Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 163/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 163/R/2008
Ședința publică din 4 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Virgil Viorel Andreieș
Președintele Curții de APEL CLUJ
JUDECĂTORI: Virgil Viorel Andreieș, Iuliana Moldovan Maria
-
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către petentul SC SA C împotriva sentinței penale nr. 745/D din data de 18 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr-, având ca obiect plângere împotriva ordonanței procurorului de netrimitere în judecată.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul registratură la data de 3 martie 2008 un set de înscrisuri de către petenta SC SA, solicitând a fi avute în vedere la soluționarea cauzei.
Dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din 19 februarie 2008, cursul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 26 februarie 2008, iar apoi pentru data de 4 martie 2008.
CURTEA
Prin sentința penală nr.745/D din 18 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a luat act de retragerea plângerii penale formulată de SC "" SA CONSTANTA, față de învinuitul.
În temeiul art.278/l pct8 pr.pen. s-a respins ca nefondată plângerea petentei SC "" SA CONSTANTA împotriva Rezoluției nr.15 /P/2006 a DNA-Serviciul Teritorial Constanța și a procurorului șef nr.3/II/2/2007, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de învinuitul cu privire la infracțiunile prev. de art.10 alin.1 lit.a, art.ll și respectiv art.17 lit.b, c, d, din Legea nr.78/2000, întrucât lipsesc elementele constitutive ale acestor infracțiuni și față de învinuiții, cu privire la infracțiunile prev. de art.10 alin.1 lit.a, art.ll și respectiv art.17 lit.b, c, d, din Legea nr.78/2000, întrucât faptele nu au fost comise de aceștia.
În baza art.192 alin.2 proc.pen. petenta SC SA Caf ost obligată să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin Încheierea penală nr.3580/04.07.2007 ICCJ a dispus strămutarea, soluționării cauzei ce formează dos.nr- a Tribunalului Constanța, în care "" SA Caf ormulat plângere împotriva Ordonanței nr.15 IP/2006 a DNA-Serviciul Teritorial Constanța si a procurorului șef nr.3/II/2/2007, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de învinuitul cu privire la infracțiunile prev. de art. 10 alin. 1 lit.a, art. 11 și respectiv art. 17 lit.b, c, d, din Legea nr.78/2000, întrucât lipsesc elementele constitutive ale acestor infracțiuni.
Prin aceeași ordonanță s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de învinuiții, cu privire la infracțiunile prev. de act.10 alin.l lit.a, art.lI și respectiv art.17 litb, c, d, din Legea nr.78/2000, întrucât faptele nu au fost comise de aceștia; neînceperea urmăririi penale față de învinuitul sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.289 pen și art. 17 lit.c din Legea nr.78/2000, întrucât fapta nu există; neînceperea urmăririi penale față de învinuitul sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.288 pen și art. 17 litc din Legea nr.78/2000, întrucât fapta nu există;
Pentru a pronunța ordonanțele menționate mai sus s-a reținut că SC "" SA C, prin reprezentantul legal, a formulat plângere penală împotriva numiților,
, -, -, - și, solicitându-se să se efectueze cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 17 lit.b, c și d raportat la prevederile art. 10 lit.a și art 11 alin.1 din Legea 78/2000".
Inițial, plângerea a fost înregistrată sub nr. 152/VIII/1, ulterior, la data de 24.02.2006 plângerea fiind înregistrată în evidența cauzelor penale sub nr. 15 P/2006.
În plângere sunt inserate relatări ample, amănunțite cu privire la condițiile și împrejurările în care numitul, în calitate de director al SC SA, a vândut un imobil - teren (1.264.97 p). + construcție-, aparținând societății menționate, unei alte societăți, SC SRL C, la un preț mai mic decât cel practicat pe piață pentru imobile cu poziție similară, fapte ce ar atrage incidența dispozițiilor art.10 lit.a din Legea 78/2000.
În concret, s-a arătat că, la data de 05.12.2001, SC SA a vândut terenul în discuție lui SC SRL, la un preț ridicol, comparativ cu prețurile la care se tranzacționau terenurile în C la acea dată și, deși nu specifică în plângere prețul la care s-ar fi vândut imobilul, în final, petentul opinează că prețurile terenurilor din C, în aceeași perioadă, erau cu mult mai mari, variind între 200 euro / -300 dolari.
S-a mai arătat că și obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra acestui imobil s-ar fi realizat prin manopere dolozive de către același director, prin conivență cu reprezentanții autorităților locale abilitate prin lege să elibereze acest certificat, astfel încât numitul și primarul municipiului C -, au comis infracțiunile prev. de art.17 lit.c și d din Legea 78/2000.
Cu privire la acest aspect, s-au arătat în fapt următoarele:
Comisia numită de Consiliul Județean C în componența precizată în plângere (ing. - consilier județean, ing. - director general OJCGC C, - administrator al SC SA și arhitect - șef proiect la SC SA"C) a întocmit procesul verbal de recepție înregistrat sub nr. 105/11.07.2001, deși delegația permanentă a Consiliului Județean C nu ar fi emis un act de numire a acestei comisii;
Conform criteriilor comune ale și nr.2665/28.02.1992, privind stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat, comisia ce ar fi avut ca atribut evaluarea terenului, trebuia numită prin ordin al Ministrului Turismului și nu de către Consiliul Județean C, chiar și în aceste condiții, procesul verbal menționat nu cuprinde verificări asupra elementelor înscrise în anexele 2 și 5 prevăzute de criteriile sus-menționate, în sensul că procesele verbale de delimitare trebuiau să se numească "Plan de încadrare în zonă", în caz contrar, în opinia petentului, actul respectiv fiind lovit de nulitate absolută; nefiind îndeplinite condițiile menționate anterior, certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M 08 nr.0921, este și el lovit de nulitate absolută.
