Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 675/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 16 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 2: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 3: Aurel Dublea
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 675
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul declarat de contestatorul împotriva sentinței penale nr. 523 din data de 16 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul recurent, în stare de deținere, asistat de av., apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare,după care:
Interpelate fiind, părțile arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă în dezbateri.
Av. arată că prin contestația formulată împotriva sentinței penale nr. 208/09.03.2004 pronunțată de Tribunalul Iași, condamnatul a solicitat deducerea perioadei arestării preventive și deținerii de la 04.03.1993 la 09.11.1998, apreciind că sunt incidente disp. art 36 alin. 2 Cod penal. Față de dispozițiile legale în materie lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public arată că la soluționarea cererii de contopire a pedepselor instanța de fond a avut în vedere perioadele în care condamnatul a fost privat de libertate și a dedus corect acele perioade, motiv pentru care apreciază contestația ca neîntemeiată și pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Condamnatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului arătând că la contopirea pedepselor nu a fost dedusă corect perioada executată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr. 523 din 16.09.2008 Tribunalul Iașia respins ca neîntemeiată contestația împotriva executării sentinței penale nr. 208 din 09.03.2004 pronunțată de Tribunalul Iași, definitivă prin decizia penală nr. 208 din 10.06.2004 a Curții de APEL IAȘI, formulată de condamnatul fiul lui și, născut la data de 11.08.1964, în comun a, județul I, în prezent deținut în Penitenciarul Iași.
A fost obligat condamnatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin sentința penală nr. 208/09.03.2004 a Tribunalului Iași (menținută prin decizia penală nr. 208/10.06.2004 a Curții de APEL IAȘI și rămasă definitivă prin nerecurare la data de 29.06.2004) s-a admis cererea petentului-condamnat de contopire a pedepselor ce i-au fost aplicate prin următoarele sentințe penale definitive:
a) nr.334/01.09.1999 a Tribunalului Iași (respectiv: pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare aplicată pentru comiterea, în stare de recidivă mare postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a Cod penal - mai exact în timpul întreruperii executării pedepsei - și în condiții de concurs real prev. de art. 33 lit. a Cod penal, a trei infracțiuni: una de "vătămare corporală", una de "complicitate la viol" și una de "tâlhărie");
b) nr. 639/14.11.2000 a Tribunalului Iași (respectiv: pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare aplicată pentru comiterea, în stare de recidivă mare postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a Cod penal - mai exact în timpul întreruperii executării pedepsei - și în condiții de concurs real prev. de art. 33 lit. a Cod penal, a două infracțiuni: una de "tâlhărie în formă continuată" și una de "furt calificat în formă continuată").
În consecință, prin această sentință s-au descontopit cele două pedepse rezultante mai-sus menționate în pedepsele componente; s-a constatat concurența celor cinci infracțiuni cât și faptul că toate acestea au fost săvârșite în timpul întreruperii executării pedepsei de 12 ani închisoare ce îi fusese aplicată anterior prin sentința penală nr.130/21.09.2004 a Tribunalului Militar Teritorial B și din care rămăsese neexecutat un rest de pedeapsă de 2306 zile închisoare; s-au contopit cele cinci pedepse aplicate pentru infracțiunile concurente, cât și restul de pedeapsă de 2306 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 12 ani închisoare anterior menționată, în pedeapsa cea mai grea dintre ele, de 14 ani închisoare, care a fost sporită cu 3 ani închisoare, în final aplicându-i-se condamnatului pedeapsa rezultantă de 17(șaptesprezece) ani închisoare. Prin aceiași sentință s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată condamnatului perioada arestării preventive și cea executată de la 28.01.1999 la zi.
În baza sentinței penale nr. 208/09.03.2004 a Tribunalului Iași rămasa definitivă prin nerecurare, la data de 05.07.2004, Tribunalul Iașia emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 729/2004.
Împotriva acestei sentințe - 208/09.03.2004 pronunțată de Tribunalul Iași - condamnatul a formulat mai multe contestații la executare având același obiect cu acela dedus prezentei judecăți, contestații ce au fost respinse ca nefondate prin sentințele penale:
- nr.751/2005 a Tribunalului Iași, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală
nr.13/17.01.2006 a Curții de APEL IAȘI,
- nr.223/05.04.2007 a Tribunalului Iași, definitivă prin decizia penală nr.642/18.09.2007
a Curții de APEL IAȘI, (prin retragerea apelului)
- nr.143/05.03.2008 a Tribunalului Iași, definitivă prin decizia penală
nr.347/19.06.2008 a Curții de APEL IAȘI ( prin retragerea recursului), reținându-se că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.461 lit. d Cod procedură penală întrucât nu a intervenit nicio cauză de stingere sau micșorare a pedepsei aplicate, deducerea perioadei arestării preventive și a deținerii condamnatului fiind efectuată cu respectarea dispozițiilor legale.
Deducerea perioadei executate de condamnatul până la momentul punerii în libertate (pe o perioadă de 3 luni) prin întreruperea executării pedepsei de 12 ani închisoare ce îi fusese aplicată prin sentința penală nr.130/21.09.2004 a Tribunalului Militar Teritorial B, respectiv a perioadei cuprinse între 04.03.1993 și 09.11.1998, nu este posibilă întrucât în ipoteza în care, în perioada întreruperii executării pedepsei, persoana condamnată săvârșește o nouă infracțiune (sau mai multe - cum este cazul în speță), sunt incidente art. 39 alin. 2 Cod penal, potrivit cărora, în situația în carepedeapsa anterioară a fost executată în parte, contopirea se face între pedeapsa ce a mai rămas de executat și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvârșită ulterior", în pedeapsa cea mai grea dintre ele, care poate fi sporită cu până la 7 ani. În consecință, tratamentul sancționator al recidivei mari postcondamnatorii nu mai este cel prevăzut de dispozițiile art. 39 alin.1 Cod penal, ci este unul special, în sensul că nu se mai ia în considerare perioada deja executată de condamnat până la momentul întreruperii executării pedepsei anterioare. Ca atare, cererea petentului de deducere tocmai a acestei perioade este neîntemeiată, Tribunalul Iași procedând corect - în ceea ce privește deducerea - atât prin sentințele penale nr. 334/01.09.1999 și nr.639/14.11.2000, cât și ulterior, cu prilejul contopirii, prin sentința penală nr. 208/09.03.2004.
Totodată, aspectele invocate de condamnatul prin prezenta contestație la executare au fost deja tranșate - după cum s-a arătat mai sus - prin sentințele penale menționate, care, de asemenea, se bucură de autoritate de lucru judecat.
Pe cale de consecință, constatând că, în speță, nu există nici o împiedecare la executare și nici nu s-a ivit vreun incident în cursul executării pedepsei rezultante de 17 de ani închisoare ori vreo cauză de micșorare a acestei pedepse, care să fie avute în vedere din oficiu, contestația la executare urmează a fi respinsă
De asemenea, s-a constatat că Tribunalul Iașia dedus corect pedeapsa executată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen condamnatul, invocând nelegalitatea hotărârii.
Motivându-și recursul, condamnatul a susținut că prima instanță, atunci când a dispus contopirea pedepselor a omis să-i deducă perioada executată până la data de 28.11.1998, deși pedepsele contopite erau aplicate pentru săvârșirea unor infracțiuni concurente.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței pronunțate și pe fond, admiterea contestației la executare și deducerea corectă a întregii perioade executate.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, constată că soluția pronunțată este legală și temeinică.
Solicitarea condamnatului de a i se deduce din pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare și perioada executată cuprinsă între 04.03.1993 -09.11.1998 este nejustificată și neîntemeiată.
Această perioadă de detenție a fost executată anterior întreruperii executării pedepsei de 12 ani închisoare, care i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 130/21.09.2004 a Tribunalului Militar București, iar noile infracțiuni pentru care s-au aplicat pedepsele ce au format obiectul contopirii au fost comis în timpul întreruperii executării acestei pedepse de 12 ani închisoare; în acest caz în speță sunt incidente dispozițiile art. 39 alin.2 Cod penal iar la contopire se iau în calcul numai restul de pedeapsă ce a rămas de executat.
Potrivit dispoziției legale sus-citate, dacă pedeapsa anterioară a fost executată în parte, contopirea se face între pedeapsa ce a mai rămas de executat și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvârșită ulterior.
Procedând în acest mod Tribunalul Iașia soluționat în mod corect cererea condamnatului de contopire a pedepselor aplicate pentru fapte concurente, iar contestația la executare promovată de acesta este nefondată și în mod just prima instanță i-a respins-o ca neîntemeiată.
De fapt, condamnatul a mai promovat două contestații la executare, având același obiect și care i-au fost respinse de instanțele de fond iar el și-a retras apoi apelul și respectiv recursul declarat (sentința penală 223/5.04.2007 și 143/5.03.2008).
Fiind verificată legalitatea și temeinicia sentinței, urmează ca în baza art. 38515pct. 2 lit. "b" Cod procedură penală să fie respins ca nefondat recursul promovat de condamnatul.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTER MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de condamnatul împotriva sentinței penale nr. 523 din 16.09.2008 a Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare din care 100 lei onorariu apărător din oficiu suportat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 16 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
05.01.2009
Tribunalul Iași:
-
Dosar nr-
Decizia penală nr. 675/16.12.2008
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de condamnatul împotriva sentinței penale nr. 523 din 16.09.2008 a Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare din care 100 lei onorariu apărător din oficiu suportat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 16 2008.
Pentru conformitate
Grefier
Dosar nr-
Decizia penală nr. 675/16.12.2008
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de condamnatul împotriva sentinței penale nr. 523 din 16.09.2008 a Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare din care 100 lei onorariu apărător din oficiu suportat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 16 2008.
Pentru conformitate
Grefier
Președinte:Mihaela ChirilăJudecători:Mihaela Chirilă, Otilia Susanu, Aurel Dublea
