Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 674/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 16 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 2: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 3: Aurel Dublea
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 674
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul formulat de petentul împotriva deciziei penale nr. 220/R/ 18 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul recurent, în stare de deținere, neasistat, lipsă intimații și .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că s-au depus la dosarul cauzei, prin serviciul de registratură, un memoriu formulat în scris de recurent, după care:
Recurentul arată că a înaintat la dosar trei memorii prin care a solicitat suspendarea cauzei în baza disp. art. 244 pct. 2 Cod procedură penală, deoarece nu are dovezi și nici martori în susținerea plângerii, cerere pe care o reiterează și la termenul de astăzi.
Instanța, având în vedere lipsa apărătorului desemnat din oficiu în cauză, av., lasă cauza la a doua strigare pentru a fi pusă în discuția părților cererea de suspendare formulată de recurent.
La a doua strigare a cauzei se prezintă petentul recurent, în stare de deținere, asistat de av., lipsă intimații și .
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, din oficiu, pune în discuția contradictorie a părților excepția inadmisibilității recursului declarat de petentul, având în vedere că decizia recurată este definitivă, fiind pronunțată de un o instanță de recurs.
Av. pune concluzii de admitere excepției invocate de instanță și a cererii de suspendare a cauzei formulată de recurent, având în vedere că acesta nu a declarat recurs în cauză, cererea formulată vizând administrarea de probe la instanța de fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepției și de respingere a recursului ca inadmisibil, având în vedere că decizia recurată este definitivă.
Recurentul, având ultimul cuvânt, arată că nu a declarat recurs ci plângere împotriva rezoluției procurorului, la care a avut deja termen la Judecătoria Bârlad, dar solicită suspendarea cauzei în baza disp. art. 244 pct. 2 Cod procedură penală, deoarece mai are de executat doar 90 de zile din pedeapsă și dorește să se libereze.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față.
Judecătoria Bârlad prin sentința penală nr. 64/29.01.2008 a respins ca nefondată plângerea petentului împotriva rezoluțiilor nr. 333/P/2007 din 25.06.2007 și nr. 338/II/2/2007 din 20.07.2007 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, pe care le-a menținut.
Petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La datele de 03.01.2007 si 28.02.2007, a sesizat Organele de politie despre faptul ca soția sa si sa au distrus, de la locuința bunicii sale sat, comuna, mai multe bunuri confecționate din metal, respectiv bolta de vie, mese, scaune si o fereastra, pe care le-ar fi vândut la fier vechi. De asemenea a reclamat-o pe pentru furtul unui lănțișor de aur. a reclamat-o pe si pentru infracțiunea de mărturie mincinoasa, pe care aceasta ar fi săvârșit-o intr-o cauza in care avea calitatea de inculpata, ocazie cu care aceasta ar fi afirmat mincinos, spunând ca nu ea este autoarea furtului. De asemenea, a sesizat si faptul ca l-a contaminat cu sifilis in cadrul raporturilor sexuale pe care le-a avut cu aceasta in cadrul căsătoriei.
Din cercetările efectuate in dosarul 333/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlada rezultat faptul ca părțile s-au judecat in anul 2006 pentru infracțiunea de furt intre rude, iar, ca parte vătămata in acel proces, si-a retras plângerea cu privire la aceasta fapta de inculpatele si, așa cum reiese din nr. 1452/18.05.2006 pronunțata de Judecătoria Vaslui. a fost arestat in cursul anului 2005 și din declarațiile martorilor audiați in cauza, a rezultat ca si fuseseră alungate de la domiciliul comun cu mult timp înainte de arestare, iar după arestarea petentului, cele doua nu au mai fost văzute la domiciliul petentului. au declarat ca toate bunurile despre care susține ca i-au fost furate, au fost de cei doi fii minori ai acestuia, care au rămas la domiciliu, la fier vechi, pentru a-si procura de mâncare, deoarece după arestarea lui, au rămas singuri acasă fara nici un ajutor. În declarația lui, acesta recunoaște ca el si fratele lui au dus la fier vechi toate bunurile pentru a face rost de bani, deoarece nu aveau ce manca.
Cu privire la infracțiunea de distrugere, procurorul a reținut ca obiectele confecționate din fier, care au fost sustrase, nu puteau fi sustrase decât prin dezasamblarea lor, acesta fiind singura posibilitate de la le lua din locul respectiv.
Cu privire la infracțiunea de mărturie mincinoasa, procurorul apreciază ca nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, deoarece, a avut calitatea de inculpat si nu de martor in procesul respectiv.
