Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 80/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 80/PI
Ședința publică din 03 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
Grefier: - -
Pe rol se află spre soluționare plângerii formulată de petentul împotriva rezoluției din data de 19.01.2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 558/P/2007, menținută prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr. 135/II/2/2008 din 20.02.2008.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit petentul și intimații, și.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată atașat dosarul nr. 558/P/2007 și lucrarea nr. 135/II/2/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul solicită respingerea plângerii ca nefondată.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara la data de 10.03.2008 sub nr-, petentul a solicitat desființarea rezoluției din data de 19.01.2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 558/P/2007, menținută prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr. 135/II/2/2008 din 20.02.2008.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că i-au fost îngrădite drepturile și interesele sale legitime prin faptul că s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de, - magistrați judecători la Tribunalul C-S și și - magistrați procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246.pen.
Analizând plângerea formulată în raport cu actele depuse, respectiv: conținutul dosarului de urmărire penală nr. 558/P/2007 și lucrarea nr. 135/II/2/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, instanța reține următoarele:
Prin plângerea penală formulată la data de 28.09.2007, persoana vătămată - a solicitat tragerea la răspundere penală a făptuitorilor, - magistrați judecători la Tribunalul C-S Reșița și și - magistrați procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu comise cu ocazia soluționării dosarelor cu nr-, -, - și -.
La data de 22.10.2007 a fost audiată persoana vătămată - care arăta că își menține plângerile formulate, precizând că solicită tragerea la răspundere penală a făptuitorilor anterior menționați, după cum urmează:
Prin rezoluția din 10.01.2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. 558/P/2007 s-a dispus în baza art. 228 alin. 6 și alin. 61.pr.pen. raportat la art. 10 lit. a pr.pen. neînceperea urmăririi penale față de, - magistrați judecători la Tribunalul C-S Reșița, - magistrați procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S - pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246.pen. întrucât fapta nu există.
Pentru a dispune astfel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoaraa reținut următoarele:
Prin încheierea nr. 50/13.09.2007 dată în dosarul nr- Tribunalul C-S, în compunerea instanței din făptuitorii, și procuror, i-au respins cererea de recuzare față de judecătorii, și, precizând că poate să atace această încheiere cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Prin încheierea nr. 48/10.09.2007 dată în dosar nr- a Tribunalului C-S, în compunerea formată din făptuitorii, -, și procuror, a fost respinsă cererea de recuzare față de judecătorii, - și, cu drept de recurs în 48 ore de la pronunțare. Împotriva celor două încheieri persoana vătămată a formulat recurs la Curtea de Apel Timișoara, astfel că, prin decizia penală nr. 1047/R/15.10.2007 dată în dosar nr- a fost respins recursul declarat împotriva încheierii nr. 50/13.09.2007 ca inadmisibil și a fost obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 150 lei. Și celălalt recurs declarat împotriva încheierii penale nr. 848/10.09.2007 a fost respins prin decizia penală nr. 1033/R/11.10.2007 dată în dosar nr- al Curții de Apel Timișoara, recurentul fiind obligat la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare.
În ambele hotărâri date în urma exercitării recursului de către petentul - s-a arătat că încheierile prin care s-au respins cererile de recuzare nu sunt supuse nici unei căi de atac, urmând ca regimul dispozițiilor dreptului comun în sensul atacării lor numai odată cu fondul, art. 52.proc.pen, nereglementând vreo cale de atac separată pentru încheierea prin care a fost respinsă cererea de recuzare. Ca atare, s-a reținut că declararea căilor de atac este precis reglementată în dispozițiile codului d e procedură penală, fiind dată de lege, astfel că această consemnare a posibilităților declarării recursului împotriva celor două încheieri s-a datorat unei erori materiale.
Persoana vătămată a reclamat și abuzul comis cu ocazia soluționării cererii de recuzare prin încheierea din ședința Camerei de consiliu din data de 18.09.2007 dată în dosar nr. -, prin aceea că nu s-a dispus judecarea cererii sale pe motiv că poate avea semnificația invocării unei excepții de necompetență a instanței, neavând certitudinea unei recuzări. Împotriva acestei încheieri persoana vătămată a declarat recurs care i-a fost respins ca inadmisibil prin decizia penală nr. 1081/R/22.10.2007 a Curții de Apel Timișoara dată în dosar nr. -. Și cu acest prilej a fost obligat la plata sumei de 20 Ron cheltuieli judiciare. Din considerentele deciziei penale a rezultat că petentul a formulat recurs împotriva unei încheieri care nu conține o rezolvare pe fond a vreunei cereri, în speță a unei cereri de recuzare care, de altfel, nu poate fi atacată separat cu recurs, decât odată cu fondul cauzei, încheierea dată într-o cerere de recuzare fiind definitivă.
Cu referire la celelalte aspecte invocate de persoana vătămată în completarea la declarația dată în fața procurorului a rezultat că au făcut obiectul unor alte plângeri penale, respectiv:
În dosar nr. 109/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, a formulat plângere penală împotriva primului procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă pentru faptul că, prin rezoluția din 15.02.2005 dată în dosarul nr. 439/P/2005 a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de G, pentru art. 259.pen, acest dosar al Parchetului de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă aflându-se în curs de judecată la Judecătoria Oravița, întrucât aceasta a fost desemnată ca instanță de judecată în urma abținerii tuturor judecătorilor de la Judecătoria Moldova Nouă. De asemenea, persoana vătămată a arătat că o altă plângere penală a fost formulată împotriva făptuitorului - șef resurse umane la "", dosar în care a exercitat toate căile de atac prevăzute de lege.
În finalul declarației dată în fața procurorului, persoana vătămată a susținut că plângerea sa penală se referă doar la magistrații care au participat la soluționarea cererilor sale de recuzare, consemnând în mod greșit că poate ataca cu recurs cele două încheieri, fapt pentru care i-a fost cauzată o pagubă constând din obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare.
Față de cele reținute, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoaraa constatat că în speță nu există faptă penală, dat fiindcă, potrivit legii, încheierile menționate nu erau supuse nici unei căi de atac, iar consemnarea referitoare la posibilitatea exercitării acestora s-a datorat unei greșeli materiale care putea fi evitată prin verificarea dispozițiilor legale materiale.
Împotriva acestei soluții a formulat plângere, reiterând aceleași aspecte invocate cu ocazia efectuării actelor premergătoare în dosarul nr. 558/P/2007.
Prin rezoluția dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. 135/II/2/2008, în baza art. 278.C.P.P. a fost respinsă plângerea, ca nefondată.
S-a considerat că magistrații nu și-au exercitat abuziv atribuțiile de serviciu în cazul celor două încheieri menționate și nu au acționat cu intenția de a-l prejudicia pe petiționar. Totodată, din actele premergătoare s-a reținut faptul că menționarea căii de atac în cele două încheieri de respingere a cererilor de recuzare s-a datorat unei greșeli materiale.
Examinând cauza, prin prisma criticilor formulate de petentul, instanța reține că rezoluția contestată este temeinică și legală, plângerea urmând a fi respinsă ca nefondată pentru următoarele considerente:
Prin dispozițiile art. 246.Cod Penal a fost incriminată ca infracțiunea de "abuz în serviciu contra intereselor persoanelor", fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane. Raportat la actele și lucrările dosarului de urmărire penală, instanța reține că în cauză nu s-a făcut dovada că magistrații menționați, cu rea credință, nu și-au îndeplinit sau și-au îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, astfel încât soluția de netrimitere în judecată este legală și temeinică. Pe de altă parte, formulând plângere, în temeiul art. 2781proc. pen. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale confirmată de procurorul ierarhic superior, petentul nu a administrat probe, în raport cu care să se poată stabili o altă situație de fapt, iar în ce privește căile de atac ce pot fi declarate împotriva hotărârilor judecătorești funcționează principiul legalității, acestea fiind prevăzute de lege și nu de judecător. Prin urmare, menționarea eronată a unei căi de atac nu îi dădea petentului dreptul de uza de aceasta și nici nu poate conduce la reținerea vreunei intenții de a prejudicia interesele petentului.
Astfel fiind, în temeiul art. 2781alin. 8 lit. a va C.P.P. respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției din data de 19.01.2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 558/P/2007, menținută prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr. 135/II/2/2008 din 20.02.2008.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga petentul la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
În temeiul art. 2781alin. 8 lit. a respinge C.P.P. ca nefondată plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției din data de 19.01.2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 558/P/2007, menținută prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr. 135/II/2/2008 din 20.02.2008.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă petentul la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare cu petentul și intimații.
Pronunțată în ședința publică din 03.04.2008.
PREȘEDINTE, GREFIER
- - - -
Red LB/16.04.2008
Tehnored. U-16.04.2008
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan
