Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 46/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA PENALĂ NR.46/ DOSAR NR-
Ședința publică din data de 12 Mai 2008
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Alina Constanța Mandu
GREFIER - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public -
- procuror șef Secție judiciară
în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulată de petentul, în temeiul art.2781Cod procedură penală, împotriva împotriva rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale din data de 20 februarie 2008, pronunțată în dosarul nr. 569/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, soluție menținută prin ordonanța nr. 237/II/2/2008 din 28.03.2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, privind pe făptuitorul.
Dezbaterile în cauza de față au loc în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată sunt înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul, lipsă fiind făptuitorul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebate fiind, părțile declară că nu au alte cereri sau excepții de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul în dezbaterea plângerii, potrivit art.340 Cod procedură penală.
Petentul având cuvântul arată că judecarea pe fond nu s-a făcut niciodată timp de 7 ani de zile, deși de-a lungul vremii a avut foarte multe procese cu reprezentanții întreprinderilor de stat sau agenții economici, care au avut ca obiect obligarea acestora la eliberarea unor adeverințe în baza Legii nr. 19. Precizează că Legea nr. 19 îi dădea dreptul de a avea o bază de calcul în temei legal raportată la perioada lucrată, la stagiul său de cotizație, respectiv 32 de ani. Consideră că în România nu s-a pus niciodată accent pe modul corect de interpretare și de respectare a art. 23 respectiv 68 din Legea nr. 19. Învederează instanței că a lucrat încă din tinerețe până în anul 1992 ca muncitor specialist în domeniul execuției prototipurilor sau lucrărilor de vârf în tehnica de dezvoltare a țării. Menționează că la acea vreme avea retribuții deosebit de stimulatoare și ulterior a optat pentru Casa Națională de Pensii, subliniind faptul că este singurul care s-a menținut în lupta pentru ca Legea nr. 19 o dată inițiată și adoptată de către Parlament să fie respectată. În ceea ce privește calculul de ieșire la pensie, apreciază că în cazul său acesta s-a făcut empiric pe niște baze dogmatice din sistemul totalitar. Subliniază că deși a avut procese în derulare începând încă din anul 2000, nici la ora actuală el nu are o bază legală științifică calculată la punctajul său care și așa este un punctaj limitat. Arată că după calculul specialiștilor de la Casa Județeană de Pensii B rezultă un singur punct, ceea ce reprezintă o bază neștiințifică calculată dedusă pentru un punct, care are o valoare de 585 de Ron. Învederează instanței că acești specialiști, care sunt îndrituiți să respecte legea, au declarat cu dezinvoltură că metodologia în cazul său a fost respectată și că pensia ce i se cuvine este doar de un punct, ceea ce este contrar bazei legale din documentele care atestă situația sa. Subliniază faptul că el nu a fost un muncitor lunar, ci un muncitor care a lucrat în domeniul cercetării, aspect neluat în calcul la ora actuală dat fiind faptul că nu i se recunoaște munca productivă. Solicită instanței a avea în vedere faptul că în pofida prevederilor Legii nr. 19, în cazul său nu se oglindește că ar avea dreptul la salariu mediu realizat lunar din salariile medii brute realizate, luându-i-se în calcul numai baza salariului din carnetul de muncă. Precizează că el a fost încadrat la categorii progresive stimulatoare, având de-a lungul timpului categorii maxime, respectiv categoria maximă 7 cu 2, după care urma cea a maiștrilor. Arată că în anul 1992 s-a oprit stagiul său de cotizare și perioada de calcul. Consideră că prin luarea în considerare a celor 32 de ani de muncă în domeniul