Cu privire la furtul lănțișorului de aur, din actele de cercetare a rezultat ca a aparținut numitei, iar aceasta l-a dăruit fiicei sale, deci fapta de furt nu exista.
Cu privire la infracțiunea de contaminare cu o boala venerica, procurorul a apreciat ca nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, deoarece conform art. 309 alin 1 Cod penal este infracțiune de contaminare venerica transmiterea unei boli venerice prin raport sexual, prin relații sexuale intre persoane de același sex, de către o persoana care știe ca suferă de o asemenea boala.
de aspectele reținute mai sus, procurorul a considerat ca persoanele cercetate nu se fac vinovate de savarsirea infracțiunilor cu privire la care petentul a formulat plângere si a dispus neînceperea urmăririi penale față de persoana cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit. a Cod penal raportat la art. 210 Cod Penal, distrugere prevăzută de art. 217 aliniat 1 Cod Penal, mărturie mincinoasă prev. de art. 260 Cod Penal și contaminare venerică prevăzută de art. 309 alin. 1 Cod Penal și față de persoana cercetată -, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit. a Cod Penal raportat la art. 210 Cod Penal, distrugere prevăzută de art. 217 aliniat 1 Cod Penal, mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 Cod penal și contaminare venerică prevăzută de art. 309 alin. 1 Cod Penal, pronunțată de procuror la data de 25.06.2007 în dosarul nr. 333/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad.
Nemulțumit de soluție, petentul a formulat plângere împotriva rezoluției, in temeiul art. 275-278 Cod Procedura Penala la Prim Procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad.
Prin rezoluția nr. 338/2/II din 20.07.2007, Prim Procurorul a respins plângerea formulata de petent, ca fiind neîntemeiata.
In motivarea rezoluției, Prim Procurorul susține ca in dosarul mai sus menționat au fost conexate 21 de plângeri formulate de petent, din Penitenciarul Vaslui, unde se afla in executarea unei pedepse privative de libertate, si au fost îndreptate împotriva făptuitoarelor si, pentru savarsirea infracțiunilor de furt, furt calificat, distrugere, mărturie mincinoasa si contaminare venerica, infracțiuni prev de art. 208, 209, 217, 260 si 309 Cod Penal. Prim Procurorul apreciază că cercetările efectuate in cauza nu au confirmat aspectele susținute în plângeri si ca au un caracter evident șicanatoriu și reprezintă o exercitare abuziva si cu rea credința a dreptului la petitie.
Prim Procurorul apreciază ca prin rezoluția 333/P/2007, procurorul a soluționat cauza pe baza probelor administrate, din care a rezultat ca infracțiunile reclamate nu exista, fiind aplicabile disp. art. 10 lit. a Cod Procedura Penala.
Nemulțumit de soluție, petentul a formulat plângere la instanță, conform art. 278 indice 1 Cod Procedura Penala.
In instanță, petentul a depus mai multe acte medicale, din cere rezulta ca a fost diagnosticat cu sifilis serorezistent, așa cum rezulta din scrisoarea medicala a Spitalului Penitenciar B, secția -, din data de 23.11.2005, fiind sub tratament.
Prima instanță a reținut că petentul nu a făcut dovada ca ar fi contactat aceasta boala venerica in urma raporturilor sexuale cu șotia sa.
Numita a fost supusa analizelor medicale, la secția -, rezultatul fiind negativ.
Cu privire la celelalte fapte, instanța a apreciat ca din actele de cercetare nu rezulta ca si au săvârșit infracțiunile menționate de petent in plângere, cu excepția faptei de furt cu privire la care petentul si-a retras plângerea.
In consecința, prima instanță apreciază că plângerea petentului este nefondata astfel că, in temeiul art. 278 indice 1 pct. 8 lit. a Cod Procedura Penala a respins plângerea petentului si a menținut rezoluția procurorului pronunțată la data de 25.06.2007 în dosarul nr. 333/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală petentul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Tribunalul Vaslui prin decizia penală nr. 220/R din 18.06.2008 a admis recursul petentului împotriva sentinței penale nr. 64/29.01.2008 a Judecătoriei Bârlad pe care a casat-o și rejudecând cauza a admis plângerea petentului, a desființat în parte rezoluția procurorului nr. 333/P/2007 din 25.06.2007 și a trimis cauza la pro0curor în vederea începerii urmăririi penale în ceea ce privește pe sub aspectul săvârșirii faptelor de furt între rude, prev. de art. 208, 210 Cod penal, constând în furtul unui lănțișor din aur și contaminare venerică, prev. de art. 309 alin. 1 Cod penal.
S-a menținut rezoluția procurorului sub celelalte aspecte.
Instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Situația de fapt reținută de instanță corespunde în parte actelor din dosarul de cercetare penală precum și actelor depuse de către petent la instanță.
Rezultă din actele dosarului nr. 333/P/2007 că petentul s-a adresat organelor de urmărire penală solicitînd cercetarea fostei sale soții precum și a fiicei lor pentru sustragerea unor bunuri de la locuința bunicii sale din comuna, sat, precum și a unor bunuri personale, respectiv a unor acte și a unei brățări din aur, pentru mărturia mincinoasă depusă în cauzele în care aceștia s-au judecat, precum și pentru contaminare venerică.
După efectuarea actelor de cercetare, prin rezoluția din 25 iulie 2007 procurorul a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale în cauză cu motivarea că pentru infracțiunea de furt între rude părțile s-au mai judecat în anul 2006 și atunci partea vătămată și-a retras plângerea prealabilă; nu poate fi reținută infracțiunea de distrugere care a reprezentat mijlocul prin care bunurile pretins sustrase au fost demontate și dezasamblate; nu poate fi reținută fapta de mărturie mincinoasă întrucât persoanele cercetate au avut calitatea de inculpate și nu de martore în procesul respectiv, iar în ceea ce privește infracțiunea de contaminare cu o boală venerică, nu poate fi reținută aceasta întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive deoarece textul art. 309 Cod penal condiționează ca transmiterea unei boli venerice să se facă prin relații sexuale între persoane de același sex, de către o persoană care știe că suferă de o astfel de boală.
În ceea ce o privește pe, instanța reține că soluția dată de procuror este corectă, în condițiile în care s-a atașat la dosarul cauzei un alt dosar penal, 1941/2006, în care s-a pronunțat sentința nr. 1452 din 18.05.2006, hotărâre prin care s-a dispus încetarea procesului penal față de și pentru comiterea infracțiunii de furt între rude, luîndu-se act de retragerea plângerii formulate de, retragere care a avut loc în mod nemijlocit în fața instanței. În acest dosar există o plângere cu conținut identic cu cea formulată în dosarul nr. 333/P/2007, cel puțin în ceea ce privește infracțiunea de furt între rude. În condițiile în care partea vătămată deja și-a retras plângerea în fața instanței, fiica petentului nu mai poate fi cercetată și trasă la răspundere penală pentru eventuala comitere a infracțiunii reclamate de petent. De asemenea, tot în mod corect s-a dispus neînceperea urmării penale față de fiica petentului sub aspectul infracțiunii de distrugere, cu motivarea că această infracțiune este absorbită în infracțiunea de furt între rude. Persoana cercetată nu putea să sustragă bunurile de care a făcut vorbire petentul în plângerea sa fără a le desface, a le rupe de la locul respectiv, în acest fel producându-se și distrugerea de care face vorbire petentul în plângere. De asemenea, nu poate fi reținută în sarcina persoanei cercetate - așa cum în mod corect a reținut și procurorul - infracțiunea de mărturie mincinoasă în condițiile în care aceasta nu a avut calitatea de martor ci calitatea de inculpat în dosarul Judecătoriei Vaslui. S-a dat soluție și pentru infracțiunea de contaminare venerică în ceea ce o privește pe, infracțiune care nici nu a fost reclamată de către petentul, nu a fost pusă în sarcina acesteia ci în sarcina lui, fosta soție a petentului.
Soluția dată de procuror și cea a instanței de fond sunt greșite în ceea ce o privește pe doar în ceea ce privește infracțiunea de furt între rude și contaminare venerică. Infracțiunea de furt între rude este practic aceeași pe care petentul a reclamat-o în dosarul nr. 1941/2006 însă plângerea petentului în dosarul de față cuprinde un element în plus, respectiv faptul că își acuză fosta soție că i-a sustras un lănțișor din aur. Procurorul a reținut în rezoluția sa că din actele premergătoare efectuate a rezultat că acel lănțișor aparținea persoanei cercetate. S-a atașat însă un dosar civil în care s-a pronunțat o hotărâre judecătorească irevocabilă - și anume sentința civilă nr. 717 din 13 martie 2007 Judecătoriei Bârlad - prin care s-a admis acțiunea formulată de împotriva pârâtelor și, persoane care au fost obligate să restituie lui mai multe acte, printre care și actul de vânzare-cumpărare a unui lănțișor din aur, iar din această hotărâre rezultă foarte clar că petentul era proprietarul acelui bun, motiv pentru care se impune admiterea recursului și implicit a plângerii și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale pentru a lămuri acest aspect și pentru a fi prezentat organelor de urmărire penală actul de vânzare-cumpărare al bunului, dar și pentru a fi audiată persoana cercetată în legătură cu aspectele arătate. Soluția procurorului este greșită în ceea ce o privește pe și sub aspectul infracțiunii de contaminare venerică. În timpul efectuării actelor premergătoare a fost supusă persoana cercetată unor analize, însă nu a fost supusă unor analize din care să rezulte dacă este sau nu purtătoare de sifilis; există un singur act medical din care rezultă că nu este bolnavă de, cercetările în acest sens fiind în mod evident incomplete. Mai mult decât atât, a depus petentul la dosar (la judecata în fond și în recurs) noi acte ce nu au fost avute în vedere de procuror atunci când s-a dat soluția de neîncepere a urmăririi penale sub aspectul infracțiunii de contaminare venerică, respectiv un act din care rezultă că era bolnav de sifilis atunci când a fost încarcerat - în ianuarie 2005 - și, de asemenea, rezultă că fosta sa soție, a născut un copil după încarcerarea petentului, copil care este purtător de sifilis.
Sub aceste aspecte recursul petentului este fondat. În baza art. 385 ind.15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală cu referire la art. 278 ind.1 pct. 8 lit. b Cod procedură penală, recursul petentului va fi admis, casată sentința atacată.
Rejudecând cauza, va fi admisă plângerea petentului, desființată în parte rezoluția procurorului și trimisă cauza la acesta în vederea începerii urmăririi penale în ceea ce o privește pe sub aspectul săvârșirii faptelor de furt între rude prev. de art. 208, 210 Cod penal - constând în furtul unui lănțișor de aur - și contaminare venerică prev. de art. 309 alin.1 Cod penal.
Pentru dovedirea faptelor și împrejurărilor arătate urmează ca organul de urmărire penală să o audieze pe cu privire la furtul lănțișorului de aur și pentru lămurirea acestui aspect va fi avută în vedere și sentința civilă nr. 717 din 13 martie 2007 Judecătoriei Bârlad prin care a fost obligată persoana cercetată să restituie petentului mai multe acte printre care și actul de cumpărare al unui lănțișor din aur.
Pentru a se lămuri condițiile în care petentul a fost contaminat cu sifilis urmează a se efectua expertize medico-legale pentru a se stabili dacă persoana cercetată și fiica acesteia sunt purtătoare de sifilis, condițiile în care acestea au fost contaminate cu această maladie, dacă au făcut tratament și dacă persoana cercetată putea să-l contamineze pe petent în timpul conviețuirii.
Urmează să fie audiată persoana cercetată sub aspectul infestării cu sifilis și dacă cunoștea și a comunicat petentului acest aspect și că exista posibilitatea ca și el să devină purtător de sifilis.
Urmează a fi audiați fiii petentului și pentru a lămuri dacă aceștia cunoșteau că mama lor este purtătoare de sifilis și că făcea tratament pentru aceasta, cumpărând ea însăși medicamente și pentru tratamentul petentului.
Va fi reaudiat petentul sub aspectele arătate mai sus, solicitându-i să propună probe și care urmează să fie administrate de către organul de urmărire penală.
Organul de urmărire penală va administra orice altă probă pe care o consideră necesară și concludentă pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele și va avea în vedere memoriile depuse de către petent precum și actele noi depuse în cursul procesului de față.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs petentul criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Recursul declarat de petentul împotriva deciziei penale nr. 220/18.06.2008 a Tribunalului Vaslui este inadmisibil.
Potrivit art. 278 ind. 1 alin. 10 Cod procedură penală, hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. 8 lit. a) și b) poate fi atacată cu recurs.
Sentința instanței de fond a fost recurată de petentul, fiind soluționată definitiv prin decizia penală nr. 220/18.06.2008 a Tribunalului Vaslui, nemaifiind prevăzută de lege o altă cale ordinară de atac împotriva acesteia.
Pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. a Cod procedură penală, se va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul împotriva deciziei penale nr. 220/18.06.2008 a Tribunalului Vaslui.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală instanța va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în acest recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul împotriva sentinței penale nr. 220 din 18.06.2008 a Tribunalului Vaslui, dată în dosarul penal nr-.
Obligă recurentul să achite suma de 160 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei către Baroul d e Avocați I, reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu se avansează din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.12.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
29.12.2008
Tribunalul Vaslui:
-
-
- -
Președinte:Mihaela ChirilăJudecători:Mihaela Chirilă, Otilia Susanu, Aurel Dublea
