Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 681/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 16 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 2: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 3: Aurel Dublea
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 681
Ministerul Public reprezentat de procuror
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 191 din data de 18 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru inculpatul recurent, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și a modului de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Interpelate fiind, părțile arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă în dezbateri.
Av. solicită admiterea recursului formulat de inculpatul pentru motivele arătate în scris, arătând că hotărârile pronunțate de instanța de fond și de cea de apel sunt nelegale și netemeinice, deoarece, în mod greșit, a fost revocată pedeapsa de 1,6 luni închisoare, de două ori. Apreciază că pentru acest motiv se impune casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Dacă instanța nu va reține acest motiv de recurs, solicită reaprecierea materialului probator existent la dosar, din care rezultă că nu s-au exercitat nici un fel de acte de violențe fizice la adresa părții vătămate, fapt ce impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt.
În subsidiar solicită redozarea pedepsei aplicate inculpatului, față de condițiile concrete de comitere a faptei și de circumstanțele personale ale acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, având în vedere că din probele administrate rezultă cu certitudine că inculpatul a săvârșit infracțiunea de tâlhărie pentru care a fost trimis în judecată, și că pedeapsa aplicată acestuia a fost corect individualizată.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării.
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 3589/5 2007 Judecătoria Iași, în baza art. 211 alin. 1,2 lit. c și alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal și art. 40 Cod penal a condamnat inculpatul,fiul lui și, născut la 18.01.1988 în I, CNP -, domiciliat În I,-, necăsătorit, cunoscut cu antecedente penale la pedeapsa de 7(șapte) ani închisoare.
În baza art. 83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 3641/02.09.2004 a Jud. I, rămasă definitivă prin decizia penală 721/10.10.2005 a Trib. I și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse de 1 an și 6 luni închisoare alături de pedeapsa de 7(șapte) ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre.
Inculpatul, execută pedeapsa rezultantă de 8 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive de la 26.03.2007 la 25.04.2007.
S-a menținut măsura preventivă prev. de art. 145 Cod procedură penală a obligării de a nu părăsi localitatea luată față de inculpat.
S-a constatat recuperat integral prejudiciul cauzat părții vătămate.
Pentru hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Sub nr- a fost înregistrat la Judecătoria Iași rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași nr. 3829/P/2007 din 20.04.2007 prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de "tâlhărie" prevăzut de art. 211 alin.1,2 lit. c, alin.21lit. a Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal și art. 40 Cod penal.
De asemenea, s-a dispus disjungerea cauzei privind pe intimata - și restituirea acesteia organele de cercetare penală în vederea terminării urmăririi penale, cu respectarea dispozițiilor procedurale care reglementează soluționarea cauzelor cu infractori minori, întocmirea referatului de evaluare obligatorie și prezentarea materialului de urmărire penală.
În actul de sesizare s-a reținut că în ziua de 26.03.2007 în loc public, inculpatul, prin smulgere, a deposedat partea vătămată de un telefon mobil, folosind apoi amenințări cu acte de violență pentru păstrarea bunului, pe care, ulterior, l-a remis învinuitei - asupra căreia a fost găsit de către organele de cercetare penală.
Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă întrucât și-a recuperat bunul, respectiv telefonul mobil.
În cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpatul (fila 55), partea vătămată (fila 69) și martorii, și -.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei și a declarat că a restituit părții vătămate telefonul mobil pe care aceasta i-l înmânase pentru a-l examina, după care a plecat de unul singur spre casă. Inculpatul nu l-a amenințat pe și nici nu a făcut vreun gest ca și cum ar fi intenționat să-l lovească.
La un moment dat, prietena sa, care stătuse în apropierea sa cât timp el a discutat cu partea vătămată, l-a depășit în fugă, motiv pentru care el a urmărit-o, alergând după aceasta.
Când era pe punctul de aoa junge, cei doi au fost somați de către poliție să se oprească, în caz contrar urmând să se facă uz de armă.
Cu ocazia percheziției corporale s-a găsit asupra numitei, telefonul mobil marca Nokia, pe care inculpatul voise anterior să-l achiziționeze de la în schimbul inelului.
Martora -, în cursul urmăririi penale a declarat că, în ziua de 26.03.2007 în jurul orelor 1430-1445, se afla împreună cu concubinul său, în stația de autobuz din capătul cartierului pentru a vinde ghiuluri din material galben, pe care le prezenta ca fiind din aur.
Aceasta a văzut când inculpatul l- abordat pe și când i-a smuls cu forța telefonul mobil din mâna și l-a băgat în buzunarul față dreapta de la pantalonii săi.
Deși partea vătămată i-a cerut telefonul înapoi, inculpatul l-a refuzat, spunându-i să-și vadă de și s-a îndreptat spre acesta amenințător ca și cum intenționa să-l lovească.
Atât inculpatul cât și martora care primise telefonul de la inculpat au luat-o la fugă, timp în care partea vătămată striga la tatăl său că a fost furat.
La intrarea în cartierul - cei doi au fost prinși de către poliție, iar -, când s-a așezat pe pământ, a lăsat să-i cadă telefonul sustras de la partea vătămată.
În cursul cercetării judecătorești martora - a revenit asupra declarațiilor anterioare, precizând că ea este cea care i-a sustras părții vătămate telefonul din buzunar, profitând de neatenția acestuia.
Inculpatul nu a avut nici o contribuție la sustragerea telefonului.
Când partea vătămată a început să strige, "hoții, mi-au furat telefonul" martora a luat-o la fugă, trecând pe lângă inculpat.
În momentul în care polițiștii i-au ajuns și imobilizat, inculpatul nu alerga.
Nu a declarat adevărul în cursul urmăririi penale întrucât i-a fost teamă că dacă vor afla părinții săi despre fapta sa, vor da afară din casa în care locuiește.
Din analiza și coroborarea întregului material probator administrat în cauză instanța a constatat următoarele:
În ziua de 26.03.2007 în jurul orelor 1430inculpatul, însoțit de concubina sa, minora -, l-a acostat pe pentru a-i vinde un ghiul în timp ce se afla în stația Complex din capătul cartierului.
Întrucât partea vătămată nu avea decât 5 ron asupra sa, inculpatul l-a întrebat ce telefon are. Partea vătămată și-a scos din buzunar telefonul mobil marca Nokia, dar a refuzat să i-l înmâneze inculpatului pentru a-l examina. Atunci inculpatul i-a smuls telefonul din mână și l-a băgat în buzunarul drept față de la pantalonii săi. Partea vătămată a încercat să i-l ia din buzunar, dar inculpatul l-a prins de mână și l-a amenințat cu bătaia dacă nu renunță.
Pentru a-l intimida, inculpatul s-a făcut că se dezbracă pentru a-l lovi, dar nu a trecut la violențe fizice.
Martora - nu a spus nimic în tot acest timp dar s-a deplasat în spatele inculpatului de la care a preluat telefonul sustras, după care cei doi s-au îndreptat în fugă de la locul faptei spre cartierul -.
Partea vătămată și-a anunțat tatăl, care se afla la balcon, despre cele întâmplate și a plecat în urmărirea celor doi.
La intrarea în cartierul - inculpatul și concubina sa au fost prinși de un echipaj de poliție, moment în care, - a scos telefonul din buzunar și l-a pus jos.
Instanța a reținut această situație de fapt, pe baza celor constatate personal de către polițiștii care au realizat prinderea în flagrant, declarațiilor părții vătămate care a arătat că telefonul i-a fost smuls din mână de către inculpat care l-a amenințat cu acte de violențe pentru a-l păstra, pe baza declarațiilor date de către - în fața organelor de urmărire penală, a declarației martorilor și care, în timp ce se aflau în apartament au fost anunțați de către partea vătămată că i-a fost smuls telefonul, iar făptuitorul, de etnie rromă, a fugit; dintre aceștia, martora a văzut de la balcon doi polițiști în timp ce alergau după inculpat și martora -.
Instanța a înlăturat ca nesincere declarațiile date de către inculpat și cea dată în cursul cercetării judecătorești de către martora, care nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă.
De asemenea, instanța a avut în vedere relația dintre inculpat și concubina sa și interesul comun al celor doi, ca inculpatul - cunoscut cu antecedente penale să fie considerat nevinovat, iar - cercetată în continuare, să obțină o schimbare a încadrării juridice a faptei sale într-una mai puțin gravă.
În drept, fapta inculpatului care în ziua de 26.03.2007, în loc public, prin smulgere, a deposedat partea vătămată de un telefon mobil în valoare de 400 ron, folosind apoi amenințări cu acte de violențe pentru păstrarea bunului, pe care ulterior l-a remis concubinei sale minore -, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 211 alin.1,2 lit. c alin.21lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. Cod penal.
Inculpatul a acționat cu intenția directă conform art. 19 alin. 1 lit. a Cod penal, prevăzând rezultatul faptei sale și urmărind producerea lui prin săvârșirea faptei.
Instanța a reținut că săvârșirea infracțiunii a avut loc în stare de pluralitate intermediară prevăzută de art. 40 Cod penal.
Astfel, așa cum rezultă din fișa de cazier, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 (un) an și 6(șase) luni închisoare prin sentința penală nr. 3641/02.09.2004 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 721/10.10.2005 a Tribunalului Iași pentru săvârșirea în timpul minorității a unei infracțiuni de furt.
Săvârșirea faptei și vinovăția inculpatului fiind dovedite, urmează ca instanța i- aplicat acestuia o pedeapsă cu închisoarea, la individualizarea căreia, în baza criteriilor generale prevăzute de art. 72 Cod penal și art. 75 lit. c Cod penal și art. 78 alin.1 Cod penal s-au avut în vedere gradul concret de pericol social al faptei, modalitatea de săvârșite și valoarea prejudiciului și circumstanțele reale și personale ale inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine nesinceră în cursul procesului penal și a săvârșit fapta împreună cu un minor.
În consecință, instanța i-a aplicat inculpatului pedeapsa de 7 ani închisoare; în baza art. 83 Cod penal a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3641/02.09.2004 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr.721/10.10.2005 a Tribunalului Iașia dispus executarea în întregime a acestei pedepse de 1 an și 6 luni închisoare alături de pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre.
Inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 8 ani și 6 luni închisoare.
Potrivit art. 71 Cod penal "condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit a-c". În aplicarea acestui articol instanța a avut în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și dispozițiile art.53 alin.2 din Constituția României potrivit cărora, restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat- Totodată, instanța a reținut și considerentele hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului dată în cauza Hirst împotriva Marii Britanii, în care s-a reținut că interzicerea "ope legis" a drepturilor electorale ale unei persoane condamnate la pedeapsa închisorii reprezintă o încălcare a art. 3 din Protocolul 1 al Convenției.
Pedeapsa principală ce a fost aplicată inculpatului prin prezenta sentință, respectiv de 8 ani și 6 luni închisoare, îl face pe acesta incompatibil cu exercitarea drepturilor de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat (prevăzute la art. 64 lit. a și b Cod penal) întrucât exercitarea acestor drepturi presupune o ținută morală ireproșabilă.
Față de considerentele de mai sus, în conformitate cu dispozițiile art. 71 Cod penal, instanța a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prevăzute la art. 64 alin.1 lit. a și b Cod penal.
În baza art.88 Cod penal, a dedus perioada reținerii și arestării preventive de la 26.03.2007 la 25.04.2007.
Instanța a constatat că prin decizia penală nr. 451/25.04.2007 a Tribunalului Iași s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpat, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu prevăzută de art. 145 Cod procedură penală, măsură care durează până la revocarea sa.
Constatând că subzistă temeiurile ce au dus la luarea acestei măsuri preventive la care se adaugă și necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să se sustragă de la executarea pedepsei închisorii aplicate, instanța a menținut o măsură prevăzută de art. 145 Cod procedură penală de a nu părăsi localitatea, luată față de inculpat.
S-a constatat recuperat integral prejudiciul cauzat părții vătămate.
Împotriva sentinței penale indicate mai sus a declarat apel inculpatul, solicitând achitarea sa în temeiul art. 11 pct.2 lit. raportat la art. 10 lit. Cod procedură penală.
În motivarea apelului inculpatul a arătat că prima instanță înlăturat în mod nelegal declarațiile date de acesta, dar și pe cele date de martora în cursul judecății, reținând situația de fapt doar pe baza declarațiilor părții vătămate, ale lucrătorilor de poliție ce au participat la realizarea flagrantului, martorilor, și declarațiilor date de martora în cursul urmăririi penale.
Inculpatul contestat probatoriul administrat în cauză, arătând că amenințarea nu este confirmată de nici un mijloc de probă; că partea vătămată nu cunoaște în mod sigur cum era îmbrăcat inculpatul deși este sigură că acesta i- sustras telefonul; că partea vătămată omis să precizeze ce s- întâmplat cu inelul pe care inculpatul l- oferit în schimbul telefonului mobil, împrejurare ce are importanță deosebită asupra încadrării juridice faptei, că procesul verbal întocmit de lucrătorii de poliție nu precizează unde se aflau aceștia, partea vătămată, inculpatul și cum l-au recunoscut pe inculpat.
Analizând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, Tribunalul a constatat că apelul nu este fondat.
Prima instanță a administrat legal și a apreciat temeinic toate probele necesare aflării adevărului cu privire la faptă și la persoana inculpatului, stabilind corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Astfel, din coroborarea procesului-verbal de prindere în flagrant cu declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor și, declarația dată de în cursul urmăririi penale rezultă că în ziua de 26.03.2007, în timp ce se afla în zona magazinului de pe Șoseaua din I, inculpatul i- spus părții vătămate să îi vândă un inel și pentru că aceasta refuzat oferta pretextând că nu are suficienți bani, inculpatul întrebat pe partea vătămată ce telefon are. Când i- arătat telefonul, inculpatul i l-a smuls din mână și l- pus într-unul din buzunarele hainelor sale. Inculpatul era însoțit de, minora, căreia, înainte de fugi de lângă partea vătămată i- înmânat telefonul sustras.
Chiar dacă inculpatul nu recunoscut săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, totuși, potrivit art. 69 Cod procedură penală, declarațiile sale pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probator existente în cauză.
Singura mărturie care susține varianta inculpatului, potrivit căreia nu el sustras telefonul părții vătămate, este cea dată de martora în cursul judecății. Însă, având în vedere că declarațiile date de minoră în cele două faze procesuale sunt vădit contradictorii, în mod întemeiat, prima instanță a înlăturat mărturia dată de aceasta în cursul judecății și dat eficiență celei din cursul urmăririi penale care se coroborează cu procesul-verbal de prindere în flagrant, declarațiile părții vătămate și ale martorilor și.
Fiind astfel, dovedită vinovăția inculpatului, în mod corect hotărât prima instanță condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 al.1, 2 lit. și al.21lit. Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal.
telefonului mobil aflat în mâna părții vătămate constituie, neîndoielnic, violență asupra persoanei, prin intermediul obiectului, deoarece prin actul violent de smulgere fost înfrântă forța fizică pe care partea vătămată exercita pentru păstra obiectul.
Din acest motiv este lipsit de relevanță sub aspectul încadrării juridice faptei ca tâlhărie, împrejurarea că acțiunea inculpatului nu cauzat leziuni traumatice încadrabile în prevederile art. 180 și urm. Cod penal.
Pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie în formă calificată fost individualizată judicios în acord cu dispozițiile art. 72 Cod penal. Cuantumul acesteia fiind necesar pentru formarea unei noi atitudini a inculpatului pentru valorile sociale ocrotite de norma penală.
În condițiile incidenței circumstanței agravante prev. de art. 75 lit. Cod penal și stării de agravare pedepsei prev. de art. 40 Cod penal pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie într-un cuantum egal cu minimul special prevăzut de lege nu constituie un tratament sancționator.
Pentru toate aceste motive, Tribunalul, în temeiul art. 379 pct.1 lit. Cod procedură penală, a respins apelul ca nefondat.
În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de inculpatul fiind criticate pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivându-și recursul inculpatul a susținut că pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu privire la care s-a dispus suspendarea condiționată a executării și care i-a fost aplicată prin decizia penală nr. 721/2005 a Tribunalului Iași i-a mai fost revocată și prin sentința penală nr. 2070/2008, pronunțată de Judecătoria Iași, hotărâre prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pedeapsa rezultantă fiind de 4 ani și 6 luni închisoare.
Condamnarea s-a dispus pentru o faptă săvârșită la data de 28 iunie 2006.
Cum această pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare i-a fost revocată de două ori, a apreciat inculpatul că hotărârile recurate sunt nelegale și a solicitat casarea acestora și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pe fondul cauzei, a susținut apărătorul ales al inculpatului, că nu s-a dovedit prin nici un mijloc de probă, întrebuințarea de violențe de către inculpat pentru săvârșirea faptei ori pentru păstrarea bunului însușit pe nedrept. Nici un participant la faptă nu a declarat că s-au folosit violențe fizice sau amenințări la adresa părții vătămate iar situația de fapt prezentată în rechizitoriu nu este conformă cu realitatea.
S-a solicitat schimbarea încadrării juridice a situației de fapt din infracțiunea de tâlhărie în cea de furt, iar pe fond achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală.
În subsidiar s-a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate, ținându-se seama de vârsta inculpatului, nivelul intelectual al acestuia, mediul din care provine și, nu în ultimul rând, cuantumul redus al prejudiciului cauzat.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate constată că hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice.
Este adevărat că inculpatului i-a fost revocat de două ori beneficiul suspendării condiționate cu privire la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin decizia penală nr. 721/10 octombrie 2005 a Tribunalului Iași; acest fapt a fost cauzat de împrejurarea că, după rămânerea definitivă a acestei hotărâri, a comis la date diferite, respectiv 28 iuie 2006 și 26 martie 2007 câte infracțiune de furt și tâlhărie, pentru care a fost judecat separat.
Fiecare din instanțele investite cu judecarea inculpatului, raportat la incidența dispozițiilor art. 40 Cod penal și 83 Cod penal i-au revocat beneficiul suspendării condiționate cu privire la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare și au dispus cumularea aritmetică cuantumului acestei pedepse la pedeapsa aplicată pentru infracțiunea cu privire la care era judecat.
Întrucât cele două hotărâri prin care s-a dispus revocarea suspendării condiționate sunt aplicate pentru fapte concurente, inculpatul urmează a promova o cerere de contopire a pedepselor, după rămânerea definitivă a sentinței recurate în prezenta cauză.
Așa fiind, critica inculpatului sub acest aspect este neîntemeiată, iar cererea de restituire a cauzei este nefondată.
Materialul probator administrat în cauză relevă că în ziua de 26 martie 2007 orele 14,30 inculpatul însoțit de minora - concubina sa, l-au acostat pe partea vătămată, în stația complex din capătul cartierului, oferindu-i spre vânzare un ghiul din metal galben. Când partea vătămată a răspuns că nu are bani asupra sa, inculpatul l-a întrebat ce telefon are, atunci partea vătămată a scos telefonul din buzunar iar inculpatul i l-a smuls din mână și l- introdus în buzunarul drept - față de la pantalonii săi.
Când partea vătămată a încercat să-și ia telefonul din buzunarul inculpatului, acesta l-a prins de mână și l- amenințat cu bătaia dacă nu renunță. În ideea de a- intimida, inculpatul a simulat că începe să se dezbrace pentru a-l lovi.
Minora a mers în spatele inculpatului și a preluat telefonul, după care cei doi au plecat în fugă spre cartierul -.
Partea vătămată și-a anunțat tatăl aflat la geam la balcon și a pornit în urmărirea inculpaților. au fost prinși de un echipaj al poliției, moment în care minora a scos din buzunar telefonul părții vătămate și l-a așezat jos.
Această situație de fapt rezultă din plângerea și declarația părții vătămate, procesul verbal de prindere în flagrant întocmit de organele de poliție la data de 26 martie 2007, declarațiile martorilor, procesul verbal de cercetare la fața locului întocmit la data de 26 martie 2007, dovada de ridicare și predare a telefonului mobil către partea vătămată și declarația martorei din faza de urmărire penală.
Față de cele expuse mai sus, cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a situației de fapt, din infracțiunea de tâlhărie în cea de furt și, respectiv, de achitare în baza art. 10 lit. c Cod procedură penală sunt nefondate urmând a fi respinse, ca atare.
De asemenea, nefondată apare și cererea inculpatului de reducere a cuantumului pedepsei aplicate.
Prima instanță a aplicat inculpatului o pedeapsă de 7 ani închisoare, dozată la nivelul minimului special în condițiile în care i-a revocat o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată pentru o infracțiune de furt calificat comisă în timpul minorității și tot în aceeași perioadă inculpatul era judecat separat pentru o altă infracțiune de furt calificat. Față de perseverența inculpatului în săvârșirea de fapte antisociale, unele prin violență, de faptul că a atras și inculpați minori la comiterea unor infracțiuni și de poziția procesuală adoptată, nu se justifică coborârea pedepsei aplicate sub minimul special.
Fiind verificate legalitatea și temeinicia hotărârilor, urmează ca în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală să fie respins ca nefondat recursul promovat de inculpatul .
Hotărârile recurate au fost verificate din oficiu și prin prisma dispozițiilor art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod procedură penală constatându-se că nu sunt motive de casare.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 191 din 18.04.2008 a Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
23.12.2008
Tribunalul Iași
Jud. -
Jud.
Președinte:Mihaela ChirilăJudecători:Mihaela Chirilă, Otilia Susanu, Aurel Dublea
