Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 48/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA PENALĂ NR.48/ DOSAR NR-
Ședința publică din data de 12 Mai 2008
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Alina Constanța Mandu
GREFIER - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public -
- procuror șef Secție judiciară
în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulată de petenții și, în temeiul art.2781Cod procedură penală, împotriva rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale din data de 06.03.2008, pronunțată în dosarul nr. 516/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, soluție menținută prin ordonanța nr. 255/II/2/2008 din 03.04.2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, privind pe făptuitorul.
Dezbaterile în cauza de față au loc în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată sunt înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul, mandatarul C pentru petenta, lipsă, și făptuitorul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Ginerele petentei, C, depune la dosarul cauzei o procură judiciară prin care petenta îl împuternicește pe acesta să o reprezinte în fața Curții de APEL BRAȘOV, în cauza care face obiectul dosarului nr-. De asemenea, depune și certificatul medical nr. 3405 din 09 mai 2008 care atestă starea de sănătate a petentei.
Întrebate fiind, părțile declară că nu au alte cereri sau excepții de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul în dezbaterea plângerii, potrivit art.340 Cod procedură penală.
Petentul având cuvîntul precizează că a formulat această plângere împotriva ordonanței nr. 516/P/2007 din 06.03.2008, întrucât în urma proceselor pe care le-a avut în legătură cu imobilul în cauză, procese care se poartă de șase ani de zile, a ajuns la concluzia că este nedreptățiț. Învederează instanței că acest imobil a fost preluat de către statul român printr-o decizie dată de Consiliul Popular Județean din 14.05.1989, iar ulterior în baza Legii nr. 112 de către. Arată că tot în baza aceleiași legi a formulat cerere de cumpărare a imobilului, iar în urma comisiei efectuate a obținut aprobarea acestei cereri și respectiv cumpărarea imobilului. Precizează că ulterior acestui moment, a procedat la intabularea imobilului în Cartea Funciară, pentru ca în anul 2002 să fie chemat în fața instanței de judecată pentru revendicarea acestuia. Subliniază că la data cumpărării acestui imobil nu s-a specificat că ar exista vreo cerere de revendicare, imobilul fiind cumpărat de bună credință. Menționează că procesele care au fost și sunt încă în curs de desfășurare au ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare a imobilului și anularea -ului. Subliniază că imobilul în cauză a fost preluat în patrimoniul statului român, la cererea doamnei, care a primit despăgubiri în acest sens, drept pentru care apreciază această cerere de revendicare ca neîntemeiată. Totodată arată că în decursul proceselor a sesizat niște nereguli, astfel precizează că toate documentele și actele aflate la dosarele care s-au desfășurat până în anul 2004, sunt purtate pe numele. Învederează instanței că în anul 2004 s-au respins toate sentințele favorabile lui pronunțate de către Judecătoria Brașov și s-a anulat contractul de vânzare-cumpărare și intabularea în, ajungându-se până la executor. Precizează că la executor a ajuns totuși la o înțelegere cu domnul, care de abia atunci și-a făcut apariția în România, pentru a încheia cu el un contract de închiriere pe un an de zile, pentru a nu fi alungat în stradă. Menționează că în perioada în care a făcut contractul de închiriere și a plătit chirie de un milion de lei pe lună, a aflat din surse oficiale că numita era decedată din anul 2000. Prin urmare, învederează instanței că în toată această perioadă s-a judecat cu un om mort, atrăgând atenția asupra faptului că toate procesele, toate iscăliturile și toate contractele de asistență juridică au fost purtate pe numele de. Apreciază că acest lucru reprezintă o neregularitate, motiv pentru care a și cerut revizuirea dosarului. Arată că până la soluționarea cererii de revizuire a solicitat statului prin consulat, actul autentic de deces al numitei, precizând că din actul comunicat de către această instituție rezulta că aceasta decedase încă din anul 2000. Menționează că în urma admiterii cererii de revizuire de către Curtea de APEL BRAȘOVs -a dispus anularea tuturor sentințelor date în favoarea doamnei și reintrarea pârâților și în drepturile pe care le-au avut anterior. Subliniază că până la depunerea cererii de intabulare din nou a imobilului în baza hotărârii judecătorești pronunțate de Curtea de APEL BRAȘOV, s-a întocmit o nouă carte funciară înainte de a i se aproba cererea de înscriere a imobilului în cartea veche a acestuia. Arată că nu își poate explica cum a fost posibil să se facă două intabulări a unui imobil într-o perioadă foarte scurtă cu un singur proprietar, având în vedere că printr-o hotărâre judecătorească s-a stabilit că proprietari de drept sunt și. Învederează instanței că după intabularea casei în baza hotărârii judecătorești pronunțate ca urmare a promovării cererii de revizuire, s-a deschis un nou proces pe rolul tribunalului având ca obiect anularea contractului de vânzare al pârâților și și anularea - ului întrucât imobilul în cauză fusese vândut unei alte persoane. Apreciază că în această cauză li s-a încălcat buna credință, având în vedere că ei au cumpărat un bun cu acte în regulă fără a li se sesiza în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare că ar exista posibilitatea introducerii unei cereri de revendicare. Subliniază că pentru a doua oară sunt purtați în fața instanțelor judecătorești pentru a fi evacuați din imobil.
Mandatarul petentei, C, având cuvântul arată că în perioada scursă de la data pronunțării deciziei prin care s-a admis cererea de revizuire până la data introducerii cererii de intabulare a imobilului în cartea funciară, imobilul a fost vândut de către unei alte persoane, respectiv. Precizează că au contestat ordonanța procurorului întrucât în conținutul acesteia este interpretat anul și contractul de împuternicire avocațială a domnului avocat, respectiv anul 2000, în timp ce pârâții s-au judecat cu doamna începând cu anul 2002, când aceasta era deja decedată. Menționează că toate contractele de împuternicire avocațială se află în dosarele în care s-au judecat cu doamna. Subliniază că nu anul 2000 fost cel care i-a interesat, an în care probabil s-a judecat într-adevăr cu primăria comunei, precizând totodată că pârâții nu au făcut parte din acele procese. Învederează instanței că la ora actuală sunt chemați în judecată de numita, care a cumpărat imobilul de la, atrăgând atenția asupra faptului că acesta într-un interval de o lună de zile de la pronunțarea deciziei de către Curtea de APEL BRAȘOVa înstrăinat imobilul în cauză deși avea cunoștință de pierderea acestuia. Mai mult decât atât este convins că apărătorul ales al acestuia i-a comunicat ce consecințe urma să producă decizia pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV.
Petentul precizează că numita a cumpărat doar casa și terenul de sub aceasta, terenul aferent de 10042rămânând în proprietatea statului român. În acest sens, menționează că deține un act doveditor de la Consiliul Popular Județean în care se arată că nu s-a făcut nicio licitație și nicio înstrăinare a terenului de către această instituție. Raportat la această situație arată că nu își poate explica cum a putut vinde și terenul aferent casei numitei, de vreme ce ei, respectiv și, plătesc și la ora actuală arenda terenului.
Făptuitorul având cuvântul arată că a fost contactat de către doamna în cursul anului 2000 prin fiul acesteia, în scopul de a-i promova acțiunile corespunzătoare interesului de a-și redobândi în deplină proprietate și posesie imobilul. Învederează instanței că încă din anul 1998 și-a împuternicit fiul să se ocupe de aceste probleme, existând în acest sens la dosarul cauzei două procuri întocmite în ia, traduse și autentificate. Precizează că a promovat acțiunea cu privire la lipsa titlului statului și rectificarea cărții funciare în cursul anului 2000, procesul fiind soluționat prin admitere. Totodată, subliniază că în momentul în care a dorit să întabuleze hotărârea în cartea funciară a observat că peste notarea de proces, aflată la poziția 1283, s-a întabulat dreptul de proprietate al petenților cu titlul de drept dobândit în baza Legii nr.112. Raportat la această împrejurare, respectiv la imposibilitatea întabulării hotărârii pe baza unui nou contract, învederează instanței că a promovat acțiunea în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare al petenților. Menționează că după promovarea primei acțiuni, a decedat, aspect pe care fiul acesteia nu a considerat necesar să-l comunice apărătorului ales. Subliniază că toate contractele de asistență juridică, aflate de altfel și în dosarul Parchetului, au fost încheiate prin corespondență, tot prin intermediul corespondenței fiind luat și interogatoriul în dosarul în care petenții erau părți. Precizează că răspunsurile la interogatoriu, depuse în ședință publică, au fost date de către, această împrejurare fiind cunoscută de către petenți și de către avocatul care îi reprezenta la acea vreme. Mai mult decât atât, arată că în această cauză s-a mers pe ideea legalității dreptului lui, întrucât exista o hotărâre de constatare a lipsei titlului statului, la fel și calitatea acestuia de fiu descendent direct al lui, calitate în care dobândește dreptul de proprietate fără înscrierea în cartea funciară în baza art. 26 din Decretul nr. 115/1938. Apreciază că faptul că aceste contracte au fost semnate de către și trimise prin corespondență nu constituie o neregulă, raportat pe de o parte la calitatea acestuia de fiu al lui și la existența celor două procuri iar pe de altă parte la dobândirea de către acesta a dreptului de proprietate cu privire la imobil fără înscrierea în cartea funciară. Menționează că nu există nicio infracțiune de fals și uz de fals în ceea ce-l privește, întrucât contractele au fost încheiate prin corespondență și semnate de cine era îndreptățit cu situația de la acel moment să le semneze. Arată că aceiași petenți îl găsesc vinovat și de comiterea infracțiunii de înșelăciune, determinată de faptul că după înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al lui, s-a făcut dezbaterea moștenirii pe numele și acesta a vândut imobilul unei cetățene. Învederează instanței că petenții au considerat că acest raport convențional de la la reprezintă un raport în care el i-a înșelat, lucru neadevărat întrucât nu a fost parte în raportul convențional și nici nu a avut vreo legătură directă cu petenții în legătură cu aceste aspecte. Apreciază că nemulțumirea acestora față de hotărârile judecătorești nu constituie un motiv de formulare a unei plângeri penale pentru acest tip de fapte. Subliniază faptul că petenții omit să menționeze că acel contract din anul 2002 fost încheiat prin corespondență, iar faptul decesului a devenit cunoscut de abia în anul 2004 sau 2005. Mai mult decât atât învederează instanței că nici chiar la momentul încheierii contractului de închiriere în fața executorului judecătoresc nu cunoștea acest aspect. Consideră că cea mai bună dovadă în acest sens o reprezintă corespondența adresată de el lui în dosarul de nulitate în care erau părți, în care îi comunica interogatoriul și îi explica cum trebuie să procedeze cu mama sa, respectiv să o ducă la notar să consemneze răspunsul la interogatoriu, să-l semneze iar notarul să-i legalizeze semnătura. Menționează că nici la punerea în executare a hotărârii nu a cunoscut faptul decesului, ci numai cu ocazia promovării cererii de revizuire. Față de aceste considerente apreciază că se află în afara oricărei culpe și nu a comis nicio nelegalitate, sens în care solicită respingerea plângerii ca nefondată.
Reprezentantul Ministerului Public arată că plângerea de față are ca obiect soluția de neîncepere a urmăririi penale atrasă de calitatea de avocat a persoanei reclamate. Precizează că în ceea ce-l privește pe, așa cum reiese și din ordonanța atacată, cercetările urmează să fie continuate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, competent în cauză. Apreciază că soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică și este menținută în mod corect de către conducerea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV. Menționează că la pronunțarea unei asemenea soluții s-a avut în vedere scrisoarea prin care făptuitorul se adresează lui și îi arată exact întrebările la care mama sa urma să răspundă, cu recomandările de răspunsuri și cu mențiunea ca aceasta să fie condusă la notar pentru a i se legaliza semnătura. Arată că nu este de acord cu exprimarea din ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov în care se precizează de către procurorul care a declinat competența, faptul că procura generală judiciară nu ar fi trebuit să conducă la dovedirea în aceste condiții a calității de reprezentant a avocatului, apreciind că în cauză, dacă există o culpă, aceasta urmează a fi verificată de parchetul local. Totodată, consideră că singurul răspunzător, eventual, ar fi care trebuia să aducă la cunoștința avocatului ales faptul că mama sa a decedat. În ceea ce privește vinovăția făptuitorului, apreciază că soluția atacată este la adăpost de orice critică, întrucât acesta nu avea posibilitatea obiectivă de a cunoaște faptul morții lui decât dacă i s-ar fi adus la cunoștință acest aspect de către. Față de aceste considerente, pune concluzii de respingere a plângerii formulate de petenții și.
CURTEA
Prin plângerea formulată de petenții și reprezentată prin mandatar C s-a solicitat desființarea ordonanței nr. 516/P/2007 din 06.03.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev ăzute de art. 290 alin. 1 Cod penal, art. 289 alin. 1 Cod penal, art. 291 Cod penal și art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal, soluție menținută prin ordonanța nr. 255/II/2/2008 din 03.04.2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
În motivarea plângerii petenții arată că intimatul, în calitate de apărător ales al lui nu a anunțat instanța de judecată și pe intimați că anterior introducerii acțiunii în anulare a contractului de vânzare cumpărare al petenților, aceasta a decedat, deși avea cunoștință, ceea ce a dus la prejudicierea dreptului de proprietate al petenților.
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin ordonanța nr. 516/P/2007 din 06.03.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOVs -a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290 alin. 1 Cod penal, art. 289 alin. 1 Cod penal, art. 291 Cod penal și art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal, întrucât faptele nu există, întrucât avocatul intimat nu a avut nici un fel de raporturi directe cu petenții, acesta nu a cunoscut că, clienta sa a decedat în timpul proceselor ce s-au derulat în fața instanțelor judecătorești, întrucât legătura cu aceasta a fost ținută prin corespondență, în ia, iar legătura se ținea în principal cu fiul clientei sale, care avea și procură judiciară din partea mamei sale și care nu i-a adus la cunoștință avocatului intimat de decesul mamei sale. Astfel, parchetul a reținut că intimatul, neavând raporturi directe cu petenții, nu i-a înșelat pe aceștia și nici nu a falsificat vreun înscris folosit în procesele cu aceștia, fiind folosite numai înscrisurile care au provenit de la cei care i-au solicitat serviciile.
Soluția a fost menținută prin ordonanța nr. 255/II/2/2008 din 03.04.2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, care a respins plângerea formulată de petență.
Petenții, în temeiul prevederilor art. 278/1 Cod procedură penală au formulat plângere la instanță, solicitând admiterea plângerii, desființarea ordonanței și reținerea cauzei spre judecare, potrivit prevederilor art. 278/1 alin. 8 lit. c Cod procedură penală, întrucât intimatul a săvârșit faptele pentru care ei au făcut plângere penală.
Plângerea este nefondată.
Curtea reține că petenții locuiesc în imobilul menționat ce a fost naționalizat și a aparținut numitei, iar în baza Legii nr. 112/1995, fiind chiriași, l-au cumpărat de la SC SA brașov prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr.1383/08.1997, terenul în suprafață de 500. fiindu-le acordat prin Ordinul Prefectului nr. 72/2000, dreptul acestora de proprietate fiind înscris în nr. 8850, top nr. 5544/1/2, la și 1266 în anul 2001.
Ulterior, au fost chemați în judecată de proprietara imobilului, alături de SC SA B, în vederea anulării contractului de vânzare-cumpărare, în apărarea, invocându-se de către petenți că la data cumpărării imobilului - proprietar tabular era Statul Român.
După parcurgerea tuturor etapelor procesuale, a fost radiat dreptul de proprietate al respectivilor în favoarea fostei proprietare, dispunându-se evacuarea lor din imobil.
Prin intermediul executorului judecătoresc, între mandatarul proprietarului imobilului și petenți, a fost încheiat un contract de închiriere pe o perioadă de un an.
Petenții au fost chemați în judecată în anul 2002 de către, în condițiile în care aceasta era decedată din data de 04.11.2000, potrivit înscrisului oficial din ia, așa încât în anul 2002 nu putea solicita instanței judecătorești anularea contractului de vânzare-cumpărare, invocând faptul că era proprietara imobilului în litigiu.
La data de 26.04.2005 a vândut imobilul numitei care la rândul său i-a acționat în judecată pe petenți, beneficiind de serviciile aceluiași avocat, prin acțiune solicitându-se evacuarea lor deși prin decizia civilă nr.189/R/28.03.2005 a Curții de APEL BRAȘOVs -a admis cererea de revizuire formulată de petenți, fiind desființate celelalte hotărâri care le fuseseră defavorabile ( 1, 2-3 Cap.I,. I ).
era deținătorul unor procuri notariale în acest sens, una bilingvă, redactată la în 13.01.1998, iar cealaltă în limba ă cu aceeași dată, redactată la același notar, acestea fiind traduse, iar traducerile au fost legalizate la notarul public sub nr. 5462 și 5463 din 20.07.1998.
În cadrul dosarului civil nr. 6163/2002 al Judecătoriei Brașov la cererea avocatului pârâților s-a administrat proba cu interogatoriul reclamantei care figura cu domiciliul în ia.
Interogatoriul a fost comunicat în ședință publică și avocatul l-a expediat poștal în ia, pe numele lui, cu îndrumările necesare, iar interogatoriul a fost returnat cu răspunsurile date și cu legalizarea semnăturii de către notarul din, actul fiind depus la dosarul cauzei, acesta fiind de asemenea, comunicat în copie părților adverse, astfel încât s-a cunoscut conținutul său.
Având în vedere înscrisurile și probele testimoniale administrate în dosarul parchetului rezultă fără nici un dubiu că intimatul nu a avut cunoștință de decesul clientei sale, deoarece corespondeța a fost purtată cu fiul acesteia, care a ascuns avocatului intimat faptul că mama sa a decedat.
Nu se poate reține în sarcina intimatului săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290 alin. 1 Cod penal, art. 289 alin. 1 Cod penal, art. 291 Cod penal și art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal, atâta timp cât decesul lui nu i-a fost adus la cunoștință, intimatul exercitându-și atribuțiile potrivit contractului de asistență juridică încheiat cu clienta sa și în conformitate cu prevederile Legii nr. 51/1995 republicată.
Faptul că intimatul o reprezintă, în calitate de apărător ales, și pe cumpărătoarea imobilului, numita, nu are nici o legătură cu serviciile pe care intimatul le-a prestat în favoarea lui, exercitarea profesiei liberale de avocat nefiind condiționată de natura cauzelor și a imobilelor asupra cărora se poartă.
Față de considerentele de mai sus, întrucât în cauză nu se pot reține faptele reclamate de petenți ca fiind comise de intimat, respectiv săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290 alin. 1 Cod penal, art. 289 alin. 1 Cod penal, art. 291 Cod penal și art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal, instanța urmează, ca în temeiul prevederilor art. 278/1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală să respingă plângerea, ca nefondată.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală petenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenții și reprezentată prin mandatar C, toți cu domiciliul în comuna, sat,-, jud. B, împotriva ordonanței nr. 516/P/2007 din 06.03.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV de neîncepere a urmăririi penale față de intimatul domiciliat în municipiul B- județul B pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290 alin. 1 Cod penal, art. 289 alin. 1 Cod penal, art. 291 Cod penal și art. 215 alin. 1,2 și 3 Cod penal, soluție menținută prin ordonanța nr. 255/II/2/2008 din 03.04.2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
În baza art. 278/1 al.8 lit.a Cod procedură penală menține soluția dată prin ordonanța atacată.
În baza art. 192 alin. 2 și 4 Cod procedură penală, obligă pe petenți la plata sumei de câte 50 lei fiecare, în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.05.2008.
PREȘEDINTE GREFIER
- C - - -
Red./04.06.2008
Dact./04.06.2008/2ex.
Președinte:Alina Constanța ManduJudecători:Alina Constanța Mandu
