Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 33/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr-
SENTINȚA PENALĂ NR. 33/2008
Ședința publică din 4 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Iuliana Moldovan Judecător
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Pe rol se află soluționarea plângerii formulate de petentul G împotriva ordonanței din data de 21 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr. 273/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de, și M, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246.pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentanta Ministerului Public depune la dosarul cauzei copia borderoului din care rezultă că rezoluția a fost comunicată petentului la data de 21 ianuarie 2008, astfel încât e posibil ca această comunicare să fi ajuns cunoștința petentului la data de 24 ianuarie 2008.
Petentul G arată că i-a fost comunicată soluția în data de 24 ianuarie 2008.
Curtea constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal prevăzut de lege, respectiv 20 zile de la data emiterii rezoluției și, nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, acordă cuvântul în dezbaterea plângerii.
Petentul G arată că în urma recursului, care a anulat sentința pronunțată de judecătorie, a constatat că acea sentință, respectiv sentința nr. 1304, fost dată cu încălcarea legii. Susține că plângerea este o extracție din acea hotărâre, iar procurorii care au instrumentat cauza nu au luat nimic în considerare. Precizează că judecătorii care au soluționat cauza au încălcat dispozițiile art. 690.civ. în sensul că au ciuntit ultima propoziție, care-i dădea dreptul de moștenitor. Susține că aceasta reprezintă elementul material atât al infracțiunii de fals intelectual cât și al infracțiunii de uz de fals. Precizează că au încălcat dispozițiile legale în sensul că au pretins necesitatea existenței unei convenții între el și reclamantă. Articolele de lege care reglementează acest drept sunt art. 689-690.civ. iar acestea nu prevăd existența unui asemenea înscris, în cazul acceptării tacite al moștenirii. Arată că a acceptat moștenirea în mod tacit, iar dacă ar fi acceptat moștenirea în mod expres atunci se impunea existența unui asemenea înscris. Domnul avocat a susținut necesitatea unui asemenea înscris, însă legea nu prevede niciun act scris în acceptarea tacită. Precizează că judecătorii au încălcat legea pentru că au prevăzut condiții suplimentare, pe care legea nu le prevede. Apreciază că domnul avocat se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, iar doamnele judecător de săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.
Arată, în continuare, că judecătorii au respins depozițiile martorilor aduși în dosarul respectiv să depună mărturie în favoarea sa, fără nicio argumentare. De asemenea, arată instanței factura din care rezultă că a făcut reparațiile necesare mașinii, precizând că este originalul și nu-l poate depune la dosar. Susține că reclamanta contestă atât reparația mașinii, cât și necesitatea acesteia și învederează că petentul a fost plătit pentru manopera depusă la mașină. În susținerea acestui aspect a adus doi martori, împotriva cărora de asemenea a formulat plângere, dar aceasta constituie obiectul unui alt dosar.
Susține că a dovedit cu martori că s-a încadrat în termenul legal de acceptare a succesiunii prin repararea mașinii și solicită desființarea rezoluției pronunțate de procuror și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimaților.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea plângerii formulate de petent. În susținerea plângerii petentul arată că e nemulțumit de soluția pronunțată de instanța civilă. În urma verificării actelor dosarului, având în vedere și practica constantă a instanțelor judecătorești, precum și modul de soluționare a cauzelor, arată că este lăsată la aprecierea judecătorului soluția pronunțată în cauză, iar această soluție poate fi criticată doar pe calea căilor de atac ordinare și extraordinare. Judecătorii în cauză au dat o soluție care se întemeiază pe probele existente la dosarul cauzei. Cu privire la domnul avocat, precizează că acesta este angajat să susțină interesele părții pe care o reprezintă în fața instanței, iar modalitatea în care acesta înțeleagă să-și apere clientul este cenzurată de instanța de judecată în fața căreia pledează.
Apreciază soluția pronunțată în cauză temeinică și legală, întrucât nu rezultă din actele dosarului indicii că s-au comis infracțiunile la care face referire petentul.
Cu privire la cei doi martori, arată că s-a dispus trimiterea cauzei la Parchet în vederea cercetărilor, iar dacă se va dispune sau nu trimiterea acestora în judecată petentul are la dispoziție căile de atac prevăzute de lege.
Petentul G, având cuvântul în replică, arată că atunci când un judecător taie articolul prevăzut în cod în două încalcă legea. Precizează că judecătorul este obligat să impună dictatura legii în actul de justiție. Susține că judecătorii au citat din articolul respectiv până la virgulă, eliminând partea a doua a acestui articol, care-i dădea dreptate. Apreciază că o instanță de judecată nu poate face legea.
CURTEA
Prin Ordonanța din 21 noiembrie 2007, pronunțată în dosar nr.273/P/2007 al Parchetului de pe lângă C a de Apel Clujs -a dispus neînceperea urmăririi penale față de, -judecători la Tribunalul Cluj și față de avocat din cadrul Baroului C cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 din C,penal.
S-a dispus disjungerea și declinarea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj în vederea continuării cercetărilor față de, din nr.22 și din C-N-.19, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art.260 din penal și soluționarea plângerii petentului împotriva rezoluției procurorului din dos.nr.301/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj de către primul procuror conform prevederilor art.278 din proc.pen.
Pentru a dispune astfel, Parchetul a reținut că petentul G din C-N,-,.7, jud. Caf ormulat plângere penală împotriva completului de judecată din cadrul Tribunalului Cluj care i-a judecat un litigiu, respectiv președinte, -judecător, - judecător precum și a avocatului părții adverse M - din cadrul Baroului C și împotriva unor martori din proces.
În plângerea penală formulată petentul a apreciat că cei trei judecători care au soluționat recursul în dosarul nr- (nr. vechi 7975/2006) și au pronunțat decizia civilă nr. 1340/R/08.12.2006, au săvârșit o gravă încălcare a legii, motiv pentru care apreciază că aceștia se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 din penal.
