Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 11/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.11/MP
Ședința publică de la 29 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Costea Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Maria Uzună
JUDECĂTOR 3: Zoița
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal formulat de petenta în calitate de reprezentant legal a lui - domiciliată în C- Bis, județul C, împotriva sentinței penale nr.466 din 12 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, având ca obiect plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată ( art.278 ind.1 Cod procedură penală).
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă:
- recurenta petentă - personal și asistată de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.27369/2008, emisă de Baroul Constanța - Societate civilă de avocați;
- pentru recurenta petentă -, care a lipsit, avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.27369/2008, emisă de Baroul Constanța - Societate civilă de avocați;
- pentru intimatul, care a lipsit, avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.36692/2008, emisă de Baroul Constanța - Cabinet de Avocat.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicate excepții din oficiu conform art.306 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Având cuvântul, avocat, pentru recurentele petente și -, învederează instanței că în speță nu se știe dacă victima și-a dat consimțământul, dacă făptuitorul din prezenta cauză este sau nu vinovat, întrucât soluția pronunțată de Parchet și confirmată la instanța de fond nu convinge, din moment ce există dreptul atunci când se sesizează astfel de fapte, să primim o confirmare fundamentată pe cercetări serioase, trebuie primite ca atare.
Recursul vizează casarea hotărârii instanței de fond și pe cale rejudecării admiterea plângerii în temeiul art.2781alin.1 lit.b) Cod procedură penală, trimiterea cauzei la procuror pentru a începe urmărirea penală și să administreze probe în sensul în care să se poată dovedi dacă fapta s-a realizat în condițiile în care au fost încălcate dispozițiile legale care ocrotesc dreptul la viață și sănătate și libertatea sexuală.
Consideră că organele de poliție și Parchetul nu și-au făcut datoria. În primul rând, ca o constatare de ordin general, drepturile procesuale ale persoanelor care săvârșesc fapte penale, sunt mai numeroase și mai bine protejate prin sancțiuni de ordin penal. Nu există în Codul penal, în Codul d e procedură penală sau alte legi speciale posibilitatea de a se invoca nulitatea absolută a urmăririi penale pentru că victimei unei agresiuni, unui viol, unei infracțiuni nu i s-a asigurat și garantat să exercite eficient dreptul la apărare. Art.6 alin.1, 2 și 4 din Codul d e procedură penală prevede că se garantează dreptul la apărare învinuitului, inculpatului și celorlalte părți în tot cursul procesului penal, iar restul dispozițiilor procesuale din partea specială nu reglementează în nici un fel dreptul la apărare sub sancțiunea nulității actelor organelor judiciare dreptul la apărare al părților vătămate.
La alin.4 se prevede că, orice parte are dreptul să fie asistată de apărător în tot cursul procesului penal. De asemenea, în tot cursul procesului penal organele judiciare sunt obligate să asigure părților deplina exercitare a drepturilor procesuale în condițiile prevăzute de lege. În întâmpinarea acestui text în care nu mai sunt dezvoltate dispozițiile procesuale speciale, legiuitorul a venit însă cu Legea nr.211/27 mai 2004, intrată în vigoare la 1 ianuarie 2005, privind măsuri pentru protecția drepturilor victimelor infracțiunilor. La capitolul 3 denumit "Informarea victimelor infracțiunilor", la art.4 prevede că judecători, procurorii ofițerii și agenții de poliție au obligația de a încunoștiința victimele infracțiunilor cu privire, între altele, la li.c) dreptul la asistență juridică și la asistența privind exercitarea acestui drept. Condițiile și procedura pentru acordarea asistenței juridice gratuite, drepturile procesuale ale persoanei vătămate, părții vătămate și ale părții civile. La alin.2 al art.4 - informațiile prevăzute la alin.1 sunt aduse la cunoștința victimei de către procuror, ofițer, agent de poliție la care victima se prezintă. La alin.4 prevede că: "îndeplinirea obligațiilor celor de mai sus se consemnează într-un proces-verbal care se înregistrează la instituția din care face parte judecătorul, procurorul, ofițerul, organul de poliție".
Ori, în cauză nu s-a făcut nimic din toate acestea și totuși nu există un text în temeiul căruia să poată solicita trimiterea cauzei la procuror pentru că urmărirea penală este lovită de nulitate absolută deși vătămarea există. Precizează că nu este vina părților vătămate care nu au beneficiat la momentul potrivit de o asistență potrivită astfel încât, nulitatea relativă să fie invocată la momentul potrivit. În orice situație totuși, vătămarea s-a produs de maniera în care fapta a fost încadrată de procuror ca fiind viol și relații sexuale cu o minoră. Victima acestor fapte nu a putut să exprime apărări consistente în faza de urmărire penală. Se mizează pe împrejurarea că, a dat o declarație din care rezultă că, în cunoștință și cu acordul ei s-a desfășurat raportul sexual în discuție și că, starea de beție în care se afla s-a produs datorită propriei voințe.
Organele de urmărire penală în fața unor astfel de fapte care aduc atingere unor relații sociale mult mai importante decât acelea care țin de propria voință ar fi trebuit să meargă mai departe în perspectiva îndeplinirii obligațiilor prevăzute de art.224 din Codul d e procedură penală, care reglementează efectuarea actelor premergătoare.
Actele premergătoare constau în obținerea de date și informații în legătură cu faptele sesizate, nu trebuia să se administreze probe, ci doar să obțină minimum de date și informații în legătură cu datele sesizate, care constau într-o posibilă infracțiunea de viol și o posibilă infracțiune de raport sexual cu o minoră. Trebuia să se afle dacă sunt întrunite toate elementele constitutive ale celor două infracțiuni. Cercetarea se rezumă la audierea celor patru tineri, declarații olografe și declarațiile mamelor celor doi tineri la care se adaugă ca act important actul medico-legal care constată că a avut loc un act sexual, fapt care nu a fost negat de nimeni niciodată. Procurorul pronunțat o propunere de confirmare a propunerii de a nu se începe urmărirea penală, deoarece faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv elementul material al laturii obiective constând în acțiunea de constrângere. Ori, nu s-a avut în vedere nici de către instanță, că infracțiunea de viol se poate comite și prin constrângere, prin punerea victimei în imposibilitate de a se apăra sau prin acțiunea de a profita de o persoană care nu se poate apăra. În cauză nu s-a făcut nimic să se stabilească dacă starea de comă etilică, respectiv printr-o expertiză medico-legală complexă psihiatrică, la acel moment era de natură să o împiedice pe victimă să-și dea acordul, de asemenea nu s-a făcut nicio operațiune de strângere de informații sau de date în legătură cu modul în care făptuitorul a cunoscut-o pe victimă astfel încât, să se stabilească dacă știa sau nu știa care este vârsta acesteia. Cu toate acestea, deși se confirmă neînceperea urmăririi penale în legătura cu infracțiunea prevăzută de art.198 Cod penal pentru că nu cunoștea vârsta victimei procurorul a încadrat fapta în prevederile art.197 alin.3 Cod penal, în condițiile în care cunoștea vârsta victimei. Aceasta este o altă contradicție pe care nici judecătorul fondului nu a observat-o atunci când a apreciat că soluția pronunțată de procuror este legală și temeinică.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond cu consecința trimiterii dosarului la procuror pentru a începe urmărirea penală și să administreze probe în legătură cu existența acestor fapte și cu vinovăția pentru a se ajunge la o soluție convingătoare și cu respectarea dreptului la apărare.
Având cuvântul, avocat pentru intimatul, consideră că nu se poate trece peste elementele probatorii care există la dosar. Apreciază că atât la instanța de fond cât și la instanța de recurs se pierde din vedere că starea de comă în care s-ar fi aflat în momentul producerii actului sexual fără voința victimei, potrivit declarațiilor martorilor rezultă că prietena victimei a întrebat-o pe aceasta dacă se simte bine și dacă are vreo problemă, iar răspunsul acesteia a fost clar și fără echivoc nu s-a întâmplat nimic. Din perspectiva existenței elementelor constitutive ale celor două infracțiuni sesizate nu se poate discuta în această speță. Depozițiile celor doi martori nu au fost criticate și nu au fost puse sub semnul întrebării sub nicio formă. Apreciază că soluțiile pronunțate de procuror și instanța de fond sunt legale și temeinice din toate punctele de vedere.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, în temeiul art.2781alin.8 lit.a) Cod procedură penală formulează concluzii de respingere ca nefondat de recurentele petente și - și de menținere a sentinței de fond ca temeinică și legală. Din actele și lucrările dosarului, actele premergătoare efectuate în cauză s-a dovedit cu declarațiile martorilor și raportul de constare medico-legală că rezoluțiile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice.
Având cuvântul, recurenta petentă arată că în momentul în care și-a găsit fiica era stare de inconștiență. Solicită a se verifica de ce aceasta a dat o declarație favorabilă, trebuie să se aibă în vedere că pe de data de 7 fost în comă alcoolică, pe data de 8.08.2007 a vorbit cu mama făptuitorului, iar pe data de 9 dat declarație la poliție. Precizează că fata a realizat după mai mult timp cele întâmplate, respectiv că i s-a pus viața în pericol.
