Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 492/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 492
Ședințapublică din 04.09. 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Căliman Carmen vicepreședinte instanță
JUDECĂTORI: Căliman Carmen, Ene Ecaterina Pocovnicu Dumitru
- -
*
GREFIER: - -
***
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU
a fost reprezentat legal de
PROCUROR -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul, împotriva deciziei penale nr. 45/A din 01.02.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat din oficiu pentru recurentul inculpat, lipsă fiind recurentul inculpat și intimata parte civilă.
Procedura de citare este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului inculpat și reprezentantul parchetului având cuvântul pe rând, precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților, pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpatprecizează că recursul vizează nevinovăția acestuia, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond, achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. d nefiind C.P.P. întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune. La dosar s-au depus mai multe memorii, iar din probele administrate rezultă că inculpatul a făcut operațiuni cunoscute și de ceilalți asociați.
În subsidiar solicită redozarea pedepsei considerând că pedeapsa aplicată este prea mare, având în vedere că minimul special este de 1 an. Instanța a majorat pedeapsa fără însă a motiva circumstanțele agravante reținute.
Pe latură civilă solicită respingerea pretențiilor civile ca nedovedite. În cazul în care se va constata vinovăția acestuia solicită admiterea pretențiilor civile în măsura în care au fost dovedite.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de recurentul inculpat, menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, pedeapsa aplicată fiind în mod corect individualizată iar prejudiciul a fost corect stabilit.
Solicită obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 532 din 23.02.2007, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr-, s-a respins în baza art. 334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prevăzute de art.282, al.l și 282, al.2 pen. cu aplicarea art.37, lit.b și 41, al.2 pen. în infracțiunea prevăzută de art.282, al.l și 2 pen. cu aplicarea art.37, lit.b și 41, al.2 pen.
în baza art.215/1,alin.l pen.,cu aplicarea art. 37, lit.b, 41 și al.2 pen. a fost condamnat inculpatul, fiul lui G și al, născut la 08.06.1970, domiciliat în mun. B,-, sector 2, CNP - -, la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare.
În baza art.282, al.l pen. cu aplicarea art. 37, lit.b și 41, al.2 pen.,a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64, lit.a și b pen. pe o durată de 3 ani,pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare de timbre, monede sau alte valori.
În baza art.282, al.2 pen.,cu aplicarea art. 37, lit.b și 41, al.2 pen.,a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64, lit.a și b pen. pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare de timbre, monede sau alte valori.
În baza art. 11, pct.2, lit.a, raportat la art. 10, lit.d pr.pen. a fost achitat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor de falsificare a instrumentelor oficiale și folosirea instrumentelor oficiale false, prevăzute de art.286, al.l pen.,cu aplicarea art. 37, lit.b și 41, al.2 pen. și art.287, al.l pen.,cu aplicarea art. 37, lit.b și 41, al.2 pen. pen. întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive.
În baza art.l 1, pct.2,lit.b,raportat la art. 10,lit.g,pr.pen, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, prevăzute de art.288, al.l, cu aplicarea art. 37, lit.b pen. art.291, cu aplicarea art. 37, lit.b pen. și art.288, al.l și 2, cu aplicarea art. 37, lit.b și 41, al.2 pen. art.291, cu aplicarea art. 37, lit.b și 41, al.2 pen. întrucât a intervenit prescripția.
În baza art.33,lit.a, art.34,lit.b și art.36 al.l pen., s-au contopit pedepsele aplicate în cauză cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.874/2001 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr.3284/2003 a Curții Supreme de Justiție, în pedeapsa rezultantă cea mai grea,de 4 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64, lit.a și b pen. pe o durată de 3 ani.
S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64, lit. a-c pen.,în condițiile și pe durata prevăzută de art.71 pen.
În baza art. 36, al. 3 pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada executată, de la 20.06.2001 la 18.08.2003.
În baza art. 348 pr.pen. s-a dispus desființarea în totalitate a înscrisurilor falsificate(filele 165 și 92-101 dos. instanță) și extrasele de cont corespondente operațiunilor simulate.
În baza art. 14 și 346 pr.pen.,raportat la art.998,999 civ. s-a admis acțiunea civilă a părții civile și a fost obligat inculpatul la plata 48.421 lei, reprezentând daune materiale.
S-a dispus restituirea către inculpat a sumei de 100 lei, reprezentând onorariu expert.
În baza art. 189 pr.pen. s-a dispus plata din fondurile MJ a sumei de 100 lei onorariu avocat oficiu,.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Începând cu luna mai 1996 și până la sfârșitul anului 1997, inculpatul a fost angajat la " " B, în calitate de tehnoredactor.