Întrucât nici SC SA și, după vânzare, nici cumpărătorul SC SRL, nu a procedat într-un termen rezonabil la intabularea în Cartea Funciară a dreptului de proprietate asupra terenului, petentul, după cumpărarea unei suprafețe de teren în aceeași zonă (955.) de la vânzătorii și care, la rându-le, cumpăraseră de la numitul, în momentul în care s-a prezentat la.C C (actualul I) în vederea transcrierii dreptului său de proprietate,(dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2563/08.05.2005 la BNP ) a constatat că suprafața de teren de 955. se suprapune, în cea mai mare parte, cu terenul în suprafață de 1.266,97. dobândit de către SC SRL C prin cumpărare de la SC SA.
În aceeași plângere s-a mai arătat că numitul și-ar fi propus dobândirea terenului respectiv în propriul interes, încă de la numirea sa în funcția de director al SC SA și că, în realizarea acestui scop, ar fi recurs la comiterea și a altor fapte ce se înscriu în sfera ilicitului penal (fals și uz de fals), în acest sens fiind sesizate următoarele fapte: contractul de vânzare nr.6937/05.12.2001, încheiat între SC SA și SC SRL C, a fost autentificat de notar fără a se verifica situația juridică a terenului; autorizația de construcție obținută de SC SA pentru SC SRL C, nu dovedește dreptul de proprietate asupra terenului; nota nr.53560/18.04.2002. de regularizare a taxei pentru autorizația de construire, nu reprezintă act de proprietate; actele precizate anterior fiind false, în opinia petentului, și încheierea de intabulare nr.5731 a judecătorului, este falsă;
. din cadrul OJCGC C, pentru a atribui terenului în suprafață de 1.266,97. numărul cadastral 136, era obligată să constate că o parte din acesta, respectiv suprafața de 955. era deja intabulat având număr cadastral 109.
În sprijinul acelorași afirmații, petentul a făcut referire în plângere și la operațiunile succesive de vânzare-cumpărare a terenului în suprafață de 1.266,97. intervenite ulterior între SC SRL C și SC TURISM SRL C, cu referire expresă la operațiunile ce vizează contractul autentificat sub nr. 11 7/22.04.2002 la BNP.
Analizând întreg materialul probator existent la dosar și raportând elementele situației de fapt rezultată din conținutul acestuia la conținutul constitutiv al infracțiunilor prev. de art 10 lit.a, art.11 și art. 17 lit. b, c, d din Legea 78/2000, prin ordonanța procurorului din data de 05.03.2007 dată în dosarul nr. 15/,s-a dispus după cum urmează: neînceperea urmăririi penale față de numitul, față de care au fost efectuate cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 10 alin.l lit.a din Legea 78/2000, art.11 din Legea-și art. 17 litb, c, d din Legea 78/2000, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni; neînceperea urmăririi penale față de numiții, ȘI, față de care au fost efectuate cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art 10 alin.l lit.a din Legea 78/2000, art. 11 din Legea 78/2000 și art 17 lit.b, c și d din Legea 78/2000,întrucât faptele nu au fost comise de aceștia; neînceperea urmăririi penale față de numitul, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de -art.289 Cod Penal, în ref. la art. 17 lit.c din Legea 78/2000,întrucât fapta nu există; neînceperea urmăririi penale față de numitul, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.288 Cod Penal în ref. la art. 17 lit.c din Legea 78/2000, întrucât fapta nu există.
Prin aceeași ordonanță s-a dispus și declinarea competenței de soluționare a cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art246 Cod Penal față de numita, în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, întrucât competența materială și teritorială de soluționare, potrivit regulilor generale stabilite în materia competenței, revine parchetului menționat
Pentru a se dispune soluția menționată, în cuprinsul ordonanței din data de 05.03.2007, sunt invocate următoarele argumente:
Pentru existența infracțiunilor prev. de art.10 din Legea 78/2000, este necesar ca acțiunea care constituie elementul material al infracțiunii să fie săvârșită cu vinovăție, și anume cu intenție directă, situație în care trebuie stabilită voința făptuitorului de a primi banii, bunurile sau alte foloase materiale necuvenite precum și știința că acestea nu îi sunt legalmente cuvenite ori ca făptuitorul să fi urmărit obținerea pentru suine sau pentru altul de bani, bunuri sau al te foloase necuvenite.
Cu privire la acest aspect, s-a concluzionat că, nu numai că nu a acționat cu această intenție, ci nu a acționat în sensul stabilirii unei valori diminuate față de valoarea comercială reală a bunului în cauză, cu ocazia perfectării operațiunii de vânzare-cumpărare, aceasta în condițiile în care valoarea bunului în discuție nu a fost stabilită de către susnumitul ci de către societate abilitată legal, respectiv SC BUSINESS SA, specialiștii, implicați în evaluare fiind toți membrii care, în stabilirea valorii de tranzacționare s-au bazat pe elemente de previzionare și estimare a evoluțiilor economice în diferite perioade de timp.
