Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 97/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.97/
Ședința publică din data de 23 IUNIE 2008
PREȘEDINTE: Mița Mârza judecător
Grefier - I -
MINISTERUL PUBLIC a fost reprezentat de
Procuror - - Procuror șef secția judiciară
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra plângerii formulate în conformitate cu prevederile art. 2781Cod procedură penală de către petentul,în prezent deținut în Penitenciarul Galați, împotriva Rezoluției nr. 87/II/2/2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI la data de 14.02.2008, în contradictoriu cu intimatul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 09 iunie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, dată la care, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 16 iunie 2008, la data de 19 iunie 2008 și, ulterior, la 23 iunie 2008, dată la care, ulterior deliberării
CURTEA
Asupra plângerii înregistrată la această instanță sub nr- formulată de petentul împotriva rezoluției nr.452/P/2007 din 28.12.2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, astfel cum a fost confirmată prin rezoluția nr.87/II/2/2008 din 14.02.2008 a Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI.
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr.154/21.04.2006 a Tribunalului Vrancea, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr.33/23.02.2007 a Curții de APEL GALAȚIs -a aplicat inculpatului spre executare pedeapsa rezultantă de 26 ani închisoare și 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.26 Cod penal rap. la art.174 Cod penal, art.175 lit.a Cod penal și art.176 lit.c și d Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal; art.211 alin.1, alin.2 lit.a și b și alin.21lit.a și c Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal; art. 78 aln.1 din OUG 195/2002 cu aplic. art.37 lit.a Cod penal.
Sentința penală nr.154/2006, astfel cum a fost modificată, a rămas definitivă prin decizia penală 3327/20.06.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pe tot cursul procesului penal condamnatul a susținut că nu se face vinovat de faptele reținute în sarcina sa, că urmare relațiilor de concubinaj întreținute cu martora -, relații cărora li s-a opus tatăl martorei, numitul, s-a dorit cu orice chip condamnarea sa, astfel încât procurorul care a instrumentat urmărirea penală, intimatul, a ajuns să influențeze soluția de condamnare prin săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, constând în următoarele acțiuni:
- ar fi împiedicat aducerea în fața instanței de judecată a martorilor -, - și, ultimele două cunoscând că în cursul lunii august 2004 denunțat omorul săvârșit de alți doi coinculpați:
- ar fi făcut presiuni asupra martorei să nu se prezinte în fața instanței și, dacă se va prezenta, să nu uite ceea ce a declarat la Parchet;
- l-ar fi determinat pe martorul - să declare cum că ar fi fost amenințat în penitenciar ca să-și schimbe declarația de către, încheind în acest sens procese-verbale pe care le-a depus la dosarul cauzei aflat pe rolul instanței de judecată, deși, odată terminată urmărirea penală, nu trebuia să se mai implice în dosarul respectiv.
- că, după rejudecarea cauzei la Tribunalul Vrancea, același procuror care a efectuat urmărirea penală, a formulat și motivele de apel, cu încălcarea dispozițiilor art.316 Cod procedură penală;
- că în cursul cercetărilor l-ar fi amenințat pe coinculpatul că îi va da 20 de ani de închisoare dacă nu va declara împotriva sa.
Toate aceste afirmații au fost cuprinse succesiv în diverse memorii ori plângeri adresate Ministrului Justiției (fila 158 din dosarul nr.235/P/2005 al Tribunalului Vrancea ), Procurorului General al României (fila 126 din dosarul nr.235/P/2005), Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (dosar nr.161/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI ), Prim procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI (dosar nr- al Cutții de APEL GALAȚI ).
Prin rezoluția nr.161/P/2006 din 25.07.2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚIs -a dispus în baza art.228 alin.6 Cod procedură penală rap. la art.10 lit.a Cod procedură penală neînceperea urmăririi penale față de procurorul șef de secție urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra interesului persoanelor, prevăzută de art.246 Cod penal.
Pentru a dispune astfel, procurorul care a instrumentat cauza a reținut următoarele:
La data de 18.05.2006, petentul a depus un memoriu la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de Casație și Justiție - Secția de relații cu publicul și Secretariatul general, prin care solicita a se efectua cercetări față de procurorul șef secție urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, întrucât acesta a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art.246 din Codul penal, cu ocazia instrumentării dosarului cu nr.241/P/2006 al Tribunalului Vrancea.
Prin adresa cu nr.13286 din 25.05.2006, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de relații cu publicul și Secretariatul general a înaintat memoriul depus de petentul, la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, spre competentă soluționare.
Din actele premergătoare începerii urmăririi penale administrate în cauză au rezultat următoarele:
Prin rechizitoriul cu nr.567/P/2004 din 04.02.2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vranceas -a dispus, printre altele, și trimiterea în judecată a numitului, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la omor deosebit de grav, prevăzută de art.26 raportat la art.174 alin.1 în referire la art.176 lit.d din Codul penal cu aplicarea art.37 lit.a din Codul penal, și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.78 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.195/2002.
Prin sentința penală cu nr.154 din 21.04.2006, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul cu nr.241/P/2006, s-a dispus, printre altele, condamnarea numitului la o pedeapsă rezultantă de 18 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la omor deosebit de grav, prevăzută de art.26 raportat la art.174 alin.1 în referire la art.175 alin.1 lit.a raportat la art.176 lit.d a și d din Codul penal, complicitate la tâlhărie, prevăzută de art.26 raportat la art.211 alin.1, 2 lit.a și b și alin.21lit.a și c din Codul penal, și conducerea unui autovehicul pe drumurile publice, fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art.78 alin.1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.195/2002.
Fiind audiat, petentul a declarat că formulează plângere penală împotriva procurorului șef secție din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art.246 din Codul penal, deoarece acesta a împiedicat aducerea martorilor, -, și - în fața instanței de judecată. De asemenea, petentul a precizat că nu s-a sustras de la urmărirea penală și că în mod greșit procurorul l-a dat în urmărire generală.
Din verificările efectuate a rezultat că, de fapt, judecătorul a emis mandat de arestare preventivă, în lipsă, numitului, cu nr.150 din 4.09.2004.
Ulterior, organele de poliție l-au identificat pe petent în localitatea, l-au condus la judecător care l-a audiat și în final s-a dispus punerea în executare a mandatului de arestare emis.
Astfel, petentul a fost dat în urmărire generală de către organele de poliție, în baza mandatului de arestare preventivă emis, în lipsă, de judecător.
La dosarul instanței se află depus procesul-verbal cu nr.424/VIII/1/2006 din 8.02.2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, prin care procurorul șef secție urmărire penală l-a audiat pe numitul -, la cererea acestuia. În final, în mod legal, procurorul a înaintat un exemplar al procesului-verbal menționat la Tribunalul Vrancea, pentru a fi atașat la dosarul cu nr.241/P/2006 și avut în vedere la soluționarea cauzei.
Prin procesul-verbal din 7.04.2006, întocmit de către organele de poliție, care au avut de executat mandatul de aducere emis de instanța de judecată, s-a precizat că martora nu a fost găsită la domiciliul acesteia.
S-a apreciat ca fiind evident că neexecutarea mandatului de aducere a martorilor - și nu s-a datorat procurorului șef secție urmărire penală.
Pentru aceste considerente, s-a concluzionat că fapta sesizată, în realitate, nu există.
În consecință, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul șef secție urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art.246 din Codul penal, întrucât aspectele sesizate nu se confirmă.
Petentul nu a atacat această rezoluție în condițiile art.278 Cod procedură penală și art.2781Cod procedură penală.
După ce a fost condamnat definitiv (decizia penală nr.3327/20.06.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) a formulat la data de 3.07.2007 respectiv 9.07.2007 trei plângeri împotriva intimatului, reclamând aceleași nemulțumiri arătate mai sus, două înaintându-le succesiv la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, care le-a înaintat la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI spre competentă soluționare, iar una la Procurorul General al României, care la rândul său a remis-o Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, spre competentă soluționare.
Această din urmă plângere a fost înregistrată sub nr.881/II/2/2007 la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI apreciindu-se ca fiind formulată în condițiile art.278 Cod procedură penală împotriva rezoluției nr.161/P/2006 din data de 25.07.2006.
Prin rezoluția nr.881/II/2/2007 din data de 23.07.2007 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚIa respins ca tardivă plângerea petentului, reținând că rezoluția nr.161/P/2006 i-a fost comunicată petentului la data de 31.07.2006 iar acesta a înțeles să o atace în condițiile art.278 Cod procedură penală la aproximativ 1 an, respectiv 3.07.2007.
Împotriva rezoluției nr.881/II/2/2007 petentul a formulat plângere în condițiile art.2781Cod procedură penală, aceasta formând obiectul dosarului penal nr- al Curții de APEL GALAȚI.
În fața judecătorului, prin apărător, petentul a precizat că memoriile sale (cele din 3.07.2007 respectiv din 9.07.2007) reprezintă în fapt "o cerere de reluare și redeschidere a urmăririi penale" în dosarul nr.161/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, întrucât au intervenit "fapte și împrejurări noi comise de procurorul și care nu au fot cunoscute de procurorul care a instrumentat cauza și a emis rezoluția nr.161/P/2006".
Astfel, petentul a arătat că sentința penală nr.154/21.04.2006 a Tribunalului Vrancea (ultima avută în vedere de procurorul anchetator) a fost desființată prin decizia penală nr.22/A/23.01.2006 a Curții de APEL GALAȚI, cauza fiind trimisă spre rejudecare la Tribunalul Vrancea.
După trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Vrancea, procurorul a chemat la el pe martorul și a procedat la audierea acestui martor, arătând că acesta a fost amenințat de petent și a înaintat această declarație direct instanței de judecată, martorul nemaiprezentându-se la proces în fața Tribunalului Vrancea.
Martorul a fost totuși audiat de Curtea de APEL GALAȚI și a declarat că cele consemnate de procurorul nu corespund adevărului.
După rejudecarea cauzei în fond la Tribunalul Vrancea, procurorul a redactat motivele de apel, iar după redactarea acestora, ar fi chemat la el pe martora, de 2- 3 ori, învățând-o ce să declare în fața Curții de APEL GALAȚI și amenințând-o că dacă nu declară în sensul dorit va fi arestată. Despre acest lucru, afirma petentul, ar cunoaște și martorul -, soțul martorei, conform înscrisurilor depuse în fața instanței.
Mai afirma petentul că procurorul ar fi făcut presiuni asupra unui alt inculpat din dosar, în sensul ca acesta să declare împotriva inculpatului, în caz contrar urmând să primească 20 de ani de pușcărie.
Prin sentința penală nr.112/F/8.11.2007 a Curții de APEL GALAȚIs -a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea ei în condițiile art.285 Cod procedură penală la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI reținându-se că memoriile petentului trebuiau interpretate în sensul unei cereri de reluare și redeschidere a dosarului nr.161/P/2006 sau eventual ca plângeri penale noi, îndreptate împotriva procurorului.
În considerentele sentinței s-a apreciat că trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI se impune "în vederea reluării și redeschiderii urmăririi penale, conform art.273 alin.11Cod procedură penală", urmând "a fi analizate susținerile petentului, mijloacele de probă propuse, declarațiile martorilor, -, precum și dosarul penal al cauzei, instrumentat de procurorul ".
După efectuarea actelor premergătoare, prin rezoluția nr.452/P/2007 din 28.12.2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, în baza art.228 alin.6 Cod procedură penală raportat la art.10 lit.a Cod procedură penală s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de (fost) procuror șef secție urmărire penală în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 Cod penal, art. 289 alin.1 Cod penal și art.291 Cod penal, reținându-se că faptele sesizate nu se confirmă.
