Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 417/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 417/
Ședința publică de la 14 Iulie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mița Mârza judecător
JUDECĂTOR 2: Ion Avram
JUDECĂTOR 3: Constantin Cârcotă
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind recursul penal declarat de inculpatul, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță F, împotriva Încheierii din 07.07.2008, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de deținere personal și asistat de avocat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr.11/14.07.2008 emisă de Baroul Galați -Cabinet individual nr.70 - Avocat.
Procedura este legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că este primul termen de judecată; apărătorul ales la inculpatului-recurent a depus cerere prin care solicita strigarea cauzei după ora 11, după care;
Întrebat fiind, recurentul-inculpat, personal, precizează că își însușește recursul formulat de apărătorul său.
Recurentul-inculpat, prin apărător, nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și, potrivit disp.art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Recurentul-inculpat, prin apărător ales, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond să se constate că măsura arestării preventive luată față de inculpatul-recurent este nelegală, să se dispună revocarea acestei măsuri și punerea de îndată în libertate a inculpatului pentru următoarele considerente:
Reiterează susținerile formulate în fața instanței de fond în sensul că au fost încălcate dispozițiile art.150 Cod procedură penală, potrivit cărora măsura arestării inculpatului se poate lua numai după ce acesta a fost ascultat în calitate de inculpat de către procuror și apoi de către judecător.
În baza acestui text de lege dar și a dispozițiilor art.1491Cod procedură penală, procurorul se impune audierea inculpatului înainte de a întocmi referatul cu propunerea de arestare preventivă. Aceste dispoziții imperative au fost încălcate iar, practic, au fost încălcate dispozițiile privind sesizarea instanței, care, potrivit art.197 alin.2 Cod procedură penală, sunt lovite de nulitate absolută.
Din dosarul de urmărire penală rezultă următoarea situație de fapt:
La fila 2 și 3 există Rezoluția din 10 aprilie 2008, ora 10.35, de începere a urmăririi penale împotriva inculpatului pentru una din infracțiunile prevăzute de Legea 143/2000. la fila 3 există ordonanța de extindere a cercetărilor penale. S-a început urmărirea penală și pentru cea de-a doua infracțiune la 15 aprilie 2008, ora 16.45.
Prin urmare, la ora 16.45 din data de 15 aprilie 2008 avea calitatea de învinuit.
În această calitate, i s-a luat o declarație, aflată la filele 25-26 din dosarul de urmărire penală, pe un formulat tip, la data de 15 aprilie 2008, orele 16.55 - 17.10.
Apoi, s-a dat ordonanța de reținere la ora 17.15. Apoi, procurorul consideră că față de poate fi pusă în mișcare și acțiunea penală. se dă ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale, aflată la fila 160 din dosarul de urmărire penală, pronunțată la 15 aprilie 2008, orele 17.20.
Astfel, începând cu orele 17.20, ziua de 15 aprilie 2008, a dobândit calitatea de inculpat. Ca atare, consideră că, dacă procurorul aprecia că este necesar, deși fusese reținut, ca inculpatul să stea în arest, ar fi trebuit să respecte dispozițiile imperative ale art.150 Cod procedură penală, respectiv să-l audieze în calitate de inculpat, să ii pună în vedere că s-a pus în mișcare acțiunea penală, să pună în vedere că urmează să fie arestat sau să se propună luarea arestării preventive față de inculpat și, apoi, să fie prezentat inculpatul judecătorului pentru audiere.
Învederează că în dosarul de urmărire penală nu există nicio declarație a inculpatului luată după ce s-a dobândit de către acesta calitatea de inculpat - la ora 17.20.
La dosar există declarația de la fila 27 în care se presupune că ar fi fost audiat în această calitate de inculpat. Dar, nu poate fi considerată o declarație luată în mod legal inculpatului-recurent după ce a fost pusă în mișcare acțiunea penală.
Arată că din conținutul acelei declarații rezultă că a fost luată la orele 17.00. Astfel, inculpatul nu putea să fie audiat în calitate de inculpat la acea oră deoarece a dobândit calitatea de inculpat, conform Ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale, la ora 17.20.