După determinarea valorii de piață a imobilului de către societatea evaluatoare menționată anterior, prin Hotărârea nr. 19/21.11.2001 a Consiliului de Administrație privind propunerea de vânzare a unor active, printre care și imobilul în discuție, prin negociere directă cu asociații (SC SRL) ce au efectuat investiții de cel puțin 15 % din valoarea activului și pe baza notei de fundamentare tehnico-economică înaintată împreună cu alte documente la Ministerul Turismului, cu adresa nr.6885/21.11.2001, notă din care rezultă valoarea evaluată a activului de 1.266.9 70.000 lei (din care valoarea investițiilor era de 381.717.000 lei) s-a aprobat, de către SC SA, prin Hotărârea nr. 26/30.1 1.2001, vânzarea la prețul minim stabilit de evaluator, cu deducerea valorii investițiilor efectuate.
În aceste condiții, neexistând o faptă prin care să se fi stabilit, cu intenție, o valoare diminuată față de valoarea comercială reală a bunului, în mod temeinic și legal, prin ordonanță, s-a constatat lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii, caz de împiedicare de punere în mișcare a acțiunii penale prev. de art. 10 lit.d pr.pen.
Concluzionându-se asupra lipsei elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 10 lit.a din Legea 78/2000, s-a constatat că în lipsa acestei infracțiuni și a oricărei alte infracțiuni dintre cele prevăzute în secțiunile a 2-a și a 3-a din Legea 78/2000, nu se poate reține în sarcina aceluiași făptuitor nici infracțiunile prevăzute de art. 17 lit.b, c și d din Legea 78/2000, infracțiunile asimilate infracțiunilor de corupție (art. 17 lit.b, c, d diri Legea 78/2000) presupunând existența în concurs real calificat între aceste infracțiuni și oricare dintre infracțiunile prevăzute în secțiunile a 2-a și a 3-a elin același act normativ.
Cu privire la infracțiunea prev. de art. 11 din Legea 78/2000, s-a apreciat că fiind vorba de o infracțiune esențialmente și exclusiv de pericol, este lipsită de obiect material, acțiunea (fapta) care definește obiectul material al laturii obiective nefiind îndreptată împotriva unei existențe materiale, corporale.
S-a mai argumentat că în cazul acestei infracțiuni subiectul activ poate fi numai persoana care, în virtutea funcției, a atribuției ori a însărcinării primite, are îndatorirea de a supraveghea, a controla sau a lichida un agent economic privat.
Împotriva ordonanței nr.15/P/2006 din data de 05.03.2007, a formulat plângere în temeiul dispozițiilor art.275-278.pr.pen. petenta SC SA C - prin administratorul unic, concluzionând că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de persoanele și pentru infracțiunile precizate anterior, este netemeinică și nelegală, în aceeași plângere fiind formulate critici generale și punctuale, sistematizate în mai multe puncte și subpuncte, analiza asupra acestora urmând a fi expuse după cum urmează:
O primă critică vizează neaudierea de către organele de urmărire penală a tuturor "învinuiților" și ale căror declarații, apreciază petențul, ar fi putut da cu siguranță o imagine mai clară a faptelor petrecute cu ocazia privatizării SC SA de către consiliul de administrație condus de "învinuitul".
Critica este nelegală întrucât, în cauză, nu a fost atribuită calitatea de învinuit nici unei persoane pentru motivele arătate în ordonanță.
De asemenea, în cauză, contrar susținerilor enunțate în plângerea împotriva soluției, au fost audiate toate persoanele care au avut legătură cu vânzarea activului aparținând SC SA, format din teren (1296,97.) plus construcție.
Totodată, s-a reținut că plângerea ce constituie act de sesizare în cauza înregistrată sub nr.15/P/2006 la DNA - Serviciul Teritorial Constanța, nu a vizat și nu s-a referit la fapte petrecute cu ocazia privatizării SC SA, ci numai la vânzarea activului precizat anterior, despre care, în mod esențial, s-a considerat că ar fi fost tranzacționat la un preț subevaluat.
În aceste condiții, susținerea petentului cum că, cercetările ar fi incomplete întrucât nu s-au clarificat faptele petrecute cu ocazia privatizării SC SA sunt netemeinice și nelegale, atâta timp cât obiectul cercetărilor a fost cel precizat anterior și acestea nu au vizat întreaga activitate de privatizare a SC SA.
S-a susținut în plângerea formulată împotriva soluției că, toate actele aflate la dosarul cauzei pe baza cărora s-ar fi dispus această soluție, au fost depuse prin grija reprezentantului SC SA, Ministerul Public neavând nici un merit în strângerea probelor, situație în care nu ar fi fost respectate obligațiile ce revin organelor de cercetare penală conform celor impuse de art.65 pr.pen.
Și această critică este neîntemeiată întrucât, așa cum rezultă atât din cuprinsul ordonanței care face trimitere la probele aflate la dosar și la modul în care acestea au fost administrate, rezultă că, în timpul cercetărilor au fost solicitate și ridicate documente de la toate instituțiile și autoritățile care se aflau în posesia unor acte ce vizau imobilul în discuție și, de asemenea, au fost audiate toate persoanele implicate în vânzarea-cumpărarea succesivă a aceluiași imobil, indiferent de calitatea și de legătura acestora.
În acest sens s-a solicitat, a fost comunicat și atașat la dosar Ordinul nr.156/16.03.2001, emis de Ministrul Turismului prin care s-a aprobat comisia constituită În vederea stabilirii și evaluării terenurilor aflate în patrimoniul SC SA, document ce contrazice susținerea petentului; cum că nu s-ar fi emis vreodată acest ordin; s-a solicitat Consiliului Județean C și a fost comunicată,toată documentatia ce a stat la baza emiterii Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate seria - nr.0921 respectiv, 194/04.06.2001, procesul verbal de recepție din data de 11.07.2001; s-a solicitat la SC SA și, prin adresa nr. 1682/03.08.2006, s-a comunicat și s-a depus la dosarul cauzei adresa nr.29248/05.05.2000 a Primăriei C prin care se comunică faptul că terenul se află în proprietatea privată a municipiului C iar construcția în administrarea SC SA, în documentația ridicată de la sediul societății regăsindu-se fișa mijlocului fix 1362, în care imobilul clădire de locuit individuală - birouri -spații verzi", figurează transferat la (actual SC SA) de la în luna aprilie 1965, conform Ordinului nr.549.
Raportat la conținutul actelor precizate anterior, s-a constatat, în mod temeinic și legal, că procedura prealabilă atestării dreptului de proprietate a SC SA asupra imobilului (teren plus construcție) a fost respectată, contrar celor susținute de petent în plângerea penală, documentația fiind depusă de către SC SA la Consiliul Județean C, sub nr.3516/ 11.07.2001, conform art.15 din Criteriile nr.2665/1992.
În plângere s-a mai aratat că pe parcursul cercetărilor ar fi fost încălcat principiul oficialității și principiul rolului activ al organelor judiciare penale.
Această critică este contrazisă de precizările arătate anterior.
De asemenea, s-a considerat că Iămurirea cauzei sub toate aspectele și aflarea adevărului s-ar fi putut realiza numai în condițiile în care s-ar fi dispus începerea urmăririi penale, sens în care sunt indicate dispozițiile art.228 pr.pen.
Același text însă, stabilește că, "organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute în art.221, dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate, nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prev. de art 10.pr.pen."
În cauză însă, din conținutul actelor premergătoare a rezultat cazurile de împiedicare de punere în mișcare a acțiunii penale prev. de art. 10 lit.a, c, d pr.pen. care în același timp constituie și impediment de începere a urmăririi penale.
Prin urmare, critica formulată de petent este contrazisă de însăși conținutul textului invocat,
În plângerea ce face obiectul prezentei, petentul face trimitere la multiple instituții juridice care aparțin altor ramuri de drept și care, nu sunt incidente în cauză, motiv pentru care nu au făcut obiectul prezentei analize.
Sintetizând asupra tuturor criticilor enunțate și dezvoltate în plângere, s-a reținut că, în mod esențial se impun a fi analizate argumentele pe baza cărora s-a dispus neînceperea urmăririi penale, prin raportarea situației de fapt rezultată din cercetări, la conținutul infracțiunilor prev. de art. 10, art. 11 și art. 17 lit b, c și d din Legea 78/2000.
Așa cum însuși petentul a arătat în plângere, întreaga situație de fapt ce a determinat formularea plângerii penale a fost reținută corect de către procuror.
Prin urmare, petentul a contestat incidența în cauză a cazurilor de împiedicare de punere în mișcare a acțiunii penale și implicit, a impedimentelor invocate pentru neînceperea urmăririi penale față de persoanele și pentru infracțiunile menționate.
Analizând argumentele invocate în ordonanță și procedând la evaluarea conținutului actelor existente la dosar, s-a constatat că această critică este neîntemeiată, astfel:
Referitor la infracțiunea prev. de art. 10 lit.a din Legea 78/2000.
Potrivit textului menționat, este încriminată fapta de stabilire, cu intenție, a unei valori diminuate, față de valoarea comercială reală, a bunurilor aparținând agenților economici la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar, comisă în cadrul acțiunii de privatizare sau cu ocazia unei tranzacții comerciale, ori a bunurilor aparținând autorităților publice sau instituțiilor publice, în cadrul unei acțiuni de vânzare a acestora, săvârșită de cei care au atribuții de conducere, de administrare sau gestionare, dacă acestea sunt săvârșite în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.
În cauză, în mod temeinic și legal s-a apreciat că lipsesc elementele constitutive ale acestei infracțiuni, atâta timp cât nu s-a comis o subevaluare a bunului și la care, în plus, să se fi recurs în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.
Realizarea celor două condiții, respectiv subevaluarea și scopul obținerii unui folos, sunt prevăzute cumulativ, așa încât, lipsa oricăreia dintre ele determină lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii.
În acest sens, pe lângă argumentele invocate în ordonanța criticată, s-a reținut și împrejurarea că SC SA a comunicat faptul că, prin vânzarea imobilului "clădire spații verzi" nu a fost prejudiciată, întrucât, în evidența contabilă a societății, anterior vânzării, valoarea rămasă neamortizată a fost de 28.872.514 ROL iar valoarea terenului de 46.187.035 lei ROL, iar veniturile realizate ca urmare a vânzării au fost de 908.283.000 lei ROL (vol.III fila 3 - 4 dosar).
Potrivit art.I7 lit. c și d din Legea 78/2000, sunt considerate ca fiind infracțiuni, faptele de asociere în vederea săvârșirii unei infracțiuni prevăzute în secțiunile a 2-a și a 3-a sau la lit.a a articolului 17 din același act normativ, falsul și uzul de fals săvârșite în scopul de a ascunde comiterea unei dintre infracțiunile prevăzute în secțiunea a 2-a și a 3-a, precum și abuzul în serviciu contra intereselor publice, abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor și abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, săvârșite în realizarea scopului urmărit printr-o infracțiune prevăzută în secțiunile a 2-a și a 3-a din aceeași lege.
