Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 130/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SENTINȚA PENALĂ NR.130/
Ședința publică de la 23 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare plângerea penală formulată de petentul-- domiciliat în B,-, -B,.3,.90, sector 4, împotriva rezoluției nr.697/P/2008 din data de 9 februarie 2009, și a rezoluției nr.51/II/2/2009 din data de 13 martie 2009, emise de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA.
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 8 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 15 octombrie 2009, 21 octombrie 2009 și 23 octombrie 2009, când a pronunțat următoarea sentință.
- CURTEA -
Asupra acțiunii penale de față:
La data de 25 iunie 2008, petentul Ucrain a depus un denunț -direcția de investigare a fraudelor (înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul București la 01.07.08 cu nr.1647/P/2008) pentru efectuarea de cercetări față de intimații și, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.215 Cod penal.
În fapt, petentul a arătat că, intimatul (cu numele său românesc ), în calitate de reprezentant al firmei britanice "". UK. în complicitate cu intimatul, avocat în Baroul Tulceaa procedat, începând cu anul 2005, să "translateze" partea procesuală către o firmă "fantomă" "". T cu ocazia recuperării creditului de 508.660,54 $ US și 26067,32 ₤ sterline în procesul de faliment al Companiei române de pescuit oceanic - T, aflat pe rolul Tribunalului Buzău.
Conform ordonanței nr.1647/P/2008 din 13.11.08, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și-a declinat competența în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA pentru competentă soluționare.
Prin rezoluția nr.697/P din 09.02.2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constantaa dispus, în temeiul art.228 alin.(6) raportat la art.10 lit.b) Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale fața de intimații sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art.215 alin.5 Cod penal, art.23 din Lg. nr.656/2002 și sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art.26 cod penal raportat la art.215 alin.5 Cod penal, art.23 din Lg. nr.656/2002 (pentru aceasta din urmă petentul completând, ulterior, denunțul în cursul cercetărilor).
Procurorul a reținut următoarele:
În perioada 2000 - 2001, petentul l-a împrumutat pe intimatul cu o sumă importantă de dolari (fără a preciza suma).
Împrumutul nu a fost restituit la scadență, motiv pentru care cei doi au apelat la autoritățile engleze, intimatul fiind obligat de către instanță să restituie suma datorată pentru care au convenit să se facă în momentul în care erau obținute sumele datorate de T societății "" UK din Anglia, în conducerea căreia se afla intimatul.
In vederea obținerii creanței de la. T, intimatul angajat Cabinetul individual de avocatură, din T, avocat - intimat.
După un proces care a durat aproximativ 9 ani, instanțele din România au dispus ca debitul T să fie plătit către intimatul într-un cont indicat de creditor.
Firma în contul căreia a fost depusă suma de bani este " Tehnology" din Anglia, aparținând tot cetățeanului englez .
Datorită diferenței de denumire a firmelor aparținând cetățeanului englez, petentul a sesizat autoritățile române cărora le-a solicitat efectuarea de cercetări penale atât împotriva cetățeanului englez cât și împotriva avocatului român angajat de acesta, pentru săvârșirea infracțiunii de "înșelăciune";ulterior, petentul și-a extins reclamația și pentru infracțiunea de "spălare de bani" săvârșită de cei doi.
Însă, împrumutul dintre cei doi foști colegi și parteneri de afaceri a avut loc în Anglia, unde s-au desfășurat și procesele ulterioare legate de acest împrumut așa încât pentru clarificarea situației juridice sunt aplicabile prevederile legale engleze.
În ceea ce privește litigiul între T și firmele aparținând lui, acesta s-a soluționat de către instanțele române la cererea lichidatorului judiciar, iar prin hotărârea dată, patrimoniul T, a fost divizat și restituit creditorilor în raport de documentația existentă.
Împrejurarea că debitul T datorat lui ar fi fost trimis în contul unei societăți comerciale cu denumire apropiată cu cea a societății în numele căreia s-a făcut împrumutul nu are nici o relevanță atâta timp cât ambele societăți aparțineau aceleiași persoane.
De altfel, așa cum declară chiar reclamantul în anul 2003 - 2005, primit o parte din datorie în două rânduri de la firma " TEHNOLOGY" cea în contul căreia a fost virată datoria T, ceea ce dovedește pe de o parte buna credință a debitorului, iar pe de altă parte faptul că, petentul - Ucrain - a luat la cunoștință că firma aparține lui, care-i datora bani.
În consecință, în cauză nu rezultă elemente de săvârșire infracțiunii de "înșelăciune" deoarece nici petentul nu vorbește de o inducere în eroare în urma căreia ar fi împrumutat banii respectivi ci doar faptul că, suma împrumutată nu a mai fost restituită.
În atare situație, nu se poate vorbi nici de "spălare de bani" întrucât nu există infracțiunea premisă, în speță cea de "înșelăciune".
Nici, în sarcina avocatului, nu rezultă săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, acestuia revenindu-i doar rolul de a-1 reprezenta pe cetățeanul englez în proces.]
Prin rezoluția 51 / II /2/2009 din 31.03.09, s-a respins plângerea formulată de petent conform art.278 cod procedura penală împotriva rezoluției nr.697/P din 09.02.2009, ca neîntemeiată pentru următoarele motive:
- nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de "spălare de bani" prevăzută de art. 23 din Legea nr. 656/2002, întrucât creanța în sumă de 508.660,54 $ și 3.567,32 pe care a avut-o de încasat " ". UK (societate care avea ca director pe ) de la . T avea ca titlu legal contractul de prestări servicii încheiat între cele două societăți; ca să se rețină săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, trebuia ca suma de bani să provină din săvârșirea unor infracțiuni, ori în speță este vorba de o sumă de bani care provine dintr-un contract civil de prestări servicii;
- nu se poate reține nici săvârșirea infracțiunii de "înșelăciune", întrucât T nu a fost prejudiciată, nu a fost dusă în eroare. Pe teritoriul României, " ." UK nu a avut sediu sau filială pentru ca veniturile realizate în România să fie supuse unor taxe sau impozite;
- în condițiile în care creanța nu s-a virat în contul societății comerciale care era îndreptățită, respectiv " ". UK, ci în contul unei alte societăți, " ". UK, care nu era îndreptățită și efectuarea unor plăți de această firmă către petent fără un titlu legal, competența materială aparține autorităților engleze întrucât cele două firme sunt înregistrate în, iar prin manoperele desfășurate de se pune problema dacă nu a fost prejudiciat statul englez prin neplata unor taxe și impozite pe creanța primită din România de la .
La data de 26 martie 2009, în baza art.2781cod procedura penală petentul Ucrain s-a adresat Curții împotriva rezoluției nr.697/P din 09.02.2009, motivând că cercetările penale sunt incomplete deoarece nu s-a procedat la audierea prin comisie rogatorie a intimatului, acesta fiind singurul în măsură să declare dacă în cauză a fost vorba sau nu despre deturnare de fonduri, reaudierea intimatului, cu privire la contradicțiile din declarațiile date de acesta până în prezent și la verificarea conturilor bancare BRD, pentru a se constata ce sume de bani au fost primite și transferate și s-a format dosarul nr-.
La data de 22 aprilie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constantaa înaintat, în baza art.2781cod procedura penală, o altă plângere formulată de către petentul Ucrain împotriva aceleiași rezoluții nr.697/P din 09.02.2009, înregistrată la nr-.
Prin încheierea din 21.05.09, s-a dispus reunirea celor două cauza, ultima fiind conexată la cea dintâi înregistrată.
Cu ocazia examinării actelor dosarului, în limitele art.2781cod procedură penală, s-au constatat următoarele:
Petentul Ucrain a solicitat efectuarea de cercetări penale față de intimații și pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.215 Cod penal prin aceea că, intimatul, în calitate de reprezentant al firmei britanice "". UK. în complicitate cu intimatul, avocat în Baroul Tulceaa procedat, începând cu anul 2005, să "translateze" partea procesuală către o firmă "fantomă" "". T cu ocazia recuperării creditului de 508.660,54 $ US și 26067,32 ₤ sterline în procesul de faliment al Companiei române de pescuit oceanic - T, aflat pe rolul Tribunalului Buzău, eludând plata taxelor și impozitelor către autoritățile române și engleze;ulterior, petentul a denunțat și infracțiunea prev. de art.23 din Legea nr.656/2002.
