Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 496/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 496
Ședințapublică din 04.09. 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Căliman Carmen vicepreședinte instanță
JUDECĂTORI: Căliman Carmen, Ene Ecaterina Pocovnicu Dumitru
- -
*
GREFIER: - -
***
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU
a fost reprezentat legal de
PROCUROR -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de inculpata () și părțile civile și, împotriva deciziei penale nr. 137/A din. 07.03.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurentul inculpat, avocat pentru recurentul inculpat, recurenții părți civile și asistați de avocat, lipsă fiind recurenții inculpați.
Procedura de citare este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat depune la dosar pentru recurentul inculpat un buletin de analize medicale, încheierea nr. 2515 din 2 iul.2002 și o comunicare, solicitând amânarea cauzei deoarece recurentul inculpat dorește să fie prezent la judecarea cauzei. Arată că nu poate preciza dacă recurentul inculpat este internat sau nu.
Avocat având cuvântul pentru recurenta inculpată, lasă la aprecierea instanței cererea de amânare a cauzei formulată de apărătorul recurentului inculpat.
Avocat având cuvântul pentru recurenții părți civile se opune la cererea de amânare a cauzei.
Reprezentantul parchetului se opune la cererea de amânare a cauzei, buletinul de analize medicale neconstituind un motiv pentru amânarea cauzei.
Apărătorii recurenților inculpați, apărătorul recurenților părți civile și reprezentantul parchetului având cuvântul pe rând, precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților, pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta inculpată ( )solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond, achitarea inculpatei în baza art. 10 lit. d nefiind C.P.P. întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune. Precizează că la data încheierii contractului se cunoșteau acele împrejurări. Faptul că s- șters acel cuvânt din contract nu are relevanță. Părțile vătămate au avut cunoștință de clauzele contractului iar ulterior s-au răzgândit, antecontractul fiind încheiat în cunoștință de cauză.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpatinvocă în susținerea concluziilor actele aflate la filele 122-124 din dosarul de fond, respectiv practica Curții de Apel Bacău într- speță similară.
Instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă de 1 an și 6 luni pe considerentul că acesta este recidivist.
Apreciază că sentința este netemeinică și nelegală și considerat că instanța de apel va avea în vedere probele și îl va achita deoarece nu a comis fapta reținută în sarcina sa.
Între părți s-a încheiat un antecontract, iar inculpatul a semnat ca martor asistent, el fiind șofer. Acesta a condus autoturismul respectiv motivat de faptul că inculpata suferise un atac cerebral. Părțile vătămate au fost aduse de numita, care nu a făcut nici o referire la inculpatul.
Consideră că dosarul este de natură civilă. În primul antecontract încheiat între și părțile vătămate nu se face nici o referire la inculpatul, acesta nu a avut nici o contribuție. În al doilea antecontract s-a arătat că s-a mers la soții și s-a încheiat contractul cu inculpata. Instanța de fond a reținut că soții nu au primit nici un, însă a fost prezentată chitanța și a fost recunoscută semnătura.
Precizează că inculpatul nu are nici o contribuție la comiterea acestei fapte, acesta doar a însoțit- pe inculpata în calitate de șofer și a semnat în calitate de martor.
În concluzie solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond achitarea inculpatului, întrucât acesta nu a comis fapta.
Avocat având cuvântul pentru recurenții părți vătămatesolicită respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de inculpați. Intenția de a comite infracțiunea a fost clară. Inculpata precizat la părțile vătămate că este agent imobiliar și că este căsătorită cu celălalt inculpat. În ceea ce- privește pe inculpatul consideră că apărarea nu este susținută. Faptul că acesta a semnat ca martor și a mers în calitate de șofer sunt indicii de realizare a infracțiunii de către cealaltă inculpată, aspect recunoscut și de inculpatul M și relatat și de familia. Dealtfel acesta a achiesat la declarația că este soțul inculpatei. Cu privire la fam. rezultă că nu au primit banii.
Referitor la recursurile declarate de părțile vătămate, precizează că sunt mulțumiți cu soluția instanței de fond, însă cu suma acordată nu mai poate cumpăra un apartament, solicitând a se adăuga dobânda Băncii Naționale la suma acordată de instanța de fond.
Solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul solicită respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de inculpați și părțile civile, menținerea deciziei recurate ca fiind legală și temeinică și obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Avocat pentru recurenta inculpată și avocat pentru recurentul inculpat având cuvântul pe rând cu privire la recursurile declarate de părțile civile, solicită respingerea ca nefondate a acestora.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1446 din data de 18.06.2007, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr- al Judecătoriei Bacău, s-a dispus condamnarea inculpaților:
1. ()-, fiica lui și, născută la data de 31.12.1980 în localitatea F, județul I, CNP -, cetățean român, studii superioare, studentă, căsătorită, cu un copil minor, domiciliată în municipiul B,-,.B,.8, județul B, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1 și 3 Cod penal, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art.71 alin.2 Cod penal, s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a-c Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art.81 Cod penal și art.74 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii aplicate inculpatei pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepselor.
2., fiul lui și, născut la data de 30.10.1971 în B, cetățean român, studii medii, fără ocupație, necăsătorit, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art.7 din Legea nr,543/2002 s-a revocat grațierea condiționată executării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.247 din data de 23.01.2002, pronunțată de Judecătoria Bacău și executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății,inculpatul urmând să execute pedeapsa principală de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Părțile vătămate și sunt persoane cu handicap locomotor și locuiesc într-o garsonieră pe strada - din municipiul
Întrucât spațiul de locuit era necorespunzător nevoilor specifice ale celor doi, în cursul anului 2004, au încercat să achiziționeze un apartament cu două camere, în acest sens apelând, fără succes la mai multe agenții imobiliare.
În luna noiembrie 2004, prin intermediul numitei, părțile vătămate au luat legătura cu inculpații, aceștia promițându-le că le vor ajuta în demersul lor.
Astfel, în data de 22.11.2004, împreună cu inculpații - și s-au deplasat la locuința soților pentru a stabili detaliile înțelegerii. Conform declarațiilor numitei, care se coroborează cu cele ale părților vătămate, aceștia le-au solicitat inculpaților să le găsească un apartament mic sau o garsonieră confort II în orașul B, la etajul I sau la parterul unui bloc situat cât mai aproape de centru și de unitățile spitalicești.
Această condiție de amplasare a imobilului care urma să fie achiziționat apare ca esențială pentru părțile vătămate, întrucât specificul deficiențelor locomotorii de care suferă nu le permitea deplasări lungi și sunt nevoiți să urmeze tratamente de specialitate regulate.
La această întâlnire Inculpata () - le-a spus părților vătămate că pentru banii de care dispun le poate intermedia achiziționarea unui apartament în municipiul B, în zona străzilor -, - sau.
După aceste discuții la care a fost martor a plecat, părțile vătămate și inculpații rămânând să discute detaliile contractului.
A doua zi, în data de 23.11.2004, inculpații au venit din nou la locuința părților vătămate, spunându-le că au reușit să le găsească un apartament cu două camere în municipiul B,-,.A,.1, invitându-i să-l viziteze.
La ceastă discuție a asistat și martorul, vecin cu părțile vătămate, acesta confirmând că inculpata () - le-a specificat cu exactitate atât adresa (strada 22 ), cât și scopul pentru care vor face deplasarea (vizionarea în vederea cumpărării). Deși a fost solicitat de partea vătămată să-i însoțească, inculpatul s-a opus, motivând că în mașina cu care se deplasează nu mai este loc.
Ajunși la apartamentul din strada 22, părțile vătămate și au fost prezentați la două persoane, care s-au recomandat ca fiind soții, aceștia spunându-le că sunt proprietarii locuinței și doresc să o vândă deoarece au datorii de 70 milioane lei la întreținere.
În fapt, conform actelor aflate la filele 16-19 dosar urmărire penală, apartamentul de-,.A,.1, aparține numitului, fiind administrat de fratele său. Mai mult chiriași în acest apartament erau chiar inculpații, în acest sens existând contactul de închiriere din data de 28.08.2004, contract semnat de inculpatul.
În aceeași zi părțile vătămate, inculpații și persoanele care s-au recomandat ca fiind soții s-au întors la locuința părților vătămate și au stabilit ca în schimbul garsonierei părților vătămate și a unei diferențe de bani să soții să le vândă apartamentul lor.
Cele două persoane care s-au recomandat ca fiind soții au plecat și până în prezent nu au putut fi identificate.
În continuare, părțile vătămate și inculpații s-au deplasat la Banca Comercială - Sucursala B de unde părțile vătămate au retras suma de 240.000.000 lei ROL, diferența de bani care trebuia achitată celor două persoane, care s-au prezentat ca fiind soții.
. acasă inculpata () - a încheiat un act de mână prin care era împuternicită de părțile vătămate să cumpere un apartament cu două camere sau o casă în municipiul B, în acest scop fiindu-i înmânată suma de 235.000.000 lei ROL.
Cu privire la acest act se constată că deși părțile vătămate se înțeleseseră deja cu privire la imobilul care uram să fie achiziționat, formularea era vagă, referindu-se la bunuri imobile generice (apartament cu două camere sau casă). De asemenea, cuvântul municipiul a fost tăiat de inculpată, motivând că așa se procedează și oricum nu are importanță.
Aceste acțiuni ale inculpatei nu au fost întâmplătoare, fiind necesare întrucât dorea să dea un aspect de legalitate activităților sale ulterioare de inducere în eroare a părților vătămate.
Ca un indiciu a relei-credințe a inculpaților se rețin și clauzele penale cuprinse în împuternicire, prin care se stabilește că în caz de răzgândire cu privire la executarea mandatului, () - se obligă să restituie suma de 240.000.000 lei ROL primită, în schimb părțile vătămate pierd întreaga sumă în condițiile neexecutării.
În calitate de martori, acest act a fost semnat și de precum și de. Aceasta în declarația dată confirmă atât faptul că în lo. discuțiile dintre părți era vorba de achiziționarea unui apartament situat în municipiul B, pe str. 22 precum și modificarea făcută de inculpai în conținutul contractului.
În data de 07.12.2004, inculpata a luat legătura cu numiții și, știind că aceștia au de vânzare un apartament camere situat în comuna L, județul
Împreună cu inculpatul, inculpata s-a întâlnit cu soții în parcarea din fața Policlinicii vechi din Inculpații le-au spus soților că au găsit cumpărători pentru apartamentul lor din comuna L, județul B, în persoana soților, în numele cărora acționează.
Inculpata () a întocmit un antecontract de vânzare - cumpărare cu privire la apartamentul din comuna L, județul B, act semnat de ea și soții, precum și de inculpatul, și numitul G, în calitate de martor.
Deși acesta a semnat după întocmirea actului, nefiind de față la întocmirea înscrisului, conform declarațiilor sale, i-a întrebat pe vânzători dacă suma de 235 milioane lei, prevăzută drept avans de plată în antecontract, a fost remisă efectiv, răspunsul fiind negativ. Soții au declarat, de asemenea, că plata nu a fost făcută, inculpații motivând că le vor da banii după semnarea actului autentic.
Inculpații au negat faptul că nu ar fi înmânat suma de 235 milioane lei soților, însă afirmațiile lor nu pot fi primite întrucât aceștia cât și martorul G au afirmat că banii nu au fost remiși.
De altfel, afirmațiile inculpaților, conform cărora martorul Gaf ost de față la semnarea contractului, cât și la remiterea banilor sunt contrazise de acesta cât și de soții.
După semnarea antecontractului în aceeași zi, inculpații s-au deplasat cu două mașini la șoții și i-au invitat să meargă cu ei la apartament. Aceștia au urmat într-una dintre mașini condusă de inculpatul, în cealaltă aflându-se numitul și inculpata ().
Părțile vătămate au fost conduse la apartamentul din comuna L, în ciuda faptului că pe drum și-au reformulat intenția de a cumpăra un apartament în orașul B și a sublinierii faptului că banii fuseseră dați pentru imobilul din str. 22.
Soții au refuzat achiziționarea locuinței în comuna L întrucât nu era ceea ce i se dăduse de înțeles de către inculpați că vor contracta, solicitând în consecință restituirea banilor.
Inculpații le-au înmânat însă o copie după antecontractul încheiat cu familia, pentru a justifica cheltuirea banilor, în plus solicitând suma de 5 milioane lei, reprezentând cheltuieli efectuate cu ocazia îndeplinirii mandatului.
