Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 c.p.p.). Decizia 28/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 5221Cod procedură penală -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR. 28
Ședința publică din 04 mai 2009
PREȘEDINTE: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 2: Samoilă Viorica
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea apelului declarat de condamnatul, fiul lui - și -, născut la data de 09 septembrie 1954, în prezent deținut în Penitenciarul Botoșani, împotriva sentinței penale nr. 86 din 18 martie 2009 Tribunalului Suceava.
La apelul nominal se prezintă condamnatul apelant, aflat în stare de deținere, asistat de avocații aleși:, și.
Procedura de citare este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care avocat - depune la dosar un memoriu cuprinzând motivele de apel. Apărătorii aleși ai inculpatului arată că nu mai au alte probe de solicitat.
Instanța, constatând că nu mai sunt alte probe de solicitat și excepții de invocat, iar apelul se află în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru condamnatul, solicită admiterea apelului, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare Tribunalului Suceava motivat de faptul că judecata în fond s-a făcut în lipsa unei părți nelegal citate, respectiv a părții civile SC SRL. Deși apărătorii condamnatului au invocat în fața instanței de fond aceste aspecte, instanța a hotărât că nu este necesară citarea și acestei părți. În opinia sa, apreciază că instanța, procedând în acest mod, a încălcat prevederile art. 5221Cod procedură penală. La alineatul 2 al aceluiași articol se vorbește despre regulile procedurale aplicabile judecării cererii de revizuire, respectiv dispozițiile art. 405-408 Cod procedură penală. Este cunoscut faptul că în practica și doctrina judiciară s-a apreciat că atunci când se judecă o cerere de rejudecare după extrădare sunt aplicabile și alte dispoziții privitoare la instituția revizuirii. Face referire în acest sens la art. 402 - 403 Cod procedură penală care arată că, la soluționarea cererii de admitere în principiu a cererii de revizuire, instanța are obligația să citeze, pe lângă inculpat, și părțile interesate. De asemenea, când se vorbește despre "concluziile procurorului și ale părților" este clar că se indică citarea și a altor părți din procesul penal, în afară de procuror și inculpat.
În viziunea celor arătate anterior, apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, motiv pentru care apreciază că se impune trimiterea cauzei spre justă soluționare primei instanțe, cu citarea tuturor părților.
În subsidiar, pe fondul cauzei solicită desființarea sentinței și admiterea cererii privind rejudecarea după extrădare. O amplă discuție în fața instanței de fond a fost cea referitoare la dispozițiile art. 5221Cod procedură penală și la dispozițiile art. 72 al. 2 din Legea nr. 302/2004, însă instanța, făcând o analiză sumară a celor dintâi, nu a oferit nicio justificare în considerentele sentinței privind faptul că nu reține și cel de-al doilea temei juridic invocat. Apreciază că acest aspect are maximă relevanță în soluționarea cererii de față. Pentru a se stabili care este legea aplicabilă în speță, trebuie să se pornească de la principiile generale aplicabile legii și anume principiul aplicării legii penale în timp. Având în vedere că art. 5221Cod procedură penală prevede în general care este procedura de urmat în asemenea situație, iar art. 72 este prevăzut într-o lege specială care cuprinde dispoziții aplicabile în caz de extrădare, instanța nu poate reține decât că aceasta din urmă reprezintă o normă de procedură specială. La aceeași concluzie conduce și principiul aplicării legii penale în timp, întrucât prevederile art. 5221din codul d e procedură penală au intrat în vigoare anterior Legii nr. 302/2004.
Solicită ca instanța să dea eficiență prevederilor din legea specială pentru că dacă s-ar admite opinia care a fost conturată de către instanța de fond, art. 72 din Legea nr. 302/2004 nu și-ar găsi niciodată aplicarea. Pe de altă parte, având în vedere modificarea pe care o aduce articolul de lege menționat anterior, apreciază că nu se poate conchide decât că ne aflăm în prezența unei legi penale mai favorabile deoarece acest articol se referă doar la absența inculpatului la condamnare, nu și la judecata cauzei, așa cum prevede art. 5221Cod procedură penală. În ceea ce privește aplicarea concomitentă a acestor două articole, trebuie observat că art. 5221Cod procedură penală face trimitere la procedura de rejudecare, în timp ce art. 72 alin. 2 vizează admisibilitatea acestei cereri de rejudecare, condiție pe care apreciază că o îndeplinește. Analizând cauza și prin prisma prevederilor art. 5221Cod procedură penală, apreciază că toate condițiile impuse de acest text de lege sunt îndeplinite.
Toate fazele procesuale sunt egale ca și importanță și nu se poate stabili că recursul este mai puțin important decât judecata în fond sau că apelul ar fi mai important decât recursul, cu atât mai mult cu cât recursul este ultima cale de atac pe care o are la dispoziție orice cetățean care se confruntă cu legea penală. Fiecare fază a procesului penal are o anumită reglementare peste care nu se poate trece cu foarte multă ușurință și nu este posibil să se nege importanța unora sau altora.
Un ultim aspect pe care înțelege să-l invoce este acela că inculpatul nu s-a prezentat la judecarea recursului nu pentru că s-a sustras, ci din motive medicale.
Pentru toate motivele arătate anterior, solicită admiterea apelului.
Avocat, pentru condamnatul, arată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 379 alin. 2 lit. b Cod procedură penală în sensul că judecata fondului asupra cererii de rejudecare s-a realizat cu lipsă de procedură. Consideră că instanța avea obligația să citeze partea civilă SC SRL, un argument în plus în acest sens regăsindu-se în prevederile art. 402 și următoarele Cod procedură penală. Chiar dacă art. 5221Cod procedură penală face trimitere expresă doar la art. 405-408 Cod procedură penală, precizează că în practică a fost îmbrățișat punctul de vedere conform căreia procedura revizuirii este aplicabilă și rejudecării după extrădare, sens în care cere să se observe că a fost preluată instituția admiterii în principiu, care este reglementată de art. 403 Cod procedură penală. Mai arată că dispozițiile art. 402 Cod procedură penală stipulează clar faptul că odată primită o astfel de cerere, se impune citarea tuturor părților interesate și este evident faptul că partea civilă din dosarul de fond avea tot interesul să-și exprime punctul de vedere, în acest sens fiind și practica judiciară în materie.
Pentru acest motiv, în principal solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Suceava.
În subsidiar, solicită desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună admiterea în principiu a cererii de rejudecare. referitor la ce text de lege este aplicabil procedurii de rejudecare după extrădare - art. 5221Cod procedură penală sau art. 72 al. 2 din Legea nr. 302/2004 - a fost abordat de către doctrină și practică începând cu anul 2008, sens în care a depus și sentința nr. 707/R din 26 septembrie 2008 ( 44-45), care împărtășește punctul de vedere că în speță este vorba despre o succesiune a legilor în timp. Chiar dacă inițial intenția legiuitorului a fost cea prevăzută în art. 5221Cod procedură penală, stipulând ca și condiție de admitere în principiu a cererii de rejudecare ca solicitantul să fi fost judecat și condamnat în lipsă, ulterior, legiuitorul a introdus o singură condiție, respectiv aceea ca persoana să fi fost condamnată în lipsă, excluzând cu desăvârșire orice trimitere la condiția să fi fost și judecat în lipsă.
Consideră că sunt foarte multe principii care justifică aplicarea art. 72 alin. 2 din Legea nr. 302/2004, respectiv succesiunea legilor penale în timp, prioritatea legii speciale față de legea generală și aplicarea legii penale mai favorabile, acesta din urmă vizând atât legea penală procesuală cât și legea penală materială. Ca atare, apreciază că pentru condamnat legea penală mai favorabilă este Legea nr. 302/2004 și nu-i poate fi îngrădit acest drept.
Nu există niciun impediment ca în ceea ce privește admiterea în principiu să se aplice dispozițiile art. 72 alin. 2 din Legea nr. 302/2004, iar în ceea ce privește condițiile de rejudecare să se aplice dispozițiile art. 5221Cod procedură penală. Chiar în situația în care instanța va reține că doar dispozițiile art. 5221Cod procedură penală sunt aplicabile în cauză, consideră că sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de acest articol. Deosebit de aceasta, arată că nu-și însușește opinia instanței potrivit căreia "judecat în lipsă" însemnă să nu fi participat la niciun termen de judecată, în niciunul dintre stadiile procesului penal. Faptul că inculpatul a fost prezent la judecata fondului și apelului, însă a lipsit la judecata recursului, nu echivalează cu situația că nu ar fi fost judecat în lipsă. Din punctul său de vedere, a fi judecat în lipsă înseamnă să lipsească de la oricare dintre etapele procesuale.
Arată că sistemul judiciar românesc reglementează trei stadii procesuale și consideră că recursul este cel mai important, deoarece este stadiul în care se face o verificare a tuturor hotărârilor pronunțate.
Pentru motivele arătate și cele dezvoltate în scris la dosar, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Avocat, pentru condamnatul, arată că își însușește concluziilor colegilor săi. Deosebit de aceasta, învederează instanței că cererea de rejudecare după extrădare nu s-a făcut numai în vederea valorificării unui drept prevăzut de lege, ci s-a urmărit respectarea spiritului legii. Consideră că sensul introducerii celor două articole cu privire la judecarea după extrădare este acela de a împiedica prejudicierea condamnatului judecat în absența sa. Condamnatul se află în situația în care nu poate invoca încadrarea greșită, așa cum prevăd dispozițiile art. 3859pct. 17 Cod procedură penală, ci încadrarea incompletă a faptei pentru care a fost condamnat, ceea ce în literatura juridică echivalează cu încadrarea juridică greșită a ei.
Arată că după anul 1992, când a intrat în vigoare Legea nr. 65/1992, atitudinea instanțelor era aceea de a califica băncile private drept instituții de interes public. Ulterior, s-a constatat că o bancă ce desfășoară activități cu publicul este privată și reprezintă de fapt o societate comercială cu un alt tip de obiect de activitate, acest aspect având influență asupra încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost condamnat. Dorește să aducă la cunoștința instanței prejudiciul pe care l-ar suferi astfel condamnatul ca urmare a respingerii cererii de rejudecare după extrădare. Dincolo de abordarea matematică, consideră că instanța trebuie să aibă în vedre că în spate se află destinul unui om care a fost condamnat la 10 ani închisoare pe un dosar greșit instrumentat și care nu a beneficiat constant de apărare.
Ca urmare, solicită admiterea apelului și pe fond, admiterea în principiu a cererii de rejudecare după extrădare.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, în ceea ce privește motivul de apel invocat cu privire la nelegala citare a celorlalte părți în cauză, consideră că acesta este întemeiat. Instanța de fond ar fi trebuit să procedeze la citarea tuturor părților interesate. Cât timp partea civilă era interesată în cauză, trebuia să fie citată pentru a-și exprima punctul de vedere referitor la admiterea în principiu a cererii de rejudecare a cauzei în caz de extrădare.
În ceea ce privește fondul cauzei, referitor la cererea de rejudecare în caz de extrădare, consideră că în mod corect instanța de fond a respins-o ca inadmisibilă, întrucât prevederile art. 5221Cod procedură penală sunt exprese și prevăd condiții cumulative, respectiv judecata în lipsă și condamnarea în lipsă. Faptul că inculpatul, respectiv condamnatul apelant a fost prezent la judecarea propriului recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție la termenul din 04 octombrie 2001 condus automat la acordarea termenului ulterior de judecată în cunoștință, astfel încât nu se poate vorbi despre o judecată în lipsă așa cum este ea privită de legiuitor în art. 5221Cod procedură penală. Consideră că textul de lege invocat anterior trebuie privit în primul rând ca fiind cel care așează pilonii admisibilității unei cereri de rejudecare în caz de extrădare. Mai arată că judecata în lipsă este permisă de codul d e procedură penală, astfel încât faptul că inculpatul nu a fost prezent și nu a avut ultimul cuvânt la judecarea recursului nu poate să atragă nicio sancțiune de ordin procedural.
În ceea ce privește posibilitatea rejudecării în caz de extrădare, solicită să se aibă în vedere că legiuitorul, prin art. 72 alin. 2 din Legea nr. 302/2004, prin sintagma "condamnat în lipsă" a avut în vedere aspectul că persoana extrădată nu a avut cunoștință de proces. Consideră că aceasta a fost rațiunea legiuitorului, deoarece o cerere de rejudecare în caz de extrădare are în vedere înlăturarea unei inechități care s-ar fi putut strecura în cazul în care persoana extrădată nu a avut cunoștință despre proces. Cât timp inculpatul a fost prezent la un termen de judecată, apreciază că se justifică interpretarea că art. 5221Cod procedură penală nu ar fi aplicabil în speță.
În situația în care instanța va aprecia că trebuiau citate toate părțile interesate, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Suceava.
În măsura în care nu se va reține această obligație a instanței de fond, solicită respingerea apelului declarat de condamnat ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de prima instanță ca fiind legală și temeinică.