producției, ar fi fost îndreptățit la calcularea pensiei și respectiv a punctajului ca fiind cu drept în grupa a 2 de muncă. Subliniază faptul că trebuia să iasă la pensie din anul 2000 bazat pe faptul că activitatea sa nu se în anul 1992, dar întrucât că s-a pensionat prin Proiect care în perioada 1992-2000 n-a putut să plătească fiind în incapacitate de plată de orice fel, cotizația sa la. a rămas neachitată. Motivul pentru care s-a întâmplat acest lucru îl reprezintă faptul că întreprinderile specializate ale statului care erau datoare la să plătească proiectele realizate în perioada 1992-2000, nu au făcut acest lucru, drept pentru care cotizația sa la. a rămas neplătită. Apreciază că ceea ce i s-a imputat în mod pueril, respectiv faptul că nu a plătit pentru perioada 1992 -2000, nu se mai încadrează astăzi pentru că el se judecă pe fond pe dreptul pe care el îl are în mod real în baza Legii 19, beneficiind de 32 de ani de muncă conform ultimelor adeverințe eliberate. Cu toate acestea, consideră că ultimele adeverințe strânse în perioada anilor 2003 - 2005 nu sunt corect valabile și nu sunt în lumina Legii 19 și conforme sentinței nr.520/2006. Subliniază faptul că nu este respectată atât legea cât nici sentința, aspecte cunoscute foarte bine și de domnul executor care în mod indirect a consultat specialistul de la poliția juridică, care în mod paralel analiza în primă fază de cercetare penală la nivelul Parchetului Judecătoriei Brașov situația de ce R și respectiv Proiect nu au eliberat aceste adeverințe cerute însăși de executor. Această anchetă a fost determinată de faptul că la prima somație nu a fost respectat termenul iar la cea de a doua Rad at o adeverință care nu era bună la fel ca celelalte, iar Proiect nu a eliberat nicio adeverință. Arată că la a doua somație, executorul judecătoresc a îndeplinit formalitatea cu greu, întrucât la invitația la care a răspuns R, aceasta s-a angajat că va elibera oad oua adeverință, aspect care reiese și din dosarul executorului judecătoresc, însă ulterior nu s-a mai întâmplat acest lucru pentru că a intervenit domnul, patronul actual al lui R, care l-a culpabilizat indirect. Raportat la această situație, învederează instanței că executorul nu a mai vrut să respecte bunul mers al executării, tergiversând- Precizează că Proiect nu a răspuns la invitația executorului și nu a fost niciodată prezent, răspunzând doar formal cum că i s-ar fi eliberat o adeverință din anul 2005, respectiv 2006. Consideră că s-a greșit în instanță când s-a specificat în încheiere că executorul judecătoresc a executat procedurile conform instrucțiunilor și în temei legal. Solicită instanței a avea în vedere faptul că sentința nr. 520/2006 nu este respectată, având în vedere că adeverințele care fac obiectul analizei pe fond sunt simple adeverințe cu salariile din carnetul de muncă la care s-a mai adăugat pe perioada respectivă lucrată la noxe suma de 75 lei Rol. Din punctul său de vedere sumele care reprezintă salariul cumulat din carnetul de muncă cu suma pentru noxe, nu reprezintă baza de calcul pentru situația sa având în vedere că el are nevoie de salariile brute realizate. Menționează că în faza avansată de cercetare penală i s-au desemnat apărători din oficiu care nu au mai venit să îl reprezinte în instanță, având în vedere că nu cunoșteau în temei legal aplicarea Legii nr.19. Învederează instanței că în baza sentinței nr. 520/2006 se specifica clar că trebuie respectată Legea nr. 19 conform art. 23 respectiv 68, astfel că trebuiau să rezulte salariile brute realizate și acestea să fie luate în calcul pentru punctaj. Subliniază că nici astăzi nu deține aceste adeverințe corect făcute pentru că la nivel național nu există un punctaj realmente calculat pe baza Legii nr. 19. Arată că nu are mijloacele necesare și nici nu ar dori să ajungă la CEDO cu această situație în fond. Învederează instanței că toate dosarele în care a fost parte au avut ca obiect recalcularea pensiei în baze legale prin respectarea Legii nr. 19, atrăgând atenția asupra faptului că sentința nr. 520 este irevocabilă și nu poate fi discutată. Raportat la acest aspect, arată că atât Proiect cât și R nu au respectat sentința, de vreme ce nu există în anul 2006 o adeverință nouă emisă. Solicită instanței a avea în vedere că Proiect a uzat de influențe asupra executorului, precizând că Proiect și domnul au trimis intermediari în fața instanței de judecată care au fost acceptați fără a avea delegație la dosar. Apreciază că pentru obținerea sentinței nr. 520 avea și el dreptul la un apărător, subliniind că determinat de situație a respectat și acceptat ultimii doi avocați desemnați din oficiu, având în vedere că începuse deja derularea cercetărilor penale cu privire la situația de ce nu se eliberează aceste documente. Învederează instanței că la ultima mea plângere pe care a formulat-o, procurorul general a accentuat numai un punct de vedere, precizând că în disjungere are dreptul prin competența Parchetului Judecătoriei Brașov să se analizeze din nou de ce nu s-a făcut recalcularea pensiei în baza Legii nr. 19, fără ca el să aibă o bază a fondului de cercetare a dosarului pentru că în mod normal avea dreptul la o recalculare. Arată că în adresa comunicată de către Casa de Pensii, existentă și la dosar, se menționează că drepturile sale de pensie au fost recalculate și sunt corect legale. Precizează că în plângerea formulată a cerut procurorului general să hotărască oportunitatea cercetării și celorlalți agenți economici, întrucât cu excepția ul aceștia nu i-au eliberat adeverințele corect conform Legii 19. Solicită instanței a avea în vedere etatea sa, respectiv 63 de ani și starea sa de sănătate, precizând că are probleme cu inima. De asemenea, solicită analizarea în profunzime a situației sale și verificarea modului în care a obținut sentința. Menționează că domnul judecător, pe care îl putea recuza dat fiind faptul că se cunosc din tinerețe, în cadrul dosarului nr. 304 în loc să dea drumul fluent la limpezirea lucrurilor în baza Legii nr. 19 disjuns cauza, ajungând astfel pe mâinile executorului judecătoreasc. Subliniază că sentința nr. 520 deși obținută în mod foarte temeinic, nu se poate executa pentru că se ocolește magistral îmbunătățirea aplicării Legii nr. 19. Apreciază că ultimele adeverințe emise în perioada 2005-2006 sunt mai bune decât pensia pe care i-a dat-o statul român și oglindesc în parte salariile realizate de către el. Consideră că în baza adeverințelor respective valoarea punctului se va ridica la 1,5 față decât beneficiază acuma. Învederează instanței că singura sa revendicare este aceea de a i se recalcula pensia în baza documentelor existente din ultimele adeverințe, precizând că și pe acestea le-a atacat în fază penală. Solicită judecarea pe fond în baza sentinței și în baza documentelor, precizând că toate aceste acte se află la dosar. Menționează că a solicitat și tragerea la răspundere a doamnei directorul executiv de la Casa Județeană de Pensii B și a domnului, directorul adjunct executiv al acestei instituții, precizând că Casa Națională de Pensii prin reprezentantul său în teritoriu trebuie să răspundă de faptul că nu i s-a recalculat niciodată pensia. Arată că acest lucru se deduce din declarația însăși a executorului, în care se spune că numai instanța sau niște specialiști de factură contabilă pot să analizeze cum se realizează punctajul. Învederează instanței că problemă sa este una foarte complexă, precizând că S-ul, respectiv locul unde se face primul punctaj, i-a respins cererea sa de la de recalculare a punctajului. Subliniază că avocații i-au creat necazuri prin faptul că l-au pus să semneze și apoi să introducă acel paragraf în temei legal prin care să solicite daune morale. Arată că el nu are nevoie de acești bani ci singura lui solicitare este aceea de a i se recalcula în mod valabil, în baza sentinței 520, o pensie rezonabilă.
Reprezentantul Ministerului Public arată că în această cauză petentul este nemulțumit de modul de calculare a salariului, precizând că această împrejurare a fost relatată de către petent în nenumărate rânduri atât oral în fața instanței cât și în scris. Menționează că de la această nemulțumire a petentului s-au desfășurat foarte multe procese legate de acest punctaj al salariului, însă subliniază faptul că Curtea de APEL BRAȘOV este competentă să judece doar plângerea împotriva ordonanței procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV cu excepția punctului 2, referitor la disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, care iese din discuția părților și este inadmisibil. Precizează că singurul lucru pe care îl poate cenzura instanța de apel este neînceperea urmăririi penale raportat la executorul judecătoresc. Arată că la cererea petentului, executorul judecătoresc a pus în executare hotărârea la care face referire și a adus la cunoștința pârâtelor R respectiv că sunt obligate să emită anumite adeverințe. Apreciază că nemulțumirea petentului legată de modul în care au fost eliberate din nou aceste adeverințe, care i-au fost aduse la cunoștință și pe care le-a considerat ca fiind incomplete, nu reprezintă un motiv de acuzare a executorului judecătoresc de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu. Mai mult decât atât, arată că nu s-a indicat niciun text de lege pe care acest executor judecătoresc l-ar fi încălcat. Față de aceste considerente, apreciază ordonanța procurorului ca fiind legală și temeinică și solicită respingere plângerii formulată de petentul.
Petentul precizează că adeverințele solicitate de către executorul judecătoresc nu au mai fost niciodată eliberate.
CURTEA
Prin plângerea formulată de petentul s-a solicitat desființarea Ordonanței nr. 569/P/2007 din 20.02.2008 pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev ăzute de art. 246 Cod penal și art. 249 alin. 1 Cod penal, soluție menținută prin ordonanța nr. 237/II/2/2008 din 28.03.2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
În motivarea plângerii petentul arată că intimatul, în calitate de executor judecătoresc nu a depus toate diligențele pentru executarea întocmai a titlului executoriu, respectiv sentința civilă nr. 520/C/2006 a Tribunalului Brașov.
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin Ordonanța nr. 569/P/2007 din 20.02.2008 pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOVs -a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 Cod penal și art. 249 alin. 1 Cod penal, în temeiul prevăzut de art. 288 alin. 4 Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală.
Pentru a se pronunța astfel parchetul a reținut că, petentul, începând cu data de 01.05.2005 a devenit pensionar în baza Deciziei nr. 246.795 din 12.04.2006 emisă de Casa Județeană de Pensii
Petentul, considerând că a fost prejudiciat în calcularea pensiei sale, a acționat în justiție societățile comerciale unde și-a desfășurat activitatea, solicitând recalcularea retroactivă a punctajului anual de pensie.
Prin sentința civilă nr. 520/C din 18.04.2006 a Tribunalului Brașov pârâta RBp rin director a fost obligată să elibereze reclamantului petent adeverință evidențiind salariile individuale brute realizate lunar, sporurile și adaosurile reglementate prin lege în condiții speciale și deosebite de muncă pentru perioada 27.06.1963 - 07.04.1967, iar pârâta ul Proiect B, prin director a fost obligată să elibereze reclamantului petent adeverință privind salariile individuale brute realizate lunar, sporurile și adaosurile reglementate prin lege în condiții speciale și deosebite de muncă pentru perioadele 08.04.1967 - 10.06.1967, 07.01.1969 - 02.07.1969, 25.07.1970 - 01.02.1971, 21.09.1977 - 05.12.1984.
Sentința a fost investită cu formulă executorie de către petent și a pornit procedura executării silite a dispozițiilor sentinței de mai sus, aceasta formând obiectul dosarului execuțional al - cu nr. 402/2006.
După formarea dosarului execuțional, executorul judecătoresc, intimatul a procedat la emiterea somațiilor către ambele pârâte, prin care li s-a pus în vedere acestora ca în termen de 10 zile să elibereze petentului adeverințele la care au fost obligate potrivit titlului executoriu.
La data de 27.07.2006 R Bac omunicat executorului judecătoresc adeverința cu drepturile salariale ale petentului pentru perioada prevăzută în titlul executoriu, iar ul Proiect Bac omunicat adeverința la data de 21.07.2006.
Executorul judecătoresc a comunicat petentului cele două adeverințe, dar acesta a fost nemulțumit de conținutul lor, considerând că sunt incomplete.
La cererea petentului, intimatul executor judecătoresc a încheiat la data de 30.08.2006 un process verbal în care au fost consemnate obiecțiunile acestuia cu privire la adeverințele eliberate de cele două societăți comerciale.
Intimatul, l-a îndrumat pe petent, față de nemulțumirile acestuia, să formuleze contestație la executare, ceea ce acesta a și făcut, iar prin încheierea din 27.02.2007 în dosar nr- al Judecătoriei Brașovs -a respins cererea formulată de petent, întrucât afirmațiile petentului că adeverințele nu sunt întocmite conform titlului executoriu, nu au fost dovedite și probate.
Apreciind că intimatul executor judecătoresc și-a îndeplinit obligațiile potrivit competențelor sale prevăzute în art. 7 și 8 din Legea nr. 188/2000, a procedat corespunzător normelor legale în materie, neîncălcându-le nici în ce privește pe cele instituite de art. 49-57 din același act normativ, prin Ordonanța nr. 569/P/2007 din 20.02.2008 pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOVs -a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 Cod penal și art. 249 alin. 1 Cod penal, în temeiul prevăzut art. 288 alin. 4 Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală.
Împotriva ordonanței petentul a formulat plângere la Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV care prin Ordonanța nr. 237/II/2/2008 din 28.03.2008 a respins plângerea petentului, ca neîntemeiată.
Petentul, în temeiul prev. art. 278/1 Cod procedură penală a formulat plângere la instanță, solicitând admiterea plângerii, desființarea ordonanței și reținerea cauzei spre judecare, potrivit prevederilor art. 278/1 alin. 8 lit. c Cod procedură penală, întrucât intimatul, executor judecătoresc, nu și-a îndeplinit în mod corect obligațiile de serviciu, fiind influențat să nu pună în executare titlul executoriu.
Plângerea este nefondată.
Executorul judecătoresc și-a îndeplinit întocmai atribuțiile prevăzute în Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești și prevederile Codului d e procedură civilă referitoare la executarea silită. Faptul că petentul este nemulțumit de adeverințele emise de R B și ul Proiect B nu intră în competența de soluționare a executorului judecătoresc, petentul având la îndemână calea acțiunii în justiție, a contestației la executare.
Totodată faptul că pensia calculată petentului nu este cea care acesta apreciază că i se cuvine nu intră în competența de soluționare a executorului judecătoresc, petentul, pe calea acțiunii în justiție, având posibilitatea de a solicita efectuarea unei experti e contabile, întocmită de experții autorizați de Ministerul Justiției.
Față de considerentele, întrucât în cauză nu există faptele reclamate de petent ca fiind comise de intimat, respectiv săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 Cod penal și art. 249 alin. 1 Cod penal, instanța urmează, ca în temeiul prevăzut art. 278/1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală să respingă plângerea, ca nefondată.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul domiciliat în mun. B,-,. 1K,. E,. 13, jud. B, împotriva ordonanței nr. 569/P/2007 din 20.02.2008 de neîncepere a urmăririi penale pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV față de intimatul, EXECUTOR JUDECĂTORESC ÎN CADRUL Societății civile profesionale de executori judecătorești -, cu sediul în mun. B,-,. A,. 5, jud. B pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 Cod penal și art. 249 alin. 1 Cod penal, soluție menținută prin ordonanța nr. 237/II/2/2008 din 28.03.2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
În baza art. 278/1 al. 8 lit. a Cod procedură penală menține soluția dată prin ordonanța atacată.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală, obligă pe petent la plata sumei de 50 lei, în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare și de la comunicare față de intimatul.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.05.2008.
PREȘEDINTE GREFIER
- C - - -
Red./29.05.2008
Dact./29.05.2008/2ex.
Președinte:Alina Constanța ManduJudecători:Alina Constanța Mandu