Prin urmare, pentru existența infracțiunilor prevăzute în art. 17 din Legea 78/2000, cerința este în sensul existenței, în concurs real, a oricăreia dintre infracțiunile precizate la literele a - k din articolul menționat, cu oricare dintre infracțiunile de la secțiunea a 2-a (art.6 - art.82) ori de la secțiunea a 3-a (art. 10 - art. 132) din aceeași lege.
Prin articolul 17 din legea specială, au fost încriminate modalități agravante ale unor infracțiuni (fals, uz de fals, abuz în serviciu, ele.) sub condiția ca subiectul activ să fi acționat în vederea scopului urmărit, printr-o infracțiune de corupție sau printr-una asimilată acesteia.
Ori, în cauză, atâta timp cât elementele situației de fapt, nu au condus la reținerea în sarcina făptuitorilor a infracțiunii prevăzute la art.10 lit.a (din secțiunea a 2-a) nu se poate reține în sarcina acestora, pe cale de consecință, nici una dintre infracțiunile prevăzute în art. 17 din Legea 78/2000.
Dacă cerința legală nu ar fi în sensul coexistenței, în concurs real a celor două infracțiuni, respectiv o infracțiune din secțiunea a 2-a și a 3-a și oricare dintre infracțiunile din art. 17, nu s-ar explica rațiunea pentru care, de exemplu, după adoptarea art. 132 (care are în structură abuz în serviciu + avantaj) legiuitorul nu a abrogat infracțiunea de la art. 17 lit.d și ar fi lăsat în acest mod ca două fapte cu conținut identic să fie încriminate prin două texte diferite ale aceleiași legi.
Cu privire la infracțiunea prev. de art 11 din Legea 78/2000, în mod temeinic și legal s-a apreciat ca nefiind incidente în cauză dispozițiile textului menționat.
Într-adevăr, infracțiunea este o infracțiune de pericol neavând obiect material, subiectul activ putând fi numai persoana care, în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării primite, are îndatorire a de a supraveghea, de a controla sau a lichida un agent economic privat, ceea ce nu este cazul în speță, SC SA fiind agent economic cu capital majoritar de stat.
Așadar, în situația în care o persoană care "în virtutea funcției, a atribuției ori a însărcinării primite, are sarcina de a supraveghea, de a controla sau de a lichida", în cadrul unui agent economic, altul decât un agent economic privat, ar comite o faptă (indiferent care) de natură a-i aduce direct sau indirect foloase necuvenite, pentru această faptă, persoana în cauză, ar rămâne să răspundă pentru oricare dintre infracțiunile de serviciu prevăzute în codul penal sau în legi speciale ori pentru infracțiunile prevăzute în Legea 31/1990.
În considerarea argumentelor mai sus inserate, rezultă că plângerea formulată împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale este netemeinică și nelegală în ceea ce privește criticile formulate cu privire la infracțiunile și persoanele față de care s-a dispus această soluție.
Împotriva Ordonanței nr.3/lI/2007 a procurorului șef din cadrul DNA-Serviciul Teritorial Constanța prin care s-a respins plângerea petentei "" SA C, împotriva Ordonanței nr.15 /P/2006 a DNA-Serviciul Teritorial Constanța, petenta a formulat plângere la instanță solicitând desființarea ordonanțelor și trimiterea cauzei DNA-ului în vederea începerii urmăririi penale, apreciind că în cauză există mai mult decât indicii că persoanele cercetate se fac vinovate de infracțiunile pentru care au fost demarate actele premergătoare de urmărire penală, că procurorul șef nu a luat în considerare situația de fapt și de drept semnalată de petentă prin plângerea penală.
În motivele invocate se arată că numitul în calitatea lui de director general al SC SA, a încercat prin persoane interpuse să dobândească terenul în suprafață de 1266,97. teren ce cuprinde a și suprafața de 955. proprietatea petentei, implicând în atingerea scopurilor sale, pe lângă alte persoane și societatea evaluatoare a terenului, primarul municipiului C - și chiar pe fostul ministru, persoane cu care, petenta susține că numitul se află în relații strânse de prietenie.
Din modul în care s-a realizat vânzarea terenului în suprafață de 1266,97. la numai 20 USD/, s-a ajuns, conform susținerilor petentei, la un conflict de interese între calitatea de director/președinte al consiliului de administrație al unei societăți cu capital de stat și cea de cumpărător al unor active ale acesteia, în cadrul procesului de privatizare, conflict încriminat de art.272 alin.I pct.2 din Legea nr.31/1990; 275(fost 269) rap. la art.145 din Legea nr.31/1990; 149 din Legea nr.31/1990; 33 din Legea nr.99/1999.
Petenta a arătat că aspectele invocate sunt doar indicii sau fapte probatorii și că acestea trebuie coroborate cu probe certe, care să dovedească că faptele de natură penală au fost săvârșite de către cei arătați în plângere, sau că nu au fost săvârșite, însă din motive demne de luat în considerare.
Petenta a solicitat începerea urmăririi penale pe considerentul că existența sau absența vinovăției poate rezulta doar din actele de urmărire penală în urma audierilor, confruntărilor, rapoarte de expertiză, chitanțe facturi sau alte asemenea documente tehnice, nicidecum din înscrisuri.
