Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 142/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
SENTINȚA PENALĂ NR.142/2008
Ședința publică din 10 decembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Vasile Goja judecător
GREFIER: - -
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ REPREZENTAT PRIN:, procuror șef secție judiciară
S-a luat spre examinare plângerea formulată de petentul - împotriva rezoluției procurorului din 20.03.1996, dată în dosar nr.80/P/2003 al Parchetului Militar Cluj, menținută prin Ordonanța din 07.10. 2002.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă petentul, asistat de apărător ales, av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar și apărătorul ales al intimatului, av., în substituirea av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța pune în discuție termenul de introducere a plângerii de către petent.
Apărătorul petentului arată că plângerea a fost formulată în termenul prevăzut de lege, având în vedere că rezoluțiile procurorului nu i s-au comunicat acestuia decât verbal și numai la solicitarea sa, în scris. În ce privește fondul cauzei, solicită admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor pronunțate de procuror și trimiterea cauzei la Parchet pentru efectuarea de cercetări și față de a doua infracțiune reclamată de petent și anume cea de înșelăciune, prev.de art.215 pen. și nu doar pentru art.213 pen. Intimații, în calitate de lucrători de poliție, s-au deplasat la domiciliul petentului, care le-a predat bijuterii de familie și care în cele din urmă nu au mai fost restituite. Nu s-au întocmit acte cu această ocazie, iar intimații i-au prezentat petentului o situație mincinoasă ca fiind reală. Nu se poate reține vinovăția celor doi intimați doar pe acte premergătoare, motiv pentru care se impune restituirea cauzei la Parchet. De altfel, organul de urmărire penală nu a efectuat o confruntare a petentului cu cei doi făptuitori, deși s-a solicitat acest lucru. Pentru aceste motive, solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată.
Apărătorul intimatului solicită respingerea plângerii formulate de petent, în principal, ca tardivă, având în vedere că plângerea a fost formulată cu depășirea termenul prevăzut de lege. Arată că plângerile petentului au fost formulate în scris, cu arătarea unei adrese la care i s-au comunicat rezoluțiile procurorului. Petentul nu a comunicat schimbarea adresei și nu poate, acum, invoca propria culpă. De altfel, petentul a făcut demersuri pentru aflarea soluțiilor, deci nu se poate spune că nu cunoștea soluțiile date. În subsidiar, solicită respingerea plângerii formulate de petent ca inadmisibilă. Față de încadrarea inițială, art.213 pen. solicită a se constata că a intervenit prescripția specială, astfel că organul de urmărire penală nu mai putea să pună în mișcare acțiunea penală. Solicită respingerea plângerii, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea plângerii formulate de petent ca tardivă, având în vedere că rezoluțiile procurorului au fost comunicate petentului la adresa acestuia, însă nu s-a respectat termenul prevăzut de lege pentru introducerea plângerii. În subsidiar, solicită respingerea plângerii ca nefondată, deoarece fapta este prescrisă, indiferent de ce încadrare juridică s-ar da. Fapta fiind prescrisă, nu numai că nu se putea pune în mișcare acțiunea penală, dar nici nu se putea dispune începerea urmăririi penale. Solicită obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
CURTEA
Prin plângerea înregistrată sub dosar nr- al Parchetului Militar Cluj, petentul a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să admită plângerea formulată de acesta, cu desființarea rezoluției din 20.03.1996 și a ordonanței din 7.10.2002, emisă de Parchetul Militar Cluj și să se dispună începerea urmăririi penale față de intimații și.
În motivarea plângerii petentul a arătat că prin rezoluția din 20.03.1996, Parchetul Militar Cluja dispus neînceperea urmăririi penale în dosar nr.80/P/1993 față de numiții cpt. și cpt., în care acesta reclama faptul că cei doi intimați i-au luat bijuterii din aur sub pretextul organizării unui flagrant, bijuterii pe care nu le-au mai restituit.
Petentul mai arată că în motivarea rezoluției s-a arătat că susținerile acestuia nu au fost probate, însă prin probele propuse de petent acesta afirmă că putea să facă dovada susținerilor sale, însă probele i-au fost respinse pe motiv că martorii propuși de acesta erau membrii săi de familie.
Cu privire la termenul de introducere a plângerii petentul a arătat că rezoluția nu i-a fost comunicată deși a solicitat în scris la data de 4 ianuarie 2008 comunicarea rezoluției, doar la data de 13 februarie 2008 i s-a comunicat o copie a ordonanței din 7.10.2002.
Plângerea formulată de petent urmează să fie respinsă pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Petentul a formulat plângere penală împotriva făptuitorilor lt.maj. și cpt. înregistrată sub dosar nr.80/P/1993 al Parchetului Militar Cluj, prin care petentul solicita cercetarea și tragerea la răspundere penală a făptuitorilor pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.213, 215 și 209 pen.
În motivarea plângerii petentul a arătat că la data de 23.11.1990 cei doi făptuitori l-au obligat să le predea un kilogram de aur pentru care nici până în prezent nu i-au predat o dovadă, precum și cantitatea de 256 grame bijuterii care aparțineau familiei sale.
Prin rezoluția din 20.03.1996 dată în dosar nr.80/P/1993 al Parchetului Militar Cluj, s-a dispus în baza art.10 lit.a pr.pen. neînceperea urmăririi penale cu privire la făptuitorii cpt. și cpt., pentru comiterea infracțiunii de abuz de încredere prev.de art.213 pen.
În motivarea rezoluției se arată că, faptele reclamate de petent nu s-au confirmat, martorii propuși de acesta au infirmat susținerile petentului, iar făptuitorii atât versiunea petentului, cât și a martorului propus de acesta, iar martorii membrii de familie ai petentului nu pot fi audiați, întrucât se urmărește restituirea unor cantități de aur confiscate anterior în condițiile legii, deoarece petentul este cunoscut ca fiind un traficant de aur.
