Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 18/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
SENTINȚA PENALĂ NR. 18
Ședința publică din data de 5.02.2009
PREȘEDINTE: Ion Stelian
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea plângerilor formulate de persoana vătămată, domiciliat în com. Ziduri, sat, județul B, cod poștal - și intimatul G, domiciliat în or. Rm. S,-, cod poștal -, județul B, împotriva Ordonanței nr.204/P/2008 din 9.09.2008 și Rezoluției nr. 1569/II/2/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petentul - intimat G, personal și asistat de avocat, apărător ales din Baroul Buzău, lipsă fiind intimatul - petent, pentru care a răspuns avocat, apărător ales din același barou.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se învederează instanței că s-au depus la dosar concluzii scrise din partea intimatului - petent.
Avocat, având cuvântul pentru petent, solicită ca instanța să se pronunțe asupra audierii înregistrărilor audio - video, întrucât opinia acestuia este alta decât cea a procurorului.
Precizează că există neconcordanță între cele reținute în rezoluție și cele întâmplate în realitate și consideră că se impune vizionarea acestei casete pentru a se lămuri situația, având în vedere că învinuitul a fost solicitat de o femeie care trecea prin zonă și nu de partea vătămată, faptul că acesta nu a atins nici un moment banii decât în când i s-a cerut să-i scoată din buzunarul de la piept, această înregistrare fiind convingătoare și pentru a se vedea discuția și motivul acesteia.
Mai arată că petentul a avut posibilitatea să vizioneze această casetă și lucrurile stau altfel decât cum s-a reținut de către parchet.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul - petent, arată că se contestă legalitatea rezoluțiilor atacate și se opune vizionării acestei casete.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul arată că la dosarul cauzei există transcrierile înregistrărilor audio-video și planșele fotografice și apreciază că nu se impune un nou termen în vederea vizionării acestei casete.
Curtea, față de împrejurarea că la dosarul cauzei există aceste transcrieri ale înregistrărilor audio-video și planșele fotografice, respinge cererea formulată de petent, în acest sens.
Avocat, având cuvântul pentru petent arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Avocat, având cuvântul pentru intimat arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat și apreciază cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru petentul - intimat G, arată că soluția atacată este nelegală întrucât probele administrate în faza de urmărire penală nu confirmă vinovăția sa pentru săvârșirea faptei.
Mai arată că, susținerile părții vătămate, nu au fost confirmate de alte probe și nici nu se coroborează cu întreg probatoriul administrat.
Precizează că petentul G nu a făcut promisiuni în sensul obținerii unei hotărâri favorabile la instanță și nu a pretins bani de la partea vătămată.
Nicio altă probă administrată nu poate fi coroborată cu susținerea acestuia pentru a se concluziona cu privire la săvârșirea actelor materiale pretinse de către petent.
De asemenea arată că, relația dintre petent și persoana vătămată s-a limitat doar la obligațiile ce-i reveneau în calitate de executor judecătoresc în executarea unui titlu executoriu ce-l viza direct.
Pretinsul flagrant în raport de înregistrările video și audio nu confirmă susținerile părții vătămate.
Totodată arată că, înregistrarea audio impune concluzia refuzului categoric la inițiativa părții vătămate de a-i remite bani petentului fără a rezulta din discuțiile ce au precedat gestul acestuia că banii au legătură cu interesul părții vătămate în soluționarea unei cauze civile, iar înregistrarea video atestă numai gestul părții vătămate de a introduce banii în buzunarul pijamalei pe care petentul o purta și care de altfel s-a opus acestui gest, moment în care au intervenit organele de poliție care au constatat existența banilor în locul arătat.
Oricum în intervalul foarte scurt care s-a scurs de la momentul în care partea vătămată i-a introdus petentului banii în buzunar, din gesturi și din expresiile pe care acesta din urmă le-a folosit nu se confirmă latura subiectivă în sensul intenției sale de a intra în posesia banilor, așa cum s-a reținut.
Pe de altă parte susținerile părții vătămate nu sunt confirmate de alte probe, situație ce atestă un caracter subiectiv al acestora și față de cele arătate în mod cert nu sunt elemente care să confirme îndeplinirea actelor materiale în sensul reținut în cuprinsul ordonanței din 9.09.2008.
Mai arată că fapta nu există, toate elementele rezultate din probele administrate nu conving la existența faptei, s-a tins a se proceda la un flagrant, partea vătămată este cea care s-a deplasat la domiciliul petentului, care de altfel se afla în stare de ebrietate.
Solicită instanței a se avea în vedere toate transcrierile aflate la dosarul cauzei, faptul că învinuitul a manifestat gesturi de respingere a primirii banilor, împrejurarea că acea convorbire nu a durat mai mult de 2 minute iar după mai puțin de un minut au intervenit reprezentanții organelor de urmărire penală.
Consideră că intenția învinuitului de a respinge primirea banilor este certă, banii i-au fost puși în buzunarul pijamalei, iar acesta a atins banii numai în momentul în care i s-a cerut să-i scoată din buzunar.
Referitor la flagrant arată că acesta este discutabil și nu a fost organizat profesional, testul poligraf la care învinuitul a fost supus nu este o probă științifică, nu este prevăzută expres de codul d e procedură penală, ba mai mult acesta are o anumită afecțiune și se afla sub tratament atât în momentul flagrantului, după și în momentul testului poligraf.
Mai arată că există numeroase dubii cu privire la faptul dacă învinuitul a săvârșit sau nu acea infracțiune, însă deși dubiul profită învinuitului nu s-a dat eficiență acestui aspect.
Apreciază soluția atacată ca fiind nelegală, fără suport probator și solicită instanței admiterea plângerii, soluționarea pe fond a cauzei și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice în sensul că fapta reținută în sarcina învinuitului nu există.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul - petent, arată că acesta a formulat plângere împotriva ordonanței emise de procuror, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a executorului judecătoresc G, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 257 ( trafic de influență ) și aplicarea unei amenzi administrative în sumă de 1.000 lei.
Precizează că la data de 9.04.2008 la cererea intimatului, s-a organizat un flagrant, prin care asupra petentului G s-a găsit suma de 500 lei, inscripționate cu mențiunea "trafic de influență", banii fiind găsiți în buzunarul de la cămașa învinuitului.
Mai arată că învinuitul nu recunoaște fapta, motivând că a fost beat, deși infracțiunea este probată cu flagrantul organizat, precum și cu concluziile rezultate în urma examinării acestuia cu tehnică poligraf, însă cu toate acestea se dispune scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 257, în baza art. 249 rap.la C.P.P. art. 11 pct.1 lit.b și art. 10 lit.b/1 C.P.P. aplicându-se sancțiunea cu caracter administrativ și anume amenda în sumă de 1.000 lei.
Consideră această ordonanță nelegală, deoarece în mod greșit s-a aplicat învinuitului sancțiunea cu caracter administrativ, motivându-se că faptei îi lipsește gradul de pericol social al unei infracțiuni, neținându-se cont de faptul că acesta este executor judecătoresc și îndeplinește o funcție de interes public.
De asemenea arată că nu sunt îndeplinite condițiile prev.de art. 90 pentru aplicarea acestei sancțiuni disciplinare, acesta nerecunoscând fapta iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic de influență este cu închisoare de la 2 la 10 ani.
Totodată arată că nu s-a stabilit dacă între executorul judecătoresc și judecător ar fi existat vreo înțelegere asupra amenzii contravenționale dar s- reținut în ordonanță că la data soluționării dosarului acesta a confirmat soluția de reducere a amenzii contravenționale de la 1000 la 200 lei, așa cum au convenit inițial, situație care poate duce în mod direct la schimbarea încadrării juridice a învinuitului.
Față de toate acestea solicită admiterea plângerii formulate de intimatul, desființarea ordonanței atacate și trimiterea cauzei la procuror pentru redeschiderea urmăririi penale.
În ceea ce privește plângerea formulată de petentul G, solicită instanței respingerea acesteia.
Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul pune concluzii de respingerea plângerilor formulate de petentul - intimat G și intimatul -petent, ca fiind nefondate și menținerea rezoluțiilor atacate întrucât sunt legale și temeinice, din probele administrate în cauză nerezultând faptul că infracțiunea de trafic de influență pentru care s-a formulat plângere există.
Consideră că în mod corect s-a apreciat că fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.
Petentul G, având cuvântul personal, arată că el nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, caseta audio - video elucidează comportamentul său de la început și până la sfârșit și precizează că el nu a solicitat nimic niciodată.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin plângerea formulată în conformitate cu dispoz. art. 278/1 pr.penală, petentul G, domiciliat în orașul Rm. S,-, cod poștal -, județul B, a solicitat în esență, admiterea plângerii, desființarea Ordonanței nr.204/P/2008 din 9.09.2008 și a Rezoluției nr. 1569/II/2/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, reținerea cauzei spre judecare și achitarea întrucât nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 alin.1
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Ploiești, la data de 27.10.2008, sub nr-.
Într-o altă cauză înregistrată la aceeași instanță la data de 4.11.2008, sub nr- persoana vătămată, domiciliată în com. Ziduri, sat, județul B, cod poștal -, a formulat plângere în conformitate cu dispoz. art. 278/1 pr.penală și a solicitat în esență admiterea plângerii, desființarea Ordonanței nr. 204/P/2008 din 9.09.2008 și a Rezoluției nr. 1569/II/2/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimatului G, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev.de art. 257 alin.1
Față de împrejurarea că există identitate de cauză, obiect și părți, la termenul din 10.12.2008, prin încheierea de ședință de la acea dată, Curtea a dispus conexarea dosarului nr- la dosarul nr-, al aceleiași instanțe.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
La data de 9.04.2008, s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva executorului judecătoresc G, cu sediul profesional în mun.Rm. S, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev.de art. 257 alin.1, constând în aceea că la data de 3.04.3008, acesta i-a pretins denunțătorului - martor, din com. Ziduri, județul B, suma de 400 - 500 lei în schimbul promisiunii că își va exercita influența pe care pretindea că o are asupra domnului judecător, din cadrul Judecătoriei Rm. S, pentru a-l determina pe acesta să pronunțe o soluție favorabilă în cauza civilă nr. 2380/2007 având ca obiect o plângere împotriva procesului verbal de sancțiune contravențională nr. - din 24.11.2007, emis de Postul de Poliție al comunei Ziduri.
La baza cauzei a stat denunțul numitului, prin care a sesizat că la data de 3.04.2008 G i-a pretins suma de 400 - 500 lei în schimbul promisiunii arătate anterior, cu mențiunea că cei doi se cunoșteau prin prisma faptului că, primul a fost creditor sau debitor în dosare de executare silită, instrumentate de
Atât din denunț cât și din declarațiile acestuia rezultă că la sfârșitul anului 2007 a formulat la Judecătoria Rm. Soc ontestație împotriva procesului verbal de sancțiune contravențională nr. -/24.11.2007, emis de Postul de Poliție al com. Ziduri, județul B, prin care fusese sancționat pentru încălcarea dispozițiilor Legii nr. 61/1991, cu amendă în cuantum de 1.000 lei. Deoarece contestația urma să fie judecată de către un judecător ( ), în care nu avea încredere, a apelat la învinuit știind că se cunoaște cu respectivul magistrat, pentru a-l "ajuta" să-i fie anulată amenda.
La data de 3.04.3008, a fost la biroul acestuia din Rm. S, unde l-a convins să intervină pe lângă magistrat cu asigurarea că și el "v-a fi recunoscător". Gaf ost de acord și în aceeași zi i-a comunicat că judecătorul s-ar fi arătat dispus să reducă nivelul amenzii până la 200 lei, precum și că în schimb ar trebui să ofere și el suma de 400-500 lei. În cele din urmă denunțătorul și învinuitul s-ar fi înțeles iar la termenul de judecată din aceeași zi i-a fost admisă contestația în sensul reducerii amenzii de la 1.000 lei la 200 lei. Apoi s-a deplasat la domiciliul său unde i-a explicat soției - martora - cele mai sus descrise.
În după amiaza de 9.04.2008 a fost organizat, pe raza mun. Rm. S un moment operativ menit să se constituie în onorarea de promisiuni de plată a avantajelor materiale de către martorul denunțător, către învinuitul G, ocazie cu care acesta din urmă a intrat în posesia sumei de 500 lei.
G nu a recunoscut și nu recunoaște că suma de bani în discuție ar fi primit-o în schimbul serviciului de intervenție pe lângă judecătorul așa cum am arătat mai sus. Astfel, învinuitul se apără pretinzând că se afla sub influența băuturilor alcoolice și nu știe pentru ce a primit de la denunțător acei bani. În acest sens aduce ca argumente faptul că banii au fost introduși de denunțător în buzunarul cămășii cu care era îmbrăcat, iar el s-a manifestat constant în discuția cu denunțătorul în sensul că, nu știe pentru ce i-ar da acei bani și chiar i-a refuzat.
Numita a confirmat cele declarate de, cu precizarea că la discuția despre exercitarea influenței de către învinuit asupra judecătorului de caz și "recompensa" ce trebuie plătită nu a asistat ci a aflat mai târziu, în aceeași zi ( 3.04.3008 ), când soțul său a venit la domiciliu și i-a explicat.
Martora a confirmat că a împrumutat-o pe sa, cu suma de 400 lei ( bancnote de 50 lei fiecare ), în data de 7.04.2008 și a precizat că sa era tulburată, nu i-a spus atunci clar pentru ce îi erau necesari banii și că, abia după data de 13.04.2008, aceasta a părut ușurată și i-a explicat în amănunt situația de fapt mai sus descrisă.
În apărarea învinuitului au fost audiați mai mulți martori care au confirmat că în după amiază de 9.04.2008 acesta s-ar fi aflat sub influența băuturilor alcoolice ( și ) sau că, pe la sfârșitul lunii martie 2008 i-a dat denunțătorului suma de 5 lei pentru a-și plăti un bilet de autobuz ( și ).
Prin Ordonanța nr. 294/P/2008 din 9.09.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieștis -a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a învinuitului G - executor judecătoresc - sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 alin.1, întrucât faptei îi lipsește gradul de pericol social caracteristic infracțiunii și i-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ de 1.000 lei amendă.
În același timp, s-a dispus restituirea către numitul a sumei de 500 lei - echivalentul bancnotelor folosite în realizarea momentului operativ din 9.04.2008.
Împotriva acestei ordonanțe a formulat plângere învinuitul G considerând soluția procurorului ca nelegală și netemeinică, motivat de împrejurarea că fapta nu este probată.
Prin Rezoluția nr. 1543/II/2/2008 din 3.10.2008, s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate de învinuitul G, împotriva soluției dispusă de procuror prin Ordonanța din 9.09.2008 în dosarul nr. 294/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, cu motivarea că soluția dispusă de procuror este legală iar procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante și declarațiile denunțătorului se coroborează cu declarațiile martorilor, fiind astfel dovedită existența faptei și vinovăția învinuitului.
Împotriva acestei rezoluții au formulat plângere în conformitate cu dispoz.art. 278/1 pr.penală, persoana vătămată dar și intimatul G, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, așa cum de altfel s-a arătat mai sus.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, administrate în faza de urmărire penală Curtea constată că, atât ordonanța cât și rezoluția date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, sunt legale și temeinice așa cum se va arăta în continuare:
În momentul realizării flagrantului respectiv la data de 9.04.2008, orele 17;56;20, învinuitul a intrat în posesia banilor ( suma de 500 lei în bancnote a câte 50 lei tratate chimic și inscripționate " trafic de influență").
Opoziția manifestată verbal de G față de faptul că denunțătorul vroia să-i dea banii este în realitate una formală și se explică prin aceea că, scena se petrecea în stradă și exista riscul ca și altcineva să observe ce se întâmplă, iar apoi denunțătorul a fost cât se poate de direct generând astfel o situație de disconfort psihic pentru cel căruia îi erau destinați banii. Este cert că banii reprezentau onorarea promisiunii exercitate a influenței situație probată și din faptul că învinuitul a fost lăsat imediat apoi să intre cu bancnotele asupra sa în curte, după care, la aproximativ 80 secunde, a fost chemat din nou de denunțător în stradă sub pretextul unei alte discuții, fiind imobilizat de organizatorii flagrantului răstimp în care nu a făcut nimic pentru a înapoia sau preda acei bani aflați ilegal asupra sa.
Mai mult decât atât, concluziile testului poligraf asupra învinuitului G au relevat faptul că acesta este nesincer.
În atare situație, Curtea apreciază că soluțiile dispuse sunt legale și temeinice atât vreme cât procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante și declarațiile denunțătorului se coroborează cu declarațiile martorilor, fiind astfel dovedită existența faptei și vinovăția învinuitului.
Pe de altă parte, aspectele relatate de martorii propuși de învinuit nu au relevanță pentru cauză.
Față de împrejurarea că, suma oferită în schimbul intervenției este mică, dar și că, învinuitul nu are antecedente penale, Curtea apreciază că, în mod corect organul de urmărire penală a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului Gaf ăcut aplicarea dispoz. art. 18/1 și art. 10 lit.b/1 pr.penală și a aplicat o sancțiune administrativă în cuantum de 1.000 lei.
S-a avut astfel în vedere și împrejurarea că valorile sociale ocrotite prin respectivele dispoziții legale au fost atinse într-o măsură mai puțin semnificativă astfel încât, într-adevăr faptei îi lipsește gradul de pericol social caracteristic unei infracțiuni.
La individualizarea măsurii administrative s-a avut în vedere atitudinea nesinceră a învinuitului.
Cu privire la plângerea formulată de persona vătămată și prin care se solicită desființarea ordonanței și a rezoluției și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de intimatul G - executor judecătoresc - sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență prev.de art. 257 alin.1, Curtea apreciază că și aceasta este nefondată având în vedere cele expuse mai sus, respectiv, valoarea mică a sumei oferite în schimbul "intervenției", învinuitul nu are antecedente penale, dar și faptul că au fost atinse într-o măsură mică valorile sociale ocrotite prin dispozițiile legale amintite, astfel încât într-adevăr faptei îi lipsește gradul de pericol social caracteristic unei infracțiuni.
Așa fiind, pe cale de consecință, în baza art. 278/1 alin.8 lit.a pr.penală, plângerile formulate de persoana vătămată și intimatul G, urmează a fi respinse ca nefondate.
Văzând și dispoz.art. 192 al.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondate plângerile formulate de persoana vătămată, domiciliat în com. Ziduri, sat, județul B, cod poștal - și intimatul G, domiciliat în or.Rm.S,-, cod poștal -, județul B, împotriva Ordonanței nr.204/P/2008 din 9.09.2008 și Rezoluției nr. 1569/II/2/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Obligă persoana vătămată și intimatul la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru părțile lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 5.02.2009.
Președinte, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./18.02.2009
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Ion StelianJudecători:Ion Stelian