A mai criticat faptul că soluționând plângerea, parchetul deși nu este o instanță penală, poate decide asupra lipsei vinovăției numai pe baza unor acte premergătoare și că în majoritatea cauzelor o asemenea soluție este neschimbată, sistemul fiind stalinist.
Din materialul probator aflat la dosar, afirmațiile petentei s-au dovedit a fi nefondate.
Pe lângă probele testimoniale ce au fost administrate, DNA-ul a solicitat documentele care vizau aspectele invocate de petentă ce se aflau în posesia instituțiilor și autorităților respective, ca de exemplu Ministerul Turismului, Consiliul Județean C, Primăria C, SC SA, probele aflându-se în volumele atașate prezentei cauze, astfel, afirmația petentei că nu s-ar fi administrat probe în vederea aflării adevărului este lipsită de suport real și infirmată de materialul probator al cauzei.
Nu datorită faptului că sistemul ar fi stalinist cum susține petenta, o bună parte a ordonanțelor sau a rezoluțiilor în care, conform procedurii penale actuale, procurorii șefi sau prim-procurorii soluționează plângerile, rămân neschimbate chiar și după ce au fost cenzurate de instanță, ci pe considerentul că nu se poate proba sub nici o formă vinovăția celor cercetați, la fel cum se întâmplă și în speța noastră.
Vinovăția ca latură subiectivă a unei infracțiuni care nu poate fi comisă decât cu intenție, ca în cazul infracțiunilor despre care se face vorbire în prezenta cauză, reprezintă fără nici o discuție o manifestare la nivel psihologic a respectivelor fapte, însă această vinovăție în prezenta cauză, nu mai poate fi dovedită decât printr-o recunoaștere a celor împotriva cărora s-a făcut plângerea penală, petenta făcând plângere penală împotriva tuturor persoanelor bănuite ca implicate în vânzarea respectivului teren în anul 2001, aceste persoane puse în gardă cu privire la infracțiunile pentru care ar putea fi cercetate, în prezent este imposibil a demonstra latura subiectivă a infracțiunilor, toate persoanele bănuite s-au putut pune de acord în demonstrarea unui variante care să ducă la dovedirea vinovăției.
După această încercare eșuată de demonstrare a existenței anumitor infracțiuni, fără ca în prealabil să se fi luat măsuri speciale de descoperirea infracțiunilor și a persoanelor implicate, cu toate că la nivel național au fost create instituții specializate in acest sens și dotate cu tehnică adecvată, nu ne mai rămâne decât să constatăm imposibilitatea demonstrării existenței respectivelor infracțiuni, într-o asemenea situație, așa cum s-a mai arătat, urmărirea penală și tragerea la răspundere penală a persoanelor vinovate depinzând doar de recunoașterea acestora, în prezent nemaiputându-se demonstra că întreaga activitate desfășurată de cei implicați, a avut la bază un plan bine pus la punct de către învinuitul.
realității că se face o activitate de judecată de către prim-procurorii și procurorii șefi chemați să soluționeze astfel de plângeri, însă această competență fiind stabilită prin legea de procedură penală s-a susținut necesitatea modificării acesteia, în viitor.
Petenta mai critică faptul că procurorul șef s-a limitat doar la a defini relațiile dintre soții și doar "unele relații", fără să explice ce înțelege prin aceasta (unele corecte sau unele reprobabile), încălcându-se prin aceasta principiul aflării adevărului.
Cu privire la acest aspect s-a reținut faptul că nu toate faptele reprobabile sunt calificate drept infracțiuni, însă modul în care numitul a ajuns administrator al respectivelor societăți, ar fi trebuit altfel cercetat, nu în mod" caragialistic".
Dacă între soții și a avut loc o înțelegere ca primii să administreze societatea, care în realitate ar aparține lui și să cumpere pentru acesta ( ), terenul în suprafață de 1266,97. la numai 20 USD/, fără nici un dubiu s-ar afla în fața infracțiunilor despre care face vorbire petenta, însă cum acest fapt, din considerentele arătate mai sus, nu mai poate fi stabilit decât printr-o recunoaștere a celor cercetați, vinovăția lor nu mai poate fi stabilită decât printr-o analiză a faptelor, aspect criticat de petentă în plângerile sale.
Văzând faptul că învinuitul a ajuns administrator al respectivelor societăți și că anterior acestea au fost administrate de aceleași persoane, s-a reținut că nu este un lucru întâmplător însă cum în penal, nici o persoană nu poate fi trimisă și judecată pe simple prezumții, nu există probele și mijloacele de probă ce s-ar mai putea administra, cu eficiență, situație care ar impune trimiterea cauzei în vederea începerii urmăririi penale.
Petenta depune înscrisuri noi prin care susține că este dovedită calitatea de persoană interpusă directorului SC SA ( ), a numitei, sora numitei și care conform susținerilor petentei, în calitatea sa de fostă administrator al SC Internațional SRL, la aceeași dată de 5.XII.2001 la care SC SRL cumpără terenul în suprafață de 1266,97. cumpără și activul -"Hotel Bulevard", și o serie de alte înscrisuri prin care se tinde a se dovedi calitatea de persoane interpuse și legăturile existente între învinuiți.
În dovedirea acestor afirmații sunt depuse în copie contractele de vânzări succesive privitoare la imobilul din-, fostă proprietate comună a soților, procura de administrare dată de surorii sale, înscrisurile referitoare la SC și SRL.