- CURTEA -
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.466 din data de 12.11.2008, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Constanțaa hotărât:
"În baza art.2871alin.8 lit."a" Cod procedură penală, respinge plângerea formulată de către petenta împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța nr. 705/P/23.07.2008, ca nefondată.
Menține soluția dispusă prin rezoluția atacată.
În baza art. 192 alin. 2 cod procedură penală, obligă petenta la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 07.08.2008 numita - s-a deplasat la locuința unui prieten pe nume, împreună cu martorii și.
Aici, - și și-au exprimat dorința de a consuma băuturi alcoolice, motiv pentru care a cumpărat două sticle de vin.
După ce a băut cu prietena sa două sau trei pahare de vin, partea vătămată - s-a retras într-o cameră cu, s-a sărutat cu acesta, dupa care a întreținut cu el un raport sexual normal.
La scurt timp, din dormitor a ieșit, moment în care a zărit-o pe partea vătămată dezbrăcată, a întrebat-o pe aceasta dacă se simte bine, iar răspunsul a fost afirmativ.
În acel moment, în locuință și-a făcut apariția mama părții vătămate, la vederea căreia minora a leșinat, aceasta fiind trasportată apoi la spital, datorită stării avansate de ebrietate.
În termen legal, în cauză s-a declarat recurs de petenta - prin reprezentant legal prin care solicită casarea sentinței pronunțată și pe fond, trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale și administrarea de probe prin care să poată dovedi dacă fapta s-a realizat în condițiile în care, au fost încălcate dispozițiile legale care ocrotesc dreptul la viață sănătate și libertate sexuală.
Se susține că, în cauză trebuie administrate probe care să demonstreze existența faptelor reclamate, vinovăția intimatului și pronunțarea unei soluții convingătoare cu respectarea dreptului la apărare.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate în raport de criticile formulate cât și din oficiu, Curtea constată următoarele:
La data de 9 august 2007, mama a formulat o plângere penală în numele fiicei sale -, în vârstă de 14 ani în care arată că "fiica sa a fost violată de, la o petrecere organizată la domiciliul acestuia".
În cauză a fost audiată minora -, născută la data de 18 septembrie 1992, din a cărei declarație reținem că a participat de bunăvoie la petrecerea lui organizată la locuința acestuia în după-amiaza zilei de 7 august 2007.
Pe intimat, petenta îl cunoștea de circa 10-15 zile și era în relații de prietenie cu acesta, motiv pentru care de bunăvoie a acceptat invitația acestuia. Acolo petenta a consumat vin 2 sau 3 pahare după care, s-a retras într-o altă cameră împreună cu unde "am început să ne sărutăm". În cele din urmă "am întreținut cu un raport sexual normal, cu acordul meu, m-am dezbrăcat singură și a fost prima dată când am făcut acest lucru". De asemenea, partea vătămată arată împrejurarea că, nu-și mai amintește ce s-a întâmplat "s-a trezit la spital". Actul sexual a avut loc cu acordul acesteia și așa cum declară "nu am fost amenințată sau lovită de către și nici de către altcineva".
La dosarul cauzei s-a depus actul medico-legal din 8 august 2007 înregistrat sub nr.1354/T emis de Serviciul de Medicină Legală din care reținem că petenta - prezintă o deflorare completă, recentă ce poate data din 7 august 2007.
Din biletul de ieșire din spital rezultă că, diagnosticul pus de medici la internare a fost comă etilică.
Această situație de fapt a fost avută în vedere și de instanța de fond când a soluționat plângerea formulată și în mod corect s-a dispus respingerea plângerii, întrucât probele administrate exclud existența unui raport sexual prin constrângere sau profitând de imposibilitatea victimei de a se exprima, după cum se exclude și existența infracțiunii de raport sexual cu un minor în absența oricărui element de certitudine cu privire la vârsta victimei.
Facem precizarea că în cursul judecății în fond, petenta a beneficiat de apărare calificată prin avocat astfel că, dreptul la apărare a fost respectat (în condițiile în care, față de obiectul dedus judecății nu era necesară apărare calificată).
Cum nu s-au constatat nulități absolute de natură a duce la casarea hotărârii recurate instanța, urmează ca în temeiul art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală să respingă recursul ca nefondat și va obliga recurenta la 50 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală;
Respinge recursul penal formulat de petenta în calitate de reprezentant legal a lui - domiciliată în C- Bis, județul C, împotriva sentinței penale nr.466 din 12 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală;
Obligă recurenta la 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Jud. fond.:
Red.dec.jud.: /Tehnored.gref./2 ex./10.02.2009
Președinte:Viorica Costea GrigorescuJudecători:Viorica Costea Grigorescu, Maria Uzună, Zoița
