Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 64/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (2820/2008 )
SENTINȚA PENALĂ NR.64
Ședința publică de la 16 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Simona Cîrnaru
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuientul împotriva sentinței penale nr.3/18 ianuarie 2006 pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a II a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință au lipsit revizuientul și intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Curtea, pune în discuție, în conformitate cu art.403 din Cpp admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de revizuientul.
Reprezentanta parchetului apreciază ca inadmisibilă cererea pusă în discuție de către instanță și solicită respingerea acesteia.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin adresa nr. 737/VIII-1/2008, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.12.2008 cu nr-, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa înaintat, spre competentă soluționare, cererea de revizuire formulată de revizuentul împotriva sentinței penale nr. 6/22.01.2004 a Curții de Apel București - Secția a II-a Penală și a sentinței penale nr. 3/18.01.2006 a aceleiași instanțe.
În motivarea cererii, petentul a arătat, în esență, că instanța nu a cunoscut împrejurarea că procura dată de la data de 08.02.1994 și-a încetat efectele la data de 10.04.1995, ea referindu-se strict la bunurile care au făcut obiectul succesiunii prin certificatul de moștenitor nr. 868 din 20.04.1994 și care nu cuprinde în categoria bunurilor imobile și pe cel din-, sector 6, În consecință, includerea acestui bun în contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 70 din data de 09.01.1999 este consecința unui fals intelectual, al cărui autor este intimatul.
Petentul a mai invocat și caracterul fals al sentinței civile nr. 621 din 03.09.1998, precum și greșita sa condamnare prin sentința penală nr. 34/2003 a Curții de APEL BUCUREȘTI, solicitând, în concluzie, în conformitate cu dispozițiile art. 394 lit- a-e C.P.P. revizuirea sentinței penale nr. 3 din 18.01.2006 a Curții de APEL BUCUREȘTI și a deciziei penale nr. 6586 din 22.11.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin referatul înaintat instanței odată cu cererea de revizuire, procurorul a solicitat respingerea acesteia ca inadmisibilă, întrucât hotărârile vizate au fost pronunțate în cauze având ca obiect plângere împotriva soluției de netrimitere în judecată dispusă de procuror, respectiv revizuire, hotărâri care nu pot face obiectul revizuirii conform deciziei de recurs în interesul legii nr. XVIII din 19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și prevederilor art. 393.C.P.P. Totodată, procurorul a invocat și lipsa calității de parte a revizuentului în dosarele soluționate prin cele două hotărâri a căror revizuire a fost solicitată.
Din oficiu, Curtea a dispus atașarea dosarelor nr. 3295/2003 și - ale acestei instanțe, în care s-au pronunțat hotărârile penale supuse revizuirii.
În ședința publică din data de 02.03.2009, revizuentul a invocat o excepție de neconstituționalitate și a solicitat sesizarea Curții Constituționale, cerere respinsă ca inadmisibilă pentru considerentele expuse în cuprinsul încheierii motivate de la acel termen.
Examinând admisibilitatea în principiua cererii de revizuire, Curtea reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 6/22.01.2004 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr. 3295/2003, s-a dispus admiterea plângerii formulate de petenta, s-a desființat rezoluția nr. 1313/P/2000 din 5 aprilie 2001 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și s-a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale și cercetării numitului pentru infracțiunile prevăzute de art. 246.Cod Penal și art. 289.
Cod PenalPrin decizia penală nr. 6586/22.11.2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și intimatul, a casat sentința atacată și a respins plângerea formulată de petiționara împotriva rezoluției nr. 1313/P/2000 din 5 aprilie 2001 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, pe care a menținut-
Prin sentința penală nr. 3/18.01.2006 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr. -, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petiționara, prin mandatar, împotriva sentinței penale nr. 6/22.01.2004 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală.
Hotărârea a rămas definitivă prin decizia penală nr. 5985/18.10.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de petiționară, prin mandatar.
În susținerea cererii de revizuire formulată în cauză, petiționarul a invocat nelegalitatea și netemeinicia deciziei penale nr. 6586/22.11.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a sentinței penale nr. 3/18.01.2006 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală, motivele fiind expuse succint în considerentele prezentei sentințe.
Sub un prim aspect, Curtea apreciază că nu se impune examinarea admisibilității cererii de revizuire prin prisma calității de "parte" a revizuentului, astfel cum a fost menționată în concluziile scrise formulate de MINISTERUL PUBLIC.
În acest sens, constată că petiționarul a formulat cererea de revizuire în calitate de mandatar al numitei, calitate pe care a avut-o și în cauzele soluționate prin cele două hotărâri supuse revizuirii și care nu a fost contestată.
În schimb, Curtea reține că cele două hotărâri supuse revizuirii nu fac parte din categoria hotărârilor care ar putea fi cenzurate prin intermediul acestei căi extraordinare de atac și, din această perspectivă, cererea formulată de este inadmisibilă.
Astfel, din analiza dispozițiilor art. 393 și următoarele ce C.P.P. reglementează revizuirea, rezultă că de esența acestei căi de atac este faptul că ea poate fi îndreptată doar împotriva hotărârilor judecătorești definitive care conțin grave erori de fapt, respectiv cuprind o rezolvare a fondului cauzei prin tranșarea atât a raportului juridic de drept substanțial, cât și a raportului juridic de drept procesual penal principal.
Fiind o "cale de atac de fapt", mijlocul procesual al revizuirii poate fi utilizat exclusiv împotriva hotărârilor prin care s-a rezolvat acțiunea penală, dispunându-se o soluție de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, iar nu împotriva hotărârilor pronunțate în proceduri adiacente, anterioare sau ulterioare rezolvării fondului.
Or, decizia penală nr. 6586/22.11.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs, nu cuprinde o rezolvare a acțiunii penale în sensul art. 345.C.P.P. ci doar o examinare a legalității și temeiniciei soluției de netrimitere în judecată dispusă de procuror din perspectiva dispozițiilor art. 2781.C.P.P. cenzurarea acestei hotărâri prin prisma prevederilor art. 393 și urm. nefiind C.P.P. admisibilă.
De altfel, inadmisibilitatea revizuirii unei atare hotărâri a fost consacrată și prin decizia de recurs în interesul legii nr. XVII din 19.03.2007 (obligatorie pentru instanțe conform art. 4142alin. 3.C.P.P.), prin care s-a statuat că cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive, pronunțată în temeiul art. 2781alin. 8 lit. a) și b) din Codul d e procedură penală, este inadmisibilă.
În ceea ce privește sentința penală nr. 6/22.01.2004 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală, Curtea constată că a fost pronunțată în soluționarea căii de atac extraordinare a revizuirii și în mod evident nu se subsumează acelei categorii de hotărâri ce pot face obiectul căii extraordinare de atac deduse judecății. A admite posibilitatea cenzurării legalității sentinței pronunțate în revizuire prin intermediul unei proceduri similare echivalează atât cu nesocotirea esenței acestui remediu procesual, cât și cu transformarea sa într-o cale de atac ordinară, contrar prevederilor exprese și de strictă interpretare ale codului d e procedură penală.
Pentru aceste considerente, în baza art. 403 alin. 3.C.P.P. Curtea va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul împotriva sentinței penale nr. 6/22.01.2004 a Curții de Apel București - Secția a II-a Penală (definitivă prin decizia penală nr. 6586/22.11.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) și a sentinței penale nr. 3/18.01.2006 a Curții de Apel București - Secția a II-a Penală (definitivă prin decizia penală nr. 5985/18.10.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga revizuentul la 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.403 al.3 Cod procedură penală respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul (domiciliat în B,-, sector 6), împotriva sentinței penale nr.6/22.01.2004 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală (definitivă prin decizia penală nr.6586/22.11.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) și a sentinței penale nr.3/18.01.2006 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală (definitivă prin decizia penală nr.5985/18.10.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală obligă revizuentul la 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru părți.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 martie 2009.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
Red. /27.03.2009
Dact. /27.03.2009/5 ex.
Președinte:Simona CîrnaruJudecători:Simona Cîrnaru
