Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 54/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 2781Cod procedură penală -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA NR.54
Ședința publică din 04 mai 2009
PREȘEDINTE: Andronic Tatiana Luisa
Grefier C -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
Pe rol, pronunțarea asupra plângerii formulată de petentul, domiciliat în S,-, -7,.13, jud.S, împotriva rezoluțiilor nr.71/P/2007 din data de 26 noiembrie 2008 și nr.15/II/2/2009 din 12 februarie 2009 emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în cadrul ședinței de judecată din data de 26 aprilie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 30 aprilie 2009, și apoi pentru astăzi 04 mai 2009.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin plângerea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr- la data de 25.03.2009, petentul a solicitat desființarea rezoluțiilor nr.71/P/2007 din data de 26 noiembrie 2008 și nr.15/II/2/2009 din 12 februarie 2009 emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
În motivarea plângerii, arată că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și-a depășit atribuțiile, pronunțându-se pe fond, deși s-au împlinit termenele de prescripție a faptelor reclamate, solicitând în consecință menținerea rezoluțiilor atacate doar sub aspectul împlinirii acestor termene. A mai arătat că se impuneau a fi administrare și alte probe, pentru a stabili dacă intimatul se face vinovat sau nu de infracțiunile reclamate.
Verificând rezoluțiile atacate pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, în raport cu disp. art. 2781alin. 7 Cod procedură penală, Curtea constată că plângerea este neîntemeiată.
Astfel, la data de 13.04.2007 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceavaa fost înregistrată plângerea petentului formulată împotriva intimatului comisar șef, (actualmente pensionar), din cadrul S, prin care solicita efectuarea de cercetări față de acesta pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 Cod penal și fals intelectual prev. de art. 289 Cod penal. Din cuprinsul plângerii rezultă că infracțiunea prev. de art. 246 Cod penal constă în aceea că în perioada 20.05.2002 - 08.05.2003, în mod abuziv i-a suspendat dreptul de a conduce autovehicule, reținându-i permisul de conducere fără să fie încheiat vreun proces verbal în acest sens, iar infracțiunea prev. de art. 289 Cod penal constă în faptul că în adresa Serviciului Poliției Rutiere S nr. - din 21.01.2003 a înserat date neconforme cu realitatea, în sensul că a făcut mențiunea " în anul care a trecut nu au fost constatate discordanțe între semnalizarea verticală și orizontală", ceea ce este în totală contradicție cu mențiunile din conținutul adresei nr. R/1661 din 26.06.2006 a S, și a notei de constatare nr. 840 din 12.04.2003 a Secției Drumuri Naționale Câmpulung
Prin ordonanța nr.154/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceavas -a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimat, sub aspectul săvârșirii de către acesta a infracțiunii prev. de art.246 Cod penal. Plângerea petentului împotriva acestei rezoluții a fost respinsă prin rezoluția nr.149/II/2/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Prin Ordonanța nr. 147/II/2/2007 din 29.06.2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, s-a infirmat soluția procedurală din dosarul nr. 154/P/2004 și s-a dispus reluarea cercetărilor, dispunându-se conexarea acestei cauze la dosar nr.71/P/2007
La data de 03.12.2007, a depus la dosar o cerere prin care solicita extinderea cercetărilor și pentru infracțiunile de neglijență în serviciu, prev. de art. 249 Cod penal, omisiunea sesizării organelor judiciare, prev. de art. 263 Cod penal și omisiunea de a încunoștința organele judiciare, prev. de art. 265 Cod penal.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că la data de 20.05.2002, conform procesului verbal seria - nr.- încheiat de un lucrător de poliție de la Postul de poliție, județul S, petentul a fost sancționat contravențional cu suma de 700.000 lei ( ROL) pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 32 lit. i din Regulamentul pentru aplicarea Decretului nr.328/1966, privind circulația pe drumurile publice. S-a reținut în sarcina acestuia că în timp ce circula pe raza comunei cu autovehiculul nr. - a efectuat o depășire neregulamentară a autovehiculului cu nr. -, în zona de acțiune a indicatorului "depășirea interzisă".
Întrucât pentru săvârșirea contravenției respective, în conformitate cu disp. art. 40 lit. e din Regulamentul de aplicare a Decretului nr. 328/ 1966, se prevedea și aplicarea măsurii administrative de suspendare a exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 1 - 3 luni, lucrătorul de poliție a reținut permisul de conducere al contravenientului eliberându-i dovada nr.- cu valabilitate de 15 zile. Ulterior permisul a fost înaintat la Serviciul Poliției Rutiere din cadrul S, competent să se pronunțe cu privire la aplicarea măsurii administrative sus-menționate.
Împotriva procesului verbal de contravenție a formulat plângere petentul, motivând că a fost sancționat pe nedrept, deoarece pe sectorul de drum unde era amplasat indicatorul "depășirea interzisă" marcajul rutier era discontinuu. Plângerea a fost trimisă spre competentă soluționare la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc. Prin sentința civilă nr.1803 din 3.12.2002 a fost respinsă ca nefondată plângerea introdusă de contravenientul, hotărârea judecătorească rămânând definitivă și irevocabilă ca urmare a respingerii recursului prin decizia nr. 123/07 .03.2003 a Tribunalului Suceava.
După rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, respectiv data de 7.03.2003, a devenit operațională măsura privind suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule prev. de art. 40 lit. e din Regulamentul de aplicare a Decretului nr. 328/ 1966, motiv pentru care s-a aplicat această măsură față de contravenient pe o perioadă de o lună.
Pe toată durata judecății a beneficiat de prelungirea periodică a dovezii provizorii de circulație, toate cererile sale de prelungire a dovezii fiindu-i aprobate, însă a reclamat disfuncționalități cu privire la prelungirea dovezii, în sensul că nu a putut circula în unele zile.
Au reținut organele de cercetare penală că la cererile adresate Serviciului Poliției Rutiere din cadrul S petentul a primit răspunsuri pertinente conform adreselor nr. 14974 din 25.11.2002 și nr. - din 27.03.2003, iar referitor la comunicările din cuprinsul adresei nr. - din 21.01.2003, efectuate de intimat, acestea reflectau situația operativă cunoscută la acea dată la nivelul Serviciului Poliției Rutiere S cu privire la segmentul de drum despre care se face vorbire în cerere. De altfel, printr-o adresă ulterioară nr. - din 12.02.2003 a Serviciului Poliției Rutiere din cadrul S ( 47 ds.) i s-au comunicat petentului relații suplimentare cu privire la toate aspectele legate de semnalizarea rutieră a sectorului de drum situat pe 17, km. 178 + 880 - 180 + 130 de pe raza comunei, precum și explicațiile corespunzătoare cu privire la amplasarea indicatoarelor și marcajelor rutiere.
Avându-se în vedere faptul că din probele administrate nu au rezultat indicii cu privire la încălcarea de către intimat a atribuțiilor sale de serviciu și nici că adresa nr. 139 - 250 din 29.01.2003, întocmită de acesta, ar conține date neconforme cu realitatea, prin rezoluția din 05.02.2008, în baza disp. art. 228 alin. 1 rap. la art. 10 lit. a din Cod procedură penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pentru infracțiunile prev. de art. 246 și 289 Cod penal, motivat de inexistența faptelor.
Nemulțumit de soluție, petiționarul a formulat plângere, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât procurorul care a instrumentat cauza nu s-a pronunțat cu privire la cererea sa din 05.12.2007, prin care a solicitat extinderea cercetărilor și pentru infracțiunile prev. de art. 249, 263 și 265 Cod penal.
Prin Ordonanța nr. 135/II/2 din 10.04.2008 a Procurorului General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în temeiul disp. art. 278 Cod procedură penală, s-a dispus admiterea plângerii, infirmarea rezoluției nr. 71/P/2007 din 05.02.2008, precum și redeschiderea și reluarea cercetărilor în cauză cu privire la infracțiunile prev. de art. 249, 263, 265 Cod penal.
După reluarea cercetărilor, în cauză a fost reaudiat petentul care în declarația dată a precizat că își menține toate declarațiile sale anterioare, cât și cererile formulate în plângeri. Acesta a mai solicitat ca, pentru dovedirea aspectelor semnalate în plângeri, să fie audiat în calitate de martor ofițerul de poliție din cadrul S - Serviciul Poliției Rutiere care are cunoștință despre abuzurile comise față de el de către fostul comisar și care pe timpul suspendării permisului de conducere a afirmat despre el că este nevinovat și că ar trebui să i se restituie permisul.
In baza cererii sus - menționate a fost audiat în calitate de martor care în declarația dată a precizat că nu are cunoștință despre nici un abuz comis de către și că nu-și amintește să fi făcut o afirmație despre faptul că este nevinovat și că ar trebui să i se restituie permisul, întrucât această problemă nu intra în atribuțiile sale de serviciu.
De asemenea, după reluarea cercetărilor, au fost reanalizate probele din
dosar, precum și cererea din 05.12.2007 privind extinderea cercetărilor pentru
infracțiunile prev. de art. 249, 263 și 265 Cod penal. Totodată, la dosarul cauzei
au fost anexate în xerocopie plângerea din 13.03.2008 a numitului
, precum și acte procedurale și adrese de răspuns către petent,
efectuate cu ocazia soluționării unor cereri care vizau aceleași aspecte ca și în
dosarul cauzei.
În ce privește săvârșirea de către intimatul a infracțiunilor prev. de art. 249, 263, 265 Cod penal, din plângerile, memoriile și declarațiile petentului, reține parchetul că infracțiunea de neglijență în serviciu ar consta în aceea că în cursul anilor 2001 - 2002 avizat documentația tehnică cu privire la semnalizarea rutieră de pe 17, fără să verifice dacă există sau nu vreo deficiență, infracțiunea de omisiunea sesizării organelor judiciare ar consta în aceea că în cursul anilor 2002 - 2003 nu a comunicat instanței de judecată ( Judecătoria Câmpulung Moldovenesc ) că există deficiențe cu privire la semnalizarea rutieră, iar infracțiunea de omisiunea de a încunoștința organele judiciare ar consta în aceea că la toate cererile și petițiile sale nu i s-a comunicat un act oficial din care să rezulte nevinovăția sa, act pe care să-1 poată folosi ulterior în instanță.
Analizând aspectele sus-menționate cu privire la infracțiunile prev. de art. 246, 249, 289, 263, 265 Cod penal, atât din perspectiva încadrărilor juridice solicitate de petent cât și a conținutului acestora, s-a constatat de organele de cercetare că în cauză nu sunt date elementele constitutive ale nici uneia din faptele reclamate. Totodată s-a mai constatat că, chiar dacă faptele ar exista și ar fi fost comise de către în perioada indicată în plângeri, pentru toate aceste fapte, în conformitate cu disp. art. 121 și urm. din Cod penal a intervenit prescripția răspunderii penale, motiv pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pentru infracțiunile mai sus menționate în temeiul art.228 alin.6 la art.10 lit.a Cod procedură penală.
Plângerea petentului împotriva rezoluției nr. 71/P/2007 din data de 26.11.2008 a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluția nr.15/II/2/2009 din data de 12.02.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de apel Suceava.
Curtea, analizând actele premergătoare efectuării urmăririi penale rezultă că intimatul a întocmit adresa nr. - din data de 21.01.2003 în care s-a consemnat faptul că în cursul anului 2002 nu au fost constatate discordanțe între semnalizarea verticală și orizontală și nici nu au mai fost alte sesizări în acest sens din partea conducătorilor de autovehicule.
Ca urmare a sesizării formulate de petent și la cererea Serviciului Poliției Rutiere S, s-a întocmit la data de 12.04.2003 nota de constatare nr.840 de către inginerul, responsabil Siguranța Circulației din cadrul Câmpulung M, în care se consemnează că documentația "filmul marcajelor" este decalată pe sectorul 179 + 000 - 181+ 000, iar mergând cu km 180 + 130 și până la 179 + 515 marcajul trebuie să fie cu linie continuă simplă. Se mai reține că restricția de depășire pe un sector de 150 între restricțiile impuse de prima curbă la stâng(km 180+130) și panoul presemnalizare trecere nivel ar fi condus la un risc suplimentar de accidente fapt pentru care nu s-a mai montat indicatorul sfârșitul restricției. de depășire a fost montată de comun acord cu Poliția Rutieră ca urmare a numeroaselor accidente care s-au produs pe acest sector, fiind impusă și de modificarea condițiilor de vizibilitate după construirea unui imobil din interiorul anexei. Aceste aspecte se menționează și în conținutul adresei nr. -/2003.
A susținut petentul că în adresa nr. -/2003 intimatul a trecut date neconforme cu realitatea, în sensul că nu au fost sesizate discordanțele între semnalizarea verticală și orizontală, susținere confirmată de adresele nr. R/1661 din 26.06.2006 a IPJ S și nota mai sus menționată, nu a avizat documentația tehnică pe perioada anilor 2001-2002, iar în cursul anilor 2002-2003 nu a comunicat instanței de judecată existența diferențelor cu privire la semnalizarea rutieră pe sectorul de drum unde s-a constatat fapta contravențională pentru care a fost sancționat. A mai susținut că nu a primit vreun răspuns oficial la cererile și pretențiile formulate și că în mod abuziv i-a fost suspendat dreptul de a conduce în perioada 20.05.2002-08.05.2003.
Cu privire la prima susținere, Curtea constată că cele reținute în conținutul adresei nr. -/21.01.2003 relevau situația concretă de la acea dată din evidențele Serviciului Poliției Rutiere S, cu privire la acel segment de drum. între semnalizări a fost constată ulterior, ca urmare a sesizării formulate de petent în acest sens și la cererea Serviciului Poliției Rutiere Pretinsa conduită abuzivă relativ la permisul de conducere al petentului, acesta a fost inițial reținut, iar ulterior s-a dispus suspendarea exercitării dreptului de a conduce, dată fiind soluția pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc. Pe durata judecății, petentul a beneficiat de prelungirea periodică a dovezii provizorii, cererile în acest sens fiindu-i aprobate. A susținut petentul că în unele cazuri, aceste cereri nu au fost soluționate în timp util, astfel încât nu a putut circula în unele zile, deși a depus documentația necesară, însă nu a făcut dovezi în sprijinul acestor afirmații.
Cu privire la încălcarea atribuțiilor de serviciu a intimatului constând în aceea că în cursul anilor 2001-2002 avizat o documentație tehnică cu privire la semnalizarea rutieră pe DN 17, fără a verifica dacă există sau nu deficiențe, potrivit adresei nr. -/12.02.2002 a IPJ S, în urma reviziei executate în toamna anului 2001, s-a stabilit împreună cu delegatul Câmpulung, că pe sectorul de DN 17, km 179 + 880 - 180 + 130, pe raza comunei, nu sunt asigurate condițiile de vizibilitate necesare pentru efectuarea în siguranță a manevrei de depășire, fapt pentru care a fost interzisă această manevră prin indicatoare rutiere specifice. Măsura a fost impusă și de numărul și gravitatea evenimentelor rutiere produse, înainte de restricționarea depășirii, pe acest sector. De asemenea elementele geometrice ale curbei la dreapta, cu începutul curbei de tranziție la km 179 + 897 cât și construcția existentă în interiorul acesteia, depășind limita de vizibilitate, justifică începutul restricției la km 179 + 880 dreapta, câmpul în care este montat indicatorul fig. 62 din STAS 1848/1-86.
verticală de restricționare a depășirii a fost montată de urgență, pentru a preveni producerea altor evenimente rutiere, condițiile climaterice și financiare nepermițând refacerea marcajului longitudinal, în concordanță cu reglementarea adoptată, până în vara anului 2002. S-a solicitat administratorului sectorului de drum să actualizeze filmul marcajelor și cartea indicatoarelor rutiere.
Or, față de aceste aspecte și în condițiile în care a luat măsurile impuse de situația concretă din teren, în conformitate cu atribuțiile sale de serviciu, nu se poate reține în sarcina intimatului săvârșirea infracțiunilor prev. de art.246, 249 și 289 Cod penal.
Potrivit art. 263 Cod penal constituie infracțiunea de omisiune a sesizării organelor judiciare fapta funcționarului public care luând cunoștință de săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu serviciul în cadrul căruia își îndeplinește sarcinile, omite sesizarea de îndată a procurorului sau a organului de urmărire penală, potrivit legii de procedură penală.
Dacă fapta este săvârșită de către un funcționar public cu atribuții de conducere sau de control, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 7 ani.
Infracțiunea de omisiune a sesizării organelor judiciare se realizează, sub aspectul elementului material printr-o inacțiune, însă omisiunea de a sesiza procurorul sau organele de urmărire penală trebuie să se refere la săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu serviciul în cadrul căruia făptuitorul își îndeplinește sarcinile.
Or, în speță, necomunicarea unei deficiențe cu privire la marcarea sectorului de drum indicat de petent, nu îndeplinește sub aspect obiectiv condițiile de existență a infracțiunii mai sus menționate.
Potrivit art. 265 Cod penal constituie infracțiunea de omisiune a încunoștințării organului judiciar "fapta de a nu aduce la cunoștința organelor judiciare a unor împrejurări care, dacă ar fi cunoscute, ar duce la stabilirea nevinovăției unei persoane trimise în judecată sau condamnate pe nedrept ori la eliberarea unei persoane ținute în arest preventiv pe nedrept".
Petentul a arătat că la toate cererile și petițiile sale nu i s-a comunicat un act oficial din care să rezulte nevinovăția sa și pe care să-l poată folosi ulterior în instanță.
Or, cele invocate de petent nu se referă la date sau împrejurări dintre cele menționate de art. 265 Cod penal, nefiind vorba de o persoană supusă pe nedrept răspunderii penale sau măsurii arestării preventive.
Față de considerentele mai sus reținute, curtea constată că din actele premergătoare nu rezultă indicii cu privire la săvârșirea de către intimat a infracțiunilor reclamate de petent, acestea neexistând în însăși materialitatea lor, rezoluțiile atacate fiind legale și temeinice.
A solicitat petentul a se constata că în cauză s-au împlinit termenele de prescripție a răspunderii penale, astfel încât se impune modificarea rezoluțiilor sub acest aspect.
Cauzele care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale sau continuarea exercitării acesteia sunt prevăzute de lege. Astfel, Codul d e procedură penală, în art. 10, arată toate situațiile în care acțiunea penală nu poate fi declanșată sau, dacă a fost pusă în mișcare, se stinge.
La momentul începerii cercetărilor nu se putea vorbi de intervenirea prescripției răspunderii penale. Așadar, în mod legal și temeinic s-au administrat probe asupra fondului cauzei, cu relevanță din punct de vedere al pertinenței, concludenței și utilității, neputându-se vorbi nici despre o necesitate a completării mijloacelor de dovadă în sensul arătat de petent în prezenta plângere.
În ipoteza în care într-o cauză se constată existența mai multor cazuri care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale, operează mai întâi cele reglementate în art. 10 lit. a-e Cod procedură penală (în ordinea indicată de lege) și apoi cele cuprinse în art. 10 lit. f-j Cod procedură penală, în ordinea cronologică în care au operat, astfel încât susținerea petentului nu poate fi primită.
Așa fiind, Curtea, constatând că rezoluțiile atacate sunt legale și temeinice, în baza art. 2781alin. 8 lit. a Cod procedură penală va respinge plângerea petentului, ca nefondată.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul împotriva rezoluțiilor nr. 71/P/2007 din data de 26.11.2008 și nr. 15/II/2/2009 din data de 12.02.2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, intimat fiind.
Obligă petentul să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 04.05.2009.
Președinte Grefier
Red.
Thred.
2 ex.19.05.2009
Președinte:Andronic Tatiana LuisaJudecători:Andronic Tatiana Luisa
