Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 80/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 2781Cod procedură penală -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA NR. 80
Ședința publică din 17 iulie 2009
PREȘEDINTE: Frunză Sanda
Grefier - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava
Pe rol, judecarea plângerii formulată de petentul, domiciliat în comuna, nr.868, județul S, împotriva ordonanțelor nr. 294/P/2008 din data de 16 februarie 2009 și nr. 117/II/2/2009 din data de 6 aprilie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul, asistat de avocat care substituie pe avocat desemnat din oficiu, lipsă fiind intimata.
Procedura este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că au sosit relațiile solicitate de la Judecătoria Rădăuți, din care reiese că la data formulării plângerii intimata avea gradul de judecător de judecătorie.
Avocat arată că nu mai are alte cereri de formulat, cu precizarea că în acest dosar lipsește plângerea formulată împotriva primei rezoluții, dar motivele plângerii nu vizează vreo diferență între rezoluții.
Instanța, constatând că în cauză nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat iar plângerea se află în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru petent, solicită admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor și trimiterea cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale. Apreciază că ordonanțele atacate sunt nelegale și netemeinice întrucât sunt date cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie. Din probatoriul administrat în cauză rezultă că intimata se face vinovată de săvârșirea faptelor pentru care petentul a formulat plângere penală, întrucât aceasta a dat dovadă de neglijență în interpretarea probelor fără a se edifica asupra temeiniciei cererii formulate de către petent. De asemenea, aceasta a omis a sesiza organele de cercetare penală cu privire la falsurile existente în înscrisurile reprezentând documentația ce a stat la baza eliberării titlului de proprietate contestat în litigiul civil, precum și faptul că a îndeplinit defectuos activitatea de administrare și interpretare a probelor menite să determine pronunțarea unei hotărâri juste, fapt care a dus la atingerea intereselor legitime ale petentului.
Pentru aceste considerente, apreciază că ordonanțele atacate în prezenta cauză sunt netemeinice și nelegale și solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a plângerii, apreciind că ordonanța din 16 februarie 2009 este legală și temeinică, motivat de faptul că din probatoriul administrat în cauză nu rezultă săvârșirea vreunei infracțiuni de către intimata.
Petentul, având cuvântul, arată că achiesează la cele arătate de apărătorul său. Deosebit de aceasta, referitor la ordonanțele pentru care a solicitat anularea și admiterea plângerii, aduce la cunoștință că la data formulării plângerii doamna procuror i-a luat doar o singură declarație, cu toate că acolo mai avea probe de solicitat. În Ordonanță s-a motivat că nu pot fi puse în sarcina intimatei articolele invocate, soluția instanței de fond fiind supusă controlului instanței de control. Faptul că nu a formulat plângere și împotriva magistratului care a judecat recursul, nu poate duce la concluzia că intimata nu avea răspundere să îndeplinească dispozițiile art. 129 Cod procedură civilă.
Mai mult decât atât, arată că în momentul în care a intrat în conflict, ca și cumpărător de bună-credință a terenului în litigiu și când s-a făcut de către acțiunea de grănițuire, trebuia să solicite anularea titlului de proprietate. Ori, când a formulat acțiunea în grănițuire în contradictoriu cu, acesta din urmă având titlu de proprietate numai pentru 2,40 ari teren, cel de la care a cumpărat era proprietar pe 2,25 ari teren, deoarece reprezentanții Comisiei de aplicare a Legii nr. 18/1991 i-au sustras o suprafață de 2,40 ari și pe titlu i-au trecut numai 22,60, aspect pe care nu avea de unde să-l cunoască noul cumpărător. La acel moment nu putea să solicite anularea titlului de proprietate, dar trebuie avut în vedere faptul că și expertul care a efectuat raportul de expertiză a susținut că, cumpărătorul este de bună-credință, vina nu-i aparține lui, ci Comisiei Locale care ar fi trebuit să sesizeze faptul că alături de parcela pe care el a cumpărat-o se mai găsește o parcelă de 2,40 ari disponibilă pentru pârât.