Pe parcursul cercetărilor penale, s-au administrat următoarele probe: declarațiile petentului (filele 19-20, 139-142), înscrisuri ("raportul" filele 44-46, adresa ONRC fila 47, procese-verbale de verificare întocmite de către lucrătorii de poliție filele 48-50, solicitările făcute de intimatul av. și alți avocați la împuternicirea firmei engleze în dosarul de faliment, filele 51-52, 79, 90, documente bancare, filele 52-55, 102-106, hotărâri judecătorești, filele 59-72, împuterniciri/contracte de asistență juridică, filele 110-113 ), declarațiile intimatului (filele 143-145), "nota de relații dată de intimatul " prin fax (fila 138), probe pe baza cărora s-a stabilit inexistența temeiurilor pentru tragere la răspundere penală a intimaților.
Petentul a solicitat redeschiderea urmăririi penale, propunând în susținerea acuzațiilor audierea intimatului, reaudierea intimatului și verificarea conturilor bancare BRD.
Critica formulată de către petent cu privire la caracterul incomplet al cercetărilor penale este neîntemeiată.
În primul rând, denunțul formulat de către petentul Ucrain nu cuprinde elementele prevăzute de art.223 cu referire la art.222 cod procedură penală și anume:descrierea faptelor imputate intimaților și indicarea mijloacelor de probă;simpla susținere a eventualității unor plăți dolosive fără arătarea datelor, modalităților de plată, a beneficiarului de drept și a celui care a încasat efectiv, normele încălcate nu constituie "descrierea faptelor".Nici în declarațiile ulterioare sau "completărilor trimise pe e-mail procurorului", petentul nu s-a conformat acestor dispoziții legale.
În al doilea rând, nu rezultă necesitatea administrării probelor indicate de către petent. Pe de o parte, declarațiile intimaților făptuitori pot constitui probe numai în măsura în care s-ar corobora cu alte mijloace de probă ori petentul nu a făcut referire care ar fi acestea, iar pe de altă parte, conform art.70 cod procedură penală, au și dreptul de a nu face nicio declarație. Cum petentul nu denunță fapte penale concrete, afirmațiile sale privind "plata unor sume de bani către o firmă fantomă" sunt suspiciuni care nu justifică nici cererea de verificare a conturilor bancare BRD.
În concluzie, probatoriul este complet și, pe baza acestuia, nu rezultă caracterul penal al activităților desfășurate de cei doi intimați, nu s-a dovedit vreo intenție de inducere în eroare a statului român sau a vreunei persoane fizice, respectiv a unor tranzacții suspecte, situație în care acțiunile acestora nu se circumscriu conținutului infracțiunilor prev. de art.215 alin.5 Cod penal sau art.23 din Legea nr.656/2002, soluția de neîncepere a urmăririi penale neputând fii desființată.
Prin urmare, pentru considerentele expuse, negăsindu-se nici vreun caz de nulitate a rezoluțiilor procurorului, plângerea este nefondată; ca atare, în baza art.2781alin.8 lit.a) cod procedură penală modif. va fi respinsă.
Conform art.192 alin.2 cod procedură penală, petentul va fi obligat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.2781alin.(8) lit.a) Cod procedură penală, modif. respinge plângerea penală formulată de petentul-- domiciliat în B,-, -B,.3,.90, sector 4, împotriva rezoluției nr.697/P/2008 din data de 9 februarie 2009, și a rezoluției nr.51/II/2/2009 din data de 13 martie 2009, emise de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA ca nefondată, menținând rezoluția atacată.
Conform art.192 alin.(2) Cod procedură penală, obligă petentul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Conform art.309 alin. ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 exemplare.
Cu recurs. în termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.10.2009.
Președinte, Grefier,
- - - -
tehnored.hot.jud.: -
2 ex./06.11.2009
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas
