Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 59/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
Secția penală ș pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR-
SENTINȚA PENALĂ NR. 59/
Ședința publică din data de 16 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Raluca Elena Șimonescu Diaconu
Grefier -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, în primă instanță, plângerea formulată de petiționara, domiciliată în comuna, sat, județul V, împotriva rezoluției nr.140/P/2008 din data de 08.10.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea apreciază plângerea în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere ca nefondată, a plângerii formulată de petiționara, împotriva rezoluției nr. 140/P/2008 din data de 08.10.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI. Din actele premergătoare efectuate precum și din motivarea rezoluției rezultă că soluțiile de neîncepere a urmăririi penale dispuse față de executorul judecătoresc și față de judecătoarea - de la Judecătoria Horezu, sunt legale întrucât nu au rezultat indicii privind săvârșirea infracțiunilor sesizate. Cu privire la infracțiunea de distrugere imputată executorului judecătoresc petenta nu a formulat plângerea în termen.
CURTEA:
Asupra procesului penal de față:
La data de 29.12.2008, petenta a formulat plângere întemeiată pe disp.art.2781Cod procedură penală, împotriva rezoluției nr.140/P/08.10.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI.
În motivare, s-a arătat că a formulat plângere penală împotriva intimatului pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.206 Cod penal, art.180 Cod penal, art.259 Cod penal, art.217 Cod penal și împotriva intimatei - pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.246 Cod penal și că este nemulțumită de modul cum a fost soluționată plângerea, solicitând admiterea acesteia, desființarea rezoluțiilor atacate și trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale a intimaților.
Judecătoria Horezu, învestită cu judecarea cauzei în primă instanță, și-a declinat competența prin sentința penală nr.71/10.03.2009, în favoarea Curții de APEL PITEȘTI, a cărei competență este determinată de calitatea de magistrat respectiv executor judecătoresc a intimaților.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, prin prisma criticilor formulate de petentă, curtea constată că plângerea întemeiată pe dispoz.art.278/1 Cod procedură penală este nefondat.
Prin rezoluția nr.140/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTIs -a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art.259 Cod penal și art.203/1 Cod penal cu motivarea că în legătură cu prima infracțiune nu sunt întrunite elementele constitutive, iar privitor la cea de-a doua infracțiune fapta nu există.
Totodată, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul sub aspectul săvârșirii infr.prev.de art.217 Cod penal cu motivarea că plângerea prealabilă nu a fost introdusă în termenul prevăzut de lege.
Prin aceeași rezoluție s-a dispus și neînceperea urmăririi penale față de judecătorul - de la Judecătoria Horezu pentru săvârșirea infr. prev.de art.246 Cod penal, cu motivarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale aceleiași fapte penale.
Plângerea formulată împotriva primei rezoluții a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin Rezoluția nr.989/II/2/2008 de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI.
Nemulțumită de modul superficial în care procurorul a înțeles să examineze plângerea penală, petenta s-a adresat instanței de judecată, așa cum s-a arătat în preambulul considerentelor.
S-a reproșat că, față de intimatul, s-a considerat neîntemeiat că fapta de denunțare calomnioasă nu întrunește elementele constitutive ale infr. prev.de art.259 Cod penal.
Curtea, în acord cu opinia avansată în rezoluție, apreciază că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Din această perspectivă, este important a se reține că, potrivit textului de lege mai sus indicat, învinuirea făcută prin plângere cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de către o persoană trebuie să fie mincinoasă.
Or, în cauza ce constituit obiectul dosarului nr.546/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, inițial s-a dispus, față de petentă, scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiunea prev.de art.271 Cod penal, reclamată de intimat, după care, a fost redeschisă urmărirea penală, efect al admiterii plângerii conform art.278/1 Cod procedură penală și sancționată administrativ petenta.
În raport de toate acestea, nu se poate susține că intimatul făcut un denunț calomnios, atâta timp, cât organul judiciar ( procuror, instanța de judecată) a dispus pe rând, scoaterea de sub urmărire penală a petentei după ce față de aceasta a fost începută urmărirea penală, respectiv redeschiderea acesteia și, în final, scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea față de petentă a unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Aceasta înseamnă că, fapta de nerespectare a hotărârii judecătorești imputată petentei de către intimat a fost reală și sancționată de procuror și prin urmare, denunțul nu a fost mincinos.
În altă ordine de idei, s-a susținut de către petentă că a fost hărțuită - sexual - în nenumărate ocazii concrete și directe de către intimat și că, de fiecare dată când se întâlnea cu acesta, era amenințată, insultată, calomniată și primea propuneri indecente.
Și pentru aceste fapte, procurorul demonstrat just lipsa de temeinicie a acuzațiilor.
Curtea relevă faptul că însăși petenta, în memoriile sale, afirmă că aceste infracțiuni erau săvârșite de intimat, "în absența oricăror martori".
Or, vinovăția unei persoane căreia i se impută săvârșirea unei infracțiuni trebuie dovedită prin probe.
Simpla acuzație nesusținută prin probe ( de exemplu, martori), nu constituie temei al tragerii la răspundere penală persoanei învinuite.
Așadar, în mod corect s-a apreciat că infracțiunea de hărțuire sexuală prevăzută de art.203/1 Cod procedură penală nu există în materialitatea sa.
În fine, este legală și soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimat cercetat pentru săvârșirea infr. prev.de art.217 Cod penal.
Aceasta, deoarece plângerea penală a fost formulată tardiv, cu depășirea termenului de 2 luni menționat în articolul 284 Cod procedură penală.
Curtea nu scapă analizei nici criticile aduse rezoluției atacate referitoare la soluția de neîncepere a urmăririi penale dispuse față de intimata -, judecător la Judecătoria Horezu pentru infracțiunea prev.de art.246 Cod penal.
În legătură cu aceasta, petenta a susținut în plângere că, din cauza faptului că intimata nu a predat dosarul la arhivă, a formulat recursul ce a fost respins ca tardiv.
S-a mai arătat că intimata și-a manifestat față de petentă " părtinirea, lipsa de profesionalism și de ponderație, profunda iritare și despotismul".
În examinarea temeiniciei acestor critici, curtea reține ca punct de plecare dispozițiile art.246 Cod penal.
Analiza textului de lege mai sus arătat, este necesară pentru a se constata dacă intimata, în calitate de judecător, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, cu știință, nu și-a îndeplinit un act ori l-a îndeplinit în mod defectuos și prin aceasta cauzat o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
Probele dosarului dovedesc lipsa de temeinicie a acuzațiilor, nefiind indicii care să demonstreze că intimata a acționat cu rea credință și cu intenția de a prejudicia interesele petentei.
S-a susținut de către petentă în legătură cu fapta imputată intimatei, că nu a incriminat hotărârile judecătorești, ci activitatea magistratului și că procurorul, sub acest aspect nu a analizat plângerea.
Din această perspectivă, curtea, lecturând plângerea aflată în dosarul parchetului ( filele 2-12), constată că petenta este nemulțumită și de hotărârile pronunțate de intimată.
Astfel, la fila 6 dosar urmărire penală, petenta arată că judecătorul - " tratata vizibila impertinență și falsitate a afirmațiilor executorului, cu ignoranță, inconștiență și neprofesionalism pronunțând o hotărâre prin care retrimis dosarul la organele de cercetare penală în vederea continuării cercetărilor".
Prin urmare, argumentația pertinentă a procurorului pe care se întemeiază soluția este o analiză a plângerii pe care petenta a formulat-
În aceeași ordine de idei, curtea reamintește că legiuitorul până în prezent nu incriminat ca faptă penală "soluția" dată de cei încriminați să îndeplinească o activitate de jurisdicție. Dimpotrivă, aceștia nu pot fi trași la răspundere penală ori civilă pentru interpretările date legii chiar dacă acestea ar fi eronate, ele putând fi îndreptate prin căile de atac prevăzute de lege.
Pentru toate acestea, rezoluția nr.140/P/2008 din 08.10.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este legală și temeinică.
Prin urmare, va fi respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenta în baza art.278/1 alin.8 lit.a Cod procedură penală și va fi menținută rezoluția atacată.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligată petenta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESDTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara, domiciliată în comuna, sat, județul V, împotriva rezoluției nr.140/P/2008 din data de 08.10.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI.
Menține rezoluția atacată.
Obligă petiționara la suma de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi 16 Iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
2 ex./03.07.2009.
Președinte:Raluca Elena Șimonescu DiaconuJudecători:Raluca Elena Șimonescu Diaconu
