Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 641/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 641/2009
Ședința publică de la 21 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 3: Ștefan
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de petenta - împotriva sentinței penale numărul 114/17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 13 octombrie 2009 prin care s-a dispus amânarea pronunțării pentru acest termen și care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. 114/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul penal nr- s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta dengjel și s-a menținut rezoluția procurorului din 6.06.2006 în dosarul nr. 1997/Ă/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaș, precum și rezoluția prim-procurorului din 23.04.2007 dispusă în dosarul nr. 179/II/2/2007.
În motivare, instanța de fond reține că în cauză s-au administrat suficiente probe care să ateste nevinovăția intimatului, așa încât nu se impune restituirea cauzei la parchet.
Probele administrate nu fac dovada întrunirii în cauză elementelor constitutive ale infracțiunii de bancrută frauduloasă și gestiune frauduloasă, potrivit art. 141 alin. 2 din Legea nr. 64/1995 și art. 142 alin.1 coroborat cu art. 214 alin. 1 Cod penal.
În ce privește competența materială a organelor de urmărire penală, instanța constată că la data sesizării organelor de cercetare, dată fiind succesiunea în timp a legilor ce reglementează infracțiunea de bancrută frauduloasă, întrucât competența de judecată revenea în primă instanță Judecătoriei, și competența de efectuarea a urmăririi penale îi revenea Parchetului de pe lângă Judecătorie.
În ce privește starea de fapt, cercetările efectuate în cauză au stabilit că intimatul nu a dispus demolarea vreunei clădiri dintre cele preluate, iar în ce privește arhiva societății a împachetat documentele tocmai pentru a asigura integritate lor.
Prin actele efectuate intimatul și-a îndeplinit atribuțiile ce-i revin potrivit încheierii din 22 decembrie 2003, dată de judecătorul sindic și a prevederilor legii 65/1995, acesta fiind obligat să valorifice bunurile din fondul preluat.
Împotriva sentinței a declarat recurs petenta solicitând casarea sentinței atacate, admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor atacate și trimiterea cauzei Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu în vederea începerii urmăririi penale cu privire la intimatul.
În motivele de recurs petenta a invocat următoarele:
- s-au încălcat dispozițiile legale privind competența materială a organului de urmărire penală, având în vedere dispozițiile art. 148 din Legea 85/2006, în conformitate cu care pentru infracțiunea de bancrută frauduloasă competența aparținea Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu.
- petenta invocă faptul că imobilul era indisponibilizat în temeiul Legii 10/2001 și din moment ce s-a solicitat restituirea bunurilor mobile care au făcut obiectul naționalizării, intimatul avea obligația de a se abține de la înstrăinarea acestor bunuri, fiind astfel întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de bancrută frauduloasă și gestiune frauduloasă.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate și sub toate aspectele conform art. 385/6 alin. 3 Cod pr. penală, instanța constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaș din 6 iunie 2006, dată in dosarul nr. 1997/P/2005 s-a dispus neînceperea urmării penale împotriva făptuitorului pentru infracțiunile prevăzute de art. 141 al. 2 lit. a din Legea 64/1995 si art. 214 alin. 1 Cod penal combinat cu art. 142 al. 1 din Legea 65/1995, reținându-se că din probele administrate în cauză reiese că făptuitorul, având calitatea de administrator al C SRL S, numit lichidator judiciar al IDEAL A M, și -a îndeplinit sarcinile prevăzute prin încheierea din 22 decembrie 2003 dată de judecătorul sindic. La preluarea IDEAL existau 43cărămidă deșeu, provenită din patrimoniul fostei societăți comerciale care a fost valorificată. Făptuitorul nu a dispus demolarea vreunei clădiri din cele preluate după cum rezultă din raportul de expertiză tehnică extrajudiciară al expertului care a constatat că nu există urme de demolări recente. De asemenea s-a stabilit ca făptuitorul nu a predat acte sau hârtie la GA. La preluarea unității a împachetat și mutat unele documente, operațiunea fiind necesară pentru asigurarea integrității actelor. S-a concluzionat că acțiunea penală nu poate fi pusă in mișcare împotriva făptuitorului, fiind aplicabile dispozițiile art. 10 lit. din Codul d e procedură penală.
Prin rezoluția prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaș din data de 23 aprilie 2007 s-a respins ca nefondata plângerea formulata de petentă, menținându-se soluția pronunțată de procuror în dosarul 1997/P/2005 din 6 iunie 2005, ca fiind legală și temeinică. Se arată că în procesul de lichidare al IDEAL A M, Tribunalul Sibiu anumit in funcția de lichidator firma SRL. S al cărei administrator este. Conform sarcinilor ce îi reveneau, potrivit încheierii din 20 decembrie 2003 dată de judecătorul sindic și a prevederilor Legii nr. 65 / 1995, acesta era obligat să valorifice bunurile din patrimoniul preluat, astfel cum a procedat.
În prezenta cauză, petenta a contestat legalitatea și temeinicia rezoluției date de prim procuror la data de 23.04.2007 în dosarul - al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaș, prin care a fost menținută rezoluția pronunțată de procuror la data de 6.06.2006 în dosarul 1997/P/2005 al aceluiași parchet.
Prin sentința penală nr. 415/2007 a Judecătoriei Mediașs -a admis plângerea petentei; s-a dispus desființarea rezoluției nr.179/W2/TLdin 23 aprilie 2007 prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaș și trimiterea dosarului Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaș în vederea completării cercetărilor penale cu administrarea unor probe testimoniale concludente, respectiv identificarea unor martori, foști angajați ai IDEAL cu atribuții în păstrarea și conservarea arhivei, în administrarea și gestionarea patrimoniului societății, efectuarea unor cercetări la fața locului cu identificarea construcțiilor pretins demolate din dispoziția intimatului cu participarea petentei, efectuarea unei expertize tehnice judiciare pentru identificarea construcțiilor actuale raportat la documentațiile tehnice și schițele aferente efectuate cu ocazia privatizării societății și la data respectivă, solicitarea unui raport judecătorului sindic asupra^ activității desfășurate de intimat.
Împotriva acestei sentințe a declarat intimatul recurs, acesta fiind soluționat prin decizia nr.109/2008 a Tribunalului Sibiu prin care s-a admis recursul, s-a casat sentința atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
În considerentele deciziei s-a reținut că instanța de fond nu s-a pronunțat pe rezoluția dată de procuror, cu toate că a trimis cauza parchetului în vederea completării cercetărilor, astfel că soluția adoptată de instanță nu se încadrează în dispozițiile art. 278 indice 1 alin. 8 Cod procedură penală care prevede strict și limitativ soluțiile ce le poate pronunța instanța.
În rejudecare cauza a fost înregistrată sub numarull- si a fost soluționată prin sentința penala nr. 210/4.07.2008. Aceasta sentința a fost atacata cu recurs la ribunalul Sibiu, recurs finalizat cu decizia penala nr.238/13.10.2008 prin care s-a admis recursul si cauza a fost trimisa din nou in rejudecare cu mențiunea ca instanța sa verifice competenta materiala a organului care a efectuat urmărirea penala,dat fiind succesiunea legilor in timp cu privire la infracțiunea de bancruta frauduloasa, cu ocazia rejudecării urmând a avea in vedere instanța si indicațiile date prin decizia penala nr.109/2008 a tribunalului.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată la nr. unic -.
Prin sentința penală nr. 22/04.02.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul penal nr. - s-a declinat competența de soluționare a plângerii în favoarea Judecătoriei Mediaș și s- dispus înaintarea cauzei Curții de APEL ALBA IULIA în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Prin sentința penală nr. 36/2009 pronunțată în dosarul penal nr- al Curții de APEL ALBA IULIAs -a stabilit competența de soluționare a plângerii formulată de petenta în favoarea Tribunalului Sibiu.