Totodată, arată că declarația a fost luată pe un formular tip, aflată la fila 27, are un număr de înregistrare mai mic față de cel de pe declarația de învinuit, care a fost luată în mod legal.
Astfel, apreciază că a fost audiat înainte învinuitul în calitate de inculpat pe un formular tip, cu număr inferior, fiind audiat, mai întâi în calitate de inculpat, deși nu avea acea calitate, și apoi în calitate de învinuit.
Întrucât nu există o declarație de inculpat după ora 17.20, când inculpatul a dobândit această calitate, iar declarația de la fila 27 nu poate fi avută în vedere ca fiind o declarație luată în mod legal în calitate de inculpat, solicită a se constata că nu s-au respectat disp.art.150 Cod procedură penală, neaudierea lui în calitate de inculpat duce la concluzia că sesizarea instanței de judecată a fost nelegală, fiind astfel lovită de nulitate absolută, potrivit art.197 Cod procedură penală.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, să se constate că măsura este nelegală și să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare a propunerii de menținere a măsurii arestării preventive la aceeași instanță pentru următorul considerent:
Față de situația de fapt expusă pe larg în notele scrise, apreciază că încheierea nu este motivată, nu au fost înlăturate motivat susținerile inculpatului, iar instanța de control nu are posibilitatea să verifice dacă este legală și temeinică.
Reprezentantul Ministerului Public solicită a se constata că măsura arestării preventive a fost constatată ca fiind legală și temeinică la termenul din 12 mai 2008, iar la acest moment se judecă recursul formulat împotriva încheierii din data de 7.07.2008.
Apreciază că aspectele invocate de inculpat, prin apărător, vizează dispozițiile privind audierea inculpatului, care ar duce la o nulitate relativă, nu sunt prevăzute de art.197 și nu pot fi legate de sesizarea instanței, aspecte care puteau fi invocate și cu ocazia arestării inculpatului dar și cu prilejul verificării din oficiu, potrivit art.3001Cod procedură penală, a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.
La acest moment, instanța este chemată să verifice legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive în intervalul 12. mai 2008 - 7.07.2008 și la zi.
Apreciază că în mod corect s-a procedat la verificarea acestor aspecte, constatându-se că sunt îndeplinite prevederile art.143 Cod procedură penală și 148 lit.f Cod procedură penală.
Față de limitele de pedeapsă cu care legea sancționează aceste infracțiuni și față de modalitatea în care a acționat inculpatul, rezultând din dosar că acesta nu a renunțat benevol la activitatea infracțională, precum și presupunerea că ar fi continuat dacă nu ar fi depistat de către organele de poliție, impunându-se astfel menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Solicită a se respinge recursul ca fiind nefondat și să fie obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-inculpat, prin apărător, având cuvântul în replică, arată că, față de disp.art.38513alin.2 Cod procedură penală, atât practica judiciar cat și literatura de specialitate arată că art.150 Cod procedură penală, inculpatul poate fi arestat doar dacă a fost audiat în calitate de inculpat de procuror și judecător. Ceea ce înseamnă că sesizarea instanței se poate face doar după îndeplinirea acestor condiții imperative.
Neîndeplinindu-se aceste condiții imperative, sunt încălcate dispozițiile privind sesizarea instanței, care este prevăzută de art.197 Cod procedură penală.
Recurentul-inculpat, personal, potrivit disp.art.38513alin.3 Cod procedură penală, precizează că în dosarul său se află "în mijlocul unor persoane de rea-credință". Solicită judecarea sa în stare de libertate.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 07.07.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Vranceaa dispus, în temeiul art.3002, în referire la art.160 alin.1 și 3 din Codul d e procedură penală, menținerea arestării preventive a inculpatului.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, că măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată în mod legal și că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri impun în continuare privarea de libertate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o ca nelegală și ca netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpatul, prin apărătorul ales, a invocat nelegalitatea luării măsurii arestării preventive, determinată de faptul că au fost încălcate dispozițiile art.150 și art.1491din Codul d e procedură penală. Sub acest aspect, s-a susținut că recurentul nu a fost audiat de procuror, după punerea în mișcare a acțiunii penale și dobândirea calității de inculpat, fapt ce ar atrage nelegalitatea arestării preventivă.
În subsidiar, încheierea recurată a fost criticată ca nelegală deoarece nu este motivată corespunzător, motiv pentru care s-a solicitat casarea acesteia, cu trimitere spre rejudecare la prima instanță.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.
Potrivit dispozițiilor art.150 alin.1 din Codul d e procedură penală, măsura arestării inculpatului poate fi luată numai după ascultarea acestuia de către procuror și de către judecător, afară de cazul când inculpatul este dispărut, se află în străinătate, ori se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată.
În speță, se reține că împotriva recurentului s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale prin Ordonanța emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - T - Biroul Teritorial Vrancea, în ziua de 15.04.2008, ora 17.20, moment în care acesta a dobândit calitatea de inculpat.
În aceeași zi, recurentul a fost audiat de mai multe ori în calitate de învinuit, iar începând cu orele 17.00 i-a fost luată o declarație în calitate de inculpat, consemnată pe un formulat tipizat, în prezența apărătorului său (fila 27 urmărire penală).
Chiar dacă, în condițiile nemenționării pe declarație a orei când audierea a fost finalizată, pot exista dubii cu privire la calitatea de învinuit sau inculpat pe care recurentul a avut-o în momentul audierii, aceste dubii nu pot conduce la concluzia că arestarea preventivă este nelegală.
Sub acest aspect, trebuie observat că dispozițiile art. 150 din Codul d e procedură penală, mai sus enunțate, nu sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, ci a nulității relative, care poate fi invocată numai în condițiile art.197 alin.1 și 4 din Codul d e procedură penală.
Or, în speță, chiar dacă s-ar reține, că inculpatul nu a fost ascultat de procuror, această nulitate a fost acoperită de instanță, care în aceeași zi - 15.04.2008, mai înainte de a lua măsura arestării preventive, a procedat la audierea inculpatului (fila 28 urmărire penală).
În consecință, critica formulată de inculpat în primul motiv al recursului este nefondată.
Totodată, nu este întemeiat nici al doilea motiv de recurs, deoarece hotărârea primei instanțe, deși succintă, conține temeiurile de fapt și de drept pe care se sprijină soluția pronunțată.
Examinând hotărârea recurată și din oficiu, sub toate aspectele, conform dispozițiilor art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică.
Astfel, din probele administrate până la acest moment rezultă indicii temeinice privind implicarea inculpatului în traficul de droguri de risc, în perioada mai-iunie 2007, în acest sens fiind procesele-verbale de cumpărare autorizată de droguri, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate și declarațiile date de colaboratorul "".
Infracțiunea de trafic de droguri de risc pentru care este cercetat inculpatul este pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar modalitatea continuată în care se reține că inculpatul ar fi săvârșit faptele, precum și împrejurarea că inculpatul nu a renunțat benevol la activitatea infracțională, putându-se face presupunerea rezonabilă că aceasta ar fi continuat dacă nu ar fi fost depistat de organele de poliție, indică faptul că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În plus, infracțiunea de săvârșirea căreia este acuzat inculpatul este de o gravitate deosebită, aducând o atingere severă relațiilor sociale referitoare la sănătatea publică și impun, pentru menținerea unui climat de securitate socială, măsuri preventive ferme față de persoanele suspectate de comiterea unor asemenea fapte.
În consecință, sunt în continuare incidente temeiurile prevăzute dfe art.148 alin.1 lit.f, în referire la art.143 din Codul d e procedură penală care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, astfel că în mod corect prima instanță, având în vedere dispozițiile art.3002, cu referire la art.160 alin.1 și 3 Cod procedură penală, a dispus menținerea acestei măsuri.
Față de aceste considerente, văzând și disp. art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 04.02.1980 în F, județul V, domiciliat în F,-, - 3, apartament 3, județul V, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță F) împotriva Încheierii din 07.07.2008, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul-recurent la plata sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 iulie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /16.07.2008
Tehnored. -/2 ex./17.07.2008
Fond:
Președinte:Mița MârzaJudecători:Mița Mârza, Ion Avram, Constantin Cârcotă