Petentul a formulat plângere împotriva acestei rezoluții, care a fost respinsă prin Ordonanța din 7.10.2002 dată de prim procurorul militar adjunct al Parchetului Militar Cluj.
Așa cum s-a arătat mai sus, împotriva celor două rezoluții petentul a formulat plângere înregistrată sub dosar nr- al Parchetului Militar Cluj, care prin sentința penală nr.25/23.07.2008 și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Cluj, în baza art.27 al.3 lit.b din Legea nr.218/2002, privind organizarea și funcționarea Poliției Române.
La această instanță cauza a fost înregistrată sub același număr unic de dosar, respectiv -.
În cauză s-au pus în discuție două excepții referitoare la tardivitatea plângerii formulate de petent și la intervenirea prescripției răspunderii penale.
Cu privire la tardivitatea plângerii formulată de petent se rețin următoarele: Petentul în plângerea formulată de acesta și-a indicat ca și adresă de domiciliu C N-,.14,.II,.2, (fila 25 dosar ).
Prin adresa din 7.10.2002 Parchetul Militar Cluj comunică petentului rezoluția de neîncepere a urmăririi penale la domiciliul indicat de petent (fila 42 dosar ), însă plicul a fost restituit cu mențiunea că pe str.M din C N nu există nr.8 (46 dosar ).
La data de 5.02.2008 petentul prin avocat, fără să-și indice vreo adresă de domiciliu solicită comunicarea rezoluției din 7.10.2002 a Parchetului Militar Cluj, la sediul cabinetului de avocat (47 dosar ).
Prin adresa din 13.02.2008 a Parchetului Militar Cluj, se comunică la sediul cabinetului de avocat angajat de petent, o copie a ordonanței din 7.10.2002 cu mențiunea că la data de 7.10.2002 a fost expediată la adresa indicată de petent ordonanța precizată mai sus, iar plicul ce conținea adresa Parchetului Militar Cluja fost returnat (48 dosar ).
Ca urmare, Parchetul Militar Cluj nu avea unde să comunice rezoluția, decât la adresa indicată de petent, iar acesta din urmă își invocă în apărare propria sa culpă, întrucât petentul avea obligația să-și anunțe schimbarea de domiciliu sau de reședință.
Pe de altă parte este puțin probabil ca petentul să nu fi cunoscut conținutul rezoluției din 2.10.2002 până în anul 2008 când a făcut acea solicitare prin avocat, de această dată fără indicarea vreunei adrese, comunicarea urmând să fie făcută la cabinetul de avocat.
Chiar dacă am considera că plângerea formulată de petent este în termen, în cauză s-a împlinit prescripția răspunderii penale a făptuitorilor.
Petentul personal arată în plângerile sale că a predat făptuitorilor la data de 23.11.1990 o anumită cantitate de bijuterii pentru ca aceștia să organizeze un flagrant, urmând ca bijuteriile să fie restituite după organizarea flagrantului, însă acestea nu au fost restituite până în prezent.
Potrivit art.213 pen. constituie infracțiunea de abuz de încredere însușirea unu bun mobil al altuia, deținut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzul de a-l restitui și care se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 4 ani, sau cu amendă.
Petentul a predat de bună voie bijuteriile făptuitorilor, așa cum arată acesta, urmând să fie restituite după organizarea flagrantului, ceea ce nu s-a realizat, de unde ar rezulta că s-a comis infracțiunea de abuz de încredere prev.de art.213 pen. respectiv însușirea unui bun mobil al altuia, deținut cu orice titlu sau refuzul restituirii acestuia, faptă reclamată de petent pentru care s-au efectuat cercetări penale, pronunțându-se rezoluția de neîncepere a urmăririi penale pentru această faptă.
Potrivit art.122 al.1 lit.d pen. termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, dar care nu depășește 5 ani.
Pedeapsa pentru infracțiunea de abuz de încredere prevăzută de art.213 pen. este închisoarea de la 3 luni la 4 ani sau amendă.
Potrivit art.124 pen. referitor la prescripția specială, prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut în art.122 este împlinit cu încă
De la data presupusei fapte, respectiv 23 noiembrie 1990 și până în prezent au trecut mai mult de 7 ani și J așa cum prevăd dispozițiile art.124 pen. privind prescripția specială, respectiv au trecut peste 18 ani.
Potrivit art.10 al.1 lit.g pr.pen. acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi executată dacă a intervenit prescripția răspunderii penale.
Având în vedere că a intervenit prescripția specială a răspunderii penale pentru fapta presupusă a fi comisă de intimați, în baza art.278 al.8 lit.a pr.pen. plângerea formulată de petent împotriva rezoluției din 20.03.1996 dată în dosar nr.80/P/1993 al Parchetului Militar Cluj și a ordonanței din 7.10.2002 dată de prim procurorul militar adjunct al Parchetului Militar Cluj urmează să fie respinsă ca fiind neîntemeiată.
În baza art.192 al.2 pr.pen. petentul urmează să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
In baza art. 278 ind. 1 al.8 lit.a Cod proc.penală, respinge plângerea formulată de petentul -.în C N- jud.C, împotriva rezoluției din 20 martie 1996 dată în dosarul nr. 80/P/1993 de Parchetul Militar Cluj si a ordonanței din 7 octombrie 2002 dată de prim procurorul militar adjunct al Parchetului Militar Cluj.
Obligă pe petent să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru petent si de la comunicare pentru intimați.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 decembrie 2008.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
RED.VG/MR
18.12.08/3 EX.
Președinte:Vasile GojaJudecători:Vasile Goja
