Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 683/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 16 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 2: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 3: Aurel Dublea
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 683
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul declarat de petentul împotriva deciziei penale nr. 592 din 25.09.2008 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul și intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare,după care:
Instanța, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității recursului declarat de petentul, având în vedere că decizia recurată este definitivă, fiind pronunțată de o instanță de recurs.
Recurentul arată că atât organele de urmărire penală cât și procurorul au instrumentat greșit dosarul, martorii audiați în cauză cu privire la situația de fapt au fost luați de pe stradă și nu au perceput direct incidentul. În ceea ce privește excepția invocată de instanță arată că hotărârile date în cauză nu sunt corecte.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a execpției invocate de instanță, deoarece decizia recurată este definitivă și de respingere a recursului declarat de petentul, ca inadmisibil.
Intimatul, având cuvântul, arată că este nevinovat.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Judecătoria Iași, prin sentința penală nr. 1153/11.04.2008, a respins, ca nefondată, plângerea petentului împotriva rezoluțiilor nr. 8696/P/2006 din 26.02.2007 și nr. 4185/II/2 /2007 din 26.11.2007 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași pe care le-a menținut.
Petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Printr-o plângere adresată organelor de poliție la data de 30.09.2005 numitul a solicitat tragerea la răspundere penală a numitului, domiciliat în comuna Popești, sat, județul I pentru săvârșirea infracțiunii de "lovire sau alte violențe", prev. și ped. de art. 180 alin. 2 Cod penal. În plângerea formulată petentul a reclamat că la data de 30.09.2005 a mers la un teren care îi aparține și, pe fondul unei stări conflictuale mai vechi cu numitul pornite de la o suprafață de teren, a fost lovit de către acesta cu pumnul peste față.
În continuarea declarației numitul a declarat că de față la cele întâmplate erau numiții, și.
La data de 02.10.2006 petentului i-a fost eliberat certificatul medico-legal nr. 2244 în care se concluzionează că acesta a prezentat echimoze ce au necesitat o zi de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași dată la data de 26.02.2007 în dosarul nr. 8696/P/2006, menținută prin rezoluția nr. 4185/II/2/2007 din 126.11.2007 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul, domiciliat în comuna Popești, sat, județul I, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de "lovire sau alte violențe", prev. și ped. de art. 180 alin. 2 Cod penal, reținându-se, după audierea martorilor propuși, că petentul nu a fost lovit de către numitul .
Analizând declarațiile martorilor audiați în cauză prima instanță a reținut că soluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași dată la data de 26.02.2007 în dosarul nr. 8696/P/2006, menținută prin rezoluția nr. 4185/II/2/2007 din 126.11.2007 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași este legală și temeinică.
Astfel martorii audiați în cauză, martori propuși de către petentul, nu au confirmat susținerile acestuia în sensul de a fi văzut fapta de lovire:
- martorul a declarat că la data de 30.09.2006 s-a deplasat împreună cu numiții și la terenul petentului pentru a însămânța ca urmare a unei înțelegeri cu petentul, fapt ce nu s-a mai realizat întrucât la un moment dat a venit numitul care le-a cerut să se oprească întrucât terenul este proprietatea lui. Martorul a mai declarat că nu a asistat la discuția ce a urmat între și deoarece a plecat spre și pentru a le arăta unde să staționeze tractoarele și că la aproximativ 10 minute a fost solicitat de părți să îi ducă la postul de poliție pentru a clarifica situația terenului.
În ceea ce privește fapta de lovire martorul a declarat că nu a văzut părțile lovindu-se dar a observat o zgârietură la inferioară a petentului, neștiind de unde provenea.
- martorii și au relatat aceeași situație de fapt ca și martorul, nici unul dintre ei neasistând la presupusa lovire a numitului;
- martorii și au declarat că la data de 30.09.2006 au mers la un teren pentru a aduce porumb și au văzut numiții și discutând mai aprins după care petentul a prins cu mâna de gât pe și a intenționat sa-i lovească dar s-a dezechilibrat și a căzut cu fața de pământ, curgându-i sânge de la inferioară.
Analizând declarațiile celor cinci martori audiați și constatând că nici una dintre acestea nu se coroborează cu declarația petentului ci, din contră, cu cea a intimatului (care a declarat că petentul s-a împiedicat și a căzut) prima instanță a respins ca nefondată plângerea formulată.
Simpla existență a certificatului medico legal nr. 2244 în care se concluzionează că acesta a prezentat echimoze ce au necesitat o zi de îngrijiri medicale pentru vindecare, necoroborată cu alte probe nu formează instanței convingerea că petentul a fost lovit de către intimatul din cauza de față, prezumția de nevinovăție a intimatului nefiind răsturnată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 385 ind.3 alin. l Cod procedură penală, petentul criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Tribunalul Iași prin decizia penală nr. 592 din 25.09. 2008 a respins recursul petentului împotriva sentinței penale 1153/11.04. 2008 a Judecătoriei Iași, ca nefondat și a obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs
Instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Prima instanță a făcut o corectă apreciere a actelor și lucrărilor dosarului din faza de urmărire penală, precum și a înscrisurilor depuse de petent în fața instanței de fond.
În mod corect prima instanță a apreciat pe baza probelor administrate că fapta de lovire a petentului de către nu este dovedită.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză la solicitarea petentului rezultă că aceștia nu au văzut derularea efectivă a vreunui conflict între părți. Au văzut că petentul prezenta o urmă de lovitură la dar nu cunosc cine a provocat această vătămare și nici în ce împrejurări s-a produs aceasta.
În consecință declarațiile acestor martori nu se constituie în probe în sprijinul plângerii părții vătămate.
prezentată de intimat estre însă susținută de martorii propuși de acesta, care pretind că au văzut desfășurarea conflictului în care, dimpotrivă, petentul a agresat pe intimat încercând să-l prindă de gât, dezechilibrându-se și căzând la pământ.
În aceste împrejurări se explică și leziunea de la nivelul buzei petentului constată prin certificatul medico legal ce i-a fost eliberat acestuia.
Susținerile petentului făcute cu ocazia expunerii motivelor de recurs conform cărora în urma loviturii aplicate, intimatul i-ar fi rupt 7 dinți din față, sunt o vădită exagerare, atâta timp cât conform concluziilor certificatului medico-legal la 2 zile de la data presupusei agresiuni acesta a fost examinat de medicul legist care a constatat doar o tumefacție echimotică roșie a hemibuzei stg. superioare și o excoriație la nivelul roșului buzei, pentru vindecare necesitând 1 zi de îngrijiri medicale. Petentul a refuzat în acele împrejurări examenul stomatologic.
Celelalte aspecte privitoare la neînțelegerile petentului cu intimatul referitoare la suprafețele de pământ cultivate de petent nu fac obiectul cauzei de față.
Pentru toate aceste considerente, în mod corect s-a dispus de către procuror neînceperea urmăririi penale față de numitul, iar instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului a menținut soluția atacată.
Este de precizat că în faza plângerilor împotriva rezoluțiilor procurorului întemeiate pe disp. art. 278 indice 1 Cod procedură penală, judecătorul investit, soluționează cauza doar pe baza actelor și lucrărilor administrate în faza urmăririi penale și a oricăror înscrisuri noi prezentate, fără a proceda la readministrarea nemijlocită a probatoriului administrat (cum ar fi audierea martorilor).
Pentru toate aceste considerente, Tribunalul apreciază că plângerea petentului nu este întemeiată.
Față de cele mai sus expuse, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii criticate, în baza disp. art. 385 indice 15 pct. 1 lit. a Cod procedură penală, tribunalul va respinge recursul declarat de petentul împotriva sentinței penale nr.1153/11.04.2008 pronunțată de Judecătoria Iași, în dosarul nr-, sentință pe care o va menține.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin 2 Cod procedură penală în ceea ce privește cheltuielile judiciare avansate de stat și ocazionate de soluționarea prezentului recurs. Conform cărora partea căreia i-a fost respins recursul va suporta cheltuielile judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs petentul criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Recursul declarat de petentul împotriva deciziei penale nr. 592 /25.09.2008 a Tribunalului Iași este inadmisibil.
Potrivit art. 278 ind. l alin. 10 Cod procedură penală hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. 8 lit. a și b poate fi atacată cu recurs.
Sentința instanței de fond a fost recurată de petentul fiind soluționată definitiv prin decizia penală nr. 592 /25.09.2008 a Tribunalului Iași, nemaifiind prevăzută de lege o altă cale ordinară de atac împotriva acesteia.
Pentru aceste considerente, în baza art.385 ind. 15 pct. l lit. a Cod procedură penală, se va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul împotriva deciziei penale nr. 592/25.09.2008a Tribunalului Iași.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală instanța va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în acest recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul formulat de petentul împotriva deciziei penale nr. 592 din 25.09.2008 a Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
23.12.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Jud.
Președinte:Mihaela ChirilăJudecători:Mihaela Chirilă, Otilia Susanu, Aurel Dublea