Toate probele noi depuse de petentă nu duc la concluzii certe că între învinuiți au avut loc înțelegeri prealabile, toate acestea ducând așa cum s-a arătat la simple prezumții că între și respectivele persoane s-ar fi putut să fi existat o înțelegere prealabilă vânzării anumitor active ale SC SA și care să fie procurate pentru, însă cum probele existente la dosar nu confirmă cu certitudine respectiva înțelegere, condiție de care depinde existența infracțiunilor, instanța se vede nevoită a privi ca nefondată plângerea petentei așa cum s-a arătat - simplele prezumții nefiind suficiente pentru incriminare.
Petenta a mai depus înscrisuri referitoare la raporturile de evaluare întocmite de evaluatorii SC Business SRL, susținând că atunci când întocmeau raporturi de evaluare ce vizau terenurile vândute de către stat, valoarea unui metru pătrat de teren era mai mică iar valorile indicate pentru Camera Notarilor Publici C, erau mai mari cu mult, aspect ce duce la confirmarea celor arătate mai sus.
În zona respectivă, petenta a susținut că valoarea unui de teren, era de 99,28 USD nu de 22,73 USD, preț la care a vândut SC SA către SC SRL și că era de notorietate că în acea zonă a Stațiunii, prețul terenului este mare, iar știa că prețul terenului de 1266,97. este subevaluat și că nu poate să aibă doar un preț de 22,73 USD.
Din nici o probă de la dosar nu s-a putut reține intervenția lui în subevaluarea terenului iar o simplă analiză comparativă a unor prețuri stabilite în zonă și care diferă ca mărime, nu este suficientă pentru tragerea la răspundere penală.
Nu s-a făcut o analiză a factorilor care influențează valoarea unui metru pătrat de teren, însă pentru a întări ideea că pe simple prezumții nu se poate dispune începerea urmăririi penale și condamnarea unei persoane, s-a arătat că în urma sentinței 3531/C/29.2007 a Tribunalului Brașov, prin care petenta a avut câștig de cauză cu privire la terenul în suprafață de 955. teren ce se regăsea în suprafața totală de 1266,97. în urma obținerii acestei hotărâri, chiar dacă în prezent prețul unui p de teren în zonă ar fi conform susținerilor petentei în jur de 800 USD, pentru diferența de teren de la 1266.97. la 955. societatea administrată de s-ar putea să nu mai obțină nici prețul de cumpărare, acela de 22,73 USD.
În plus, s-a subliniat faptul că hotărârea (nr.26/30.XI.2001) de vânzare a terenului nu a aparținut lui, ea fiind luată de către AGA SC SA, astfel că diminuarea valorii de vânzare a terenului, în măsura în care afirmați a ar fi reală ar aparține acesteia nu lui.
Nici imputațiile aduse numitului nu s-au dovedit a fi reale, terenul în cauză făcând parte din proprietatea privată a statului, iar hotărârile care-l vizau au fost date cu respectarea legilor.
Petenta a mai arătat că cercetările nu trebuiau să se limiteze doar la terenul în suprafață de 1266,97. de aceeași situație a subevaluării activelor ar fi putut beneficia mulți apropiați ai lui, astfel că în speță s-ar putea să fie vorba de spălare de bani sau de alte infracțiuni și cum acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, DNA-ul ar fi trebuit să-și extindă cercetarea cu privire la respectivele infracțiuni.
S-a arătat cu privire la acest aspect faptul că instanța este chemată să se pronunțe doar cu privire la faptele cu privire la care s-a făcut plângere și au fost sau nu au fost cercetate, astfel s-a considerat că aceste aspecte vizate de petentă exced cadrului procesual.
Prin scriptul depus în instanță de către petentă,aceasta arată că își retrage plângerea formulată față de și cum plângerea petentei are natura juridică unei căi de atac, văzând și dispozițiile prev. art.368 și 385/4 alin.2 pr.pen. instanța a luat act de retragerea plângerii față de acesta.
Pentru considerentele de mai sus și cele analizate în mod detailat în ordonanțele menționate mai sus în temeiul articolelor de lege arătate în dispozitivul sentinței, s-a respins ca nefondată plângerea petentei cu obligarea la cheltuieli judiciare statului, iar în ceea ce privește cheltuielile judiciare solicitate de învinuiții și, deși îndreptățiți a le primi, acestea nu au putut fi cuantificate, nedepunând nici un act în acest sens și neprecizând suma solicitată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petenta SC SA C,solicitând casarea sentinței ca nelegală și netemeinică, iar în urma rejudecării cauzei să se dispună desființarea rezoluției procurorului și înaintarea dosarului către DNA C în vederea continuării cercetărilor. În motivarea recursului s-au arătat următoarele: plângerea inițială formulată de petentă a vizat faptele de corupție prev. de art. 11 alin. 1 și art. 10 alin. 1 lit. a din Legea 78/2000. S-a reclamat de către petentă, în calitate de păgubită, faptul că un teren din stațiunea a fost vândut de către fostul director al SC SA către sine, respectiv către propria societate SC Turism SRL, condusă de persoanele interpuse și, ceea ce constituie fapta prev. de art. 11 alin.1 din Legea 78/2000. S-a reclamat totodată aspectul că terenul a fost vândut la un preț subevaluat, ceea ce constituie fapta prev. de art. 10 alin.1 lit. a din Legea 78/2000. De asemenea, s-a reclamat faptul că ulterior privatizării terenului, asociații SC Turism SRL, și-au oferit concursul infracțional, ajutându-l pe intimatul să păstreze bunul privatizat, obținut fraudulos de acesta. Sub incidența acestei sesizări au intrat și ceilalți asociați ai societății SC Turism SRL.