Cât privește pe avocatul M ca reprezentant al reclamantului consideră că și acesta a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor pentru faptul că în pledoaria sa acesta a afirmat că sentința civilă nr. 4553/07.07.2006 este nelegală și netemeinică deși petentul apreciază că sentința în cauză a fost dată cu respectarea totală a legii.
Luând act de starea descrisă de petent și de conținutul acuzațiilor penale formulate, s-a constatat că în sarcina judecătorilor nu se poate reține săvârșirea vreunei a dintre infracțiunile de abuz în serviciu pentru care petentul a formulat plângere
Conform statutului său profesional judecătorul este liber să soluționeze dosarul încredințat potrivit propriei convingeri, a propriei conștiințe, bucurânduse de deplină independență în administrarea probațiunii, în interpretarea legii aplicabile speței, în analizarea și interpretarea întregului dosar și în final în luarea deciziei.
Toate activitățile procesuale realizate în scopul soluționării unui dosar încredințat judecătorului, trebuie să fie la libera apreciere a acestuia iar eventualele greșeli să fie cenzurate în căile de atac prevăzute de lege.
S-a mai menționat că justițiabilii nemulțumiți de soluțiile dispuse de instanțele judecătorești trebuie să folosească căile de atac prevăzute de lege, deoarece judecătorul, care beneficiază de independență și judecă potrivit legii și pe baza convingerii și conștiinței, nu poate fi tras la răspundere pentru acțiunile și măsurile dispuse în condițiile legii, care pot contraveni intereselor unora dintre părțile implicate în proces.
In prezenta cauză depunerea unei plângeri este exagerată, cu atât mai mult cu cât împotriva hotărârii adoptate de judecător exista o cale de atac prin exercitarea căreia partea nemulțumită avea posibilitatea de a reitera toate excepțiile și cererile sale respinse în primă instanță.
Cât privește pe avocatul M, ca reprezentant al reclamantului, acesta a susținut în pledoarie interesele clientului său conform contractului încheiat cu acesta și faptul că completul de judecată a admis recursul formulat de către acesta înseamnă că acesta a făcut afirmații corecte și pertinente, motiv pentru care judecătorii i-au admis acest recurs. Prin pledoaria sa, în susținerea intereselor clientului său avocatul nu a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor sau vreo altă infracțiune.
Având în vedere că petentul a formulat plângere penală și împotriva martorilor audiați în proces, respectiv, din nr. 22 și din C-N,-,.19, precum și împotriva rezoluției procurorului din dos. nr. 30l/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, pentru o mai bună operativitate în soluționarea cauzei s-a dispus disjungerea cauzei față de aceștia sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 din penal și declinarea acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, urmând ca primul procuror al parchetului să se pronunțe cu privire la plângerea formulată de petent împotriva rezoluției nr. 30l/P/2007 conform prevederilor art. 278 din pr.penaIă.
Petentul Gaf ormulat plângere împotriva acestei soluții la Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, plângerea fiindu-i respinsă prin Rezoluția din 5 ian. 2008 dată în dos.nr.1271/II/2/2007, astfel că urmând procedura prevăzută de art.278/1 proc.pen. s-a adresat instanței de judecată în termenul legal de 20 de zile de la data când i-a fost comunicată această rezoluție, respectiv 24 ianuarie 2008.
În plângerea formulată petentul a solicitat desființarea ordonanței procurorului și trimiterea dosarului la parchet în vederea începerii urmăririi penale față de intimați pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 pen.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța apreciază că plângerea petentului este neîntemeiată, neputându-se reține în sarcina intimaților această infracțiune, nu rezultă nici un element care să poată duce la concluzia că magistrații și-au îndeplinit în mod abuziv atribuțiile și cu atât mai puțin că au săvârșit fapte de natura penală. Fapta magistratului de a adopta o soluție în urma propriei aprecieri asupra stării de fapt și de drept dintr-o cauză cu care a fost investit, nu poate întruni elementele infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 proc.pen.
Nici avocatul părții adverse nu a săvârșit vreo faptă penală, acesta nefăcând altceva decât să reprezinte interesele părții în cadrul contractului de asistență judiciară încheiat.
Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea de abuz în serviciu se săvârșește numai de intenție. Aceasta poate fi directă sau indirectă, după cum făptuitorul, prevăzând că acțiunea sau inacțiunea sa aduce atingere intereselor legale ale unei persoane, urmărește sau acceptă producerea acestui rezultat.
Sub aspectul laturii obiective abuzul în serviciu se realizează prin îndeplinirea defectuoasă a îndatoririlor de serviciu, prin aceasta aducându-se atingere intereselor legale ale unei persoane.
În cauză nu există elemente, probe, care să ducă la concluzia că s-ar fi săvârșit o asemenea infracțiune de către intimați.
În aceste condiții,în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva intimaților,sens în care instanța în baza art.278/1 al.8 lit.a pr.pen. va respinge ca nefondată plângerea petentului.
În baza art.192 al.2 pr.pen. va obliga petentul la 50 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
In baza art. 278 ind. 1 alin.8 lit. pr.pen. respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul domiciliat în C-N-.7 jud.C, împotriva Ordonanței din 21 noiembrie 2007 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, dată în dosarul nr. 273/P/2007.
In baza art. 192 alin.2 Cod proc.penală, obligă petentul la 50 lei cheltuieli judiciare in favoarea statului.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare cu petentul si comunicare cu intimații.
Pronunțată în ședința publică din data de 04 martie 2008.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.IM
Dact./2ex.
17.03.2007
Președinte:Iuliana MoldovanJudecători:Iuliana Moldovan