Urmare acestei sentințe dosarul a fost reînregistrat sub nr-, în care se pronunță sentința penală nr. 114/2009 a Tribunalului Sibiu, recurată în prezenta cauză.
Analizând motivele de recurs invocate de petentă, instanța constată că acestea sunt neîntemeiate.
În ceea ce privește competența organului de urmărire penală aceasta nu a fost încălcată, așa cum susține recurenta deoarece, conform dispozițiilor legale în vigoare la data sesizării acestora precum și pe parcursul cercetărilor, competența revenea Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaș.
Precizăm totodată faptul că în procedura reglementată de dispozițiile art. 278/1 Cod pr. penală obiectul analizei instanței îl reprezintă rezoluția din 6.06.2006 dispusă în dosarul 1997/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaș, moment la care dispozițiile Legii 85/2006 nu intraseră în vigoare.
Pe fondul cauzei constatăm că petenta aduce două acuzații intimatului constând în faptul că, deși a revendicat societatea încă din anul 2001 în baza Legii 10/2001 și bunurile acestuia trebuiau indisponibilizate, intimatul a distrus o parte din arhiva societății SC SA Mediaș (care conținea și acte privind privatizarea contestată de asemenea de petentă) prin valorificarea acesteia la SC SRL și a demolat o parte din construcțiile existente după care a vândut cărămida rezultată.
Din probele administrate rezultă cu certitudine că intimatul nu se face vinovat de acuzațiile care i se aduc.
Astfel, în ceea ce privește înstrăinarea unor documente care ar fi făcut parte din arhiva SC SA Mediaș această susținere nu corespunde realității.
Fotografiile depuse de petent nu sunt în măsură să dovedească afirmațiile aduse deoarece nu se poate stabili unde au fost fotografiate acele imagini și nici ce documente conțin dosarele surprinse în imaginile de la dosar.
Mai mult, intimatul chiar măsuri de conservare a arhivei societății, procedând la îndosarierea documentelor, după cum reiese din probele administrate (33 și 34 ).
sub acest aspect este și răspunsul comunicat de SC SRL (38 ) la solicitarea organului de urmărire penală și în care se arată că nu a colectat deșeuri de hârtie de la SC SA, SC SRL și nici de la numitul.
În ceea ce privește acuzația adusă intimatului că ar fi vândut cărămida obținută în urma demolării unor construcții ale societății și aceasta este neîntemeiată.
Cu privire la această faptă au fost audiați martori și a fost întocmit un raport de expertiză tehnică de către expertul.
Niciunul dintre martorii audiați n-au confirmat existența unor demolări.
Martorii - (48 ) și (49 ), care au cunoscut situația firmei și anterior declanșării procedurii falimentului fiind angajați din anul 1973, respectiv 1969, declară expres că nu au existat demolări iar grămezile de cărămizi au existat în incinta societății la preluarea fabricii de SC SRL Sibiu.
Raportul de expertiză tehnică a fost executat de expert, recomandat chiar de petentă (53 ) și s-a răspuns la obiectivele solicitate de aceasta.
Prin concluziile raportului de expertiză s-a stabilit faptul că nu există urme recente de demolare a unor construcții din zidărie în incinta fabricii, dar și faptul deosebit de important raportat la acuzațiile aduse, că teancurile de cărămizi nu provin din zidurile fabricii SC SA Mediaș.
Având în vedere cele de mai sus, apreciem că cercetarea efectuată în cauză are caracter complet iar soluțiile dispuse sunt temeinice și legale.
În consecință, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod pr. penală, instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de petentă, cu consecința obligării acesteia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petenta împotriva sentinței penale nr. 114/17 iunie 2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
Obligă recurenta la plata sumei de 160 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored. LS/2ex/13.11.2009
Jud.fond:
Președinte:Monica FarcașJudecători:Monica Farcaș, Oana Maria Călian, Ștefan
