Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 146/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
SENTINȚA NR.146
Ședința publică din data de 29 septembrie 2008,
PREȘEDINTE: Cristina Georgescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulate potrivit art.2781pr.penală de petentul, domiciliat în Mari, sat, județul D, cod poștal -, împotrivarezoluției nr.600/P/2007din 19.05.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.246 din codul penal, față de executorul judecătoresc, deoarece fapta reclamată nu este prevăzută de legea penală; și a rezoluției nr.1005/II/2/2008 din data de 11.06.2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, prin care s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției nr.600/P/2007 din 19.05.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petentul personal, lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Petentul depune la dosar concluzii scrise și declară că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public declară că nu are cereri de formulat.
Curtea, ia act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, potrivit art.339 proc.penală, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în susținerea plângerii.
Petentul având cuvântul solicită ca instanța să țină seama de concluziile scrise depuse la dosar și să-l oblige pe intimat să-i restituie dreptul de moștenire.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul pune concluzii de respingere ca nefondată a plângerii formulată de petentul, împotriva rezoluției nr.600/P/2007 din 19.05.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de apel Ploiești, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.246 din codul penal, față de executorul judecătoresc, deoarece fapta reclamată nu este prevăzută de legea penală. Din actele premergătoare efectuate în cauză ca urmare a plângerii formulate de partea vătămată a rezultat că executorul judecătoresc s-a conformat titlului executoriu (sentința civilă nr.64/2005 pronunțată de Judecătoria Ploiești ) și a respectat normele procedurale incidente în materia executării silite. Consideră că se impune a fi menținută soluția, apreciind că aceasta este legală și temeinică.
CURTEA:
Asupra cauzei penale de față:
Prin rezoluția nr.600/P/2007 din 19 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieștis -a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.246 penal față de executorul judecătoresc din cadrul Biroului Executorului Judecătoresc " ", deoarece fapta reclamată nu este prevăzută de legea penală, conform art.10 lit.b proc.penală.
Pentru a se ajunge la această soluție s-a reținut că petentul a solicitat efectuarea de cercetări împotriva executorului judecătoresc care s-a ocupat de executarea titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.64/07.02.2005 a Judecătoriei petentul fiind nemulțumit de faptul că executorul judecătoresc a atribuit, în posesie, mai mult teren părții adverse cu nerespectarea loturilor așa cum au fost stabilite prin raportul de expertiză, avut în vedere la pronunțarea acestei sentințe.
În esență, s-a apreciat, pe baza actelor premergătoare efectuate că executorul respectat dispozițiile legale privind executarea silită și că susținerile petentului sunt neîntemeiate.
Împotriva acestei rezoluții, petentul a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, conform art.278 p, iar prin rezoluția nr. 1005/II/2/2008 din data de 11 iunie 2008 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată, constatându-se că soluția adoptată de procuror este legală și temeinică, executorul judecătoresc conformându-se titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.64/07.02.2005 a Judecătoriei și au fost respectate normele procedurale în materia executării silite.
Împotriva acestor două rezoluții, petentul s-a adresat conform art.278/1 p cu plângere, instanței de judecată, plângerea fiind înregistrată la această instanță la data de 4 iulie 2008.
Curtea de Apel Ploiești, din oficiu a dispus atașarea dosarului de urmărire penală nr.600/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în care au fost dispuse soluțiile de neurmărire penală împotriva cărora s-a formulat prezenta plângere.
În cuprinsul plângerii adresate instanței, petentul a invocat faptul că executorul judecătoresc și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu prin aceea că petentul a fost eliminat de la moștenirea părinților săi de către executorul judecătoresc, deoarece nu au fost respectate întinderile loturilor stabilite în hotărârea judecătorească și prin urmare au fost nesocotite drepturile sale.
S-a solicitat în cuprinsul plângerii admiterea acesteia, desființarea rezoluțiilor atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale, deoarece în mod greșit s-a reținut că fapta intimatului nu este prevăzută de legea penală.
În concluziile scrise depuse la dosar, petentul a solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor și reținerea cauzei spre judecată, susținând că prin fapta executorului i-a fost încălcat dreptul său la moștenire.
Examinându-se plângerea petentului, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale în materie, Curtea constată următoarele:
Biroul Executorului Judecătoresc a fost învestit cu executarea silită a terenurilor partajate efectuată împotriva petentului, în baza titlului executoriu, a sentinței civile nr.64/07.02.2005 pronunțată de Judecătoria, astfel că s-a constituit dosarul de executare nr.64/2005.
La data pronunțării și învestirii cu formulă executorie a acestei hotărâri judecătorești, dispozițiile legale prevedeau efectuarea executării silite în baza încheierii din 18.04.2005 pronunțată de Judecătoria.
În speță, Judecătoria a încuviințat prin încheiere, executarea silită a titlului executoriu, așa cum rezultă din încheierea de încuviințare silită din data de 18 aprilie 2005.
În baza acestei hotărâri judecătorești a fost pornită executarea silită împotriva petentului, care avea calitatea de debitor, titlul executoriu fiind pronunțat în contradictoriu cu.
După declanșarea procedurii de executare silită, debitorul a fost somat și înștiințat în repetate rânduri de către executorul judecătoresc, așa cum rezultă din somațiile depuse la dosar, urmând ca potrivit dispozițiilor legale acesta să lase în deplină proprietate și posesie creditorului suprafața de teren partajată și să achite cheltuielile de executare.
Actele premergătoare administrate în cauză au confirmat că intimatul s-a conformat dispozițiilor prevăzute de Codul d e procedură civilă în materia executării silite și a respectat obligațiile impuse de Legea 188/2000, privind activitatea executorilor judecătorești.
Rezultă astfel că în cauză, executarea silită a fost declanșată împotriva petentului nu în mod abuziv ci, în baza unui titlu executoriu reprezentat de sentința civilă nr.64/2005 pronunțată de Judecătoria, a cărei executare silită a fost de asemene încuviințată de instanță, respectiv de Judecătoria prin încheierea de încuviințare a executării silite pronunțată la 18.04.2005.
Mai rezultă, de asemenea că în cauză a fost efectuată o expertiză tehnică în baza căreia au fost delimitate și atribuite loturile părților, iar executorul judecătoresc s-a conformat variantei de lotizare stabilită în titlul executoriu.
În esență, petentul este nemulțumit de varianta de lotizare, respectiv de lotul ce i-a fost atribuit, aspect menționat de altfel și în procesul verbal încheiat de executorul judecătoresc la 17.06.2005 (fila 27 dosar urmărire penală), în care se precizează că petentul nu este de acord cu prevederile sentinței.
Pentru motivele expuse în acest proces verbal, executorul judecătoresc s-a retras de la executare, urmând să revină în condițiile prezenței unor reprezentanți ai poliției, cărora li s-a adresat conform comunicării aflate la fila 28 dosar urmărire penală.
În cuprinsul acestei rezoluții s-a mai reținut că împrejurarea că după măsurarea loturilor ce urmau a fi partajate, s-a procedat la desființarea unei porțiuni de 79,26 metri liniari de gard dintre proprietăți, nu poate fi imputabilă executorului, care nu a făcut altceva decât să se conformeze sentinței civile ce constituia obiectul executării.
De asemenea s-a mai constatat că nici împrejurarea că, după partajare, fântâna a fost atribuită în lotul părții adverse nu poate fi imputabilă executorului judecătoresc deoarece acesta a avut în vedere schița de plan și varianta de lotizare stabilită în sentința civilă.
Din examinarea raportului de expertiză topo efectuat în cauză, precum și a titlului executoriu reprezentat de hotărârea judecătorească sus menționată, Curtea constată că într-adevăr instanța a dispus partajarea conform variantei din raportul de expertiză, în temeiul căreia petentului i s-a atribuit suprafața de 1240 teren, fără a plăti sultă celorlalți coindivizari.
În însăși conținutul raportului de expertiză (fila 7 dosar urmărire penală),expertul face precizarea că această suprafață s-a atribuit în natură petentului deoarece acesta nu trebuie să plătească sau să primească sultă, dar și ținând seama de împrejurarea că petentul deține și el propria gospodărie, învecinată cu terenul partajabil.
Față de considerentele expuse, curtea observă că în esență, obiectul plângerii petentului îl constituie dispozițiile sentinței civile ce constituie titlu executoriu, în baza căruia s-a făcut executarea silită.
Or, dispozițiile hotărârilor judecătorești nu pot fi contestate prin procedura instituită de art.278/1 cod pr.penală deoarece conform art 17 din Legea 304/2004, privind organizarea judiciară, împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac în condițiile și termenele prevăzute de lege, fără deci să se poată tinde la reformarea unei hotărâri judecătorești în afara dispozițiilor prevăzute pentru exercitarea acestor căi de atac.
Așa fiind, ținând seama și de împrejurarea că actele premergătoare nu a rezultat săvârșirea de către intimat a unor acte materiale componente ale conținutului constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu, în mod corect prin rezoluția atacată s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva acestuia.
În ceea ce privește temeiul neînceperii urmăririi penale, care în rezoluțiile atacate s-a reținut a fi cel prevăzut de art.10 lit.b pr.penală, Curtea constată că nu poate dispune schimbarea acestuia în cadrul plângerii formulate de petentul.
Prin urmare, plângere petentului este nefondată, astfel încât va fi respinsă conform art 278/1 pct.8 lit.a pr.penală, urmând a se menține soluțiile dispuse prin rezoluțiile atacate.
Văzând și disp. art.192 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul, domiciliat în comuna Mari, sat, județul D, împotriva rezoluției 600/P/2007 din data de 19.05.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și a rezoluției nr.1005/II/2/2008 din data de 11.06.2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Menține soluțiile dispuse prin rezoluțiile atacate.
Obligă petentul la 60 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare, iar pentru intimatul lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 septembrie 2008.
Președinte,
- -
Grefier,
- -
Cr.
MM
4 ex./06.10.2008
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3113/2006
Președinte:Cristina GeorgescuJudecători:Cristina Georgescu