În anul 1998, conform actului adițional de la fl. 16 inculpatul a fost angajat în calitate de administrator al respectivei societăți.
Cu această ocazie, conform prevederilor legale, pentru a ocupa respectiva funcție avea obligația de a depune la Camera de Comerț și Industrie - Registrul Comerțului, cazierul judiciar.
Cunoscând că posedă antecedente penale, inculpatul după ce a obținut certificatul de cazier judiciar cu nr. 2844/2.03.1998, prim metoda xerocopierii, ștergând mențiunile neconvenabile privitoare la antecedentele sale penale a contrafăcut o altă fișă de cazier, ce nu cuprindea mențiunile privitoare la condamnările sale anterioare ( 165 ).
După aceasta, cu prilejul numirii sale în funcție, a folosit înscrisul oficial contrafăcut.
După ce a dobândit calitatea de administrator al " " B acestuia i-au revenit și unele atribuțiuni exclusive.
Astfel, inculpatul avea toate drepturile de a dispune de plăți și încasări.
În perioada septembrie-decembrie 1999, profitând de calitatea sa de administrator, inculpatul a prejudiciat respectiva societate, recurgând la metode de inginerie financiar-contabilă deosebit de elevate, în sensul că, pentru sumele de bani pe care le-a însușit din gestiunea firmei, a întocmit ulterior ordine de plată cu conținut nereal, extrase de cont bancar de asemenea false, folosind pentru atestarea și crearea aparenței de veridicitate o ștampilă, de asemenea falsă, aparținând Băncii "Transilvania".
Față de metoda rafinată a inculpatului, ce s-a dovedit un fin cunoscător a operațiunilor contabile atât la nivelul unității pe care o administra, cât și la relația cu terții, ceilalți salariați ai "" care efectuau operațiuni de înregistrări contabile, prin prezentarea acestor falsuri chiar de către administrator, nu au putut să depisteze în timp optim operațiunile bancare incorecte înregistrând în evidența contabilă extrase de bancă și ordine de plată falsificate.
Depistarea falsurilor și a prejudiciului inerent cauzat s-au realizat după plecarea acestuia din societate.
În condițiile sus-menționate, inculpatul și-a realizat activitatea infracțională, bine elaborată, și având la bază o rezoluție unică, astfel:
Inculpatul, fiind singurul cu specimen de semnătură la bancă, respectiv "Banca Transilvania"-Sucursala B, a ridicat următoarele sume de bani:
La data de 1.09.1999-5.000.000 lei, sumă pe care a folosit-o în interes personal, la fel procedând și la datele de: 09.09.1999- 10.000.000 lei; 23.09.1999-
5.000,000 lei; 11.11.1999-6.000.000 lei; 12.11.1999-2.500.000 lei; 20.11.1999- 3.500.000 lei; 26.11.1999-6.000.000 lei; 30.11.1999-35.000.000 lei; 2.12.1999- 30.000.000 lei; 13.12.1999-35.000.000 lei; 23.12.1999- 4.000.000 lei.
Toate aceste sume au fost evidențiate în extrasele de cont ale băncii, ca sume ridicate de inculpat.
După aceasta, inculpatul, în realizarea hotărârii infracționale, pentru a "acoperi urmele" falsifica toate aceste extrase de cont, prin prelucrarea lor pe calculator, iar după prelucrare (modificarea sumelor ridicate) xerocopia extrasul de cont și îl preda la contabilitatea societății, aplicând pe documentele false ștampila "Băncii Transilvani"- Sucursala B, ștampilă care însă era neadevărată și era realizată prin folosirea unui instrument contrafăcut de învinuit.
Activitatea de prejudiciere a societății angajatoare a continuat prin ridicarea de sume de bani de la societate și nedepuse în bancă, respectiv depuse într-un cuantum mai mic, iar operațiunea era ascunsă prin contrafacerea de acte bancare, anume confecționate de inculpat în acest sens.
Astfel, inculpatul primea sume diferite de bani de la acționarii principali ai " " SA B ( și ), sume ce urmau să fie folosite pentru operațiuni curente.
În ziua de 09.11.1999 a primit suma de 25.000.000 lei, dar a depus în bancă suma de 20.000.000 lei, însușindu-și 5.000.000 lei.
La data de 06.12.1999, deși a primit suma de 49.000.000 lei, nu a depus-o în bancă, la fel procedând și la data de 12.12.1999 cu suma de 26.000.000 lei.
La data de 20.12.1999 deși a primit suma de 166.000.000 lei a depus în bancă doar 147.000.000 lei, însușindu-și diferența.
La data de 22.12.1999 a primit din nou suma de 60.000.000 lei pe care, din nou, și-a însușit-o în mod integral.
Pentru a nu atrage atenția asupra faptului că și-a însușit respectivele sume (în total 128.000.000) inculpatul a modificat prin procedeul anterior descris, extrasele de cont, și mai mult, a apelat și la simularea unor plăți către diferiți beneficiari.
Simularea plăților către diferiți terți, prin falsificarea și folosirea efectivă a ordinelor de plată s-a realizat astfel:
În ziua de 22.12.1999 a întocmit ordinul de plată nr. 390 simulând plata fictivă de 29.500.000 lei, precum și ordinul de plată nr. 220/02.12.1999 ( 116 ), prin care a simulat plata unor rate către DAEWOO AUTOMOBILE ROMÂNIA. Ordinele de plată au fost ștampilate, în fals, cu aceeași ștampilă confecționată de către inculpat și folosită pentru extrasele de cont,instrument ce imita cu fidelitate ștampila nr. 4 respectivei unități bancare.
După aceasta, pentru a crea aparența unei perfecte compensări în contabilitate, inculpatul preda persoanelor ce se ocupau în cadrul firmei cu operațiunile de înregistrare, un exemplar al ordinului de plată.
Celelalte două exemplare (duplicat, triplicat), care, în mod normal, trebuiau să rămână la unitatea bancară, erau distruse de inculpat.
Prin aceeași manoperă frauduloasă, folosind același instrument cu caracter oficial (ștampila Sucursalei Băncii Transilvania) inculpatul a contrafăcut și ordinele de plată numărul: 182/22.11.1999; 189/22.11.1999; 190/22.11.1999;191/22.11.1999; 312/20.12.1999; 309/20.12.1999; 313/20.12.1999; 315/22.12.1999.
Toate aceste ordine de plată falsificate, împreună cu extrasele de cont corespondente operațiunilor simulate, de asemenea contrafăcute au fost introduce în contabilitatea firmei de către inculpate.
Prejudiciul cauzat prin întreaga activitate infracțională comisă de către inculpate, în dauna " SA B, are o valoare totală de 307.976,437 lei, defalcat reprezentând: sume de bani ridicate din bancă și nedepuse în casieria societății, înglobând și comision 155.295.902 lei; sume de bani nedepuse în bancă (plăți simulate) 135.694.351 lei; penalități achitate sau calculate 16.980.184 lei.
Situația de fapt reținută a fost probată cu următoarele mijloace de probă: plângerea și sesizarea părții civile; actele constitutive, actul adițional și convenția de la; adresa. B; copie certificate cazier judiciar falsificat și mostrele folosite la realizarea acestuia; declarații martori; expertize financiar contabile, precum și documentația folosită la efectuarea acestora înglobând și extrasele de cont falsificate și biletele la ordine contrafăcute, coroborate cu declarațiile inculpatului.
S-a reținut că inculpatul a mai fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare de instrumente oficiale prevăzute de art. 286 al.l Cp. și folosirea de instrumente oficiale false prevăzute de art. 287 al.l Cp. cu aplicarea art. 41 al.2 Cp. fapte constând în aceea că inculpatul a falsificat ștampila aparținând Băncii Transilvania pe care a folosit-o pentru a falsifica extrasele de cont și ordinele de plată.
Potrivit art. 286 cp. constituie infracțiunea de falsificare a instrumentelor oficiale "falsificarea unui sigiliu, unei ștampile sau a unui instrument de marcare de care se folosesc unitățile la care se referă art. 145".
Din cele arătate, falsificarea ștampilei Băncii Transilvania, ca persoană juridică de drept privat, nu întrunește cerințele art. 286 nefiind vorba de o unitate din cele prevăzute la art. 145 Cp. aceeași situație fiind și în cazul infracțiunii prevăzute de art. 287 Cp. privind folosirea acestei ștampile astfel falsificată.
Așa fiind, instanța a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 286 al.l Cp. și art. 287 al.l Cp. cu aplicarea art. 41 al.2 Cp. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a cu art. 10 lit. d C.P.P. lipsind un element constitutive al infracțiunii sub aspectul laturii obiective.
Întrucât inculpatul în activitatea sa infracțională a falsificat ordinele de plată, după care le-a pus în circulație, instanța a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, în baza art. 334.C.P.P. pusă în discuție la termenul din 23.01.2007(l 14).
Fapta inculpatului care în calitate de administrator al SC și-a însușit în mod repetat din gestiunea societății suma totală de 307.976.437 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare prevăzută de art 2151al.l Cp. cu aplicarea art. 41 al.2 Cp. pentru care a fost condamnat.
Fapta inculpatului de a falsifica ordine de plată simulând plăți către terți și extrase de cont ale Băncii Transilvania pentru a ascunde ridicarea de sume de bani de la societate pe care le-a folosit în interes personal și de a folosi în vederea producerii consecințelor juridice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de falsificare de monedă, timbre sau alte valori, prevăzute de art. 282 al. 1 Cp. cu aplicarea art. 41 al.2 Cp. și art. 282 al.2 Cp. cu aplicarea art. 41 al.2 Cp.
S-a apreciat că fapta inculpatului de a modifica fișa cazierului judiciar 2844/2.03.1998, înscris oficial prin înlăturarea mențiunilor privitoare la condamnările anterioare și folosirea fișei de cazier prin depunerea la Registrul Comerțului B pentru dobândirea calității de administrator al C SRL B, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 290 Cp. și uz de fals prevăzută de art. 291 Cp. pentru care inculpatul a fost condamnat, însă pentru acestea a intervenit prescripția specială a răspunderii penale, astfel că a încetat procesul penal, în baza art. 11, pct. 2, lit.10, raportat la art. 10, lit. g.
C.P.P.S-a mai reținut că toate infracțiunile au fost săvârșite în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art.37 lit. b Cp. față de pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru art. 26 raportat la art. 208 - 209 lit. a prin Cod Penal 1839/1992 a Judecătoriei Bacău.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cp. modalitatea de săvârșire a faptelor, foarte ingenioasă, prejudicial ridicat la nivelul anului 1999 și nerecuperat, numărul ridicat de acte materiale, persoana inculpatului care este recidivist, a recunoscut săvârșirea faptei la organele de urmărire penală într-o primă declarație, pentru ca ulterior să nege săvârșirea faptelor și nu s-a prezentat în fața instanței.
Față de aceste criterii, s-a aplicat pedeapsa închisorii pentru fiecare din cele 4 infracțiuni.
S-a observat că faptele deduse judecății sunt concurente cu cele pentru care prin 874/21.12.2001 Tribunalul Bacău 1-a condamnat pe inculpate la pedeapsa de 3 ani închisoare, sentință rămasă definitivă prin decizia penală 3284/4.07.2003 a Curții Supreme de Justiție.
Din aceste considerente s-au contopit pedepsele aplicate, în temeiul art. 33 lit. a, 34 lit. b Cp. 36 al.l Cp. în pedeapsa cea mai grea.
Întrucât inculpatul a executat o parte din pedeapsa aplicată prin hotărârea anterioară, în temeiul art. 36 al.3 Cp. a dedus din durata pedepsei aplicate, perioada executată, de la 20.06.2001 la 18.08.2003.
Pe latură civilă SC SRL s-a subrogat în drepturile creditoarei SC SRL prin contract de cesiune de creanță din 5.12.2001 și s-a constituit parte civilă cu suma de 307.974.437 lei daune materiale.
Prejudiciul fiind cert și dovedit (expertize contabile 32-163 ), cauzat de fapta culpabilă a inculpatului de a-și însuși sumele prin ridicare de numerar ori simulare de plăți, cauzat cu vinovăție sub forma intenției, s-au admis pretențiile și a fost obligat inculpatul către partea civilă SC SRL la plata sumei de 307.976.437 lei, daune materiale.
În baza art. 346.C.P.P. s-a anulat certificatul de cazier judiciar, ordinele de plată și extrasele de cont aferente falsificate de inculpate.
Împotriva sentinței penale menționate, în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău și inculpatul.
S-a criticat hotărârea apelată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău pentru netemeinicie și nelegalitate sub următoarele aspecte:
1. În mod greșit instanța a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea
infracțiunilor prevăzute de art. 286 alineat 1 cu aplicarea art. 37 litera b și art. 41
alineat 2 și de art. 287 alineat 1 cu aplicarea art. 37 litera b și art. 41 alineat 2 Cod
penal, întrucât băncile sunt instituții de interes public astfel că faptele comise
realizează elementele constitutive ale acestor două infracțiuni.
2. În mod greșit s-a constatat că pentru infracțiunile prevăzute de art. 288 alineat 1 și de art. 291 Cod penal s-au împlinit termenele de prescripție.
Având în vedere că faptele au fost comise în perioada noiembrie-decembrie 1999, termenul de prescripție, calculat conform art. 124 Cod penal, se împlinește în luna iunie 2007.
Procurorul de ședință, cu ocazia dezbaterilor, a precizat că nu mai susține ultimul motiv de apel, care vizează nelegalitatea hotărârii, având în vedere că de la data promovării căii de atac și până la data pronunțării deciziei la tribunal, s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunile prevăzute de art. 288 alineat 1 și art. 291 Cod penal.
De asemenea, a precizat că înțelege să completeze motivele de apel invocate în scris, în ceea ce privește nelegalitatea hotărârii atacate sub aspectul conținutului pedepsei accesorii, solicitând aplicarea, în cauză, numai a prevederilor art. 64 alineat 1 litera a teza a Ii-a și litera b Cod penal.
Inculpatul nu și-a motivat în scris apelul declarat.
Oral, în instanță, apărătorul angajat al inculpatului, a invocat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii primei instanțe atât sub aspectul rezolvării laturii penale, cât și a laturii civile a cauzei. S-a considerat, în principal că în mod greșit inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art. 2151Cod penal, întrucât nu a comis
această faptă. Astfel, operațiunile efectuate de inculpați erau cunoscute și de ceilalți asociați, sumele de bani fiind primite de la aceștia. In ce privește latura civilă, a solicitat respingerea acțiunii civile formulată de SC "" SRL.
În subsidiar, apărătorul angajat al inculpatului a cerut reducerea pedepsei aplicate, întrucât acesta nu a falsificat decât un număr de trei ordine de plată așa cum rezultă din expertiza grafologică situație în care se impune admiterea doar în parte a despăgubirilor civile solicitate de partea civilă.
Tribunalul, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale în raport de motivele invocate și din oficiu, a constatat că apelurile declarate sunt admisibile pentru considerentele ce s-au dezvoltat.
S-a apreciat că soluția de condamnare a apelantului inculpat pentru infracțiunea de delapidare în formă continuată, este legală și temeinică, fundamentându-se pe probele administrate în cauză.
Rezultă din documentele privind modificarea actului constitutiv al societății, aflate la filele 16-23 dosar urmărire penală, că în luna mai 1998 inculpatul a devenit asociat la SC "-" SA B, calitate în care a fost desemnat să administreze și să reprezinte societatea. în aceste condiții, în perioada septembrie -decembrie 1999, fiind singura persoana din societate care avea specimen de semnătură în bancă, a ridicat de la Banca Transilvania diferite sume de bani, ce au fost evidențiate în extrasele de cont ale băncii. Aceste extrase de cont au fost falsificate de inculpat, prin prelucrarea pe calculator (modificarea sumelor ridicate), copierea extraselor de cont după modificare și predarea către serviciul de contabilitate, după ce inculpatul a aplicat ștampila confecționată în fals, ce imita ștampila băncii. Se mai reține că în perioada noiembrie-decembrie 1999, inculpatul și-a însușit diferite sume de bani, utilizate în scop personal ca și cele anterioare, prin ridicarea acestora de la societate și nedepunerea în bancă. Sumele menționate erau primite într-adevăr de la ceilalți asociați, dar acestea urmau să fie folosite pentru operațiuni curente. O parte din sume, au fost depuse în bancă, iar o parte au fost însușite de inculpat, iar pentru a nu atrage atenția asupra acestui fapt, a modificat, în aceeași modalitate extrasele de cont și a întocmit ordine de plată, simulând plăți către diferiți beneficiari. în acest sens, un exemplar al ordinelor de plată, ștampilat cu ștampila contrafăcută a băncii, era depus la contabilitate, pentru a crea impresia că au fost introduse în bancă, iar celelalte două exemplare erau distruse. Ordinele de plată astfel întocmite au fost introduse de inculpat în extrasele de cont, falsificate de inculpat în modalitatea arătată, prin activitatea sa infracțională cauzând societății al cărei administrator era, un prejudiciu de 307.976.437 lei vechi.
Situația de fapt reținută a fost confirmată de documentele falsificate de inculpat, aflate în copie la dosarul de urmărire penală, expertizele contabile efectuate în cauză, declarațiile martorilor, coroborate cu declarațiile inculpatului, la urmărirea penală ( aflate în dosarul nr- al Judecătoriei Bacău, la filele 102-109).
Apărările inculpatului, formulate cu ocazia dezbaterilor apelului de către apărătorul angajat al acestuia, în sensul că numai o parte din ordinele de plată au fost falsificate, nu au fost primite de instanța de control judiciar, fiind infirmate de probele administrate în cauză. Este adevărat că expertiza criminalistică efectuată în cursul cercetării judecătorești precizează că "scrisul în litigiu, cu care sunt completate ordinele de plată nr. 220/02.11.1999, nr. 390/27.12.1999 și nr. 006/04.1.2000 a fost executat de inculpat", în timp ce "scrisul cu care au fost completate ordinele de plată nr. 182/22.11.1999 și 189/22.11.1999, nr. 190/22.11.1999, nr. 191/22.11.1999, nr. 313/20.12.1999, nr. 317/20.12.1999 și nr. 309/nedatat, nu aparține acestuia." Se constată însă că în cauză nu s-a reținut că aceste ordine de plată ar fi fost scrise de inculpat, aspect confirmat de martora, fila 27 dosar de urmărire penală care le-a întocmit efectiv și le-a predat inculpatului, fiind apoi aduse de acesta pentru a se efectua operațiunile contabile. Ulterior, s-a stabilit că inculpatul a ștampilat câte un exemplar din ordinele de plată predate de martoră, cu ștampila falsificată ce imita ștampila Băncii Transilvania - Sucursala B, ordine pe care le-a predat la contabilitate pentru a crea aparența că au fost introduse în bancă, celelalte două exemplare fiind apoi distruse.
Rezultă din probele administrate că inculpatul a săvârșit infracțiunea de delapidare, soluția de condamnare fiind legală și temeinică. În ceea ce privește individualizarea pedepsei, instanța a apreciat că și acest motiv de apel este de asemenea neîntemeiat. Pedeapsa aplicată inculpatului este proporțională cu gradul de pericol social al faptei reținută în sarcina acestuia, modalitatea în care a fost concepută și săvârșită, și consecințele produse în patrimoniul societății, neimpunându-se reducerea cuantumului stabilit de prima instanță.
S-a reținut însă că hotărârea apelată este nelegală, în ceea ce privește greșita condamnare a inculpatului pentru infracțiunile prevăzute de art. 282 alineat 1, cu aplicarea art. 37 litera b și art. 41 alineat 2 și de art. 282 alineat 2 cu aplicarea art. 37 litera b și art. 41 alineat 2 Cod penal, la conținutul pedepsei accesorii și la cuantumul despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat inculpatul către intimata parte civilă.
S-a reținut că sesizarea instanței a avut loc la data de 26.2.2002, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău dispunându-se trimiterea în judecată pentru infracțiunile prevăzute de art. 2151cu aplicarea art. 41 alineat 2, de art. Art. 282 alineat 1 și art. 282 alineat 2, ambele cu art. 41 alineat 2, de art. 286 alineat 1, de art. 287 alineat 1 cu art. 41 alineat 2, de art. 288 alineat 1, de art. 291, de art. 288 alineat 1, 2 cu art. 41 alineat 2, de art. 291 cu art. 41 alineat 2, pentru toate faptele reținându-se dispozițiile art. 37 litera b Cod penal.
Prin sentința penală nr. 1339/23.04.2004, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 2960/2002, s-a dispus condamnarea inculpatului pentru fiecare din infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, iar în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, s-au grațiat pedepsele aplicate pentru art. 286 alineat 1 și art. 287 alineat 1 cu art. 41 alineat 2 Cod penal. S-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa
rezultantă de 8 ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară. A fost obligat inculpatul la plata de despăgubiri civile către parte civilă, în cuantum de 307.976.437 lei vechi.
Hotărârea menționată a fost desființată în totalitate, prin decizia penală nr. 1016/A/05.10.2004, ca urmare a admiterii apelului declarat numai de inculpatul .
În rejudecare, cauza a format obiectul dosarului penal nr. 16670/2004. Prin sentința penală nr. 1896/22.06.2005, s-a dispus condamnarea inculpatului pentru următoarele infracțiuni:
- art. 290 cu aplicarea art. 41 alineat 2 cu art. 37 litera b prin schimbarea încadrării juridice din art. 282 alineat 1, art. 282 alineat 1,2, art. 291, toate cu reținerea art. 41 alineat 2 și art. 33 litera a Cod penal la pedeapsa de 6 luni închisoare;
- art. 2151alineat 1 cu art. 41 alineat 2 cu art. 37 litera b Cod penal la 4 ani închisoare;
- art. 288 alineat 1 cu art. 37 litera b Cod penal la 6 luni închisoare;
- art. 291 cu art. 37 litera b Cod penal la 6 luni închisoare.
În temeiul art. 11 punct 2 litera a cu art. 10 litera d Cod penal, s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunile prevăzute de art. 286 alineat 1 și art. 287 alineat 1 cu art. 41 alineat 2, ambele cu aplicarea art. 37 litera b Cod penal, reținându-se că faptele nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor.
În baza art. 33 litera a cu art. 34 litera b Cod penal și art. 36 alineat I Cod penal, s-au contopit pedepsele stabilite pentru infracțiunile deduse judecății cu pedeapsa aplicată anterior inculpatului prin sentința penală 874/21.12.2001 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 3284/01.07.2003 a Curții Supreme de Justiție, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare. S-a dedus din pedeapsa de executat, perioada deja executată, de la 20.06.2001 la 18.08.2003 (potrivit sentinței penale nr. 874/2001 a Tribunalului București ), și s-a dispus obligarea inculpatului la despăgubiri civile, în același cuantum, respectiv 307.976.437 lei vechi. Hotărârea de condamnare a fost apelată și de această dată numai de inculpat, prin decizia penală nr. 913/A/l7.11.2005 dispunându-se desființarea în totalitate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare ca urmare a admiterii apelului formulat.
Dosarul a fost înregistrat la Judecătoria Bacău sub nr-, rejudecarea cauzei finalizându-se la 23.02.2007, prin pronunțarea hotărârii ce formează obiectul apelului dedus judecății.
S-a constatat din examinarea hotărârilor analizate, că soluția apelată încalcă în mod evident principiul neagravării situației în proprie cale de atac înscris în art. 372 Cod procedură penală. în primul rând, instanța de fond nu mai putea condamna pe inculpat pentru infracțiunile prevăzute de art.282 alineat 1 cu art. 37 litera b și art. 41 alineat 2 și de art. 282 alineat 2 cu art. 37 litera b și art. 41 alineat 2 sancționate de lege cu pedeapsa închisorii de la 3 ani la 12 ani, având în vedere că prin sentința
penală nr. 1896/22.06.2005, desființată prin admiterea apelului inculpatului, s-a dispus schimbarea încadrării juridice, reținându-se art. 290 cu art. 41 alineat 2 cu art. 37 litera b Cod penal, faptă care se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
În aceste condiții, se impunea înlăturarea dispozițiilor prin care se rețin cele două infracțiuni, apelul declarat de inculpat fiind admisibil din acest punct de vedere.
Tot astfel, în speță, nu se putea dispune condamnarea inculpatului pentru infracțiunile prevăzute de art. 286 alineat 1 cu art. 37 litera b și art. 41 aliniat 2 și de art. 287 alineat 1 cu art. 37 litera b și art. 41 alineat 2 Cod penal, având în vedere că prin aceeași sentință penală instanța a dispus achitarea în baza art. 11 punct 2 litera a cu art. 10 litera d Cod procedură penală, hotărârea fiind desființată, așa cum s-a arătat mai sus, ca urmare a admiterii apelului declarat numai de inculpat. S-a constat că sub acest aspect, sentința penală apelată nu poate fi reformată fără a se înrăutăți situația inculpatului, apelul declarat de parchet, pentru primul motiv invocat fiind nefondat.
În ceea ce privește criticile aduse de parchet cu privire la îndeplinirea termenului de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunile de fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, nu au putut fi reținute de instanța de control judiciar. Este adevărat că la data declarării apelului, soluția primei instanțe era nelegală sub acest aspect, însă, după data pronunțării hotărârii, respectiv luna iunie 2007 acest termen de prescripție (de 7 ani și 6 luni - calculat conform art. 122 alineat 1 litera d cu art. 124 Cod procedură penală) s-a împlinit.
De altfel, așa cum s-a precizat și reținut mai sus, procurorul de ședință a înțeles să nu mai susțină motivul de apel cevizaneîmplinirea termenului de prescripție pentru aceste fapte.
S-a mai constatat că și rezolvarea laturii civile a cauzei s-a făcut cu încălcarea principiului neagravării situației în propria cale de atac.
Prin sentințele penale anterioare, desființate ca urmare a admiterii apelului declarat de inculpat, acesta a fost obligat la plata sumei de 307.976.437 lei vechi, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă (SC "-" SA B).
Cu ocazia rejudecării cauzei, prin adresa fără număr aflată la filele 33-34 din dosarul nr. 17036/2005, s-a făcut cunoscut instanței că s-a predat creanța în baza contractului de cesiune din 05.12.2001 către SC "" SRL și s-a solicitat citarea acestei societăți în calitate de parte civilă. Totodată, societatea s-a constituit parte civilă cu suma de 48.421,2341 RON reprezentând echivalentul în lei a pagubei de 307.976.437 calculată la cursul valutar de 2,7107 lei RON/USD.
Prin sentința penală apelată, inculpatul a fost obligat la plata sumei de mai sus, cu titlu de despăgubiri civile, cu toate că în lipsa apelului părții civile, acesta nu putea fi obligat la plata unei sume majorate chiar dacă cererea ar fi fost justificată.
În consecință, apelul declarat de inculpat a fost admis și pentru motivul
expus mai sus, ce vizează soluționarea acțiunii civile.
Cu privire la aplicarea pedepsei accesorii s-a reținut că trebuie realizată atât în baza art. 71 și art. 64 Cod penal cât și în raport de prevederile cuprinse în Convenția Europeană a drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței CEDO care potrivit art. 11 alineat 2 și ale art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca o consecință a ratificării Convenției de către România prin Legea nr. 30/1994. Or, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, încalcă art. 3 din Primul Protocol adițional.
În aceste condiții, având în vedere și natura infracțiunii comise și periculozitatea inculpatului, instanța de control judiciar a apreciat că nu se justifică aplicarea pedepsei accesorii, prevăzute de art. 64 litera a, teza I, hotărârea atacată urmând a fi modificată și în acest sens.
Față de considerentele ce au fost dezvoltate, în baza art. 379 punct 2 litera a Cod procedură penală, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, și de inculpat, se va desființa hotărârea atacată în parte și se va reține cauza spre rejudecare.
În fond, s-a dispus înlăturarea dispozițiilor referitoare la condamnarea inculpatului pentru infracțiunile prevăzute de art. 282 alineat 1 cu art.37 litera b și art. 41 alineat 2 și de art. 282 alineat 2 cu art. 37 litera b și art. 41 alineat 2 Cod penal, după repunerea în individualitate a pedepsei de executat.
S-a menținut soluția de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 2151alineat 1 cu aplicarea art. 37 litera b și art. 41 alineat 2 Cod penal, iar pedeapsa aplicată pentru această infracțiune, se va contopi cu pedeapsa aplicată anterior inculpatului prin sentința penală nr. 874/21.12.2001 a Tribunalului București, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă.
Ca o consecință a înlăturării condamnării pentru cele două infracțiuni, s-a modificat și pedeapsa de executat, în sensul că aceasta nu mai conține și pedeapsa complementară alăturată pedepsei principale.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constituind în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alineat 1 litera a teza a Ii-a și litera b, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 alineat 2 Cod penal.
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală și art. 998 Cod civil, s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 307.976.437 lei vechi (30.797,64 RON) către partea civilă SC "" SRL, și nu de 48.421 RON așa cum a fost obligat prin hotărârea apelată.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
S-a constatat că în apel, inculpatul apelant a fost reprezentat de un apărător angajat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alineat 3 Cod procedură penală;
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen legal, fără nicio motivare în cererea scrisă, nu motivat recursul în termenul prevăzut de art. 385/10 și C.P.P. nici nu s-a prezentat în fața instanței de control judiciar pentru a-l susține oral.
Verificând decizia pe baza lucrărilor dosarului, Curtea constată că în cauză nu există motive de casare care, în conformitate cu dispozițiile art. 389/9 alin. 3 să C.P.P. fie luate în considerare din oficiu.
În mod corect instanța de apel a constatat că prin sentința penală nr. 532/23.02.2007, dispunându-se condamnarea recurentului inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 282 alin. 1 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și de art. 282 alin. 2 cu aplicarea art. 41 alin. 2 prima instanță a încălcat principiul non reformatio in pejus, deoarece, anterior, prin sentința penală nr. 1896/2005 s- dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 290
Prin aceeași sentință inculpatul a fost obligat la recuperarea unui prejudiciu în cuantum mai mic decât cel reținut prin sentința penală 532/2007.
Principiul non reformatio in pejus a fost încălcat, având în vedere că după pronunțarea sentinței penale nr. 1896/2005 căile de atac au fost exercitate de inculpat.
Este adevărat că soluția corectă nu era de înlăturare a celor două condamnări, ci, în condițiile în care a constatat că anterior s-a dispus schimbarea încadrării juridice într-o infracțiune prevăzută de art. 290, instanța de apel ar fi trebuit să se pronunțe asupra acestei din urmă infracțiuni.
Pentru respectarea principiului menționat, Curtea - investită numai cu recursul inculpatului - nu poate înlătura această nelegalitate.
În mod corect însă, față de motivele invocate instanța de apel a reținut că din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a comis infracțiunea de înșelăciune, iar în ce privește individualizarea pedepsei aplicate pentru această infracțiune, prima instanță a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72, astfel încât pedeapsa de 4 ani este proporțională cu gradul de pericol social al infracțiunii și are aptitudinea de a asigura realizarea scopului prevăzut de art. 52
Din considerentele arătate, în temeiul art. 385/15 pct.1 lit. b se C.P.P. va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 2 va C.P.P. fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct.1 lit. b C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 45/A din 1.02.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-( nr. vechi 17035/2005).
Dispune plata din fondul Ministerului Justiției a sumei de 1oo lei reprezentând onorariu pentru avocatul desemnat din oficiu.
În baza art. 192 alin. 2 obligă C.P.P. recurentul inculpat să plătească statului 15o lei cheltuieli judiciare în care se include și onorariul de avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 4.09.2008
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Căliman Carmen, Ene Ecaterina Pocovnicu Dumitru
- - - -
- -
GREFIER,
- -
Red.
Red. D/ L
Red. EE/19.09.2008
Tehnored. PE/22.09.2008/ 2 ex
Președinte:Căliman CarmenJudecători:Căliman Carmen, Ene Ecaterina Pocovnicu Dumitru