Îu tot cursul urmăririi penale, inculpații au negat că s-ar face vinovați de săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina lor, considerând că au acționat cu bună-credință și în limitele mandatului încredințat de părțile vătămate.
Probatoriul administrat în cauză dovedește, însă, că aceștia au acționat cu intenție în vederea inducerii în eroare a soților, determinându-i să încheie un contract în alte condiții decât cele asupra cărora conveniseră și producându-le pagubă însemnată prin însușirea sumelor ce le-au fost încredințate.
Inculpații au acționat cu rea-credință încă de la începutul activității lor, prin faptul că au prezentat apartamentul în care erau chiriași ca scos la vânzare, determinând în acest fel încheierea unui contract de mandat și încredințarea de.părțile vătămate a sumei de 235 milioane lei.
Deși părțile au avut tot timpul în vedere apartamentul din municipiul B-/A/l, contractul a fost întocmit de inculpata () în termeni interpretabili, atât cu privire la obiect cât și la locație, acest lucru dându-i posibilitatea încheierii, în condiții aparent legale a antecontractului de vânzare cumpărare cu familia, act care se referă la un imobil din comuna
Încheierea acestui antecontract a fost necesară pentru a justifica ne restituirea sumei de 235 milioane lei către familia, inculpații afirmând că au fost predați familiei, fapt care din probatoriul administrat rezultă că nu s-a întâmplat.
Situația de fapt reținută de instanța s-a probat cu declarațiile părților vătămate, înscrisul intitulat "împuternicire", ordin de plată emis de B, acte privind situația juridică a imobilului din-,.A,.1 B, înscrisul denumit "antecontract de vânzare cumpărare", actele apartamentului situat în comuna L, județul B, declarațiile martorilor:, și G, coroborate cu declarațiile inculpaților.
În drept, s-a considerat că fapta fiecărui inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții, prevăzută de art.215 alin.1 și 3 Cod penal.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel inculpații și și părțile vătămate.
Prin decizia penală nr.137/A din data de 07.03.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, în baza art.379 punctul 2 lit. a Cod procedură penală, au fost admise apelurile declarate de apelanții-inculpați cu privire la conținutul pedepsei accesorii, astfel că s-a a desființat sentința apelată sub acest aspect și, în rejudecare, s-a înlăturat aplicarea pedepsei accesorii pentru inculpata () - și aplicarea pedepsei accesorii prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza 1 și lit.c Cod penal pentru inculpatul.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul inculpaților au fost lăsate în sarcina statului.
În baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de apelantele-părți civile.
În temeiul art. 192 alin 2 Cod procedură penală apelanții au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această decizie Tribunalul a reținut următoarele:
Instanța de fond a apreciat just probele administrate în cauză cu acte, martori, declarațiile părților vătămate și ale inculpaților și a reținut corect din coroborarea acestora comiterea de ambii inculpați infracțiunii de înșelăciune.
Intenția de a induce în eroare pe părțile vătămate s-a manifestat la ambii inculpați chiar din momentul în care aceștia au cunoscut pe părțile vătămate, respectiv din luna noiembrie 2004. Cu această ocazie ambii inculpați au constat că ambele părți vătămate sunt persoane cu handicap locomotor, care nu au cunoștințe în domeniul vânzărilor imobiliare și care anterior nu au reușit să găsească o locuință. În aceste împrejurări, inculpații, care în aceea perioadă locuiau împreună, au conceput și dezvoltat cu abilitate un plan minuțios pentru crearea unei aparențe de legalitate și pentru câștigarea încrederii persoanelor vătămate. Inculpata () - s- prezentat ca fiind persoană specializată în achiziții imobiliare, susținând că chiar își desfășoară activitatea la o societate sau agenție imobiliară. În realitate, însă, inculpata nu a acționat în numele nici unei agenții, ci doar în nume propriu.
Astfel, la data de 23.11.2004, aceasta a întocmit un înscris sub semnătură privată denumit "împuternicire" în nume propriu și nicidecum în numele vreunei agenții. Este de observat că tot atunci aceasta a încasat și suma de 235.000.000 lei ROL tot în nume propriu, deoarece în înscris nu s-a făcut referire la vreo agenție specializată. Ori, este de notorietate că în domeniul imobiliar orice agenție imobiliară încheie un contract cu beneficiarii și percepe un anume comision. În înscrisul redactat de inculpată nu s-a făcut referire la aceste aspecte deoarece prin primirea banilor de către inculpata, în prezența inculpatului, care a semnat înscrisul ca martor, scopul urmărit, constând în obținerea unui folos material injust, era deja realizat. Ambii inculpați au fost abili și au început operațiunea de inducere în eroare a părților prin promisiunea că pentru banii de care dispun poate fi cumpărat un apartament în B pe strada -, - sau în zona. Aceste aspecte au rezultat din coroborarea declarațiilor părților vătămate cu declarațiile martorei. Ulterior, a doua zi, ambii inculpați au mers la locuința părților vătămate și le-au spus că au găsit o locuință în strada 22, aspect confirmat și de martorul, care a asistat la discuții. Pentru vizitarea apartamentului inculpații au interzis însă și prezența martorului, pentru ca acesta să nu observe vreo neregulă.
În cursul cercetărilor s-a stabilit însă că această locuință nu era de vânzare și că adevăratul proprietar, o închiriase inculpaților. Inculpații au mințit când au spus părților vătămate că locuința este de vânzare și le-au indus în eroare, prezentându-le în calitate de proprietari două persoane cu numele de, care ulterior nu au mai putut fi identificate.
Prin aceste mijloace frauduloase părțile vătămate au fost determinate de inculpați să negocieze și să plătească suma de bani menționată ca avans.
O altă manoperă dolosivă utilizată de inculpați constat în modificarea înscrisului "împuternicire", prin tăierea mențiunii municipiul B, cu intenția ca ulterior să invoce că obligația asumată consta în căutarea și cumpărarea unei case în B în sensul de județul În acest scop inculpații s-au servit de faptul că a semnat înscrisul ca martor, contrazicând ulterior susținerea părților vătămate că nu au vrut o locuință în afara orașului. Astfel participarea inculpatului a devenit clară și a fost amplificată ulterior când părțile vătămate au fost puse în fața faptului împlinit, respectiv deplasarea forțată la L pentru o locuință pe care nu ar fi putut să o primească.
Ori, este evidentă, atât din conținutul înscrisului, cât și din conduita părților, împrejurarea că părțile vătămate, care erau persoane cu handicap și care pentru a supraviețui trebuiau să facă tratament periodic la spitalul din oraș, nu au avut intenția de a negocia cumpărarea unei locuințe în afara orașului Nu se poate considera în acest context că prin cumpărarea unei locuințe în B se înțelege județul B, ori o localitate situată în afara municipiului Sintagma nu poate căpăta un asemenea înțeles nici în situația în care inculpata a tăiat cu intenția inducerii în eroare cuvântul municipiu, deoarece chiar și în această situație este clar că locuința pe care o doreau părțile vătămate trebuia să fie situată în B, în înțelesul de oraș și nicidecum într-o localitate rurală din județ, cum au pretins inculpații.
După ce au primit suma de bani sus-menționată inculpații au folosit avantajul dobândit prin tăierea cuvântului municipiu și prin calitatea lui de martor al convenției, care, evident, nu putea să susțină decât cea ce a susținut ulterior și anume că locuința trebuia să fie situată oriunde în afara municipiului Astfel, susținând că banii primiți sunt insuficienți pentru a cumpăra o locuință în B, inculpații au negociat fictiv cumpărarea locuinței din comuna L cu șotii. Ori, din coroborarea declarațiilor părților cu declarațiile inculpaților rezultă că șotii pe lângă avansul plătit mai puteau oferi pentru cumpărarea unei locuințe în B și banii pe care urmau să-i primească din vânzarea garsonierei în care locuiau. Ori, urmărind anunțurile publicitare din toate ziarele locale, se constată notorietatea împrejurării că în luna noiembrie 2004 cu aceste sume de bani, se putea cumpăra un apartament destul de bun în cartierele din oraș.
Astfel, dacă inculpații nu intenționau să înșele pe părțile vătămate, ar fi putut să onoreze obligația asumată. În speță, însă, aceștia au urmărit doar să intre în posesia banilor, căutând, însă, prin mijloace dolosive, să evite tragerea la răspundere pentru viitor. În acest scop inculpații au aranjat și regizat vânzarea fictivă de către șotii a locuinței de la L, încheind un înscris sub semnătură privată în care a figurat ca martor, în mod evident, tot inculpatul, fără a plăti însă vreo sumă de bani vânzătorilor. Pe de altă parte, au stabilit un preț prea mare față de valoarea și locul unde era amplasat apartamentul, știind că părțile vătămate nu-1 vor accepta nici ca loc al situării în afara orașului și nici ca preț. Cum însă inculpații erau în posesia înscrisului încheiat cu soții cât și în posesia banilor primiți de la părțile vătămate nu mai rămânea pentru realizarea deplină a planului decât să le ducă pe părțile vătămate la L pentru a cunoaște vânzătorii și pentru a vedea locuința. Astfel, în acest moment inculpații au considerat că porțile vătămate nu vor accepta să preia locuința de la L, împrejurare în care vânzătorii, respectiv soții, puteau considera că nu sunt păgubiți nefiind deposedați de locuință.
Pe de altă parte, în baza înscrisului fictiv întocmit cu soții, inculpații au considerat că pot să dovedească părților vătămate că au plătit banii primiți ca avans pentru locuință. Astfel, cei doi inculpați au căutat să se exonereze de orice răspundere prin mijloace dolosive, știind că în baza clauzelor stipulate cu rea- credință, conform cărora în caz de răzgândire, soții pierdeau suma plătită, iar pe baza înscrisului fictiv, intitulat antecontract de vânzare - cumpărare soții nu putea să fie trași la răspundere.
În această situație, susținând în mod nereal față de părțile vătămate că ar fi plătit avansul vânzătorilor, inculpații au putut rămâne cu banii asupra lor, cheltuindu-i pentru interese personale, aspect evident în contextul în care după comiterea faptei inculpatul a părăsit țara.
În raport de aspectele prezentate, se motivează de instanța de apel, este evident că pentru inducerea în eroare a părților vătămate inculpații au profitat de starea de precaritate și vulnerabilitate cauzată de handicap și de lipsa unor cunoștințe de specialitate și au reușit să o realizeze conlucrând în baza unui plan minuțios. Astfel, inculpata s-a prezentat ca specialist în domeniu, deși nu a acționat în numele nici unei agenții, iar inculpatul în calitate de soț al acesteia (calitate care nu era reală), servind prin aceasta la câștigarea încrederii părților vătămate și conlucrând, în calitate de fals martor, la fabricarea înscrisurilor necesare realizării scopului ilicit, respectiv, înșelarea părților vătămate și obținerea banilor ca folos material injust.
Susținerea inculpatului, se motivează de instanța de control judiciar, că fost doar șoferul inculpatei este înlăturată de implicarea dovedită și de participarea efectivă la transportarea silită a părților vătămate la
În aceste condiții faptele comise de acesta au fost apreciate că întrunesc, sub aspect obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții, prevăzută de art.215 alin 1 și 3 Cod penal.
Tribunalul, verificând din oficiu hotărârea apelată sub aspectul individualizării pedepsei închisorii se constată, având în vedere pericolul social sporit al faptei, comise în împrejurările arătate, prin mijloace dolosive și profitând de starea de vulnerabilitate a victimelor ca persoane cu handicap, care aveau nevoie de o locuința decentă, precum și urmările produse, constând în atingerea adusă relațiilor sociale legale ocrotite și cauzarea de prejudicii, care nu au fost recuperate, că instanța de fond a aplicat corect și în limite legale pedepsele cu închisoarea celor doi inculpați.
În contextul reținut mai sus, în care a fost comisă fapta și având în vedere pericolul social sporit al acesteia, circumstanțele personale ale inculpaților, care au negat comiterea faptelor s-a constată că în cauză nu se justifică reținerea de circumstanțe judiciare atenuante.
Împrejurarea că faptele au fost recunoscute și nu poate fi reținută cu valoare de circumstanțe judiciare atenuante față de pericolul social concret al faptei. De altfel, instanța de fond a avut în vedere aceste aspecte la dozarea pedepsei, orientând- spre minimul special și la stabilirea modalității de executare cu suspendare.
În cea ce privește pedeapsa accesorie s-a apreciat de tribunal că prima instanță a interzis greșit inculpaților dreptul de a vota, prevăzut de art. 64 lit.a teza I Cod penal.
Deși art.71 Cod penal, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.278/2006, prevede că drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a-c se interzic de drept în cazul condamnării la pedeapsa închisorii sau a detențiunii pe viață, este de observat că potrivit art.11 alin.2 și art. 20 alin. 2 din Constituție, tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern și au prioritate atunci când privesc drepturile omului și sunt mai favorabile decât legile interne.
Ori, interdicția absolută de vota impusă persoanelor condamnate contravine art.3 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea din 30 martie 2004 în cauza Hirst contra Marea Britanie. Indiferent de durata pedepsei și de natura infracțiunii care a atras-o, nu se justifică excluderea persoanei condamnate din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nici o legătură între interdicția votului și scopul pedepsei, acela de a prevenii săvârșirea de noi infracțiuni și de a asigura reinserția socială a infractorilor. De asemenea, instanța de apel a constatat că în mod greșit a fost interzis și dreptul prevăzut de art.64 lit.c Cod penal, deoarece la data faptei inculpata nu avea o profesie, ci numai a susținut mincinos că ar avea o agenție imobiliară și tot asemenea și celălalt inculpat.
În cea ce privește apelul declarat de părțile vătămate s-a constatat că motivul invocat este nefundat, deoarece, analizând dispozitivul sentinței se constată că instanța de fond a acordat corect despăgubirile în cuantumul de 23.500 lei RON ca valoare actualizată la data executării, adică la data plății efective, ceea ce înseamnă că pretențiile civile ale acestora au fost satisfăcute integral.
Împotriva acestei decizii, în cadrul termenului legal, au declarat recurs inculpații, precum și părțile civile.
Recursurile nu au fost motivate în scris, iar în susținerile orală făcute prin apărătorii aleși, au fost criticate hotărârile pronunțate pentru motivele prezentate în preambulul prezentei decizii.
Recurenții-inculpați, deși legal citați, nu s-au prezentat în fața instanței de recurs.
Analizând hotărârile pronunțate în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.385/9 alin.3 Cod procedură penală, pentru motivele de recurs prevăzute de acest text, Curtea constată că recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse pentru considerentele care vor fi prezentate.
În cauză s-a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate, s-a dat faptelor săvârșite de cei doi recurenți-inculpați o corectă încadrare juridică și s-a dat dovadă, în raport de gravitatea faptelor săvârșite, de multă înțelegere, atât prin cuantumul pedepselor principale aplicate celor doi inculpați, cât și în ceea ce privește modalitatea de executare pentru recurenta-inculpată () -.
Din examinarea probelor administrate, respectiv, plângerile și declarațiile părților vătămate, 7-11 dosar urmărire penală și 46-49 dosar prima instanță, Certificatul de încadrare în gradul doi de handicap-fl.12 dosar urmărire penală, înscrisul denumit "împuternicire"-fl.13 dosar urmărire penală, ordinul de plată al Băncii Comerciale - Sucursala B -fl.14 dosar urmărire penală, Contractul de închiriere din 28.08.2004-fl.19 dosar urmărire penală, înscrisul denumit antecontract de vânzare-cumpărare-fl.31, depozițiile martorilor: -fl.15 dosar urmărire penală și fl.94 dosar prima instanță, -fl.20 dosar urmărire penală și fl57 dosar prima instanță, --fl.21-22 dosar urmărire penală și fl.50 dosar prima instanță, -fl.23-24 dosar urmărire penală și fl.51-52 dosar prima instanță, -fl.25 - 27 și fl.53-54 dosar prima instanță, -fl.28-29 dosar urmărire penală și fl.55-56 dosar prima instanță și G-fl.30 dosar urmărire penală și fl-77 dosar prima instanță, procesele verbale de confruntare-fl.38-45 dosar urmărire penală, coroborate cu declarațiile recurenților-inculpați-fl.46-52, 54-56, 61-64 dosar urmărire penală, fl.43 -45 dosar prima instanță, și fl.68 și 70 instanța de apel, rezultă fără dubii participarea celor doi recurenții-inculpați, în calitate de autori, la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții, prevăzută de art.215 alin.1 și 3 Cod penal, în dauna părților civile și, contribuția acestuia la comiterea acestei infracțiunii fiind judicios analizată atât de instanța de fond și, cu deosebire, de instanța de apel, Curtea însușindu-și această motivare.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, așa cum se arăta, prima instanță a dat dovadă de blândețe în ceea ce privește cuantumul pedepselor principale aplicate celor doi recurenți-inculpați, prin aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special, și prin dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate recurentei-inculpate () -.
Așa cum este cunoscut, în conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, la individualizarea judiciară a pedepselor instanțele trebuie să se țină seama de dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a acestui cod, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Ori, având în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite, de modul în care a fost concepută, de împrejurările concrete în care a fost comisă, de persoanele părților vătămate, care sunt persoane cu hadicap, de consecințele produse, părțile vătămate fiind lipsite prin însușirea de recurenții-inculpați prin manopere dolosive a sumei de 235.000.000 lei ROL, la nivelul lunii noiembrie.2004 și de posibilitatea de a-și achiziționa o locuință, văzându-și, astfel risipite economiile făcute cu sacrificii și visurile de locui într-o locuință decentă, care să le asigure minimul de confort, de persoanele recurenților-inculpați, inculpatul săvârșind infracțiunea în stare de recidivă postcondamnatorie, Curtea constată că nu se impune reducerea pedepselor principale aplicate.
Desigur, s-ar justifica, pentru aspectele mai sus arătate, atât majorarea cuantumului pedepselor principale aplicate celor doi recurenți-inculpați și schimbarea modalității de individualizare a pedepsei pentru inculpata () -, cea care a avut inițiativa infracțională a regizat inducerea în eroare a părților vătămate, în sensul executării pedepsei principale în regim de detenție.
Însă, având în vedere prevederile art.372 Cod procedură penală, Curtea constată că, deoarece hotărârea primei instanțe nu a fost apelată de parchet, iar apelurile și recursurile părților vătămate au vizat doar latura civilă a cauzei, aflându-ne doar în căile de atac ale inculpaților, față de principiulnon reformatio in pejus,nu se poate agrava situația celor doi recurenți-inculpați.
Referitor la recursurile declarate de părțile civile, în sensul obligării inculpaților și la plata dobânzii de referință a Băncii Naționale a României pentru suma acordată cu titlul de despăgubiri civile, Curtea constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele motive.
Recurentele-părți civile, asistate de apărător ales, au solicitat la instanța de fond obligarea inculpaților la plata sumei înmânate acestora, respectiv suma de 235.000.000 lei ROL, actualizată la data executării, adică la data plății efective.
Prima instanță a admis acțiunea civilă exercitată de părțile vătămate, astfel cum a fost formulată.
Recurentele-părți civile nu pot formula alte pretenții față de inculpați, fie și obligarea unei dobânzi, în fața instanței de recurs, acest lucru putând fi cerut la prima instanță.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate în cauză.
În baza art.69 alin.1 din Legea nr.51/1995, cu art.189 Cod procedură penală, se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul B, a onorariului avocat oficiu pentru recurenta-inculpată și se va lua act că recurentul-inculpat a fost asistat de apărător ales.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, vor fi obligați recurenții la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În conformitate cu prevederile art.193 Cod procedură penală, vor fi obligați recurenții-inculpați să plătească părților vătămate suma de câte 250 RON cu titlul de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.385/15 pct.l lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții-inculpați și () - și de recurentele-părți civile și împotriva deciziei penale nr.l37/A din data de 07.03.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.
Constată că recurentul-inculpat a fost asistat de apărător ales.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Bao norariului avocat oficiu în sumă de 100 RON pentru recurenta-inculpată () -, avocat.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul -inculpat să plătească statului suma de 50 RON cu titlul de cheltuieli judiciare, iar recurenta-inculpată () - suma de 150 RON cu titlul de cheltuieli judiciare, sumă în care s-a inclus și onorariu avocat oficiu.
În baza art.193 Cod procedură penală, obligă recurenții-inculpați să plătească recurentelor-părți civile și suma de câte 250 RON cu titlul de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Căliman Carmen, Ene Ecaterina Pocovnicu Dumitru
- - - -
- -
GREFIER,
- -
Red.
Red. E/
Red. PD/15.09.2008
Tehnored. PE/15.08.2009
Președinte:Căliman CarmenJudecători:Căliman Carmen, Ene Ecaterina Pocovnicu Dumitru
