Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 81/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 2781Cod procedură penală -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA NR. 81
Ședința publică din 17 iulie 2009
PREȘEDINTE: Frunză Sanda
Grefier - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava
Pe rol, judecarea plângerii formulată de petentul, domiciliat în B,-, județul B, împotriva rezoluțiilor nr. 40/P/2009 din 7 aprilie 2009 și nr. 167/II/2/2009 din 17 mai 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul, lipsă fiind intimata.
Procedura este completă.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care petentul depune la dosar o serie de înscrisuri, respectiv un memoriu și copii după sentința penală nr. 325 din 06 februarie 2004 pronunțată de Judecătoria Botoșani în dosarul nr. 17108/2002; actul de veșnică vânzare nr. 20029 din 23.III.1946; titlurile de proprietate nr. 22874/20.09.1993 și nr. -/30.12.2002; adresa nr. 2063 din 28 mai 2001 emisă de Prefectura județului B, Extrasul din planul cadastral al intravilanului, procesul-verbal din 23 mai 1997. Totodată, arată că insistă în cererea formulată prin prezenta plângere privind deplasarea completului de judecată în teren.
Reprezentanta Ministerului Public apreciază că nu se impune deplasarea completului la fața locului, având în vedere disp. art. 2781alin. 7 Cod procedură penală, în care se arată că judecătorul soluționează plângerea, verifică rezoluția sau ordonanța atacată pe baza lucrărilor și a materialelor din dosarul cauzei, precum și a oricăror noi înscrisuri prezentate.
Instanța respinge cererea formulată de petent privind deplasarea completului de judecată în teren și constatând că în cauză nu mai sunt cereri de formulat iar plângerea se află în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Petentul solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată și anularea hotărârii nr. 325 din 06 februarie 2004 Judecătoriei Botoșani care este netemeinică și nelegală, cu precizarea că mai există încă două dosare penale la B, iar Înalta Curte de Casație și Justiție a trimis dosarul având ca obiect "contestație la executare", intimată fiind, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, pentru efectuarea actelor de cercetare de către procuror.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava pune concluzii de respingere a plângerii ca nefondată și menținerea celor două rezoluții ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava ca temeinice și legale, motivat de faptul că din probatoriul administrat în cauză nu rezultă săvârșirea vreunei fapte penale de către intimata.
Declarând închise dezbaterile care au fost înregistrate în sistem audio, potrivit dispozițiilor art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra plângerii penale de față, constată următoarele:
Prin plângerea adresată acestei instanțe la data de 03 iunie 2009, petentul a solicitat desființarea rezoluției nr. 40/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
În motivare a arătat că magistratul desemnat să soluționeze dosarul penal nr. 17108/02 nu a judecat corect. Astfel, deși a fost achitat pentru infracțiunea prev. de art. 220 alin. 1 Cod penal, a fost obligat să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1131. teren părții vătămate și să-i plătească despăgubiri civile în sumă de 13.700.000 ROL și cheltuieli judiciare în sumă de 6.646.000 ROL.
Deși a solicitat să se efectueze o cercetare la fața locului, instanța nu i-a admis cererea. Așa fiind, judecătorul care a soluționat dosarul mai sus menționat se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal.
Verificând rezoluțiile atacate pe baza actelor și lucrărilor dosarului, conform art. 2781alin. 7 Cod procedură penală, Curtea constată plângerea nefondată pentru următoarele considerente:
Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și înregistrată la 16 ianuarie 2009 sub nr. 40/P/2009, petentul a solicitat a se efectua cercetări penale față de, judecător la Judecătoria Botoșani, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal, arătând că în două cauze, una penală și una civilă, aceasta a pronunțat hotărâri pe care le consideră nelegale, cauzându-i vătămări intereselor legale.
În fapt, prin rezoluția nr. 3414/P/02 din 05 noiembrie 2002 Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșania fost sesizată Judecătoria Botoșani, competentă să soluționeze plângerea prealabilă formulată de împotriva lui pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, prev. de art. 220 alin. 1 Cod penal, cauza fiind repartizată judecătoarei.
Prin sentința penală nr. 325 din 06 februarie 2004 Judecătoriei Botoșani, a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 220 alin. 1 Cod penal în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală, obligat să lase părții vătămate, în liniștită posesie suprafața de 1.131. teren și să-i plătească 13.700.000 lei ROL cu titlu de despăgubiri civile. Soluția a fost menținută de Tribunalul Botoșani prin decizia penală nr. 341 din 03 iulie 2004, prin care s-au respins recursurile declarate de părți.
Prin cererea adresată Judecătoriei Botoșani la 01 iulie 2004, și au chemat în judecată pe, solicitând obligarea acestuia să le lase în deplină proprietate și folosință drumul de acces stabilit prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 20029/1946. Cauza a fost repartizată aceluiași magistrat care, prin sentința civilă nr. 2839 din 18 mai 2005, respins acțiunea ca nefondată. Sentința a fost menținută prin decizia civilă nr. 413 din 17 octombrie 2006 Tribunalului Botoșani, recursul declarat de reclamanți constatându-se nul ca nemotivat, prin decizia civilă nr. 162 din 30 martie 2007 Curții de Apel Suceava.
Plângerea formulată de petent a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 40/P/2002 din 07 aprilie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, apreciindu-se că petiționarul a adus critici hotărârilor pronunțate de magistrat, considerând că în mod abuziv a fost obligat la plata despăgubirilor și cheltuielilor judiciare în cauza penală și i s-a respins acțiunea în cauza civilă. S-a reținut, de asemenea, că, în conformitate cu dispozițiile art. 124 și art. 129 din Constituție, în procesul decizional, judecătorul este independent și se supune numai legii, iar hotărârile judecătorești pot fi criticate numai în cadrul exercitării căilor de atac de către părțile interesate. Ori, în speță, cele două hotărâri pronunțate de judecător au fost verificate și menținute de instanțele de control judiciar, ceea ce demonstrează că judecătorul nu a comis vreo faptă penală care să-i antreneze răspunderea.
Prin rezoluția nr. 167/II/2/2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceavas -a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petent împotriva rezoluției nr. 40/P/2009, reținându-se că magistratul desemnat să soluționeze cele două dosare a efectuat acte procedurale și a luat măsuri procesuale în virtutea dreptului cu care a fost investit în funcția pe care o îndeplinește, cu respectarea principiilor inamovibilității și independenței, prin interpretarea probelor și aplicarea legii, neexistând indicii din care să rezulte comiterea vreunei infracțiuni. Ca argument în plus, s-a reținut că art. 97 al. 1 și 2 din Legea nr. 303/2006 prevede că exercitarea dreptului oricărei persoane de a sesiza încălcarea obligațiilor profesionale ale judecătorilor, în raport cu justițiabilii, exclude punerea în discuție a soluțiilor pronunțate prin hotărâri judecătorești.
Din actele premergătoare efectuate urmare a plângerii petentului nu rezultă indicii cu privire la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei prev. de art. 246 Cod penal de către intimată. Pentru existența acestei infracțiuni este necesar ca acțiunea sau inacțiunea prin care s-a cauzat o vătămare intereselor legale ale unei persoane să fie săvârșită cu vinovăție sub forma intenției.
Intimata a soluționat cele două cauze cu care a fost investită cu respectarea dispozițiilor procedurale în materie, argumentând soluțiile pronunțate. De altfel, aceste soluții au fost menținute de instanțele de control judiciar.
Modalitatea în care au fost administrate și apreciate probele nu poate face obiectul unor fapte care să constituie infracțiunea de abuz în serviciu. Petentul a solicitat în fața acestei instanțe deplasarea completului la fața locului pentru constatarea împrejurărilor relatate în plângere. Având în vedere însă dispozițiile art. 2781pct. 7 Cod procedură penală, potrivit cărora judecătorul, în această fază, verifică rezoluția sau ordonanța atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei și a înscrisurilor noi prezentate, cererea a fost respinsă.
Înscrisurile depuse au fost analizate de instanță la soluționarea cauzei, soluția pronunțată neputând fi reluată în discuție.
Așa fiind, în mod temeinic și legal Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceavaa dispus, prin rezoluțiile atacate, neînceperea urmăririi penale față de intimată, nefiind date indicii cu privire la săvârșirea vreunei infracțiuni.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 2781alin. 8 lit. a Cod procedură penală, plângerea va fi respinsă ca nefondată.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul împotriva rezoluțiilor nr. 40/P/2009 din data de 7 aprilie 2009 și nr. 167/II/2/2009 din data de 17 mai 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Obligă petentul să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 iulie 2009.
Președinte, Grefier,
.
2 ex. / 28 iulie 2009
Președinte:Frunză SandaJudecători:Frunză Sanda
