Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 774/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-.
DECIZIA NR.774
Ședința publică din data de 29 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Ștefana Anghel
JUDECĂTOR 2: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 3: Gabriela Diaconu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 18.04.1983, deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva încheierii de ședință din data de 23 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, prin care în baza art.300/2 pr.penală rap. la art.160/b pr.penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și s-a menținut această măsură.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de deținere, asistat de avocat ales din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea apărătorului ales să ia legătura cu recurentul inculpat.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat declară că nu are cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public declară că nu are cereri de formulat.
Curtea, ia act de susținerile părților, în sensul că nu au cereri de formulat, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat susține că inculpatul a înțeles să critice încheierea de ședință din data de 23 sept.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care în temeiul art.300/2 rap. la art.160/b p s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive menținându-se această măsură, întrucât în opinia inculpatului încheierea este nelegală și netemeinică pentru considerentele ce vor fi arătate.
Astfel, această instituție prevede o limită de a face anumite referiri, vis-a-vis de fondul cauzei. Trebuie discutate temeiurile avute în vedere la momentul luării arestării preventive întrucât acestea sunt discutabile
Martorii audiați în faza de urmărire penală. sunt rude ale părții vătămate. Există contradicții în declarațiile acestora, ( filele 49 - 50, se află depozițiilor martorilor și ). Un aspect ce trebuie văzut este acela că martorul spune că a participat la incidentul din 6 mai, intervenind în favoarea părții vătămate, apărându-l și ridicându-l de la pământ. Această depoziție nu se coroborează cu altele, fiind liniară cu depozițiile martorilor, și.
Față de aceste depoziții, este evident faptul că este clar, direcționate aceste depoziții pentru respectarea unui principiu care așa cum martorul, participând la un post de TV față de această situație, care îi spune faptul că are cunoștință de faptul că nu este autorul, dar a apelat la această situație.
Urmează a se observa că față de declarațiile martorilor, pentru că dinamica loviturii nu i-ar fi permis să fie cu fața orientată spre pământ pentru că dacă ar fi fost lovit după descrierea celorlalți martori, care au spus că a mers la căruță a adus huluba și un cuțit, pe care i l-a dat lui, iar cu huluba a lovit pe tatăl recurentului inculpat Ori, dacă incidentul se relua între inculpat și partea vătămată, ce rost ar fi avut ca să lovească pe tatăl inc ci nu inculpatul care se afla în incident direct cu partea vătămată. Este evident că atunci a fost nevoie de o "regie" pentru că așa cum detaliază martorii ce parte din ei au fost audiați la urmărirea penală și care urmează a fi audiați la instanța de fond, dar care au o stare de temere datorită familiei părții vătămate. S-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Legiuitorul statuează la art.300/2 rap. la art.160/ alin.2, teza finală proc.penală că dacă temeiurile mai subzistă sau au apărut temeiuri noi care să impună. Nu a apărut nici un alt temei nou, dar au apărut temeiuri care să nu mai justifice menținerea arestării preventive. A fost audiat martorul care explică situația creată la data de 6 mai 2008. Evident, inițial a fost bruscat și lovit. Există certificat medico legal de partea vătămată și. Inculpatul a intervenit, interpunându-se în fața lui și la acel moment nu avea în mână nici un cuțit. Arma crimei a fost fotografiată la 6 mai de lucrătorii Serviciului criminalistic și ridicată la 7 mai 2008, astfel că procurorul de caz a renunțat la expertizarea lui, motivând că cuțitul putea fi atins de orice altă persoană, însă trebuie reținut că în urma incidentului au părăsit domiciliul împreună cu familia și deci, nu avea cine să mai atingă cuțitul.
Situația este următoarea dacă inculpatul, așa cum povestește în urma incidentului, intervine între tatăl lui și partea vătămată, partea vătămată îl trântește la pământ pe, ori dinamica nu i-ar permite o lovitură de jos în sus, așa cum, se arată la dosarul cauzei. Și Există o serie de contradictorialități la dosar, Să fie cenzurate depozițiile martorilor, care descriu o situație mincinoasă, tocmai pentru a răsturna această vinovăție a inculpatului. nevoie ca inculpatul real să fie în stare de libertate pentru a se răzbuna. o situație care nu este reală. Dacă la momentul respectiv s-au avut în vedere aceste depoziții coroborate cu un test poligraf,care s-a efectuat într-o zi când inculpatul s-a aflat la curtea de apel pentru a susține un recurs, ori este știut că un astfel de test trebuie efectuat într-o stare de perfectă odihnă și mai mult recurentul inculpat se afla internat la secția de psihiatrie a Spitalului Jilva. În mod clar nu trebuia să se aibă în vedere acest test.
Tatăl inculpatului a avut o atitudine sinceră, spunând că soția a fugit împreună cu copii, Aceștia i-au povestit situația reală.
Nu mai subzistă temeiurile, pentru că tatăl nu și-ar incrimina un fiu pentru a-l salva pe celălalt.
Atunci, față de această situație solicită în temeiul art.385/155 pct.2 p solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din 23 sept.2008 și pe fond, având în vedere că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la momentul arestării în baza art.300/2 rap. la art.160/b al.2 p să se revoce măsura arestării preventive.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 23 sept.2008 prin care s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și s-a menținut această măsură, apreciind că este legală și temeinică.
Astfel, instanța de fond a reținut întemeiat că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii, și care justifică în continuare privarea de libertate, fiind întrunite cerințe cumulative prevăzute de art.143 și art.148 lit.b și f pr.penală. Inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, din probe rezultând că el este autorul faptei, fapta este sancționată cu pedeapsa mai mare de 4 ani, Iar lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea public, pericol ce rezultă din valoarea socială lezată, respectiv dreptul la viață și din rezonanța și impactul negativ pe care îl au asemenea fapte în plan social și în rândul comunității.
Recurentul inculpat având personal cuvântul solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond cercetarea sa în stare de libertate. Susține că a fost arestat pe baza unor declarații false, date de rudele victimei.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 23.09.2008 Tribunalul Prahova în baza art. 300/2 rap C.P.P. la art. 160/b a C.P.P. constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și a menținut măsura arestării preventive.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut că măsura arestării preventive a fost legal și temeinic dispusă de instanță, în cauză fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de art.143 și art.148 lit.b și f Cod procedură penală, respectiv infracțiunea pentru care inculpatul este trimis în judecată este pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, s-a reținut că pericolul concret pentru ordinea publică este dat de modalitatea de comitere a infracțiunii de omor calificat, iar gradul de pericol social deosebit de grav rezultă și din valoarea socială ocrotită și lezată prin săvârșirea faptelor, respectiv dreptul la viață, cât și de rezonanța și impactul negativ pe care îl are o asemenea faptă în plan social și care denotă o periculozitate deosebită a persoanelor care comit astfel de fapte.
Tribunalul a constatat că această măsură este necesară și pentru buna desfășurare a procesului penal, temeiurile neschimbându-se până la această dată și nici nu au intervenit altele noi care să impună revocarea măsurii arestării preventive. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea acesteia și judecarea sa în stare de libertate.
În motivarea orală a recursului, inculpatul arată prin apărătorul său că nu se face vinovat de infracțiunea imputată, ci fratele său care a recunoscut săvârșirea faptei. Într-adevăr împotriva sa sunt declarațiile rudelor victimei care sunt subiective și contradictorii, iar la concluziile testului poligraf nu pot fi luate în considerare, deoarece la data la care s-a efectuat, inculpatul era internat la Spitalul Penitenciar Jilava și avea termen de judecată la curtea de apel, deci nu se afla într-o stare psihică care să permită efectuarea in bune condiții a acestui test.
In final, recurentul a solicitat admiterea cererii, casarea încheierii si revocarea arestării preventive, dispunându-se judecarea in continuare in stare de libertate.
Examinând încheierea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, curtea va aprecia că recursul este nefondat.
Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev.de art.174 - 175 lit.i Cod penal cu aplic.art.73 lit.b Cod penal, constând în aceea că, la data de 06 mai 2008 pe fondul unor discuții violente, l-a lovit cu cuțitul în spate pe numitul, provocându-i moartea.
Inculpatul a fost arestat prin încheierea din 10 mai 2008 Tribunalului Prahova, măsură ce a fost prelungită și apoi menținută de instanța de judecată, reținându-se că sunt indicii temeinice că el a comis infracțiunea de omor și există pericol concret pentru ordinea publică prin lăsarea lui în libertate, datorită gradului ridicat de pericol social al faptei, a importanței valorii sociale căreia i s-a adus atingere (viața persoanei), precum și datorită rezonanței și impactului negativ pe care o astfel de faptă o are în rândul comunității din care face parte atât inculpatul cât și familia victimei. De asemenea, s-a constatat că este îndeplinită și cerința cuprinsă in art. 148 lit. f C.P.P. referitoare la limitele de pedeapsă, întrucât infracțiunea de omor calificat este pedepsită cu închisoarea de la 15 la 25 ani și interzicerea unor drepturi.
În cauză, curtea apreciază că sunt întemeiate argumentele expuse de instanța de fond din care rezultă că subzistă în continuare temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului, chiar dacă acesta săvârșirea faptei,indicând ca autor pe fratele său.
Cerințele prev.de art.143 și art.148 lit.b și f Cod procedură penală, sunt întrunite, întrucât din declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală rezultă că inculpatul este cel care a lovit cu cuțitul în spate pe victima. Faptul că unii dintre martorii ce-l învinovățesc( de ex., -, și ) sunt rude ale victimei, nu poate duce la înlăturarea completă a acestora pe motiv că toate declarațiile sunt subiective si nesincere, deoarece nu toți martorii care au arătat că inculpatul este autorul faptei au această calitate, iar pe de altă parte, este datoria instanței de judecată, ca readministrând aceste probe să le aprecieze în contextul coroborării lor cu toate celelalte probe administrate in cauză.
Curtea constată că până in prezent acești martori nu au fost audiați de instanța de judecată, cercetarea judecătoreasă în această cauză fiind la început.
De asemenea, curtea consideră că sunt îndeplinite în continuare cerințele cuprinse in dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, iar pericolul concret pentru ordinea publică prin lăsarea inculpatului în libertate este dat de gradul de pericol social ridicat al faptei care a adus atingere celei mai importante valori apărate de legea penală, respectiv viața persoanei, mai ales în situația in care comiterea faptei a avut loc în public, pe stradă și în prezența mai multor persoane.
Prin urmare, curtea consideră că este corectă concluzia instanței de fond că temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive inculpatului nu s-au schimbat si nici nu au intervenit altele noi, care să impună revocarea acestei măsuri.
Față de aceste considerente, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 18 aprilie 1983, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, împotriva încheierii de ședință din data de 23.09.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 40 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.09. 2008.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier
- -
Red. DG
Tehnored.
5 ex./30.09.2008
dos.f- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Ștefana AnghelJudecători:Ștefana Anghel, Cristina Georgescu, Gabriela Diaconu
