Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 72/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SENTINȚA PENALĂ NR. 72/
Ședința publică din 09 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu judecător
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
Procuror:
S-a luat în examinare, în primă instanță, plângerea penală formulată de petentul, domiciliat în comuna, sat. lui, județul A, împotriva rezoluției emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI la data de 02 noiembrie 2008 în dosarul nr. 205/P/2007.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc la data de 02 iulie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
CURTEA:
La data de 18.09.2006 petiționarul a formulat plângere penală împotriva executorului judecătoresc și a executorului bancar pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.289, 191, 296 Cod penal, susținând în esență că:
- s-a început executarea silită și împotriva soției sale, deși titlul executoriu - sentința civilă nr.622/C/1998 a Tribunalului Argeș, nu-i era opozabilă acesteia;
- deși inițial s-a constatat încetată executarea silită pentru imposibilitatea executării imobilului, ulterior executorul judecătoresc a schimbat procesul verbal, în care consemnase încetarea executării, cu un altul, în care menționa că dosarul a rămas în stare de executare;
- că ulterior i s-a trimis o somație de executare care privea pe debitoarea - din, însă executorul bancar schimbă această documentație cu o alta, emisă pe numele petiționarului și continuă executarea imobiliară, finalizată cu vânzarea imobilului său;
- că debitul a fost achitat prin poprirea instituită asupra veniturilor soției sale.
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, prin rezoluția dată la 2 noiembrie 2007, în dosarul nr.205/P/2007, a dispus neînceperea urmăririi penale privind pe executorul judecătoresc, constatând că nu sunt întrunite elementele constitutive (lipsa vinovăției) pentru infracțiunile reclamate.
Astfel, s-a reținut de către parchet că executorul judecătoresc nu are nici o culpă în punerea în executare a sentinței civile nr.622/C/1998, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția comercială, prin care a fost obligat să plătească - Sucursala județeană A suma de 45.000.000 ROL, 10.631.914 lei dobânzi și 3.470.277 ROL cheltuieli de judecată; executorul judecătoresc a întocmit dosarul de executare nr.511/E/1999 precum și comandamentul asupra bunurilor ce constituiau garanție, iar în cadrul procedurii de licitație publică a imobilului s-a dispus încetarea executării, datorită imposibilității valorificării acestuia. Inadvertența din adresa nr.79 din 29 iunie 2004, prin care executorul judecătoresc a comunicat numitei, printre altele, că "nu a mai insistat în executare, nu s-a mai prezentat, a rămas la noi în acest stadiu" s-a datorat unei erori determinată de perioada mare de timp, după care a fost întocmită adresa (aproximativ 3 ani) și a disjuns cauza în ceea ce-l privește pe executorul bancar.
Plângerea adresată procurorului ierarhic superior, afost respinsă prin Rezoluția nr.947/II/2/2007 din data de 17 decembrie 2007 a aceluiași Parchet.
Petiționarul a formulat plângere la instanță, reiterând aceleași acuze la adresa executorului judecătoresc și criticând cercetarea ca fiind incompletă, deoarece nu s-au depus la dosar actele presupus a fi înlocuite.
Prin sentința nr.62/F din 1 iulie 2008, a Curții de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul, domiciliat în comuna, sat lui, județul A, împotriva rezoluției dată la 2 noiembrie 2007 în dosarul nr.205/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI.
Prin decizia penală nr.32 din 12 ianuarie 2009 Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare, reținându-se că prima instanță nu a avut la dispoziție lucrările și materialul din dosarul nr.205/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI care au stat la baza emiterii ordonanței din 2 noiembrie 2007, dosarul fiind trimis, astfel cum rezultă din adresa de la fila 7, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești, pentru a se efectua cercetări cu privire la, unde a fost înregistrat sub nr.6033/P/2007, fiind atașat la solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 5 decembrie 2008 (43).
Aceasta deoarece în dosarul cu nr.205/P/2007, trimis instanței de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, se găsesc numai ordonanța de neîncepere a urmăririi penale și declinare a competenței, plângerea adresată procurorului general și rezoluția nr.947/II/2/2007 dispusă de procurorul general și adresele de comunicare a soluțiilor către petiționar și de trimitere a dosarului la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești.
Reanalizând cauza, pe baza actelor și lucrărilor existente în dosarele de urmărire penală nr.205/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și nr.6033/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, în care, conform adresei de la 32 se găsesc toate înscrisurile ce nu se mai regăsesc în primul dosar, dar și a înscrisurilor administrate de părți în timpul judecății, curtea reține următoarele:
Prin contractul de credit nr.91/20.02.1998, Banca Română de Dezvoltare - Sucursala A, a acordat petiționarului un credit în sumă de 45.000.000 Rol, cu termen scadent 19.02.2003. Creditul a fost garantat de către și soția sa cu ipoteca instituită asupra unor imobile situate în comuna, județul
La data de 14.08.1998 SA - Sucursala Județeană Aac hemat în judecată pe pentru a fi obligat să plătească suma de 55.631.914 Rol, reprezentând credit, plus dobânzile și cheltuielile de judecată aferente.
Prin sentința civilă nr.622/C/25.10.1998, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr.5061/1998, a admis acțiunea și a obligat pe pârâtul să plătească reclamantei suma de 45.000.000 Rol reprezentând credit, suma de 10.631.914 lei reprezentând dobânzi calculate până la data de 12.08.1998, dobânzile convenționale în continuare și suma de 3.470.277 Rol cheltuieli de judecată.
În luna iulie 1999 BRD - Sucursala Județeană A s-a adresat executorului judecătoresc, solicitând punerea în executare a sentinței civile sus-menționate. Dosarul de executare a avut nr.511/E/1999, iar la data de 7.07.1999 a fost întocmit comandamentul asupra bunurilor ce constituie garanție, după care executorul a predat dosarul la Judecătoria Curtea d Argeș în vederea vânzării prin licitație a imobilului. Până în luna mai 2001 dosarul a fost pe rolul judecătoriei Curtea d e
Urmare modificării prevederilor civile procedurale, prin încheierea din 17.05.2001, Judecătoria Curtea d Argeșa restituit dosarul de executare, executorului judecătoresc, fiind reînregistrat sub nr.57/ 21.06.2001. Au fost organizate mai multe acțiuni de vânzare prin licitație a imobilului, care din lipsă de licitatori, au rămas fără rezultat.
Prin procesul-verbal încheiat la 16.12.2001, executorul judecătoresc a dispus încetarea executării. Datorită faptului că imobilul nu putea fi valorificat, iar unitatea creditoare nu l-a acceptat în contul creanței, la data de 21.12.2001 executorul judecătoresc a dispus încetarea executării.
Cu adresa nr.70/29.06.2004, a comunicat către, printre altele, că BRD "nu a mai insistat în executare, nu s-a mai prezentat, a rămas la noi în acest stadiu".
Inadvertența dintre conținutul acestei adrese și procesul-verbal din 21.12.2001 sunt explicate de către, în sensul că adresa a fost făcută după o perioadă de aproape 3 ani, în condițiile în care dosarul nu se mai afla la el, fiind predat la BRD.
Într-adevăr, începând cu luna martie 2002, când unitățile bancare au înființat servicii de executări proprii, dosarul de executare a fost preluat de către și a fost înregistrat cu nr.5/2002, deci nu se pune problema substituirii procesului-verbal din 21.12.2001, iar inadvertența menționată nu conduce la concluzia că a acționat cu vinovăție.
Rezoluția procurorului este legală și temeinică date fiind următoarele argumente:
1. Datoria rezultată din creditul pe care petiționarul l-a contractat la. era o datorie comună a soților, chiar dacă, datorită faptului că la momentul încheierii contractului nu intraseră încă în vigoare prevederile legale care dădeau putere de titlu executoriu contractului bancar, sentința judecătorească l-a stabilit ca debitor doar pe petiționar, titularul contractului de credit.
2. Creditul a fost garantat cu ipotecă pe bunul imobil comun, care s-a și executat la licitație, astfel încât este firesc faptul că banca s-a îndreptat spre executarea garanțiilor instituite în vederea achitării creditului pe care, încă de la început, petiționarul a înțeles să nu-l plătească, acesta devenind scadent anticipat după neachitarea primelor rate.
3., cea pe salariul căreia s-a instituit poprire, ar fi putut să conteste această executare silită pe calea contestației la executare. Cum datoria era comună, iar soția petiționarului își exprimase acordul la obținerea creditului, aceasta a înțeles să achite din salariul său debitul principal și dobânzile avute în vedere la momentul instituirii popririi. De altfel, chiar petiționarul a declarat în fața instanței care l-a cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prin mijloace frauduloase că acel credit urma a fi plătit din salariile soției care, "a garantat împrumutul".
Evident că executarea putea continua și în condițiile existenței popririi, deoarece pe lângă achitarea sumei împrumutate, trebuiau plătite și dobânzile și cheltuielile de executare.
Împrejurarea că una dintre somațiile trimise în vederea executării silite imobiliare se referea la o altă debitoare din alt dosar de executare a fost o simplă eroare materială, care a fost remediată de către executor prin întocmirea ulterioară a actelor premergătoare vânzării pe numele petiționarului. Câtă vreme creditul a fost garantat cu ipotecă, nu mai era nevoie, la momentul executării lui, de obținerea unei hotărâri de partajare a bunurilor petiționarului de cele ale soției sale, deoarece aceasta din urmă garantase, la rândul ei, achitarea creditului cu acest imobil.
4. Faptele din prezentul dosar au mai făcut obiectul unor acte premergătoare începerii urmăririi penale, iar soluția de neîncepere a urmăririi penale adoptate de procuror prin Rezoluția nr.456/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTIa fost atacată prin plângerea ce a făcut obiectul dosarului nr- al Curții de APEL PITEȘTI. Prin decizia penală nr.1968/26 mai 2009 Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și de intimatul, s-a casat sentința penală nr.131/F/9.12.2008, prin care se dispusese trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale și, rejudecând, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul.
Conform art.2781alin.11 Cod pr.penală, persoana în privința căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă urmărirea penală, nu mai poate fi urmărită pentru aceeași faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală și nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute în art.10.
În consecință, cum și faptele cercetate în prezenta cauză au fost avute în vedere de Înalta Curte de Casație și Justiție la soluționarea plângerii, acestea constituind motivul nr.2 al plângerii petiționarului din acel dosar, nefiind descoperite împrejurări noi, necunoscute instanței supreme la momentul pronunțării respectivei decizii, nu s-ar putea începe urmărirea penală față de intimatul.
5. Faptele sesizate de către petiționar datează din anul 2001 (presupusa substituire a procesului-verbal din 21.12.2001 și înlocuirea lui cu un alt proces-verbal), 2002 (somația de plată din 23 mai 2002 în care figura un alt debitor - filele 31-32 dosar urmărire penală), 2003 (dată la care s-a terminat poprirea pe salariul soției petiționarului), respectiv 2004 (data vânzării imobilului la licitație și a trimiterii răspunsurilor contestate de către petiționar - fila 28 dosar urmărire penală).
Față de datele la care se presupune că au fost săvârșite infracțiunile reclamate de petiționar, în raport de prevederile art.122 lit.d Cod penal se constată că a intervenit prescripția răspunderii penale, astfel încât nu s-ar impune nici restituirea cauzei la parchet pentru completarea cercetărilor și nu ar fi posibilă nici reținerea cauzei pentru judecare, deoarece, în cauză, nu a fost începută niciodată urmărirea penală, iar prin decizia nr.XLVIII/2007 s-a statuat că în această situație instanța învestită nu poate pronunța soluția prevăzută de art.2781alin.8 lit.c din Codul d e procedură penală.
În considerarea celor expuse, argumentele aduse de procuror în motivarea rezoluției de neîncepere fiind completate cu alte situații care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale, respectiv și situația prevăzută de art.10 lit.g Cod procedură penală, curtea va respinge ca nefondată plângerea petiționarului și va menține rezoluțiile atacate.
Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, petiționarul căruia i s-a respins plângerea urmează să suporte și cheltuielile judiciare ce au fost avansate de stat pentru judecarea acestei cauze.
PENTRU ACESTGE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 278/1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală, respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul, domiciliat în comuna, sat. lui, județul A, împotriva rezoluțiilor nr. 205/P/2007 din data de 02 noiembrie 2007 și nr. 947/II/2/2007 din data de 17 decembrie 2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și menține rezoluțiile atacate.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe petiționar la 500 lei cheltuieli judiciare statului.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și petiționar și de la comunicare pentru intimat.
Pronunțată în ședință publică, azi 09 iulie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte,
- -
Grefier,
13.07.2009
Red.CV
EM/2 ex.
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu
