Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 77/2008. Curtea de Apel Timisoara
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 77/PI
Ședința publică din 03 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea plângerii formulată de petenta R împotriva rezoluției din 11.12.2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr. 517/P/2007, menținută prin rezoluția nr. 43/II/22008 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit petenta R și intimatul.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depus la dosar un set de acte din partea apărătorului ales al petentei R, avocat.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul solicită respingerea plângerii ca nefondate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr- la data de 12.02.2008, petenta Ras olicitat desființarea rezoluției din 11.12.2007 dată în dosarul nr. 517/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA și a rezoluției dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale și punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a făptuitorului, executor judecătoresc, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu prev. de art. 246.penal și abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prev. de art. 247.penal cu aplicarea art. 33 Cod penal.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că organul de urmărire penală, în mod nelegal, a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc, deși din actele depuse la dosar rezultă fără putință de tăgadă faptul că făptuitorul nu a cuantificat corect creanța, prin aplicarea dispozițiilor art. 3712alin. 2 Cod procedură civilă și nici nu a somat debitoarea să plătească creanța actualizată ce rezulta din titlurile executorii și chitanțele privind cheltuielile de executare și nici nu a procedat la actualizarea creanței supuse executării silite, în funcție de rata inflației, cu toate că creditoarea i-a cerut în mod expres aceasta, astfel cum rezultă din adresa din 21.01.2007. Totodată, a mai arătat că rezoluția a reținut în mod greșit că făptuitorul "nu a reușit să finalizeze executarea silită, datorită numeroaselor contestații la executare și cereri de suspendare a executării formulate de debitoare", întrucât doar cu titlu de exemplu, deși perioadele sunt mai multe la număr, în perioada 22 aprilie - 19 august 2005 (pe parcursul a 4 luni de zile), apoi în perioada 22 decembrie 2005 - 15 martie 2007 (pe parcursul a 3 luni de zile) și ulterior, în perioada 3 aprilie 2007 - până în prezent (pe parcursul a peste 9 luni de zile) nimeni și nimic nu l-a împiedicat să pună în executare titlurile executorii neîndeplinindu-și astfel, cu știință, atribuțiile de serviciu.
Mai solicită a se observa că potrivit dispozițiilor legale, în cazul în care debitorul se opune executării silite, iar opunerea la executare a debitoarei "" prin d-nul este de netăgăduit, executorul judecătoresc are obligația conform art. 3732al. 1 Cod procedură civilă, să ceară sprijinul organelor de poliție, jandarmerie ori altor agenți ai forței publice, care sunt obligați să-i acorde concursul în vederea îndeplinirii executării cu care a fost însărcinat ori, în acest caz, făptuitorul a omis a face apel la forța publică, încălcând în acest fel obligațiile de serviciu ce-i reveneau.
De asemenea, a solicitat a se observa că organul de urmărire penală a ignorat faptul că, deși la data de 29 mai 2006 au fost identificate două autoturisme marca, proprietatea debitoarei, totuși executorul judecătoresc nu a procedat la indisponibilizarea prin sechestru a celor două autoturisme, conform art. 411 alin. 1 Cod procedură civilă și nici nu le-a valorificat în vederea stingerii creanței și a cheltuielilor de executare silită, cauzându-i, în acest fel, prejudicii constând în recuperarea creanței prin devalorizarea monedei naționale. Totodată, petenta a susținut că prin încălcarea dispozițiilor art. 3841alin. 1 din Codul d e procedură civilă, făptuitorul și-a încălcat obligația de a identifica bunurile debitoarei, deși avea obligația de a intra în toate încăperile ce reprezintă sediul debitoarei, precum și în orice alte locuri, chiar cu forța, în caz de refuz. Petenta a susținut că în situația dată, cu rea credință, debitoarea a refuzat să pună la dispoziția făptuitorului actele de înmatriculare ale autoturismelor, dar a refuzat și pătrunderea făptuitorului în încăperile de la sediul social, situație în care executorul, prin pasivitatea sa, fără a efectua în continuare acte de executare, conform procedurii în astfel de cazuri, și-a încălcat atribuțiile de serviciu.
