Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 495/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 495
Ședințapublicădin 04.09. 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Căliman Carmen vicepreședinte instanță
JUDECĂTORI: Căliman Carmen, Ene Ecaterina Pocovnicu Dumitru
- -
*
GREFIER: - -
***
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU
a fost reprezentat legal de
PROCUROR -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul, împotriva sentinței penale nr. 209/D din 10.04.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul asistat de avocat ales, lipsă fiind intimații ,.
Procedura de citare este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului și reprezentantul parchetului având cuvântul pe rând, precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților, pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurent,precizează că recurentul a formulat două plângeri, una împotriva numitului, în care s-a făcut referire și la numiții și, care fost soluționată și s-a dispus trimiterea în judecată a numitului pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor și una împotriva numiților și pentru comiterea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de tentativă de omor, pentru aceștia dispunându-se neînceperea urmăririi penale. Precizează că a doua plângere a fost soluționată de același procuror care a soluționat și prima plângere, considerând că acesta nu putea să infirme prima soluție. Solicită a se aprecia asupra acestui aspect.
În dosarul privind comiterea infracțiunii de tentativă de omor comisă de inculpatul s-a reținut că petentul și inculpatul se aflau la discotecă, iar în momentul în care inculpatul a observat partea vătămată și-a exprimat intenția de a omorî pe partea vătămată, situație față de care, a cerut numitului să meargă la locuința sa să- aducă o. Acesta din urmă mers la locuința sa și a luat două bucăți de fier, una dând- inculpatului și una păstrând- el. Din declarația numitului rezultă că a luat o din mașină. Ulterior recurentul a fost lovit de, intimații din prezenta cauză nu l-au lovit însă au contribuit moral la comiterea faptei. Aceștia au încercat să o lovească pe soția recurentului, însă nu au reușit. Consideră că întreaga activitate a acestora se subscrie infracțiunii de complicitate la infracțiunea de tentativă de omor.
Față de aceste considerente, apreciază că plângerea petentului este fondată, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei la parchet pentru completarea cercetărilor sau reținerea cauzei spre rejudecare pentru începerea cercetărilor judecătorești.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de recurentul, menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, din probele administrate în cauză nerezultând vinovăția intimaților.
Solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 209/D/2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-, în temeiul art. 2781alin.8lit. a s C.P.P.-a respins plângerea formulată de petiționarul,împotriva rezoluției nr. 756/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, ca nefondată.
S- menținut rezoluția mai sus menționată.
În temeiul art. 192 alin. 2 a C.P.P. fost obligat petiționarul la plata sumei de 4o lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru pronunța această soluție prima instanță reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 286/2006 inculpatul a fost condamnat la 3,6 ani pentru infracțiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că în seara zilei de 2o.11.2004, în timp ce partea vătămată se afla la discoteca organizată la Barul SC SRL B, pe fondul consumului de alcool și a unor neînțelegeri a fost lovit de inculpatul cu bucată fier cornier în zona capului, provocându-i fracturarea prin înfundare a regiunii parietale stg. cu lipsă de substanță osoasă pe o suprafață de 4/3 cm, cu consecința infirmității permanente și o invaliditate de 20%.
Petentul a formulat plângere și împotriva făptuitorilor și, solicitând tragerea la răspundere penală și a acestora întrucât cei doi au ajutat pe inculpatul la comiterea faptei.
invocat în apărare depozițiile martorilor și, din dosarul nr. 4369/2005 a Tribunalului Bacău și de asemenea a solicitat a se avea în vedere și actele efectuate în acest dosar.
Analiza acestor depoziții de martori, precum și analiza actelor ce au dus la pronunțarea rezoluției atacate, relevă faptul că cei doi făptuitori nu au acționat în forma complicității, nu au ajutat sau sprijinit pe inculpat în vreun mod și nici nu au creat condiții favorabile ca inculpatul să lovească partea vătămată.
Este neechivoc faptul că întreg conflictul s-a desfășurat pe baza consumului de alcool, însă din însăși depozițiile martorilor solicitați a fi avute în vedere la aprecierea materialului probator nu rezultă în vreun mod contribuția acestora la comiterea infracțiunii de către inculpat.
Nici o probă administrată în cauză nu relevă în vreun mod că cei doi făptuitori au avut cunoștință de intenția inculpatului de a omorî petentul, nu rezultă nici că cei doi au procurat armele, ba chiar dimpotrivă, rezultă clar că cel care a procurat arma infracțiunii este numitul și nu cei doi făptuitori, iar la comiterea faptei inculpatul nu a fost susținut în nici un mod de cei doi.
Față de aceste aspecte, Tribunalul a apreciat că petentul se află în eroare cu privire la întreaga situație arătată atunci, și la modul în care s-a desfășurat întreaga activitate4 infracțională așa încât în temeiul art. 278/1 alin. 8 lit. a s C.P.P.-a respins plângerea formulată ca nefondată.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termen legal petentul, invocând oral, prin avocat, în primul rând incompatibilitatea procurorului care a dat rezoluția de neîncepere urmăririi penale, motivat de faptul că același procuror a efectuat urmărirea penală și în cauza în care s-a dispus trimi8terea în judecată a inculpatului.
Pe fondul cauzei, recurentul a susținut că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale este netemeinică, deoarece din probele administrate rezultă că cei doi făptuitori au contribuit moral la comiterea faptei, ei venind înarmați în local și încercând să o lovească pe soția petentului.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței pe baza motivelor invocate dar si din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept în condițiile art. 3856alin. 3 C.P.P. Curtea constată că recursul nu este fondat pentru considerente ce se vor expune.
Este adevărat că atât rechizitoriul, cât și rezoluția de neîncepere a urmăririi penale atacată în cauză au fost emise de același procuror, dar din examinarea dispozițiilor art. 49 rezultăC.P.P. fără echivoc că această situație nu constituie unul dintre cazurile care atrag incompatibilitatea procurorului.
Pe fondul cauzei, în mod corect prima instanță a reținut că soluția de netrimitere în judecată intimaților și este legală și temeinică, deoarece din probele administrate în cauză rezultă că numai inculpatul a săvârșit acte materiale ce intră în latura obiectivă a infracțiunii de omor.
Chiar dacă cei doi intimați s-au aflat la locul conflictului, înarmați la rândul lor cu obiecte contondente, aceștia nu l-au lovit pe petent și nici nu au desfășurat o altă activitate care să constituie o formă de participare la infracțiunea reținută în sarcina inculpatulu8i.
De altfel, chiar cu ocazia concluziilor orale, petentul a precizat că în timpul conflictului intimații au încercat să o lovească pe soția lui, ceea ce dovedește că activitatea ilicită a acestora s-a îndreptat nu asupra petentului, ci a persoanelor care îl însoțeau pe acesta în seara zilei de 2o.11.2004, când s-a comis tentativa la infracțiunea de omor.
Din considerentele arătate, în temeiul art. 38515pct.1 lit. b se C.P.P. va respinge ca nefondat recursul, urmând ca în baza art. 192 alin. 2 C.P.P. pe temeiul culpei procesuale să fie obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat recursul declarat de petentul, împotriva sentinței penale nr. 209/D/10.04.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.
În baza art.192 alin.2 obligă C.P.P. recurentul petent să plătească statului 5o lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4.09.2008
PRESEDINTE, JUDECĂTORI: Căliman Carmen, Ene Ecaterina Pocovnicu Dumitru
- - - -
- -
GREFIER,
- -
Red.
Red. EE/19.09.2008
Tehnored. E/22.09.2008/2 ex
Președinte:Căliman CarmenJudecători:Căliman Carmen, Ene Ecaterina Pocovnicu Dumitru
