Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 1550/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(426/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1550
Ședința publică de la 26 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 2: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de petenta - împotriva sentinței penale nr.1485 din data de 19.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta petentă a personal și intimatul personal și asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Cabinet Individual, lipsind intimații și, pentru care s-a prezentat același apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că a fost restituit dosarul de la Curtea Constituțională.
Recurenta petentă solicită acordarea unui termen pentru a studia decizia Curții Constituționale și pentru a se prezenta apărătorul său ales.
Apărătorul intimaților având cuvântul, solicită a se aprecia asupra cererii petentei.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, arată că la dosar nu există o cerere scrisă motivată din partea apărătorului ales al petentei pentru imposibilitate de prezentare, nu se justifică la acest termen imposibilitatea acestuia de prezentare, având obligația de a fi prezent în sala de judecată. Apreciază cauza în stare de judecată și solicită a se acorda cuvântul în susținerea recursului.
Curtea constată că dosarul a fost restituit de la Curtea Constituțională pe data de 19 octombrie 2009, astfel încât până la termenul din 26 octombrie 2009 existat suficient timp pentru ca părțile să ia cunoștință de conținutul deciziei. Totodată, constată lipsa nejustificată a apărătorului ales al recurentei petente, motiv pentru care, lasă cauza la a doua strigare pentru a-i da acestuia posibilitatea de a se prezenta.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta petentă a personal și asistată de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.69375 emisă de Baroul București - Cabinet Individual și intimatul personal și asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Cabinet Individual, lipsind intimații și, pentru care s-a prezentat același apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apărătorul petenteiavând cuvântul, arată că în dosarul de fond există o adresă prin care s-a solicitat Parchetului să se înainteze dovezile de comunicare ale celor două rezoluții atacate. Solicită a se observa că la fila nr. 24 a dosarului de fond se află adresa parchetului de răspuns, la care sunt atașate o serie de înscrisuri, dar nu există o dovadă de comunicare a primei rezoluți a procurorului de caz pentru a se vedea dacă plângerea a fost formulată tardiv sau nu. De asemenea, mai susține că în dosarul de urmărire penală nu există dovada de comunicare a primei rezoluți, ci doar dovada de comunicare a rezoluției dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI din data de 18 august 2008 și o adresă prin care se recunoaște că această rezoluție a fost trimisă la o adresă greșită, după care, la data de 20 august, petenta a formulat plângere în fața judecătorului.
Apărătorul intimațilorsolicită a se aprecia asupra inexistenței dovezii de comunicare a primei rezoluții a procurorului.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, susține că partea a cunoscut existența rezoluției, atâta vreme cât s-a formulat plângere împotriva acesteia. Problema ce se pune este aceea că Primul procuror nu s-a pronunțat în termen de 20 de zile și în această situație curge termenul prevăzut de alin. 2 al art. 278/1 Cod procedură penală.
Curtea,după deliberare, având în vedere prevederile art.278/1 alin.1 și 2 Cod procedură penală apreciază ca nerelevantă depunerea la dosar a dovezii de comunicare a primei rezoluții, atâta vreme cât s-a formulat plângere împotriva acestei rezoluții, plângere ce a fost soluționată.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentei petenteavând cuvântul, solicită admiterea recursului și - în principal - casarea sentinței atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
În subsidiar, solicită restituirea cauzei către parchet în vederea efectuării probatoriilor.
În susținerea recursului arată că există o plângere formulată împotriva Rezoluției procurorului de caz, dar, neexistând dovada că acea rezoluție motivată a fost comunicată petentei, nu se știe la ce moment a fost formulată plângerea. Așa fiind, nici instanța și nici parchetul nu se pot lega de anumite termene ce curg de la actul procedural al petentei.
În ceea ce privește Rezoluția procurorului ierarhic superior din 11 iulie 2009 -, aceasta nu a fost comunicată. În condițiile în care singura rezoluție a fost comunicată în 18 august 2008, apreciază că numai în raport de această comunicare petenta poate fi sancționată că nu a respectat termenele legale.
În raport de dispozițiile art. 278/1 Cod procedură penală, plângerea trebuia soluționată ca atare. În lipsa dovezii de comunicare a rezoluției procurorului de caz, clienta sa nu poate fi sancționată că nu a depus o plângere în termen de 20 de zile.
În altă ordine de idei, termenul este unul ce atrage o nulitate relativă și nu una absolută, situație față de care sunt incidente dispozițiile art.185 alin. 3 Cod procedură penală.
Consideră că la al patrulea termen de judecată, în condițiile în care s-a ridicat excepția tardivității, se depășise termenul la care se putea ridica această problemă, situație față de care soluția pe care o putea da judecătorul fondului, nu era una de respingere a plângerii, ca tardivă.
În încheiere, susține că în dispozitiv nu se respectă exigențele legii - ceea ce atrage nulitatea absolută a hotărârii, motiv de recurs ce solicită a fi analizat ca atare.
Concluzionând, solicită admiterea recursului astfel cum a fost susținut.
Apărătorul intimațiloravând cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de petentă. Apreciază că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică și în mod corect a fost admisă excepția tardivității plângerii, considerând că devin aplicabile dispozițiile art. 278/1 alin. 2 Cod procedură penală, având în vedere faptul că plângerea a fost formulată la data de 20 august 2008, fiind depășit termenul de 40 de zile prevăzut de lege, termen ce a expirat la data de 21 iulie 2008.
Recurenta a susținut că excepția a fost invocată la al patrulea termen de judecată. Așa cum reiese din încheierile de ședință, cauza a suferit trei amânări datorită lipsei de apărare și pentru legala constituire a completului, astfel că abia la cel de-al patrulea termen - care a fost primul când părțile au fost prezente și asistate de apărători aleși - excepția tardivității plângerii a putut fi invocată.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, apreciază că instanța nu a încălcat dispozițiile art. 357 Cod procedură penală.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat. Consideră că partea a luat cunoștință de rezoluția procurorului atâta vreme cât a formulat plângerea - aflată la fila nr. 26 dosarului. Prim procurorul parchetului nu s-a pronunțat în termenul de 20 de zile prevăzut de lege și în atare situație devin incidente dispozițiile art.278/1 alin.2 Cod procedură penală, așa cum, în mod corect, a reținut și instanța de fond. Termenul de 20 de zile, urmat de alte 20 de zile - în total 40 de zile de la data formulării plângerii împotriva rezoluției - nu a fost respectat de recurenta petentă, motiv pentru care, instanța a respins plângerea, ca fiind tardivă.
Faptul că prima rezoluție nu a fost comunicată, nu are relevanță în raport de împrejurarea că partea a avut cunoștință de existența acesteia, formulând plângere.
S-a arătat și faptul că excepția nu a putut fi invocată, fiind vorba de o nulitate relativă. Consideră că excepția tardivității poate fi invocată la orice moment, fiind vorba de o sancțiune specifică nerespectării unui termen procedural, sancțiunea fiind aceea a respingerii cererii sau a căii de atac, ca fiind tardivă.
Deasemenea, s-a invocat în motivul scris de recurs și împrejurarea că dispozitivul hotărârii nu ar fi complet pentru că nu cuprinde mențiunile prevăzute de art.70 Cod procedură penală referitoare la inculpat. În cauză nu este vorba de inculpat, pentru că soluția este aceea de neîncepere a urmăririi penale.
Pentru motivele expuse mai sus, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recurenta petentăavând ultimul cuvânt, arată că nu a primit comunicarea rezoluției și este de acord cu susținerile apărătorului său ales.
Intimatul având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca fiind nefondat.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1485/19.12.2008 a Tribunalului București - Secția I-a penală în temeiul art. 278/1 alin. 8 lit. a teza I-a Cod procedură penală în referire la art. 278/1 alin. 2 Cod procedură penală, s-a respins plângerea formulată de către petenta - împotriva rezoluției date de procuror la 15.04.2008 în dosarul nr.1931/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, menținută prin rezoluția nr.1269/II-2/11.07.2008 a prim - procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul București (dosarul de urmărire penală privindu-i pe intimații, ȘI ), ca tardivă.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a obligat petenta la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin plângerea inițial introdusă pe rolul Tribunalului București - Secția I-a Penală la data de 18.08.2006, sub nr-, petenta aas olicitat desființarea rezoluției nr. 1585/VIII-1/2006 din data de 12.07.2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, prin care i-a fost respinsă plângerea formulată împotriva rezoluției nr.1931/P/2006 din data de 31.05.2006 a aceleiași unități de parchet, prin care se dispusese neînceperea urmăririi penale față de și sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.290 Cod penal și de art.292 Cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, respectiv față de sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.290 Cod penal, pe motiv că faptele nu există.
Prin sentința penală nr. 1035/11.09.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în dosarul nr-, în temeiul art.42 Cod procedură penală, s-a declinat competența de soluționare a cauzei Judecătoriei Sectorului 4 B, privind pe petenta a și pe intimații, și.
Prin sentința penală nr.3317/16.11.2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B în dosarul nr-:
S-a admis excepția necompetentei materiale.
În baza art.42 Cod procedură penală, s-a declinat în favoarea Tribunalului București competența soluționării cauzei privind pe petenta a și pe intimații, și.
In baza art.43 Cod procedură penală, s-a trimis cauza Curții de APEL BUCUREȘTI în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Prin sentința penală nr. 17/31.01.2007, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală în dosarul nr- (178/2007), s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Prin sentința penală nr. 630/04.05.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în dosarul nr-:
În baza dispozițiilor art.278/1 alin.8 lit. b Cod procedură penală, s-a admis plângerea formulată de petenta a și s-a desființat rezoluția nr.1585/VIII-1/2006 din data de 12.07.2006 a prim - procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul București și rezoluția nr.1931/P/2006 din data de 31.05.2006 a procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
S-a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul București în vederea continuării cercetărilor față de numiții, și sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.290 Cod penal și de art.291 Cod penal și față de numitul sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.290 Cod penal, sens în care se vor efectua următoarele acte: se vor verifica susținerile numitului cu privire la proveniența sumei de 6000, pretins a fi fost dobândită ca urmare a vânzării unui apartament moștenit de la tatăl său; se va dispune efectuarea unei expertize de specialitate care să ateste vechimea înscrisului intitulat "contract de împrumut", pe baza analizării caracteristicilor fizice ale hârtiei, cernelii folosite, etc.; se va fost audia numitul - cu privire la care s-a afirmat că a participat în anul 2001 la momentul în care soții ar fi restituit petentei suma de bani obținută de pe urma vânzării apartamentului din str. - -; orice alte acte necesare și utile cauzei.
Prin decizia penală nr.1334/R/19.09.2007, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală în dosarul nr- (1687/2007), s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de intimatul împotriva sentinței penale nr. 630/04.05.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în dosarul nr-.
Prin rezoluția procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, nr. 1931/P/2006 din data de 15.04.2008 - în temeiul art.228 alin.4 Cod procedură penală rap. la art.10 lit. a Cod procedură penală - s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de, și, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. și ped. de art.290 Cod penal, respectiv față de și, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de uz de fals prev. și ped. de art.291 Cod penal, cu aplic, art.41 alin.2 Cod penal, întrucât faptele nu există.
În fapt, s-a reținut că, prin plângerea penală depusă la data de 10.01.2006, numita a solicita cercetarea și tragerea la răspundere penală a numiților, și, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.290 Cod penal, constând în aceea că ar fi falsificat un contract de împrumut sub semnătură privată (datat: 20.11.2000, dar întocmit ulterior acestei date) cu intenția de aop rejudicia, în sensul de a dovedi că suma folosită la cumpărarea apartamentului nr.36 situat în B,--132,.34,. A,.9, sector 4, provenea din împrumutul contractat și nu din suma obținută ca urmare a vânzării apartamentului nr.59 - proprietatea petentei, situat în B,-,.7, sector 2, contract ce a fost folosit de și de în dosarele: nr. 9996/2003 al Judecătoriei Sectorului 4 B, nr. 752/2004 al Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și nr. 19331/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Civilă.
Împotriva soluției adoptate de procuror, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, petenta a, în temeiul art.275 și urm. Cod procedură penală, a formulat plângere la data de 09.06.2008, înregistrată sub nr. 1269/II-2/2008.
Prin rezoluția prim - procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, nr.1269/II-2/2008 din data de 11.07.2008, în temeiul art.275-278 Cod procedură penală, s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petenta a împotriva soluției adoptate în dosarul nr. 1931/P/2006.
Potrivit art.278/1 Cod procedură penală privind plângerea în fata judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată:
"După respingerea plângerii făcute conform art.275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art.277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță" (alin. 1 teza I-a).
"În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut în art.277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile " (alin. 2).
Prin prisma textului de lege redat anterior, Tribunalul a constatat că petenta aaf ormulat prezenta plângere la instanță (la data de 20.08.2008) cu depășirea termenului legal de 40 de zile, termen care se calculează începând cu data formulării plângerii la prim-procuror (09.06.2008).
drepturi și interese ale persoanei, conferite în cadrul procesului penal, termenul menționat este un termen procedural, pe zile, ceea ce înseamnă că îi sunt aplicabile dispozițiile art.186 Cod procedură penală privind calculul termenelor procedurale, conform cărora:
"La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socotește ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește" (- calculul pe unități libere de timp - alin. 2).
"Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârșitul primei zile lucrătoare care urmează" (alin. 4).
În consecință, termenul în discuție a expirat la data de 21.07.2008, iar urmarea nerespectării lui este prevăzută, ca sancțiune, în art.185 alin.l proc.pen. privind consecințele nerespectării termenului:
" Când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen".
Pentru acest motiv, Tribunalul este oprit a cerceta fondul cauzei cu judecarea căreia a fost învestit prin plângere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta solicitând, în principal, casarea sentinței atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
În subsidiar, a solicitat restituirea cauzei către parchet în vederea efectuării probatoriilor.
În susținerea recursului declarat a arătat că există o plângere formulată împotriva rezoluției procurorului de caz, dar, neexistând dovada că acea rezoluție motivată a fost comunicată petentei, nu se știe la ce moment a fost formulată plângerea. Așa fiind, nici instanța și nici parchetul nu se pot lega de anumite termene ce curg de la actul procedural al petentei.
În ceea ce privește rezoluția procurorului ierarhic superior din 11 iulie 2009 -, aceasta nu a fost comunicată. În condițiile în care singura rezoluție a fost comunicată în 18 august 2008, a apreciat că numai în raport de această comunicare petenta poate fi sancționată că nu a respectat termenele legale.
În raport de dispozițiile art. 278/1 Cod procedură penală, plângerea trebuia soluționată ca atare. În lipsa dovezii de comunicare a rezoluției procurorului de caz, petenta nu poate fi sancționată că nu a depus o plângere în termen de 20 de zile.
În altă ordine de idei, termenul este unul ce atrage o nulitate relativă și nu una absolută, situație față de care sunt incidente dispozițiile art.185 alin. 3 Cod procedură penală.
Petenta a considerat că la al patrulea termen de judecată, în condițiile în care s-a ridicat excepția tardivității, se depășise termenul la care se putea ridica această problemă, situație față de care soluția pe care o putea da judecătorul fondului, nu era una de respingere a plângerii, ca tardivă.
În încheiere, a susținut că în dispozitiv nu se respectă exigențele legii - ceea ce atrage nulitatea absolută a hotărârii, motiv de recurs ce solicită a fi analizat ca atare.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii de ședință atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.385/6 alin final Cod procedură penală, Curtea constată recursul ca nefondat, în considerarea următoarelor argumente:
Curtea constată că, în mod corect, instanța de fond a apreciat că petenta aaf ormulat plângere la instanță cu depășirea termenului legal de 40 de zile prevăzut de art.278/1 alin.2 Cod procedură penală, neavând relevanță, în calculul termenului de decădere prevăzut de lege, împrejurarea că recurenta a primit rezoluția prim procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, prin care i s-a respins plângerea formulată împotriva soluției adoptată în dosarul penal nr.1931/P/2006, la data de 18.08.2008, ori data comunicării rezoluției din 31.05.2006.
În cauză, se constată că petenta a formulat plângere la instanța de fond la data de 20.08.2008, ori, termenul de decădere de 40 de zile se calculează începând cu data de 09.06.2008, data formulării plângerii la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul București.
Conform art.278/1 alin.2 Cod procedură penală în cazul în care prim-procurorul parchetului nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut în art.277 Cod procedură penală, termenul prevăzut în alin.1 al art.278/1 Cod procedură penală curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile.
Faptul că prima rezoluție nu a fost comunicată, nu are relevanță juridică în raport de împrejurarea că partea a avut cunoștință de existența acesteia, formulând plângere.
Totodată, Curtea constată că excepția tardivității poate fi invocată oricând, fiind vorba de o sancțiune specifică nerespectării unui termen procedural, de decădere a părții din dreptul de a mai formula o astfel de plângere.
Deasemenea, se constată că, în cauză, nu este vorba de inculpați, pentru că soluția procurorului este de neîncepere a urmăririi penale, numiții, și având calitatea de intimați, astfel încât, prevederile art. 357 alin. 1 Cod procedură penală referitoare la conținutul dispozitivului hotărârii și, implicit, la datele prevăzute în art.70 Cod procedură penală privitoare la persoana inculpatului nu sunt aplicabile în speță.
Față de considerentele expuse anterior, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în baza art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală recurenta - petentă va fi obligată la plata contravalorii cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta - împotriva sentinței penale nr.1485 din data de 19.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în dosarul nr-.
Obligă petenta la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
a
Red.AA-10.11.2009
Dact.EA-18.11.2009/2ex
- Jud.
Președinte:Anca AlexandrescuJudecători:Anca Alexandrescu, Simona Cîrnaru, Nicoleta Grigorescu
