Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 83/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE FOND
SENTINȚA PENALĂ Nr. 83
Ședința publică de la 22 Mai 2009
PREȘEDINTE: George Ciobanu judecător
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Pe rol, soluționarea plângerii formulată de petentul, împotriva Ordonanței nr. 159/P/2008 din 6 iunie 2008 și a rezoluției nr. 159/P/2008 din 8 mai 2008 date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns petentul, lipsind intimații și, care a fost reprezentat de avocat.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând plângerea în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părților prezente.
Petentul a solicitat admiterea plângerii și trimiterea cauzei la parchet pentru redeschiderea urmăririi penale cu privire la actele făcute de notar precum și de executorul judecătoresc.
În privința faptului că deja a mai fost pronunțată o soluție definitivă față de rezoluția din 8 mai 2009, a arătat că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
Avocat pentru intimatul, a solicitat respingerea plângerii ca nefondate, arătând că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul, precum și obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare.
Reprezentantul Parchetului a arătat că una din soluțiile parchetului, respectiv cea din 6 iunie 2008, privea trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, iar în privința rezoluției prin care s-a dispus neînceperea, s-a mai pronunțat o soluție definitivă în sensul respingerii plângerii.
A mai arătat că împotriva soluției de disjungere și declinare nu se poate formula plângere potrivit art. 2781Cod procedură penală, la instanță, ci numai prim procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel.
În concluzie, a solicitat respingerea plângerii împotriva ordonanței și rezoluției, ca nefondată.
CURTEA,
Asupra plângerii de față:
Prim plângerea formulată la data de 24 iunie 2008 și depusă la Curtea de Apel Craiova, petentul a arătat, în plângerile ulterior formulate, la datele de 15 mai 2008, 23 mai 2008, 31 martie 2008, 18 iunie 2008 și 23 iunie 2008, că atât contractul de folosință din 20 septembrie 1998(scris cu litere mici pe filă de matematică) cât și contractul de închiriere (scris cu litere mari la aceeași mașină de către avocat ) sunt false, întocmite în septembrie 2004 și antedatate. Nu s-au cerut originalele și expertizarea caracteristicilor scrisului stabilea adevărul - falsul.
De asemenea, executorul a scris la Tranzacția din 27 - 24 aprilie 2002 scoase de sub sechestru bunurile. În două aliniate - frazele 7 și 8, scrise că se menține sechestrul și să continue executarea până la plata ultimelor rate (nici azi nu sunt plătite) și că, intenționat, executorul care este în echipă cu avocatul și cu nu a făcut executarea, deci, există trei vinovați.
Celelalte plângeri din datele de 31 martie 2008, 29 mai 2008, 23 mai 2008, 18 iunie 2008, 23 iunie 2008 nu sunt motivate cu nici un cuvânt. Cu actele false întocmite de Primăria Sadova, cei trei au obținut actul de vânzare - cumpărare moară.
La data de 27 octombrie 2008, în ședință publică, petentul a precizat că înțelege să formuleze plângere împotriva rezoluției prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de avocat și executorul.
Prin rezoluția nr. 159/P/2008 din 8 mai 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în temeiul art. 228 alin. 6 rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de - avocat în cadrul Baroului D, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 290 și art. 25 rap. la art. 290 cod penal și față de - executor judecătoresc, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 246 și 291 cod penal.
Pentru a dispune astfel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a reținut următoarele:
La data de 27 februarie 2008, persoana vătămată a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova cu privire la comiterea infracțiunii de " fals în înscrisuri sub semnătură privată" de către - avocat în cadrul Baroului D, dar și cu privire la comiterea infracțiunii de "abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" de către - executor judecătoresc.
La data de 25 martie 2008, persoana vătămată a susținut că, în fapt, avocat, în cursul lunii septembrie 2004, întocmit trei înscrisuri sub semnătură privată, în cuprinsul cărora a atestat împrejurări necorespunzătoare adevărului, înscrisuri care, ulterior, au fost folosite de către numitul în fața instanțelor de judecată, în vederea producerii de consecințe juridice.
A mai susținut persoana vătămată că, a întocmit înscrisul intitulat "contract de folosință" pe care l-a antedatat înscriind data de 20 septembrie 1999 și în cuprinsul căruia a menționat necorespunzător adevărului faptul că numiții și - proprietari, cedau în favoarea SC. SRL (societatea administrată de ) folosința unei mori, dar și a terenului aferent acestuia, precum și a anexelor gospodărești ce se aflau pe acesta.
De asemenea, a precizat că, același avocat, a antedatat înscrisul intitulat "contract de închiriere" menționând în mod mincinos data de 1 februarie 2004, precum și faptul că SC. SRL închiria în favoarea SC SRL (societatea administrată de OG, fiul lui )același imobil (moară), valoarea chiriei fiind de 100 dolari trimestrial.
Potrivit declarației numitului dată la parchet la data de 25 martie 2008, a întocmit și înscrisul sub semnătură privată intitulat "contract de închiriere spațiu" nr. 1/ 1 iulie 2003, pe care l-a antedatat iar în cuprinsul său a atestat necorespunzător adevărului împrejurarea că SC.SRL, oferea cu chirie și sub pază către SC SRL, mai multe utilaje ce aparțineau SC SRL - societatea administrate de partea vătămată și care urma a suporta prețul contractului.
Totodată, petentul a mai susținut că, în cursul lunii ianuarie 2003, avocatul "l-a sfătuit" pe să insereze în cuprinsul înscrisului intitulat "bon" cifra "1", astfel încât să se ateste în mod mincinos, primirea de către partea vătămată de la sus-numitul, a sumei de 13.500 dolari și nu a sumei de 3.500 dolari, cât primise în realitate.
Verificându-se aspectele sesizate, s-au constatat următoarele:
Persoana vătămată, în calitate de administrator al SC SRL și, în calitate de administrator al SC. SRL, au încheiat un contract de asociere în anul 1998, dar, urmare apariției mai multor neînțelegeri privitoare la acesta, pe rolul instanțelor de judecată au existat mai multe cauze civile sau penale, fiind asistat ori reprezentat de către apărător ales, avocat.
În raport de ultima faptă pretins a fi comisă de către avocat în luna ianuarie 2003 și susceptibilă de încadrare în dispoz. art. 25 rap. la art. 290 cod penal, s-a constatat că în eventualitatea săvârșirii termenul de prescripție a răspunderii penale este împlinit conform dispoz. art. 121, 122 lit. d cod penal, așa încât acțiunea penală nu ar mai putea fi pusă în mișcare urmând a se dispune neînceperea urmăririi penale.
De asemenea, materialul probator nu a confirmat susținerile persoanei vătămate în sensul că în cursul lunii septembrie 2004 avocatul ar fi falsificat trei înscrisuri sub semnătură privată, intitulate "contract de folosință", contract de închiriere" și "contract de închiriere spațiu"; în acest sens, pentru existența infracțiunii prev. de art. 290 cod penal este necesar, pe de o parte, ca înscrisul respectiv să emane de la o persoană particulară, să fie semnat și data de aceasta, iar pe de altă parte, conținutul său să aibă relevanță juridică, să fie a produce consecințe juridice, chiar dacă nu a fost întocmit în acest scop.
Ori, în speță, deși cele trei înscrisuri sunt producătoare de consecințe juridice, nici unul dintre ele nu apare ca fiind redactat și semnat personal de către avocatul sau, cel puțin în prezența acestuia.
De altfel, chiar dacă ar fi fost redactate de către acesta, în lipsa unei semnături a acestuia, înscrisurile contestate ar fi fost lipsite de eficiență juridică și, implicit, în acest fel ar lipsi obiectul material al infracțiunii prev. de art. 290 cod penal.
Numai asumarea conținutului lor, prin semnare, de către o altă persoană poate imprima acestora aptitudinea de a produce consecințe juridice în favoarea părții interesate în acest sens.
În concluzie, chiar și în eventualitatea în care s-ar dovedi că cele trei înscrisuri atestă date necorespunzătoare, actele premergătoare nu confirmă redactarea lor de către iar susținerea părții vătămate, potrivit căreia "avocatul este cel care a redactat toate înscrisurile .întrucât nu ar fi știut să redacteze actele în acea formă" este doar o presupunere a persoanei vătămate și nu poate reprezenta o probă cu privire la identitatea autorului falsurilor reclamate.
Față de cele menționate, s-a dispus disjungerea cauzei în vederea stabilirii fără echivoc a faptului că acele înscrisuri contestate de către au fost sau nu întocmite în fals, precum și vederea stabilirii autorilor comiterii faptei.
Partea vătămată a precizat, cu ocazia audierii sale la data de 25 martie 2008,că solicită efectuarea de cercetări penale și față de pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 246 cod penal, arătând că, în fapt, în cursul anului 2001, acesta a fost investit cu o cerere de executare silită a titlului executoriu nr. 24 din 14 august 2001 al Tribunalului Arbitral D dar, din 2003 nu și-a mai îndeplinit atribuțiunile de serviciu în conformitate cu dispozițiile legale.
Partea vătămată a mai precizat că executorul judecătoresc a folosit în cursul procedurii de executare silită o serie de înscrisuri cu privire la care cunoștea că nu sunt corespunzătoare adevărului, înscrisuri ce sunt enumerate în cuprinsul adresei nr. 448/E/2001 din 29 noiembrie 2004.
Verificând aspectele sesizate, parchetul a reținut, și în acest caz, că susținerile persoanei vătămate sunt neîntemeiate, executorul judecătoresc îndeplinindu-și atribuțiile de serviciu în conformitate cu dispozițiile legale.
S-a reținut astfel că la data de 29 octombrie 2001, executorul a fost investit de către SC, reprezentată legal de cu privire la punerea în executare silită a titlului executoriu nr. 24 dn 14 august 2001, pronunțat de Tribunalul Arbitral, investire urmare căreia a îndeplinit toate formele de executare necesare aducerii la îndeplinire a dispozitivului din hotărârea menționată.
Începând cu sfârșitul lunii aprilie 2002, executorul judecătoresc nu a mai îndeplinit nici un act de executare, întrucât creditoarea a depus la dosarul de executare un înscris intitulat "tranzacție" data 24 aprilie 2002, potrivit căruia creanța urma a fi satisfăcută benevol de către debitoarea SC. SRL Sadova, sens în care părțile stabiliseră mai multe termene de plată.
La data de 4 aprilie 2003, a solicitat continuarea executării silite în vederea recuperării sumelor de bani restante, așa încât, debitoarei i-au fost trimise noi somații.
Prin sentința civilă nr. 8736 de la 20 iulie 2004 a Judecătoriei Craiova au fost însă anulate toate formele de executare îndeplinite până în acel moment în dosarul nr. 448/E/2001 și s-a dispus totodată continuarea executării silite, doar pentru altă sumă decât cea menționată în titlul executoriu anterior.
În aceste condiții, bunurile mobile și imobile asupra cărora fusese aplicat anterior sechestru au devenit libere de sarcini, fapt ce a permis înstrăinarea lor conform contractului de vânzare autentificat sub nr. 7013 din 14 septembrie 2004 al BNP prin care era vândut imobilul - moară.
Acest lucru a dus la imposibilitatea desăvârșirii executării silite în sensul recuperării debitului restant datorat de SC. SRL Sadova.
Executorul judecătoresc a continuat executarea silită, insistând pentru identificarea altor bunuri executabile, sens în care a dispus înființarea popririi asupra conturilor pe care debitoarea le avea deschise la Trezoreria, Bank și Post dar măsura dispusă nu a fost eficientă întrucât debitoarea nu avea conturile respective.
Din probatoriul administrat nu a rezultat că executorul judecătoresc a avut cunoștință că actele de înstrăinare a bunurilor ce făceau obiectul executării silite anterior pronunțării sentinței civile nr. 8736 din 20 iulie 2004 a Judecătoriei Craiova nu ar atesta împrejurări reale, cu atât mai mult cu cât înscrisurile respective, fiind autentice sau având aparența unor înscrisuri cu un conținut corespunzător adevărului, nu ar fi putut fi ignorate de către făptuitorul.