Când a formulat acțiune pentru anularea titlului de proprietate, soluționată de intimată, nu a mers pe ideea că acesta nu cuprinde acea parcelă, așa cum până la urmă s-a descoperit, ci pe ideea că nu putea să-i dea lui titlu de proprietate pentru parcela cumpărată. Expertul care a făcut expertiza a mințit atunci când a susținut că există un plan de situație cu amplasamentul terenului și vecinii acestuia, iar în adeverința de la fila 32 din dosarul de urmărire penală, la Nord sunt trecuți numai Liceul Agricol fără a fi trecuți și ceilalți vecini, respectiv G sau, dând astfel posibilitatea ca numitul să se intabuleze cu parte din suprafața proprietatea lui.
Petentul mai învederează că a formulat acțiune pentru că nu putea să-i de-a numitului parte din parcela deținută de el, iar în raportul de expertiză topografică ar fi trebuit să se menționeze că terenul nu este identic cu cel înscris în titlul de proprietate de 21 de ari, acesta fiind alăturat.
Apreciază că trimiterea cauzei la Parchet este imperios necesară pentru a i se da voie să arate de ce se face vinovată doamna judecător, cu precizarea că dacă aceasta ar fi îndeplinit dispozițiile art. 129 Cod procedură penală s-ar fi stabilit care este situația corectă a terenului.
Solicită admiterea plângerii, anularea rezoluțiilor și trimiterea cauzei procurorului pentru a se face cercetări mai amănunțite.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio, potrivit dispozițiilor art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra plângerii penale de față, constată următoarele:
Prin plângerea adresată acestei instanțe la 11 mai 2009, petentul a solicitat desființarea ordonanței nr. 117/II/2/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
În motivare a arătat că judecătorul desemnat să soluționeze dosarul cu nr- nu a respectat dispozițiile art. 129 Cod procedură civilă, întrucât nu a revenit cu adresă la expert pentru a-i comunica obiecțiunile formulate și nu a apreciat corect documentația depusă la dosar.
Verificând ordonanța nr. 294/P/2008 din data de 16 februarie 2009 și nr. 117/II/2/2009 din data de 6 aprilie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, conform art. 2781alin. 7 Cod procedură penală, Curtea constată nefondată plângerea formulată de petent pentru următoarele considerente:
Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava la 18 noiembrie 2008 și precizările formulate ulterior, petentul a solicitat efectuarea de cercetări față de, judecător la Judecătoria Rădăuți, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, neglijență în serviciu și omisiune a sesizării organelor judiciare, prev. de art. 246, 249, respectiv art. 263 Cod penal.
Prin ordonanța din 16 februarie 2009 din dosarul nr. 294/P/2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătoarea pentru faptele prev. de art. 246, 249 și 263 Cod penal.
S-a dispus, de asemenea, disjungerea cauzei privind pe și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, spre a se efectua cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 249 și art. 260 alin. 1 și 4 Cod penal.
S-a stabilit, în urma cercetărilor, că și au chemat în judecată pe și Comisiile pentru stabilirea dreptului de proprietate R și S, solicitând anularea parțială a titlului de proprietate nr. 752 din 05 noiembrie 1993, în sensul excluderii suprafeței de 252. ce este inclusă în suprafața de 2110. teren arabil, situat în intravilanul municipiului Prin sentința civilă nr. 2478 din 27 mai 2008 Judecătoriei Rădăuți, judecătoarea a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe petentul a formulat recurs, respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 2444 din 18 noiembrie 2008 Tribunalului Suceava.
S-a reținut că magistratul dispune, în cadrul procesului, administrarea probelor pe care le consideră utile cauzei și interpretează probele administrate creându-și propria convingere pe baza probelor existente în cauză și a dispozițiilor legale aplicabile în cazul respectiv.
Activitățile magistraților, circumscrise actului de justiției nu pot fi cenzurate prin formularea unor plângeri penale, eventualele nemulțumiri cu privire la hotărârile pronunțate putând și valorificate prin exercitarea căilor de atac, așa încât nu se poate reține existența infracțiunilor prev. de art. 246 și art. 249 Cod penal.
În ceea ce privește acuzația că judecătoarea ar fi comis infracțiunea prev. de art. 263 Cod penal, prin aceea că nu a sesizat organele de cercetare penală despre existența unor acte pe care le consideră false, s-a reținut că acesta avea posibilitatea să formuleze plângere penală pentru fals, simpla afirmație de acest fel în fața unui judecător în cadrul procesului civil neimpunând obligația sesizării organelor de cercetare penală.
Așa fiind, s-a apreciat că nu sunt date cerințele art. 263 Cod penal.
Având în vedere că petentul a formulat plângere și împotriva expertului judiciar solicitând efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 249 și 260 alin. 1 și 4 Cod penal și că revine Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți competența de soluționare a acestei plângeri, s-a dispus disjungerea cauzei.
Prin ordonanța nr. 117/II/2/2009 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceavas -a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de împotriva ordonanței nr. 294/P/2008 din 16 februarie 2009.
Sa reținut în motivarea acestei ordonanțe că petentul urmărește reformarea sentinței civile nr. 2478 din 27 mai 2008 Judecătoriei Rădăuți, fapt care însă nu poate fi realizat pe calea unei plângeri penale care nu poate nici să înlocuiască și nici să suplinească calea legală de atac pe care petentul nu a criticat-
Faptul că magistratul, în urma administrării probelor, și-a format convingerea că a stabilit adevărul în cauza cu care a fost investit, nu dă dreptul petentului să presupună că, prin alte mijloace de probă și urmare a altor măsuri, soluția ar fi fost alta sau că soluția dispusă este consecința unei infracțiuni.
S-a reținut, în consecință, că magistratul a efectuat acte procedurale și a dispus măsurile procesuale care se impuneau în rezolvarea cauzei cu care a fost investit în funcția pe care o îndeplinește, cu respectarea principiilor inamovibilității și a independenței potrivit convingerilor sale și probelor administrate. Ca argument în plus, s-a reținut că art. 97 alin. 1 și 2 din Legea nr. 303/2006 prevede că exercitarea dreptului oricărei persoane de a sesiza încălcarea obligațiilor profesionale ale judecătorilor în raporturile cu justițiabilii, exclude punerea în discuție a soluțiilor pronunțate.
Din actele premergătoare efectuate ca urmare a plângerii formulate nu rezultă indicii cu privire la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 Cod penal, neglijență în serviciu prev. de art. 249 Cod penal și omisiunea sesizării organelor judiciare prev. de art. 263 Cod penal.
Intimata a soluționat cauza care a format obiectul dosarului nr- cu respectarea dispozițiilor procedurale în materie. Nemulțumirea petentului vizează, de altfel, soluția pronunțată în cauză, ori aceasta a fost verificată de instanța de control judiciar, fiind menținută.
Modalitatea în care au fost administrate și apreciate probele sau în care judecătorul a dat curs obiecțiunilor formulate de părți cu privire la o probă, în speță expertiza topo, nu poate face obiectul unor fapte care să constituie infracțiunea prev. de art. 246 sau 249 Cod penal.
Înscrisurile depuse de petent la dosar au fost analizate de instanță la soluționarea cauzei, soluția pronunțată neputând fi reluată în discuție și interpretată în funcție de o altă modalitate de apreciere.
În ce privește omisiunea magistratului de a sesiza organele judiciare despre existența unor acte apreciate false, așa cum în mod corect s-a reținut în ordonanța atacată, petentul avea posibilitatea de a formula plângere penală. Afirmația făcută de petent în fața instanței nu atrage obligația acesteia de a sesiza organele de urmărire penală, așa încât fapta reclamată nu constituie infracțiunea prev. de art. 263 Cod penal.
Așa fiind, în mod temeinic și legal Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceavaa dispus, prin ordonanțele atacate, neînceperea urmăririi penale față de intimată, nefiind alte indicii cu privire la săvârșirea vreunei infracțiuni.
Față de cele arătate, în temeiul art. 2781alin. 8 lit. a Cod procedură penală, plângerea va fi respinsă ca nefondată.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul, domiciliat în comuna, nr. 868, județul S, împotriva ordonanțelor nr. 294/P/2008 din data de 16 februarie 2009 și nr. 117/II/2/2009 din data de 6 aprilie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Obligă petentul să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 iulie 2009.
Președinte, Grefier,
.
2 ex. / 30 iulie 2009
Președinte:Frunză SandaJudecători:Frunză Sanda