Petenta a mai precizat că prin pasivitatea sa, dar și prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, făptuitorul a determinat lungi perioade de timp amânarea executării creanței, făcând astfel posibilă demararea de către debitoare a unor contestații la executare, prin care a solicitat suspendarea executării silite. Dar, deși nu în toate cazurile debitoarea a obținut suspendarea executării, cu toate acestea executorul nu a procedat la executarea silită. Sub acest aspect semnificativă este perioada aprilie 2007 - ianuarie 2008 când, pe parcursul a peste 9 luni de zile, nu a efectuat nici un act de executare, deși creditoarea a stăruit încontinuu la executarea silită, iar debitoarea nu a obținut suspendarea executării silite.
Solicită a se observa că și jurisprundența a statuat că neexecutarea unei creanțe constituie o încălcare a art. 6 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, nefiind permis ca statul să nu intervină în executarea creanțelor perioade lungi de tip. Ori, în acest caz, statul nu a executat creanța pe parcursul a peste 3 ani și 10 luni de zile, ceea ce nu este permis, reprezentând un abuz al autorității și o încălcare a dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană și art. 1 din Protocolul adițional. De asemenea, petenta apreciază că, prin modul în care făptuitorul a înțeles să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu, a fost privată, fără nici o justificare legală, de dreptul său de proprietate în ceea ce privește creanța datorată, însă neexecutată, astfel încât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege cu privire la existența infracțiunii prev. de art. 247 Cod penal.
Analizând plângerea formulată în raport cu actele depuse, respectiv: conținutul dosarului nr.517/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA și rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA cu nr.43/II/2/2008, instanța reține următoarele:
Prin rezoluția din 11 decembrie 2007 dată de Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr. 517/P/2007 s-a dispus, în temeiul art. 209 alin. 3 și 4.C.P.P. raportat la art. 10 lit. a,d C.P.P. neînceperea urmăririi penale față de, executor judecătoresc cu privire la săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 și art. 247.pen.
Din examinarea actelor administrate, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARAa reținut că prin plângerea penală adresată la data de 11 septembrie 2007 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, s-a solicitat de Asociația Familială " R" cu sediul în comuna, județul M, efectuarea de cercetări față de executorul judecătoresc cu privire la săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246.Cod Penal și abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prev. de art. 247.p, persoana vătămată susținând, în esență, că în anul 2004 demarat procedura executării silite față de debitoarea "", dar executorul judecătoresc, cu rea credință, a tergiversat exe3cutarea prin neîndeplinirea unor acte, după cum urmează: nu a somat debitoarea să plătească creanța ce rezultă din titlurile executorii și chitanțele privind cheltuielile de executare; nu a calculat creanța în funcție de indicele de inflație; nu a somat debitoarea pentru a achita întreaga sumă datorată; nu a procedat la indisponibilizarea bunurilor la nivelul creanței și nu a valorificat bunurile în condițiile legii; nu a făcut apel la forța publică față de opoziția debitoarei la executarea silită; a permis debitoarei să formuleze cu rea-credință contestații la executare și cereri pentru suspendarea executării. Totodată, s-a reținut că persoana vătămată a invocat faptul că i-a fost cauzat un prejudiciu prin devalorizarea monedei naționale.
Din actele premergătoare efectuate în cauză, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARAa constatat următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6245 din 14 noiembrie 2003 Judecătoriei Baia Mares -a admis acțiunea reclamantei "R ", fiind obligată pârâta "" A cu sediul în A să-i achite suma de 69,279.800 Rol, reprezentând contravaloarea a două facturi neachitate și 1000 Rol cheltuieli de judecată.
Prin încheierea nr. 734/10.02.2004 a Judecătoriei Baia Mares -a dispus investirea cu formulă executorie a acestei hotărâri judecătorești.
La data de 31 martie 2004, creditoarea "R " a solicitat Biroului Executorului Judecătoresc " " punerea în executare silită a sentinței civile nr. 6245 din 14 noiembrie 2003, formându-se dosarul execuțional nr. 170/2004.
Prin încheierea din 1 aprilie 2004 Judecătoriei Baia Mares -a încuviințat executarea silită asupra conturilor, bunurilor mobile și imobile pentru creanța totală de 79.279, 800 lei, ce reprezintă cheltuieli de judecată la care se vor adăuga de executorul judecătoresc, cheltuielile de executare.
Executorul judecătoresc a somat debitoarea la 2 aprilie 2004 să plătească până la data de 21 aprilie 2004 suma de 82.467.800 lei și întrucât aceasta nu a achitat de bunăvoie obligația, i-a cerut creditoarei să se prezinte la data de 24 mai 2004 ora 10,00, pentru a-l însoți la sediul debitoarei, dar pentru că aceasta nu a dat curs invitației, executorul judecătoresc nu a efectuat nici un act de executare.
La 2 iunie 2004, creditoarea a cerut executorului judecătoresc să continue executarea în lipsa acesteia, fapt pentru care la 5 august 2004 executorul judecătoresc a procedat la reactualizarea creanței în funcție de devalorizarea monedei naționale, stabilind că este de 94.159.589 Rol, iar prin adresele de la aceeași dată a cerut Băncii Române Pentru Dezvoltare A și Băncii Comerciale Române A să înființeze poprire asupra sumelor de bani datorate cu orice titlu debitoarei ""
Prin sentința civilă nr. 3975 din 19 august 2004 s-a dispus suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare formulată de debitoare, iar prin sentința civilă nr. 6743 din 22 decembrie 2004 Judecătoriei Maramureșs -au anulat în parte adresele emise de executorul judecătoresc la 5 august 2004 pentru înființarea popririi, fiind anulate mențiunile referitoare la suma de 11.691.789 lei, reprezentând devalorizarea monedei naționale.
Creditoarea "R " a cerut la 22.12.2005 continuarea executării silite, precizând faptul că nu solicită reactualizarea sumei de 82.467.800 Rol, iar la 1 martie 2006 executorul judecătoresc a încheiat procesul-verbal din care a rezultat că de comun acord cu reprezentantul creditoare, a stabilit să continue executarea silită după depunerea de către acesta a deciziei civile nr. 90/R din 18 februarie 2005 Tribunalului Maramureș, prin care debitoarea a fost obligată să achite 1000 Rol cheltuieli de judecată în recurs.
La data de 29 mai 2006 executorul judecătoresc, însoțit de reprezentantul creditoarei, s-a deplasat la sediul debitoarei, ocazie cu care a încheiat un proces-verbal din care a rezultat că directorul comercial al societății a refuzat să achite creanța și să-i pună la dispoziție lista cu mijloacele fixe și obiectele de inventar în vederea aplicării sechestrului pe acestea.
În această situație s-a continuat executarea silită prin solicitarea adresată unui număr de 20 bănci comerciale de a indisponibiliza sumele de bani datorate debitoarei "".
Față de răspunsul primit de la bănci, cu privire la faptul că debitoarea nu are cont deschis sau nu are disponibil, executorul judecătoresc a cerut relații de la Serviciul Public Comunitar-Regim Permise de Conducere în legătură cu autovehiculele care figurează în evidențele debitoarei, precum și de la Primăria Municipiului A cu privire la autovehiculele pentru care debitoarea plătește impozite și taxe.
La data de 23.01.2007 a somat din nou debitoarea să achite în termen de o zi creanța, însă aceasta i-a cerut să înceteze executarea silită pe motiv că nu mai există creditoarea, fapt pentru care executorul a solicitat de la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Baia Mare să-i elibereze un certificat constatator cu privire la creditoare.
Prin încheierea nr. 2370/15.03.2007 a Judecătoriei Arads -a admis cererea de suspendare provizorie formulată de "" până la soluționarea contestației la executare, iar prin încheierea din 3 aprilie 2007 aceleiași instanțe de judecată s-a respins cererea de suspendare a executării.
În soluționarea unei noi contestații la executare formulată de debitoare, Judecătoria Arada solicitat executorului judecătoresc să comunice pentru termenul de judecată din 26 iunie 2007 actele de executare din dosarul nr. 170/Ex/2004.
Prin sentința civilă nr. 5453/2007 din 26 iunie 2007 Judecătoriei Arad, s-a respins ca tardivă contestația la executare, iar recursul declarat împotriva acesteia s-a soluționat la 03.10.2007.
Față de această stare de fapt, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARAa reținut că executorul judecătoresc efectuat mai multe acte de executare, dar cu toate acestea nu a reușit să finalizeze executarea silită, datorită numeroaselor contestații la executare și cereri de suspendare a executării formulate de debitoare.
Din conținutul art. 399 alin.1 pr.civ. Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARAa reținut că se poate face contestație la executare de către cei interesați sau vătămați, în cazul în care organul de executare refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.
Prin urmare, având în vedere că executarea silită este în curs de desfășurare, persoana vătămată are posibilitatea să ceară executorului judecătoresc îndeplinirea oricărui act de executare, iar în caz de refuz nejustificat din partea acestuia să se adreseze instanței de judecată din raza teritorială în care acesta își are sediul (art. 53 din Legea nr. 188/200 privind executorii judecătorești).
S-a considerat că, faptul că debitoarea a formulat mai multe contestații de executare sau cereri de suspendare a executării silite, nu îi este imputabil executorului judecătoresc, din moment ce aceste instituții sunt prevăzute în Codul d e procedură civilă.
De asemenea, s-a considerat că nu constituie o încălcare a îndatoririlor de serviciu faptul că executorul nu a solicitat organelor de poliție, jandarmerie sau alți agenți ai forței publice, să-i acorde concursul în îndeplinirea efectivă a executării silite. întrucât chiar și în ipoteza în care ar fi cerut un asemenea concurs, potrivit Protocolului de colaborare privind sprijinul acordat de structurile Ministerului Administrației și Internelor, executorilor judecătorești, polițiștii și jandarmii desemnați nu se implică direct în activitatea de executare silită, în sensul că nu acționează la forțarea sistemelor de închidere și la mutarea bunurilor care fac obiectul executării.
Din analiza textului art. 246.Cod Penal s-a reținut că este cuprinsă mențiunea "cu știință", ceea ce implică sub aspectul laturii subiective săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor cu intenție, care poate fi directă și indirectă și în cazul faptelor săvârșite prin acțiune.
Totodată, s-a avut în vedere că din verificările efectuate nu a rezultat că executorul judecătoresc, cu rea-credință, nu a îndeplinit unele din actele de executare și prin activitatea desfășurată nu a împiedicat pe creditoarea "R " să folosească drepturile pe care le are potrivit legii sau să le exercite în mod integral, cu privire la executarea silită, ori să îi creeze o situație de inferioritate ținând seama de naționalitatea ori de rasa acesteia.
Împotriva acestei soluții a formulat plângere petenta R, arătând în motivare că în mod greșit s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc, întrucât din probele administrate rezultă faptul că acesta, în mod abuziv, nu a procedat la executarea silită a sumelor de bani pe care le datora debitoarea "" A și a fost prejudiciată prin neexecutarea creanței. ac este aspecte, în opinia petentei, întrunind conținutul infracțiunilor de abuz în serviciu (art. 246.pen.) și abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi (art. 247.pen.).
Prin rezoluția din 04 februarie 2008 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr. 43/II/2/2008, s-a dispus respingerea ca nefondată a plângerii formulată de petenta R.
Din analiza actelor premergătoare s-a constatat că executorul judecătoresc a depus toate diligențele pentru executarea creanței, precum și faptul că creditoarea nu este prejudiciată în nici un fel pentru că, în conformitate cu dispozițiile art. 3733pct. 3.pr.civ. executorul judecătoresc poate proceda la reactualizarea creanței în ziua executării, astfel că orice posibilitate de fraudare a creditorului este exclusă. Acesta a executat toate atribuțiile ce-i reveneau în sarcină și nu i s-a putut imputa faptul că debitoarea a formulat mai multe contestații la executare sau cereri de suspendare a executării silite. De asemenea, s-a considerat că nu se poate susține că nu și-a exercitat corespunzător atribuțiile de serviciu prin faptul că nu a apelat la concursul agenților Ministerului Administrației și Internelor, întrucât aceștia aveau menirea să asigure securitatea executorului și nu să facă acte de executare propriu-zise, fiind irelevantă în speță prezența lor la sediul debitoarei.
Prin urmare, s-a apreciat de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de executorul judecătoresc pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246.pen. și art. 247.pen. este temeinică și legală.
Examinând cauza, prin prisma criticilor formulate de petenta R, instanța reține că rezoluția contestată este temeinică și legală, plângerea urmând a fi respinsă ca nefondată pentru următoarele considerente:
Prin dispozițiile art. 246.Cod Penal a fost incriminată ca infracțiunea de "abuz în serviciu contra intereselor persoanelor", fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane. În mod corect, prin rezoluția contestată s-a reținut că nu există elemente care să conducă la stabilirea faptului că executorul judecătoresc și-a încălcat atribuțiile de serviciu prin neîndeplinirea unor acte sau îndeplinirea lor defectuoasă. Astfel, nu i se poate imputa executorului judecătoresc împrejurarea că debitoarea a uzat de drepturile procesuale conferite de lege în materia executării silite și a obținut prin hotărâri ale instanței suspendarea executării. În ce privește aspectele invocate de petentă referitoare la neactualizarea creanței și cheltuielile de executare, instanța constată că potrivit art. 3712alin. 3.C.P.P. "dacă titlul executoriu conține suficiente criterii în funcție de care organul de executare poate actualiza valoarea obligației principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, se va proceda, la cererea creditorului, și la actualizarea acestei sume", ori prin adresa nr. 27/22.12.2005 (fila 58 dosar UP) reprezentantul creditoarei menționează că nu mai solicită reactualizarea sumei și solicitând efectuarea executării având în vedere doar prevederile sentinței civile nr. 6254/2003 pronunțată de Judecătoria Baia Mare, precum și cheltuielile de executare la nivelul sumei totale de 82.467.800 lei Rol. De asemenea, prin procesul verbal încheiat în 01.03.2006 de executorul judecătoresc și reprezentantul creditoarei s-a stipulat că creditoarea stăruie pentru continuarea executării silite pentru recuperarea sumei de 82.467.800 lei Rol, creditoarea nesolicitând reactualizarea debitului. Nici susținerile petentei privind neaplicarea dispozițiilor art. 3732.C.P.P. nu pot fi reținute de instanță întrucât pe de o parte din acest text legal rezultă că solicitarea concursului organele de poliție, jandarmeriei sau altor agenți ai forței publice este lăsată la aprecierea executorului judecătoresc, nefiind obligatorie; iar, pe de altă parte potrivit protocolului de colaborare nr. 309/23.07.2004 încheiat de Ministerul Administrației și Internelor cu Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești din România, aceste organe aveau menirea să asigure securitatea executorului și nu să efectueze acte de executare silită. În același timp, instanța constată că din dispozițiile art. 411 alin. 3 și 419.C.P.P. rezultă că identificarea și evaluarea bunurilor sechestrate se face cu acordul părților, ceea ce presupune prezența creditoarei sau a unui reprezentant al acesteia, astfel că nu i se poate imputa executorului judecătoresc neefectuarea unor acte care impuneau diligențe din partea creditoarei. Pe de altă parte infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor se săvârșește numai cu intenție. Cerința acestei forme de vinovăție și în cazul în care fapta constă în inacțiunea făptuitorului rezultă din expresia "cu știință" folosită de legiuitor tocmai pentru a indica caracterul intenționat al infracțiunii și în această modalitate de săvârșire. Această formă de vinovăție nu se poate reține în speță câtă vreme executorul judecătoresc a efectuat demersuri pentru a identifica bunurile și conturile debitoarei ce ar fi putut fi executate, a colaborat cu creditoarea, iar aceasta nu a declanșat procedura prevăzută de art. 53 din Legea nr. 188/2000. Astfel, potrivit art. 53 din Legea nr. 188/2000 refuzul executorului judecătoresc de a îndeplini un act sau de a efectua o executare silită se motivează, dacă părțile stăruie în cererea de îndeplinire a actului, iar în cazul refuzului nejustificat de întocmire a unui act partea interesată poate introduce plângere în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoștință de acest refuz la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul biroul executorului judecătoresc; ceea ce nu se constată în cauză.
În ce privește infracțiunea de "abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi" prev. de art. 247.Cod Penal, instanța constată că aceasta presupune o activitate a unui funcționar public de îngrădire a folosinței sau a exercițiului drepturilor unei persoane ori crearea pentru aceasta a unei situații de inferioritate pe temei de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenență politică, convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție /. Față de considerentele expuse anterior în cauză nu se poate reține în sarcina executorului judecătoresc o asemenea conduită.
Prin urmare, raportat la actele și lucrările dosarului de urmărire penală, instanța reține că în cauză nu s-a făcut dovada că executorul judecătoresc, cu rea credință, nu și-a îndeplinit sau și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, respectiv că ar fi îngrădit folosința sau exercițiul drepturilor unei persoane ori creat pentru aceasta a unei situații de inferioritate pe temei de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenență politică, convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție /; astfel încât soluția de netrimitere în judecată este legală și temeinică. Pe de altă parte, formulând plângere, în temeiul art. 2781proc. pen. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale confirmată de procurorul ierarhic superior, petenta nu a administrat probe, în raport cu care să se poată stabili o altă situație de fapt.
În ce privește susținerile petentei privind încălcarea dispozițiilor art. 6 din Conveția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1 din Protocolul nr. 1 prin neexecutarea creanței, constată că plângerea formulată în temeiul art. 2781.C.P.P. învestește instanța cu controlul temeiniciei și legalității rezoluției sau ordonanței procurorului de netrimitere în judecată, cu referire la infracțiunile pentru a cărei pretinsă săvârșire organul de cercetare penală a fost sesizat conform art. 221.C.P.P. nefiind abilitată să facă aprecieri și să dispună măsuri în această privință.
Prin urmare, în temeiul art. 2781alin. 8 lit. a instanța C.P.P. va respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta R, în nume propriu și ca reprezentată a RB. împotriva rezoluției din 11.12.2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr. 517/P/2007, menținută prin rezoluția nr. 43/II/2/2008 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga petenta la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
În temeiul art. 2781alin. 8 lit. a respinge C.P.P. ca nefondată plângerea formulată de petenta R, în nume propriu și ca reprezentată a RB. cu sediul în, nr. 341, jud. M împotriva rezoluției din 11.12.2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr. 517/P/2007, menținută prin rezoluția nr. 43/II/2/2008 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă petenta la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare cu petenta și intimatul.
Pronunțată în ședința publică din 03.04.2008.
PREȘEDINTE, GREFIER
- - - -
Red LB/4ex
Tehnored. - 17.04.2008
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan