Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 170/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (777/2009)
SENTINȚA PENALĂ NR.170
Ședința publică din 18 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Iuliana Ciolcă- - -
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea plângerii formulată de petentul împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor de netrimitere în judecată.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petentul personal și asistat de avocat din oficiu în baza împuternicirii avocațiale nr.116/2009 emise de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dat fiind prezența petentului, instanța apreciază că solicitarea sa de a dispune suspendarea judecății a rămas fără obiect.
Reprezentantul parchetuluiconsideră că cererea de suspendare nu mai poate fi pusă în discuție dat fiind prezența petentului.
Apărătorul din oficiu al petentuluipune aceleași concluzii.
Petentulsolicită citarea numiților, și având în vedere că aceștia au prezentat acte false.
Reprezentantul Ministerului Publicarată că cererea petentului nu face obiectul rezoluției atacate și nu se impune citarea celor menționați de petent.
Apărătorul din oficiu al petentuluiarată că prin rezoluția dată de procuror la 09 martie 2009 este vizată numai intimata și nu se impune citarea celor menționați de petent.
Curtea,respinge ca neutilă cauzei solicitarea petentului de audiere a persoanelor indicate de acesta raportat la exigențele art.2781Cod procedură penală, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond părților.
Petentul, având cuvântul, consideră că toate actele din dosar sunt false, fiind emise de numiții, și, respectiv procesul verbal prin care se spune că a refuzat să semneze. În realitate însă, nu a refuzat să semneze întrucât în ziua respectivă a fost prezent și la dosar există un înscris în care secretarul a consemnat faptul că nu din vina sa nu s-a putut semna actul respectiv. a declarat la data de 16 februarie 2006 că nu s-a întocmit procesul verbal de punere în posesie pentru că el nu se înțelege cu, acesta fiind decedat din 1993.
Susține că rezoluția procurorului este nelegală și netemeinică pentru că nu a avut în vedere înscrisurile din care rezultă falsul săvârșit de către, G și. La data de 25 februarie 2005 doamna judecător nu avea calitate de judecător inamovibil potrivit art.31 din Legea 304/2004 și procurorul nu a avut în vedere această încălcare de lege. Arată că a formulat cerere de recuzare, însă doamna judecător a refuzat să părăsească instanța. și G au trimis în instanță două adrese, în sensul că procesul verbal este întocmit și îl așteaptă pe numitul să vină să semneze, însă acesta era decedat din anul 1993, deci este un act fals.
Critică rezoluția procurorului, respectiv condițiile în care aceasta a fost dată întrucât apreciază că ar fi trebuit să-l citeze și să dea o declarație.
Solicită admiterea plângerii și trimiterea cauzei la procuror pentru efectuarea de cercetări.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, în baza art.2781alin.8 lit.a Cod procedură penală solicită respingerea plângerii ca fiind nefondată. În situația în care o soluție a unui magistrat nemulțumește o parte existe căi de atac și nu poate fi formulată o plângere împotriva persoanei care a pronunțat acea soluție. Simpla luare a unei decizii în lipsa oricărui alt mijloc de probă nu poate conduce la concluzia că a fost săvârșită vreo faptă prevăzută de legea penală.
Apărătorul din oficiu pentru petent, având cuvântul, având în vedere poziția procesuală și precizările petentului, solicită în temeiul dispozițiilor art.2781alin.8 lit. Cod procedură penală admiterea plângerii, desființarea rezoluției pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și trimiterea cauzei la procuror în vederea efectuării de cercetări.
CURTEA,
Asupra plângerii de față.
La data de 2.04.2009 numitul a formulat plângere împotriva soluției de netrimitere în judecată nr.512/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, aceasta fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală cu nr- și prim termen de judecată la16.04.2009.
În esență petentul a criticat soluția procurorului, apreciind că aceasta nu a avut în vedere toate înscrisurile cauzei și a solicitat efectuarea de verificări față de numiții, G și, cât și față de judecătorul Zona, pentru faptul că primii refuză să restituie terenurile ce îi revin petentului în calitate de moștenitor, iar judecătorul a pronunțat o soluție pe care o consideră nelegală.
S-a solicitat, iar parchetul a înaintat, dosarul în care s-a pronunțat soluția care se contestă de către petent.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de exigențele art.1781Cod procedură penală, Curtea reține următoarele:
Prin rezoluția din data de 9.03.2009, adoptată în dosarul nr.512/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus, în baza art.10 lit.b Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de magistratul, judecător la Judecătoria Giurgiu, sub aspectul săvârșirii infr.prev.de art.246 și art.249 Cod penal.
Din actele de urmărire penală rezultat că, prin sentința civilă nr.668 din 23.02.2006 emisă în dosarul nr.608/2005 al Judecătoriei Giurgiua fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul împotriva Comisiei Locale de Aplicare a Legii nr.18/1991, a Comisiei Județene de Aplicare a Legii nr.18/1991 G cât și a numiților, și.
În legătură cu această sentință petentul a considerat că a fost dispusă în mod abuziv, considerând că magistratul judecător se face vinovat de abuz în serviciu.
Plângerea formulată de către petent împotriva soluției procurorului a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr.607/II-2/2009 din 27.04.2009 procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, apreciindu-se că nu sunt indicii cu privire la săvârșirea de către magistratul judecător a infracțiunii de abuz în serviciu.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că soluția de netrimitere în judecată este legală și temeinică și, în consecință plângerea petentului formulată conform art.2781Cod procedură penală se impune a fi
respinsă ca nefondată pentru următoarele considerente:
Prin ordonanța nr.2855/P/2007 din data de 20.03.2008 s-a dispus în temeiul art.228 al.6 Cod procedură penală rap. la art.10 al.l lit.d Cod procedură penală și art.38 rap. la art.33 al.l lit.a Cod procedură penală și art.281al.l pct.l lit.b Cod procedură penală și art.45 al.l și 2 Cod procedură penală rap. la art.42 al.l și 2 Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de, G și sub aspectul infr. prev. de art.246 Cod penal și disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare a dosarului nou format în favoarea Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București pentru efectuarea de cercetări față de magistratul - judecător la Judecătoria Giurgiu.
Din cuprinsul ordonanței a rezultat că la data de 18.06.2007 petentul a solicitat cercetarea acestora sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art.246 Cod penal, constând în aceea că refuză în mod sistematic să-i restituie terenurile ce i se cuvin ca moștenitor al defuncților, și, emițând acte și înscrisuri false în susținerea și dovedirea refuzului reclamat.
Din actele depuse la dosar și din cercetările efectuate în cauză s-au reținut următoarele:
Numitul este moștenitorul defunctului și al defunctului, împreună cu numiții și, ambii din comuna, județul G, pe o suprafață totală de 3,57 ha teren situat atât în intravilanul cât și extravilanul comunei, ca și o suprafață de 0,77 ha teren.
La data de 19.12.1994, între acești moștenitori s-a încheiat convenție, la nivelul Primăriei, prin care s-a stabilit ca fiecare să primească suprafețele de teren, conform actelor existente.
Pentru întreaga suprafață de teren au fost emise titlurile de proprietate nr. - și respectiv - din 14.02.2005 pe numele defuncților, dar moștenitorii nu au procedat la succesiune, deși numitul conform unei înțelegeri tacite a dat în arendă către SRL suprafața de 2,5 ha teren, prin contractul de arendă nr. 1954/17.01.2005, de unde a primit permanent produse agricole și bani.
Din declarațiile celorlalți moștenitori, respectiv, a rezultat că, de fiecare dată Comisia locală de fond funciar a întocmit documentația necesară emiterii titlurilor de proprietate, dar comoștenitorul nu a dorit să se prezinte pentru a semna procesul-verbal de punere în posesie, iar când a fost prezent a refuzat sistematic.
S-a mai precizat în declarațiile părților, că toate suprafețele de teren solicitate de numitul au fost identificate, s-a întocmit procesul-verbal de punere în posesie, dar petentul nu se prezintă să semneze și să ia la cunoștință despre documentația întocmită.
De precizat faptul că reclamantul, pentru lămurirea tuturor aspectelor a sesizat instanța de judecată din cadrul Judecătoriei Giurgiu solicitând anularea titlurilor de proprietate cu numărul -/14.02.2005 și respectiv nr.- emise pe numele defuncților și, acțiunea acestuia fiind respinsă așa cum se precizează în sentința civilă nr.668/23.02.2006, în dosarul nr.708/2005 al Judecătoriei Giurgiu.
Petentul a fost nemulțumit de sentință, reclamând activitatea președintelui de complet, judecător.
Prin adresa nr. -/25.09.2007 s-a comunicat că, potrivit Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar, petentului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru trei poziții de teren, dar pentru a -a a fost pus în posesie, acesta din nou refuzând semnarea procesului-verbal în vederea eliberării titlului de proprietate, așa cum s-a procedat și pentru primele două poziții.
Având în vedere cele sus-expuse, actele și cercetările efectuate în cauză s-a constatat că faptei sesizate de petent în sarcina primelor trei persoane reclamate îi lipsește cel puțin un element constitutiv pentru a putea reprezenta infracțiunea prev. de art.246 Cod penal, respectiv intenția exprimată prin expresia "cu știință" în textul articolului respectiv, precum și elementul material al laturii obiective a infracțiunii, care ar trebui să constea în neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu specifice pentru activitatea celor reclamați și care, în speță, nu se poate reține, deoarece aceștia și-au îndeplinit în cadrul comisiei specializate locale de fond funciar, iar imposibilitatea emiterii titlurilor de proprietate pentru toate suprafețele de teren cuvenite petentului se datorează numai atitudinii constante a acestuia de a refuza semnarea proceselor-verbale de punere în posesie, pe baza cărora să se poată emite titlurile, această procedură fiind obligatorie, conform Legii nr. 18/1991 republicată.
Față de cele de mai sus și ținând cont de faptul că nimeni nu-și poate invoca propria culpă în nerealizarea unui drept și pentru a acuza alte persoane de această situație, în mod corect s-a constatat de către procuror incidența în cauză a cazului prev. de art.10 al.l lit.d Cod procedură penală, care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale față de numiții, G și.
Din analiza actelor dosarului a rezultat că prin sentința civilă nr.668/23.02.2006 emisă în dosarul nr.708/ al Judecătoriei Giurgius -a respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților Comisia Locală de aplicare a legii nr.l8/1991, Comisia Județeană de aplicare a Legii nr.18/1991 - G, și.
In cauză s-a reținut că: "Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Giurgiu la data de 26.01.2005 sub nr.708/2005 reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele Comisia Locală de aplicare a legii nr.18/1991 Comuna și Comisia Județeană de aplicare a Legii nr.18/1991 G, întrucât i se refuză eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de teren intravilan și extravilan ce i se cuvine ca moștenire de la autorii săi, și.
în fapt, reclamantul a motivat că în evidențele agricole se menționează suprafețele pe care le solicită, la prima partidă refuzându-i-se restituirea suprafeței de 1.200. loc construcții și 0,06 ha intravilan, iar la partida 3 suprafața de 0,22 ha intravilan situat în curtea fostului CAP precum și suprafața de pădure situată la punctul.
În drept, a fost indicat art.109 al.l din Legea nr.400/17.06.2002.
Au fost depuse la dosar în copie următoarele acte: adresa nr.1665/12.08.1991, adresa nr.130/25.10.1991, adeverința nr.185/08.02.1991, adeverința nr. 12/05.11.1991.
La data de 16.02.2005 pârâta Comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 18 1991 a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, motivând că reclamantul a refuzat sistematic semnarea procesului verbal pentru pozițiile nr.l și 3 din cererea de chemare în judecată, ce au fost înaintate la. G în vederea eliberării titlului de proprietate.
De asemenea, s-a arătat că nu se justifică cererea reclamantului de scădea din extravilan o suprafață de 0,22 ha și circa 0,06 ha și să fie incluse în intravilan".
In urma analizării situației de fapt și a probatoriului administrat în cauză instanța de judecată a pronunțat sentința menționată.
Nemulțumirea petentului în legătură cu sentința pronunțată de magistrat nu poate constitui prin ea însăși o faptă care să atragă o responsabilitate penală.
Soluția este urmare cercetării judecătorești efectuate de magistrat cât și proprie convingerii în legătură cu actele administrate.
Cu privire la contestarea sentinței pronunțate de judecător, aceasta nu poate face obiectul unui dosar penal, petenții având la dispoziție căi procedurale respectiv exercitarea căilor ordinare și extraordinare de atac.
Cu privire la afirmația petentului că actele îndeplinite de judecător sunt nule, întrucât judecătorul a fost numit în funcție la data de 22.04.2005, iar actele pe care le-a întocmit până atunci nu ar fi valabile, aceasta nu se confirmă, dat fiind că că numirea în funcție s-a făcut în conformitate cu art.30 (1) din Legea nr.303/2004, deci după validarea examenului de capacitate, dată până la care aceasta a fost judecător stagiar.
Nici susținerea referitoare la existența unor încheieri de ședință nesemnate nu atrag răspunderea penală a magistratului judecător,ci doar cel mult nulitatea respectivului act și numai dacă ar fi îndeplinite condițiile art. 197 Cod procedură penală, a căror verificare excede prezentei cauze.
Având în vedere cele expuse, în baza art.1781Cod procedură penală, Curtea va respinge plângerea ca nefondată.
Văzând și prevederile art. 192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga petentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat, constând că a beneficiat de asistență juridică gratuită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul.
Obligă petentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 iunie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.
Dact.4 ex./19.06.2009
Președinte:Iuliana CiolcăJudecători:Iuliana Ciolcă
