Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 294/2009. Curtea de Apel Suceava

Dosar nr- - liberare provizorie sub control judiciar -

ROMANIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA Nr. 294

Ședința publică din 17 iulie 2009

PREȘEDINTE: Andronic Tatiana Luisa

JUDECĂTOR 2: Ghertner Ioan Artur

Judecător - -

Grefier

Ministerul Public reprezentat de procuror

Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință nr. 207 din 15.07.2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.

La apelul nominal se prezintă inculpatul în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Inculpatul, întrebat fiind dacă dorește să dea o declarație în fața instanței de recurs, arată că își menține declarațiile date anterior și nu mai dorește să dea o nouă declarație.

Nemaifiind alte cereri, instanța constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.

Avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Față de motivarea instanței de fond că cererea formulată este admisibilă în principiu, însă nu este întemeiată, arată că gradul de pericol social concret al faptelor nu are legătură cu măsurile preventive ci privește strict judecarea în fond al faptelor. Impactul negativ asupra societății pe care inculpatul l-ar reprezenta în ideea în care ar fi liberat nu reiese din nicio probă aflată la dosarul cauzei. Arată că menține toate apărările făcute la instanța de fond cu privire la măsura revocării, care nu este atacabilă cu calea de atac a recursului, însă au fost făcute referiri cu privire și la fapte și la indiciile temeinice, și pericolul concret al faptei. În ceea ce privește împrejurările, amploarea și modalitatea de săvârșire a faptelor, arată că acestea nu au nicio importanță, întrucât nu au legătură cu cauza, nefiind dovedite. Față de urmarea produsă arată că nu se poate avea în vedere nici această motivare întrucât ține de fondul cauzei. Mai susține că față de calitatea anterioară a inculpatului arată că aceasta este specifică naturii faptelor comise, întrucât doar persoane ce au anumite calități pot săvârși aceste fapte. Față de admisibilitatea în principiu a cererii, arată că sunt întrunite toate aceste condiții, inculpatul nu are antecedente penale, este tânăr, nu există date care să arate că va încerca să zădărnicească adevărul. Raportat la dosarul cauzei se justifică o cererea de liberare sub control judiciar, întrucât infracțiunea este de o gravitate medie și raportat la situația personală a inculpatului.

Procurorul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, chiar dacă sunt îndeplinite condițiile liberării provizorii. Mai invocă și calitatea anterioară a inculpatului și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor

Avocat, având cuvântul în replică, arată că într-adevăr condițiile art. 160 sunt îndeplinite, dar raportat la urmărirea penală, conduita inculpatului, se impune admiterea cererii.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că își însușește concluziile apărătorului.

Declarând închise dezbaterile care au fost înregistrate în sistem audio, conform art. 304 Cod procedură penală,

După deliberare,

CURTEA,

Asupra recursului penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.207 din data de 15.07.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-, în baza art. 139 alin. 2.C.P.P. s-a respins, ca nefondată, cererea de revocare a măsurii arestării preventive a inculpatului.

Prin aceeași sentință, în baza art. 1608aalin. 6.C.P.P. s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului, ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin încheierea nr.38A din 3.07.2009 a Tribunalului Suceavas -a dispus arestarea preventivă a inculpatului, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de:luare de mităprev. de art. 254 alin. 1, 2 Cod penal rap. la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000;furnizare de informații ce nu sunt destinate publicitățiiprev. de art. 12 lit. b din Legea nr. 78/2000; trafic de influență prev. de art. 257 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000;sustragerea sau distrugerea de înscrisuriprev. de art. 242 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 Cod penal rap. la art. 132din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, pe o durată de 29 zile începând cu data de 03 iulie 2009 și până la data de 31 iulie 2009, inclusiv și emiterea de îndată a mandatului de arestare preventivă.

Recursul formulat împotriva acestei încheieri a fost respins prin încheierea 64R din 7.07.2009 a Curții de Apel Suceava.

Prin cererea formulată la data de 13.07.2009 și înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava cu numărul de mai sus, inculpatul, prin apărător ales, a solicitat în principal revocarea măsurii arestării preventive, apreciind că aceasta a fost luată cu încălcarea dispozițiilor legale, și în subsidiar liberarea provizorie sub control judiciar.

La dosarul cauzei a fost atașat ds.333/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava.

Analizând cererea de revocare a măsurii arestării preventive, a constatat tribunalul că aceasta este nefondată, motiv pentru care a procedat în consecință.

Cât privește cererea de liberare provizorie sub control judiciar, tribunalul, de asemenea, a constatat că și aceasta este nefondată.

Astfel, deși s-a reținut că, formal condițiile prev. de art.1602Cod procedură penală privind liberarea provizorie sub control judiciar sunt îndeplinite în cauză, potrivit art.1608aalin.2 Cod procedură penală, se admite o asemenea cerere atunci când se constată că ea este și întemeiată, acordarea acestui beneficiu fiind o facultate a instanței. Sub acest aspect trebuie precizat că sunt apreciate ca întemeiate susținerile inculpatului în sensul că nu există date de natură a duce la concluzia că acesta ar urmări sau ar avea posibilitatea de a zădărnici aflarea adevărului sau că ar mai putea comite alte infracțiuni (având în vedere suspendarea acestuia din activitate ca urmare a punerii în mișcare a acțiunii penale).

De asemenea, potrivit art.1608aalin.6 Cod procedură penală, în cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, când cererea este neîntemeiată sau când aceasta a fost făcută de o altă persoană și nu a fost însușită de inculpat, instanța respinge cererea.

Acordarea liberării provizorii sub control judiciar constituie un beneficiu ce poate fi recunoscut unui inculpat numai dacă arestarea preventivă nu este absolut necesară, iar scopurile procesului penal pot fi realizate în bune condițiuni prin lăsarea acestuia în libertate provizorie.

În acest context, analizând cererea inculpatului, Tribunalul a apreciat că aceasta este neîntemeiată, raportat la gradul de pericol social concret al faptelor pentru care inculpatul a fost cercetat, de impactul negativ produs de acestea asupra ordinii sociale, de împrejurările, amploarea și modalitatea lor de săvârșire, urmarea produsă și nu în ultimul rând de calitatea pe care o avea inculpatul, fiind inoportună la acest moment procesual, în condițiile în care din momentul luării măsurii arestării preventive au trecut aproximativ 10 zile.

În plus, dată fiind importanța relațiilor și valorilor sociale posibil periclitate, îndreptățesc convingerea că buna desfășurare a procesului penal și realizarea eficientă a scopurilor acestuia pot fi garantate numai prin menținerea inculpatului sub incidența măsurii arestării preventive, iar nu prin punerea acestuia în libertate provizorie sub control judiciar.

Circumstanțele personale ale inculpatului care declară că are o situație familială deosebită și este singurul întreținător al familiei, precum și stadiul actual al soluționării cauzei sau conduita procesuală a acestuia, în contextul considerentelor anterior expuse referitor la însăși instituția și condițiile de acordare a liberării provizorii, nu sunt de natură a justifica aprecierea că acordarea beneficiului liberării provizorii sub control judiciar ar fi oportună, motiv pentru care în temeiul art.1608aalin.6 Cod procedură penală, a respins, ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs inculpatul care prin intermediul apărătorului ales, pentru considerentele arătate anterior în practicaua prezentei hotărâri, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și în rejudecare admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, conform disp.art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, curtea constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda, potrivit art.1602alin.1 Cod procedură penală, în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.

Alineatul 2 al aceluiași articol, prevede că liberarea provizorie sub control judiciar nu se poate acorda în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni, sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură preventivă limitativă de drepturi instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal sau a împiedica comiterea de fapte periculoase.

Ori, în mod corect s-a reținut că, deși, formal condițiile prev. de art.160/2 Cod procedură penală privind liberarea provizorie sub control judiciar sunt îndeplinite în cauză, potrivit art.160/8a alin.2 Cod procedură penală, se admite o asemenea cerere atunci când se constată că ea este și întemeiată, acordarea acestui beneficiu fiind o facultate a instanței.

Acordarea liberării provizorii sub control judiciar constituie un beneficiu ce poate fi recunoscut unui inculpat numai dacă arestarea preventivă nu este absolut necesară, iar scopurile procesului penal pot fi realizate în bune condițiuni prin lăsarea acestuia în libertate provizorie.

Analizând cererea inculpatului, Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată, cum just a reținut și prima instanță, raportat la gradul de pericol social concret al faptelor pentru care inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată, de impactul negativ produs de acestea asupra ordinii sociale, de împrejurările și modalitatea lor de săvârșire, urmarea produsă și nu în ultimul rând de calitatea pe care o avea recurentul. Este așadar, inoportună la acest moment admiterea unei astfel de cereri, în condițiile în care din momentul luării măsurii arestării preventive a trecut circa 2 săptămâni.

În plus, dată fiind importanța relațiilor și valorilor sociale posibil periclitate, îndreptățesc convingerea că buna desfășurare a procesului penal și realizarea eficientă a scopurilor acestuia pot fi garantate numai prin menținerea inculpatului sub incidența măsurii arestării preventive, iar nu prin punerea acestuia în libertate provizorie sub control judiciar.

Circumstanțele personale ale inculpatului, nu sunt de natură a justifica aprecierea că acordarea beneficiului liberării provizorii sub control judiciar ar fi oportună.

Față de cele prezentate, Curtea constatând că sentința atacată este legală și temeinică, în temeiul art.38515pct.1 lit.b rap. la art. 1609alin.1,7Cod procedură penală, urmează a respinge recursul, ca nefondat.

Văzând și disp. art.192 alin.2 Cod procedură penală,

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE:

Respinge recursul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.207 din data de 15.07.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-, ca nefondat.

Obligă inculpatul să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17.07.2009

Președinte, Judecători, Grefier,

Red.

Tehnored BC

3ex/17.07.2009

Președinte:Andronic Tatiana Luisa
Judecători:Andronic Tatiana Luisa, Ghertner Ioan Artur

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 294/2009. Curtea de Apel Suceava