În replică, avocat cere să se aibă în vedere faptul că rejudecarea după extrădare nu este o sancțiune procedurală, ci reprezintă valorificarea unui drept al condamnatului, valorificare care trebuie făcută în interesul persoanei și nu neapărat în interesul pur tehnic al reconsiderării faptului că această rejudecare impune reluarea procesului.
Avocat consideră că intenția legiuitorului a fost clară când a schimbat art. 5221Cod procedură penală cu art. 72 alin. 2 din Legea nr. 302/2004. Susținerea doamnei procuror că articolul 72 ar avea în vedere doar situația în care condamnatul ar fi extrădat în România neavând cunoștință că a existat procesul este străină de lege. Face această precizare deoarece art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului garantează dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil, cu atât mai mult cu cât condamnatul a fost împiedicat să-l exercite pe cel dintâi din motive medicale.
Condamnatul, având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a apelului de față.
Desfășurarea ședinței de judecată a fost înregistrată în sistem audio, în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 86/18.03.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-, s-a respins ca inadmisibilă, cererea de rejudecare după extrădare formulată de inculpatul .
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, a reținut prima instanță că inculpatul a solicitat potrivit art. 5221Cod procedură penală, rejudecarea după extrădare și subsecvent, rejudecând cauza, să se dispună anularea sentinței penale nr. 134/02.10.2000 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 7932/1998 și pronunțarea unei noi hotărâri.
În motivarea cererii, inculpatul a arătat că lipsa sa la judecata în recurs a fost întemeiată pe motive medicale, fiind diagnosticat în anul 2001 ca suferind de apnee nocturnă severă, boală care la respectivul moment nu putea fi monitorizată și cu atât mai puțin tratată în România. Există două adeverințe care atestă faptul că în România cunoștințele despre această boală erau limitate, neexistând posibilitatea monitorizării bolii și cu atât mai puțin a tratării acesteia. români l-au îndrumat să solicite ajutor de specialitate în Franța, lucru pe care l-a și făcut. În Franța diagnosticul a fost confirmat și, de atunci, a fost nevoit să utilizeze un respirator artificial care să asigure oxigenarea corectă și constantă a sângelui. S-a impus astfel ca el să rămână la tratament și sub observație în Franța, iar familia sa a continuat să se ocupe de acest proces, fără știrea lui.
A mai arătat că inculpatul a fost prezent doar la primul termen de judecată, toate ședințele de judecată ulterioare având loc în lipsa lui. A apreciat că intenția legiuitorului când a folosit sintagma "condamnat în lipsă", a fost ca acest lucru să însemne că există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă de condamnare. Raportat la aceste dispoziții, au apreciat că este îndeplinită condiția cerută de lege, inculpatul fiind condamnat în lipsă, astfel că, după manifestarea de voință a acestuia în sensul rejudecării, cererea acestuia se impune a fi admisă în principiu.
A precizat că cererea de rejudecare după extrădare a fost fundamentată pe dispozițiile art. 5221Cod procedură penală, cât și de prevederile Legii nr. 302/2004, respectiv art. 72 alin. 2.
De asemenea, cererea se impune a fi admisă și în considerarea art. 6 paragraful. 3 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, unde se arată că inculpatul la acel moment avea dreptul să se apere el însuși sau să fie asistat de un apărător ales de el. Conform acestor dispoziții, inculpatul are dreptul să fie asistat de un apărător și nu reprezentat.
Analizând cererea prin prisma acestor motive, a apreciat tribunalul că aceasta este inadmisibilă.
Astfel, prin sentința penală nr. 134 din data de 02.10.2000 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 7932/1998, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplic. art. 13 Cod penal, la pedeapsa de 10 ani închisoare, cu executare în regim de penitenciar.
În fapt, s-a reținut că în intervalul de timp 29.07.1993 și 03.08.1993, prevalându-se de calitatea sa de președinte al Comitetului de Credit și Risc al centralei Banca și de vicepreședinte al aceleiași unități bancare, a pretins și a primit de la inculpatul, echivalentul în lei a sumei de 25.000 USD, în schimbul facilitării unui împrumut fără garanție, în cuantum de 225.000.000 lei.
Sentința penală nr. 134 din data de 02.10.2000 a Tribunalului Suceavaa rămas definitivă prin decizia penală nr. 442 din data de 30.01.2003 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție.
S-a emis de către Tribunalul Suceava mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 166/2000 din 13.11.2003.
Întrucât prin dispoziția IGPR nr. S/- din 27.11.2003 condamnatul a fost dat în urmărire generală și urmărit internațional prin mesajul nr. 9970/07.08.2004, în data de 13.04.2005 Tribunalul Suceavaa înaintat IGPR - Biroul Național Interpol cererea de arestare provizorie a condamnatului.
Urmare a adresei nr. 69334/BCF din 25.05.2007 emisă de Ministerul Internelor și Reformei Administrative - Centrul de Cooperare Internațională - Biroul Național Interpol, s-a emis la data de 01 iunie 2007 de către Tribunalul Suceava Mandatul european de arestare nr. 166/2000.
Prin adresa nr. 69334/BCF din 09.02.2009, Ministerul Administrației și Internelor- Centrul de Cooperare Internațională - Biroul Național Interpol a comunicat că numitul a fost extrădat de către autoritățile judiciare din Franța la data de 06.02.2009.
Prin adresa nr. 24661 din 12.02.2009, Administrația Națională a Penitenciarelor - Penitenciarul București S. a comunicat că numitul a fost arestat la data de 06.02.2009 de către Interpol B și că pedeapsa începe la data de 06.02.2009 și expiră la data de 08.08.2018.
Conform art. 5221Cod de procedură penală "în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului; dispozițiile art. 405 - 408 se aplică în mod corespunzător".
Din acest text de lege rezultă că una din condițiile rejudecării în caz de extrădare este ca persoana în cauză să fi fost judecată și condamnată în lipsă, adică să fi lipsit atât de la judecata în fond a cauzei cât și de la judecata în căile de atac reglementate de lege (în speță apelul și recursul).
Ori, din actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că inculpatul a fost prezent atât la instanța de fond, cât și la instanța de apel și a fost tot timpul asistat de apărători aleși. Mai mult decât atât, a fost prezent și la primul termen de judecată din recurs la Curtea Supremă de Justiție.
Tribunalul nu a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 72 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 care instituie doar dreptul persoanei judecate în lipsă de a fi rejudecată în caz de extrădare nu și condițiile în care are loc această rejudecare (condiții prevăzute în legislația României de art. 5221Cod de procedură penală).
Nici apărarea că inculpatul a lipsit justificat (motiv de boală) de la celelalte termene din recurs ce au urmat primului termen la care a fost prezent nu este relevantă în cauză având în vedere condiția instituită de art. 5221Cod de procedură penală ca persoana extrădată să nu fi fost prezentă la nici un termen de judecată la prima instanță sau în căile de atac.
Motivare inculpatului că apărarea de care a beneficiat în recurs nu a fost una corespunzătoare (în condițiile în care a avut mai mulți apărători aleși) nu este nici ea de natură să acopere neîndeplinirea de către inculpat a condiției ca persoana extrădată să nu fi fost prezentă la niciun termen de judecată la prima instanță sau în căile de atac (de altfel, acest motiv, al lipsei de apărare poate justifica o eventuală cale de atac extraordinară sau o plângere la Curtea Europeană a Drepturior Omului, nu o cerere de rejudecare în baza art. 5221Cod procedură penală).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul. În motivarea apelului, acesta a arătat că greșit a fost soluționată cauza în lipsa unei părți nelegal citate, și anume partea civilă SC SRL, aspect ce justifică desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Suceava.
Pe fond, greșit a apreciat instanța că o astfel de cerere se impune a fi admisă în principiu exclusiv în cazul în care o persoană a fost judecată și condamnată în lipsă, întrucât au fost astfel ignorate dispozițiile art. 72 alin. 2 din Legea nr. 302/2004, care impune doar condiția ca persoana să fi fost condamnată (nu și judecată) în lipsă.
Or, această dispoziție normativă este mai favorabilă, având totodată caracter special prin raportare la dispozițiile art. 5221Cod procedură penală, care au caracter general.
Cât privește sintagma "judecat și condamnat în lipsă", nu trebuie interpretată în sensul ca inculpatul să fi lipsit de la toate termenele de judecată, în fazele judecării cauzei în fond, apel, recurs. Aceasta cu atât mai mult cu cât absența sa de la judecarea inculpatului (din motive medicale) și imposibilitatea de a avea ultimul cuvânt au condus la îngrădirea dreptului la apărare.
Pe fond, a solicitat admiterea în principiu a cererii de rejudecare și, rejudecând cauza, instanța să reanalizeze încadrarea juridică a faptei, procedând în consecință.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 371, 378 Cod procedură penală, Curtea constată că aceasta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
A susținut condamnatul că greșit prima instanță a analizat admisibilitatea în principiu a cererii formulate pe fondul lipsei de procedură cu partea civilă SC SRL, aspect ce impune desființarea cu trimitere a hotărârii atacate. Este real că prin dispozițiile art. 291 al. 1 Cod procedură penală se instituie regula (generală) că judecata poate avea loc numai dacă părțile sunt legal citate și procedura este îndeplinită.
Dispozițiile art. 5221Cod procedură penală, în alin. 2, nu reglementează o procedură specifică de judecată a cauzelor având ca obiect judecarea în caz de extrădare, ci fac trimitere la art. 405 - 408 din același act normativ.
Or, din interpretarea dispozițiilor art. 405 al. 1 Cod procedură penală, reiese că citarea tuturor părților se impune a fi dispusă la rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de rejudecare după extrădare.
Chiar și în cazul în care aceste dispoziții legale s-ar interpreta în sensul că citarea s-ar impune și pentru faza analizei admisibilității în principiu a unei astfel de cereri, trimiterea cauzei spre rejudecare nu poate fi dispusă.
Astfel, citarea unei părți la judecată se impune pentru a-i putea garanta o exercitare efectivă a tuturor drepturilor procesuale de care aceasta se bucură.
Din actele și lucrările dosarului reiese însă că, condamnatul a fost citat și s-a prezentat în instanță, neproducând-i-se, prin necitarea părții civile, nicio vătămare care să nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului efectuat cu neobservarea acestei dispoziții legale, în condițiile în care sancțiunea procesual-penală în acest caz o constituie nulitatea sa relativă.
Din interpretarea dispozițiilor art. 5221al. 1 Cod procedură penală, pentru ca o cerere de rejudecare în caz de extrădare să fie admisibilă, rezultă că se impune ca persoana ce solicită aceasta să fi fost atât judecată, cât și condamnată în lipsă, condiții ce trebuie să coexiste cumulativ.
Judecarea și condamnarea în lipsă presupun situarea părții total în afara procesului, prin neprezentarea ei la niciunul dintre termenele de judecată sau la pronunțarea hotărârilor.
Or, în speță, după cum rezultă din actele și lucrările dosarului, inculpatul a fost prezent atât la dezbaterile asupra fondului cauzei (urmate de pronunțarea sentinței penale nr. 134/02.10.2000) și la soluționarea apelului declarat împotriva acestei sentințe, cât și la primul termen de judecare a cauzei înaintea instanței de recurs.
Prin urmare, corect a reținut instanța de fond că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 5221al. 1 Cod procedură penală, ce reglementează condițiile de admisibilitate în principiu a cererii de rejudecare a cauzei după extrădare, prezența la un singur termen de judecată fiind suficientă în acest sens.
A susținut apelantul că dispozițiile art. 72 al. 2 din Legea nr. 302/2004 restrâng condițiile impuse pentru admiterea ei la una singură, respectiv aceea ca persoana ce o solicită să fi fost condamnată în lipsă.
Or, pentru argumentele mai sus-expuse, nici această cerință nu e îndeplinită în speță, în condițiile în care condamnatul a participat, în calitate de inculpat, la toate fazele procesuale ce au statuat asupra vinovăției acestuia, exercitând totodată toate căile de atac prevăzute de lege, neputându-se astfel aprecia că a fost condamnat în lipsă.
Cum soluția primei instanțe, de respingere ca inadmisibilă a cererii de rejudecare după extrădare a condamnatului, este legală și temeinică, Curtea nu va mai proceda la analiza celorlalte motive de apel invocate, ce vizează aspecte de fond.
Așa fiind, Curtea, constatând că apelul declarat de condamnat este neîntemeiat, în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Văzând și dispozițiile art. 192 al. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul, fiul lui - și -, născut la data de 09 septembrie 1954, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Botoșani, împotriva sentinței penale nr. 86 din data de 18.03.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
Obligă condamnatul apelant să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 04 mai 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Dact.
3 ex./18.05.2009
Jud. fond:
Președinte:Frunză SandaJudecători:Frunză Sanda, Samoilă Viorica