În continuare, s-a susținut că s-a înțeles greșit că s-au depus noile înscrisuri pentru a obține începerea urmăririi penale, ci scopul a fost acela de a demonstra caracterul plauzibil al plângerii. Solicită, în temeiul art. 238.pr.pen. să se dispună începerea urmăririi penale, pentru ca aceasta să fie extinsă și cu privire și la alte persoane sau la alte acte materiale. Apreciază că se impune ca și aceste înscrisuri să fie analizate sub aspectul începerii urmăririi penale,solicitând astfel că trebuie începută urmărirea penală, urmând ca ulterior să se stabilească vinovăția.
Analizând recursul formulat pe baza actelor și lucrărilor dosarului Curtea constată că acesta este nefondat.
Așa cum a constatat și prima instanță, în cauză nu există indicii care să conducă la concluzia că intimații au săvârșit fapte de corupție. Organul de anchetă a verificat actele care au stat la baza vânzării terenului care face obiectul plângerii petentei și au constatat că aceste acte au fost întocmite cu respectarea normelor și procedurilor în vigoare la data respectivă. Astfel, în urma administrării unui amplu material probator s-a constatat în mod corect că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care s-a formulat plângerea penală.
În esență s-a susținut că intimații alături de alte persoane interesate, prin încălcarea legii penale, au contribuit în mod nelegal la emiterea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria - nr.0921/16.07.2001 asupra terenului respectiv emis în beneficiul de către Ministerul Transporturilor de la acea dată. Legalitatea acestui certificat de atestare a fost însă verificată în mod definitiv și irevocabil prin Decizia 3834/8.11.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,care a constatat că" documentația depusă de societatea pârâtă ( ) pentru eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate,cuprinde toate înscrisurile necesare conform nr.HG834/1991,astfel încât certificatul contestat (- nr.0921), emis la data de 16 iulie 2001, fost emis cu respectarea dispozițiilor legale". De altfel, acest aspect a fost constatat și prin Ordonanța din 5 martie 2007 dată în dos. nr.15/P/2006.
De asemenea s-a constatat și că nu există intenția numitului de a stabili o valoare diminuată față de valoarea reală a terenului în cauză, cu ocazia perfectării operațiunii comerciale de vânzare-cumpărare, întrucât valoarea nu a fost stabilită de către acesta, ci de către o societate abilitată în acest sens, respectiv SC Business SA, iar întreaga documentație a fost înmânată Ministerului Turismului care a și emis Mandatul special nr.9738/28.11.2001, care a apreciat că modalitatea de stabilire a prețului este în conformitate cu normele legale.
Ori, pentru existența infracțiunilor prev.de art.10 din 78/2000 este necesar sub aspectul laturii subiective să existe intenție directă, fiind necesară vinovăția făptuitorului de a primi banii, bunurile sau celelalte foloase materiale necuvenite cu știința că nu-i sunt legal cuvenite, având astfel reprezentarea stării de pericol a acțiunii sale. Făptuitorul trebuie să urmărească obținerea pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite. Dacă scopul este integral realizat, existând dovada aproprierii avantajului patrimonial și au fost începute acte de executare, se poate vorbi de o tentativă la asemenea infracțiuni. Ori actele dosarului nu au dovedit aceste aspecte.
Raportat la infracțiunea prev. de art.11 din 78/2000, intimatul nu îndeplinea condiția subiectului activ, respectiv aceea de a avea atribuții de control, supraveghere sau lichidare a unui agent economic privat.
Prin urmare nu s-au putut constata elemente care să conducă la concluzia că s-ar fi săvârșit de către intimatul și în consecință și de către ceilalți intimați infracțiunile prev. de art.10 lit.a,art.11 al.1 și art.17 lit.b,c,d din 78/2000.
De asemenea, petenta a depus noi înscrisuri în recurs (94-137) pentru a demonstra că cele susținute în plângere sunt reale, însă instanța a fost sesizată cu privire la anumite fapte pentru care s-au făcut cercetări și pe baza cărora s-a dat ordonanța atacată, deci această ordonanță face obiectul prezentului dosar. Cu privire la alte fapte sau probe (sau chiar alte persoane) organul de anchetă nu s-a pronunțat astfel că nu poate fi cenzurat în acest cadru (întrucât plângerea formulată în baza art.278/1 pr.pen. nu este altceva decât o cale de atac împotriva ordonanței) decât cu privire la cele constatate de acesta. Din acest motiv instanța de recurs nu a admis cererea de repunere pe rol a cauzei (89) în vederea depunerii de noi probe, formulată de apărătoarea petentei.
În concluzie, Curtea constată că nu există nici un motiv de casare a sentinței atacate dintre cele enumerate în art.385/15 pct. 9.pr.pen. astfel că va respinge recursul petentei ca nefondat.
În baza art.192 al.2 pr.pen. va obliga petenta la cheltuieli judiciare în favoarea statului în sumă de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petenta C, împotriva sentinței penale nr. 745 din 18 decembrie 2007 Tribunalului Cluj.
Obligă pe petentă să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 04 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - -
Red.IM/24.03.2008
Dact./2ex.
Președinte:Virgil Viorel AndreieșJudecători:Virgil Viorel Andreieș, Iuliana Moldovan Maria
