemnează faptul că avocatul a prestat servicii evaluate la cuantumul de 2.500 Ron, dar că această factură nu reprezintă o dovadă de plată și nici nu îi este opozabilă. Pe de altă parte, petenta arată că susținerile procurorului în sensul că există acte doveditoare pentru suma pretinsă de 2500 Ron nu este susținută de nici o probă administrată; iar prin sentința civilă nr. 4749/10.05.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, instanța a constatat că pentru suma de 2.500 lei nu există înscris doveditor al acestei creanțe. În ce privește motivarea procurorului în sensul că suma de 2.500 lei ar sta la baza încheierii nr.38548/9.12.2004 și decizia nr.853/7.04.2005 și 2794/4.04.2005 ale Curții de Apel Timișoara, nu are nici un fundament, întrucât aceste hotărâri judecătorești sunt anterioare pretinsei facturi și nu cuprind nici o referire la vreo sumă de 2.500 lei.

Analizând plângerea formulată în raport cu actele depuse, respectiv: conținutul dosarului de urmărire penală nr. 6711/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara și dosarul nr. 156/P/2007 și lucrarea nr. 539/II/2/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, instanța reține următoarele:

Prin plângerea formulată la data de 27.02.2006, persoana vătămată a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara în legătură cu abuzurile săvârșite de executorii judecătorești și (art. 246.pen.), plângere înregistrată sub nr. 1879/P/2006.

Ulterior, la data de 02 mai 2006, persoana vătămată a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara în legătură cu acești făptuitori și aceeași faptă, la care mai adaugă însă, acuzația de înșelăciune, în sensul că executorii au majorat debitul inițial de 4.500 Ron cu încă 2.500 Ron reprezentând onorariu de avocat, acuzându-i de înșelăciune pe avocatul și.

Organul de cercetare penală a constatat că, în motivarea plângerii petenta a arătat că infracțiunea de înșelăciune constă în următoarele fapte materiale: 1. în dosarul execuțional nr. 173/2005 al Ex. Jud. " & Terei" s-a suplimentat debitul inițial de 4500 Ron cu suma de 2500 Ron reprezentând onorariul avocat, prin procesul verbal nr. 173/02.12.2005, sumă ce nu ar avea justificare în actele aflate la dosarul execuțional; 2. în data de 29.06.2005, Ex. Jud. " & Terei" a înaintat Judecătoriei Timișoarao cerere de executare silita a sentinței civile nr. 14235/1998, cu toate că instanțele de judecată au constatat prescripția executării silite, făcându-se aluzie la sentința civilă nr. 1057/2005 și decizia civilă nr. 755/2005, deși în realitate aceste titluri anulau formele de executare silită, constatându-se că a intervenit prescripția, inducând astfel în eroare instanța de executare care a pronunțat încheierea nr. 1566/06.07.2005, prin care se încuviințează executarea silită a petentei în baza titlurilor nr. 1057/2005 și 755/2005, cu toate că în realitatea aceste titluri erau în favoarea petentei.

Prin ordonanța din 31 mai 2007 dată în dosarul nr. 156/P/2007 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în baza art. 209 al. 3 și 4.C.P.P. combinat cu art. 10 lit. a, f C.P.P. art. 209 al. 4.C.P.P. combinat cu art. 25.C.P.P. art. 42.C.P.P. și art. 45 al. 1.C.P.P. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de - executor judecătoresc, - executor judecătoresc, în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215.pen. și art. 246.pen. și - avocat - în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215.pen. și declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe - art. 215.pen. în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara.

În motivarea soluției, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoaraa constatat că executorii judecătorești și au avut spre soluționare dosarul execuțional nr. 173/2005 constituit la solicitarea creditorului privind pe debitoarea. În ceea ce privește săvârșirea de către aceștia a infracțiunii prevăzută de art. 246.pen, s-a constatat că prin rezoluția nr. 1879/P/11 septembrie 2006 (dosar nr. 1879/P/2006) a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, s-a dispus neînceperea urmăririi penale conform prevederilor art. 228 alin. 6.C.P.P. și art. 10 lit d C.P.P. soluție menținută prin rezoluția nr. 1417/II/2/20.11.2006 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, astfel că în această cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale (art. 10 lit. f C.P.P.) în ceea ce privește această infracțiune.

Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 215.pen. în legătură cu suplimentarea debitului inițial de 4.500 Ron cu încă 2.500 Ron reprezentând onorariu de avocat, s-a constatat că situația a avut la bază titluri executorii, respectiv încheierea cu nr. 38.548/09 decembrie 2004 Judecătoriei Timișoara, deciziile civile nr. 853/07 aprilie 2005 și 2794/14 mai 2005 ale Curții de Apel Timișoara. Totodată, s-a arătat că suplimentarea debitului cu suma de 2.500 Ron s-a făcut pe baza dovezilor rezultate din contractul de asistență judiciară și actele fiscale.

În ceea ce privește persoana făptuitorului s-a considerat că, în raport cu calitatea acestuia și fapta imputată, competența revine Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara.

Împotriva acestei soluții, petenta a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, susținând că procurorul nu a administrat probe pentru a stabili dacă avocatul are chitanțe fiscale pentru suma de 2.500 Ron, pretinsă ca încasată cu titlu de onorariu avocat, iar executorul judecătoresc a început în mod abuziv executarea silită, deși titlul executoriu era prescris.

Prin rezoluția din 29 iunie 2007 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 539/II/2/2007, în temeiul dispozițiilor art. 275-278.p Cod Penal, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta împotriva ordonanței nr. 156/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Verificând plângerea petentei în raport cu actele și lucrările dosarului nr. 156/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoaraa constatat că soluția dată în cauză este temeinică și legală: în acest sens, a constatat că în mod corect procurorul a aplicat dispozițiile art. 10 lit. f față C.P.P. de făptuitorii și, cu privire la infracțiunea prev. de art. 246.Cod Penal, având în vedere că prin rezoluția nr. 1879/P/2006 din 11.09.2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoaras -a dispus față de cei doi făptuitori, neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. d pentru C.P.P. săvârșirea aceleiași infracțiuni, prev. de art. 246.

Cod Penal

În ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, procurorul general a constatat că în mod judicios s-a reținut din actele premergătoare urmării penale că aceasta nu există, întrucât suplimentarea debitului inițial de 4.500 Ron cu încă 2.500 Ron, reprezentând onorariu de avocat, a avut la bază încheierea nr. 38548/9.12.2004 a Judecătoriei Timișoara și deciziile civile nr. 853/7.04.2005 și 2794/4.04.2005 ale Curții de Apel Timișoara. De asemenea, din verificările efectuate, a rezultat faptul că avocatul a emis chitanțe pentru suma de 2.500 Ron, încasată cu titlu de "onorariu avocațial" de la numitul.

Examinând cauza, prin prisma criticilor formulate de, instanța reține că rezoluția contestată este temeinică și legală, plângerea urmând a fi respinsă ca nefondată pentru următoarele considerente:

Prin dispozițiile art. 246.Cod Penal a fost incriminată ca infracțiunea de "abuz în serviciu contra intereselor persoanelor", fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane. Dispozițiile art. 215 alin. 1.Cod Penal incriminează ca infracțiunea de înșelăciune "inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă". Raportat la actele și lucrările dosarului de urmărire penală, instanța reține că în cauză nu s-a făcut dovada că intimații menționați, cu rea credință, nu și-au îndeplinit sau și-au îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, și nici că aceștia ar fi indus în eroare pe petentă prin prezentarea ca adevărată a unei fapte nereale, astfel încât soluția de netrimitere în judecată este legală și temeinică. Pe de altă parte, formulând plângere, în temeiul art. 2781proc. pen. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale confirmată de procurorul ierarhic superior, petenta nu a administrat probe, în raport cu care să se poată stabili o altă situație de fapt; iar din cuprinsul plângerii rezultă că nemulțumirea petentei vizează modul în care s-a desfășurat procedura executării silite în dosarele execuționale nr. 173/2005 și 243/2006 ale Ex. Jud. " & Terei", cu privire la care avea posibilitatea de formula contestație la executare conform dispozițiilor art. 399 și următoarele proc.civ.

Prin urmare, petenta urmărește declanșarea controlului judiciar al executărilor silite menționate, pe alte căi decât cele prevăzute de legea procesual-civilă. Mai mult, instanța constată că prin încheierea civilă nr. 4930/11.05.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 6273/21.04.2005 (fila 53 dosar 6711/P/2007), definitivă, instanța admițând cererea formulată și precizată de către reclamanții și în contradictoriu cu pârâții și, a dispus desființarea măsurilor de executare realizate în dosarul execuțional nr. 173/EX/2005 al executori Judecătorești & Terei și eliberarea sumei de 8274 Ron în mâinile creditorului urmăritor. În considerentele încheierii s-a reținut că "întreaga sumă pomenită de art. 523.pr.civ. este cuprinsă din întreaga valoare a creanței, cu toate accesoriile și cheltuielile de executare, așa cum reiese din procesul verbal întocmit în data de 02.12.2005 (fila 14 dosar execuțional) și însumează 8274 RON (2500 RON creanța propriu-zisă prevăzută în titlul executoriu, 535,5 RON onorariu executare silită, 2500 RON onorariu avocațial, 30 RON cheltuieli de executare silită, 9,4 RON taxă timbru judiciar)". Astfel fiind, onorariul contestat de petentă prin plângerea penală a fost validat de instanța civilă, iar realitatea și cuantumul acestuia nu au fost criticate în dosarul civil. Mai trebuie reținut și că potrivit art. 3731alin. 3.civ.Cod Penal "executarea silită are loc până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare"; iar dispozițiile art. 3737alin. 2, 3.civ.Cod Penal prevăd că "cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel", "sumele ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii". Prin urmare, nu s-ar putea reține săvârșirea vreunei infracțiuni în sarcina intimaților, nici chiar în cazul în care nu s-ar fi depus la dosarul execuțional toate documentele justificative întrucât ceea ce este important în speță este că onorariul de avocat a fost achitat de către creditor pentru consultanța și asistența juridice acordate în cursul executării silite. În acest sens, se reține că prin contractul de asistență juridică nr. - din 21.11.2005 s-a stipulat că onorariul redactare cerere este de 2500 Ron, iar onorariul reprezentare executare silită se va negocia conform duratei și complexității cauzei; factura fiscală seria - - nr. - din 17.02.2006 atestă că onorariul de 2500 Ron a fost achitat de către creditorul G pentru reprezentarea legală în dosarul execuțional nr. 173/2005 conform contractului de asistență juridică menționat anterior.

Pe de altă parte, în mod corect s-a reținut de către procuror că prin rezoluția din 11.09.2006 dată în dosarul nr. 1879/P/2006 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, în baza dispozițiilor art. 228 al. 6.C.P.P. raportat la art. 10 lit. d C.P.P. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246.p, constatându-se că nu există indicii ale îndeplinirii defectuoase de către făptuitori a atribuțiilor ce le revin cu ocazia executării silite. Astfel, s-a reținut că din copiile hotărârilor judecătorești atașate la dosar rezultă că instanțele au constatat că a intervenit prescripția executării silite numai în privința sentinței civile nr. 14235/1998 a Judecătoriei Timișoara, nu și a altor hotărâri judecătorești; iar din conținutul cererii de executare silită, rezultă că ceea ce s-a solicitat a se pune în executare este suma de 4500 Ron, reprezentând cheltuieli de judecată, cheltuieli asupra cărora nu s-a constatat prescripția executării silite și pentru care titluri executorii sunt încheierea nr. 38548/9.12.2004 a Judecătoriei Timișoara, decizia civilă nr. 853/7.04.2005 și decizia civilă nr. 2794/14.05.2005 ale Curții de Apel Timișoara. Împotriva rezoluției sus menționate, petenta a formulat plângere la prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, iar prin rezoluția nr. 1417/II/2/2006 din 20.11.2006 plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată, o reanalizare a acelorași fapte neputând fi determinată prin reiterarea aceleiași plângeri, ci în condițiile și procedura prevăzută de lege.

Astfel fiind, în temeiul art. 2781alin. 8 lit.a p Cod Penal instanța va respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta împotriva ordonanței din 31.05.2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 156/P/2007 menținută prin rezoluția din 29.06.2007 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 539/II/2/2007.

În temeiul art. 192 alin 2.p Cod Penal, văzând și decizia nr. 82/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, va obliga petenta la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

În temeiul art. 2781alin. 8 lit.a p Cod Penal respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta împotriva ordonanței din 31.05.2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 156/P/2007 menținută prin rezoluția din 29.06.2007 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 539/II/2/2007.

În temeiul art. 192 alin 2.p Cod Penal obligă petenta la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu intimatul și de la comunicare cu petenta și ceilalți intimați.

Pronunțată în ședința publică din 06.03.2008.

PREȘEDINTE, GREFIER

- - - -

Red LB/Tehnored.

6 ex./24.03.2008

Președinte:Laura Bogdan
Judecători:Laura Bogdan

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 47/2008. Curtea de Apel Timisoara