Pentru a dispune astfel procurorul a reținut următoarele:
La data de 22.05.2005, numitul - a depus la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vranceao cerere de audiență. Această lucrare a fost înregistrată cu nr.838/VIII/I/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea și a fost repartizată de conducerea unității (fostului) procuror șef secție urmărire penală, spre competentă soluționare.
La data de 23.03.2005, numitul - a fost audiat de către fostul procuror șef secție urmărire penală.
Declarația numitului - a fost dactilografiată și acesta a solicitat să se ia măsurile legale care se impun pentru siguranța sa fizică și să fie transportat în fața organelor judiciare separat de inculpații, și, care erau cercetați în dosarul cu nr.241/P/2006 al Tribunalului Vrancea.
În aceste împrejurări, făptuitorul a întocmit referatul cu nr.838/VIII/1/2005 din 29.03.2005, prin care a înaintat declarația numitului -, la Tribunalul Vrancea și la Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță Focșani, pentru a dispune măsurile legale necesare.
La data de 02.02.2006, numitul - a depus o cerere prin care a solicitat făptuitorului să-l primească în audiență.
Astfel, la data de 08.02.2006, numitul - a fost audiat de către făptuitorul. Cu această ocazie s-a încheiat un proces-verbal cu nr. 424/VIII/I/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea.
Deoarece numitul - a făcut referire la unele aspecte care vizau dosarul cu nr.241/P/2006, făptuitorul a întocmit la data de 24.02.2006 un referat cu nr.424/VIII/I/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea prin care a trimis copii de pe procesul-verbal de audiere la Tribunalul Vrancea și la Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță Focșani pentru a dispune măsurile legale de protecție.
La data de 12.05.2006, făptuitorul a redactat "motivele de apel" cu nr.1648/III/2/2006 pe care le-a înaintat la Tribunalul Vrancea.
Legea penală română prevede în mod expres la art.46 și următoarele din Codul d e procedură penală cauzele de incompatibilitate, iar aspectul sesizat de către persoana vătămată nu se regăsește în niciuna din situațiile reglementate.
Conform art.374 din Codul procedură penală "motivele de apel se formulează în scris, prin cererea de apel sau printr-un memoriu separat, care trebuie să fie depus la instanța de apel cel mai târziu până în ziua judecății".
În final, instanța este cea care verifică hotărârea atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, precum și a oricăror probe noi, administrate în fața instanței de apel.
Prin rezoluția nr.87/II/2/2008 din 14.02.2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚIs -a respins ca nefondată plângerea petentului formulată în condițiile art.278 Cod procedură penală împotriva rezoluției nr.425/P/2007.
Petentul a formulat plângere în baza art.2781Cod procedură penală împotriva rezoluției nr.87/II/2/2008 susținând că în cauză nu s-a efectuat vreo cercetare penală, că nu a fost ascultat de procurorul care a instrumentat cauza și că, deși intimatul a comis mai multe abuzuri împotriva sa, având probe în acest sens, "niciodată un procuror nu o să recunoască că colegul lui a greșit".
Prin apărător ales, petentul a criticat rezoluția atacată pentru netemeinicie și nelegalitate susținând că, deși instanța de judecată a stabilit (sentința penală nr.112/F/8.11.2007 a Curții de APEL GALAȚI ) că trebuie reluată și redeschisă urmărirea penală în privința intimatului, stabilind totodată și limitele cercetării, organul de urmărire penală nu a efectuat niciun act de urmărire penală în sfidarea legii și cu încălcarea drepturilor elementare ale omului, care presupune administrarea de probe atât din oficiu, dar și prin asigurarea dreptului părții de a administra probele care contribuie la aflarea adevărului.
S-a solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale.
Verificând, în baza lucrărilor și materialului din dosar și în raport de motivele invocate, rezoluția nr.452/P/2007 din 28.12.2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, singura care putea fi atacată în condițiile procedurii instituite prin dispozițiile art.2781Cod procedură penală, Curtea constată că aceasta este temeinică și legală, plângerea urmând a fi respinsă ca nefondată pentru considerentele ce se vor arăta:
Potrivit dispozițiilor art.285 Cod procedură penală, plângerea prealabilă greșit îndreptată la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată se trimite organului competent. În aceste cazuri, plângerea se consideră valabilă, dacă a fost introdusă în termen la organul necompetent.
În speța de față, nu era incident acest text de lege astfel cum a fost invocat prin sentința penală nr.112/2007 a Curții de APEL GALAȚI, aplicabile fiind dispozițiile art.2781alin.13 Cod procedură penală, potrivit cărora plângerea greșit îndreptată se trimite organului judiciar competent.
Cum în dosarul penal nr.161/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI nu s-a dispus încetarea urmăririi penale și nici scoaterea de sub urmărire penală, iar prin sentința penală nr.112/2007 a Curții de APEL GALAȚI nu s-a admis plângerea petentului, dispozițiile cuprinse în considerentele acestei sentințe penale privind incidența art.273 alin.11Cod procedură penală, cu toate consecințele ce decurgeau din conținutul textului de lege, nu aveau cum să fie obligatorii pentru organul de urmărire penală, motiv pentru care, procurorul care a instrumentat cauza a efectuat actele premergătoare pe care le-a apreciat ca fiind utile și concludente în soluționarea cauzei, nefiind necesară ascultarea persoanelor care au corespundat cu petentul după ce acesta a fost condamnat definitiv și nici a petentului, atât timp cât chestiunile reclamate au fost concis și clar redate, succesiv reluate în multiplele memorii intitulate plângeri formulate de-a lungul procesului penal în care a avut calitatea de inculpat, cât și ulterior.
Pentru a soluționa plângerea penală procurorul care a instrumentat cauza a efectuat actele premergătoare necesare pentru a statua dacă este cazul sau nu, să înceapă urmărirea penală față de persoana reclamată - fost procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea.
Conform art.228 alin.1 și 4 Cod procedură penală în cazul în care, în urma verificării actelor premergătoare rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a acțiunii penale prevăzute de art.10 Cod procedură penală, organul de urmărire penală dispune neînceperea urmăririi penale.
Cum actele premergătoare efectuate în cauză nu au relevat indicii în sensul faptelor reclamate, în mod corect procurorul, a constatat că magistratul-intimat nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.246 Cod penal, art.289 alin.1 Cod penal și art. 291 Cod penal, probatoriul administrat în această fază reliefând fără dubiu că faptele penale invocate nu există și că deci intimatul nu poate fi subiect al acestor infracțiuni și nici a vreunei alte fapte cu conotație penală.
Faptul că sesizările petentului nu au avut finalitatea dorită nu este de natură să-i creeze reprezentarea că procurorii nu au vrut să-i soluționeze corect cauza, atât timp cât prin aplicarea riguroasă a legii procesual penale, au respectat atât drepturile și libertățile petentului cât și cele ale intimatului.
Pentru toate aceste considerente constatând că în mod corect s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.10 alin.1 lit.a Cod procedură penală, faptele reclamate neexistând, plângerea de față va fi respinsă ca nefondată conform dispozițiilor art.2781alin.8 lit.a Cod procedură penală cu consecințele menținerii ca temeinică și legală a rezoluției atacate și a obligării petentului la plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul, fiul lui și, născut la 22.06.1972 în com.Movilița, jud.V, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Galați, împotriva rezoluției ne.452/P/2007 din 28.12.2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, astfel cum a fost confirmată prin rezoluția nr.87/II/2/2008 din 14.02.2008 a Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI.
Obligă petentul la plata către stat a sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 23 iunie 2008.
PREȘEDINTE,
Pt. Grefier,
I, aflat în
Grefier,
Red. /15.07.2008
Tehnored. / 3 ex./17.07.2008
Președinte:Mița MârzaJudecători:Mița Mârza