Prin rezoluția nr. 1003/II/2/2008 din 3 iunie 2008 a procurorului general de pe lângă Curtea de Apel Craiovas -a infirmat soluția dată în cauză de procuror și s-a dispus restituirea dosarului în vederea adoptării unei soluții legale și temeinice reținându-se, în esență, că actele premergătoare efectuate nu au confirmat că avocatul și executorul judecătoresc ar fi săvârșit vreo faptă penală însă, soluția dată este nelegală în ceea ce-l privește pe, întrucât procurorul nu s-a pronunțat în legătură cu faptele la care s-a făcut referire în actul de sesizare.
Cum competența efectuării de cercetări față de nu revine Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, se impune ca procurorul să dispună disjungerea cauzei și declinarea de competență în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova.
Prin procesul-verbal dat în dosarul nr. 1003/II/2/2008, același procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a dispus îndreptarea erorii materiale a rezoluției menționate mai sus, în sensul înlocuirii pct. 1 al dispozitivului cu "Admiterea în parte a plângerii petentului și infirmarea rezoluției doar în ce privește disjungerea și declinarea competenței soluționării cauzei privind pe pentru infracțiunea prev. de art. 290 cod penal în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova " menținându-se celelalte dispoziții ale rezoluției.
Prin ordonanța din 6 iunie 2008 dată în dosarul nr. 159/P/2008, în baza art. 45 rap. la art. 42 Cod penal, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, în vederea efectuării de cercetări față de, pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 Cod penal, reținând că aceasta este nelegală numai în ceea ce-l privește pe, întrucât nu a fost adoptată o soluție în raport de faptele la care s-au făcut referire în actul de sesizare.
Potrivit dispozițiile art. 2781Cod procedură penală, plângerea în fața instanței, poate privi numai rezoluțiile de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanțele ori după car rezoluțiile de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror.
Se constată că una din soluțiile procurorului față de care petentul a formulat plângere, este cea cuprinsă în Ordonanța din 6 iunie 2008, prin care s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, în vederea efectuării de cercetări față de pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 Cod penal, soluție care însă nu intră în categoria actelor procurorului împotriva cărora se poate formula plângere potrivit dispozițiile art. 2781Cod procedură penală.
În ceea ce privește rezoluția din 8 mai 2008, instanța apreciază că, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pentru infracțiunile prev. de art. 290 Cod penal și art. 25 Cod penal rap. la art. 290 Cod penal și, respectiv față de, pentru infracțiunile prev. de art. 246 și 291 Cod penal.
S-a apreciat corect că din actele prealabile nu rezultă indicii privind contrafacerea scrierii ori a subscrierii unor contracte, antedatarea sau falsificarea înscrisurilor ori instigarea altor persoane la falsificarea unor înscrisuri.
De asemenea, s-a apreciat corect că probatoriul administrat nu confirmă împrejurarea că executorul judecătoresc ar fi avut cunoștință că actele de înstrăinare a bunurilor ce au făcut obiectul unor executări silite, nu ar atesta împrejurări reale.
Pe de altă parte, instanța constată că împotriva aceleiași rezoluții penale cu nr. 159/P/2008, din 8 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, petentul a mai formulat o plângere care a mai fost respinsă prin sentința penală nr. 253 de la 29 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Curtea de Apel Craiova, ca neîntemeiată, iar prin decizia nr. 617 din 20 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr-, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de petent împotriva sentinței mai sus menționate.
Având în vedere dispozițiile art. 2781alin. 8 lit. a Cod procedură penală, Curtea va respinge plângerea formulată ca nefondată.
Văzând și dispozițiile art. 192 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul, împotriva ordonanței nr. 159/P/2008 din 06.06.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și rezoluția nr. 159/P/2008 din 08.05.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Obligă petentul la 20 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 22 mai 2009.
- -
Grefier,
- -
Red.jud.GC.
IB
Președinte:George CiobanuJudecători:George Ciobanu
