Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 19/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚĂ PENALĂ Nr. 19
Ședința publică de la 18 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași - a fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind pronunțarea cauzei penale directe având ca obiect "plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului" (art. 278 ind.1 Cod procedură penală), formulată de petenta împotriva ordonanței din 23.04.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași dată în dosarul nr. 408/P/2008, menținută prin ordonanța procurorului general adjunct nr. 451/II/2/2009 din 04.06.2009, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale cu privire la numiții, și.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 11 februarie 2010, susținerile și concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 18 februarie 2010.
După deliberare,
Curtea,
Asupra plângerii penale de față;
Prin ordonanța procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași nr. 408/P/2008 din 23 aprilie 2009, s- dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții:
1.,-, și sub aspectul comiterii infracțiunilor de "asociere în vederea comiterii de infracțiuni", prevăzută de art. 323 alin. 1 Cod penal, întrucât fapta nu există, "șantaj" prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal, întrucât faptele acestor persoane nu întrunesc elementele constitutive ale acestei infracțiuni din punctul de vedere al laturii obiective;
- și sub aspectul comiterii infracțiunii de "bancrută frauduloasă" prevăzută de art. 143 alin. 2 lit. b și din Legea 85/2006 cu aplicarea art. 13 Cod penal - în vechea reglementare art. 141 alin 2 lit. și c din Legea 64/1995 întrucât fapta nu a fost comisă de aceștia;
, sub aspectul comiterii infracțiunii de "înșelăciune" prevăzută de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, întrucât fapta nu întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni din punctul de vedere al laturii obiective.
- (notar public) sub aspectul comiterii infracțiunii de "fals intelectual" prevăzută de art. 289 alin. 1 Cod penal întrucât fapta nu există.
2) S- dispus disjungerea cauzei în ceea ce privește comiterea de către numiții și - a infracțiunii de "bancrută frauduloasă" prevăzută de art. 143 alin. 2 lit. b și c din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 13 Cod penal (în vechea reglementare art. 141 alin. 2 lit. b și din Legea nr. 64/1995 și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași.
În adoptarea acestei soluții procurorul reținut următoarele:
Cu adresa nr. 935/VIII/1/16 octombrie 2008 Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași a înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași un denunț depus inițial de numita la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin care se sesiza comiterea infracțiunilor de bancrută frauduloasă prev. de art. 143 alin 2 lit. b și c din Legea nr. 85/2006 (art. 141 alin 2 lit. b și c din Legea nr. 64/2005 și șantaj prev. de art. 194 alin 1 Cod penal de către numiții:
-, asociat și administrator al mai multor societăți comerciale din municipiul I, inclusiv al Distribution,
-, director economic în cadrul Distribution,
-, avocat în cadrul Baroului I,
-, avocat în cadrul Baroului
La data de 20 02 2009 persoana vătămată a completat sesizarea inițială, solicitând efectuarea de cercetări față de avocatul și sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 290, 291 și 215 Cod penal (filele 29 - 31).
Ulterior, în timpul judecării unei contestații în anularea sentinței comerciale nr. 388/S/06 12 2006 Tribunalului Iași, la termenul de judecată din data de 18.03.2009 persoana vătămată s-a înscris în fals cu privire la împuternicirile avocațiale depuse de la dosarul nr- - fond și recurs, întâmpinarea din dosarul nr- - fond și contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 203/28 01 2005. Instanța a făcut aplicarea art. 183 din Codul d e procedură civilă și a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași în vederea cercetării falsului, formându-se astfel dosarul nr. 107/P/2009 (351-361). Existând cazul de conexitate dintre cele două cauze, la data de 16.04.2009 s-a dispus reunirea lor (fila 362).
La data de 14.01.2009, când a fost audiată de procuror, persoana vătămată a solicitat efectuarea de cercetări față de, și și în ceea ce privește infracțiunea de "asociere în vederea comiterii de infracțiuni".
În ceea ce privește situația de fapt în baza căreia trebuie reținută comiterea infracțiunilor -menționate persoana vătămată a făcut următoarele precizări:
În anul 2004, când era angajată la Distribution pe un post de consilier juridic, administrator fiind numitul, la solicitarea expresă a acestuia, ce i-a fost adresată în luna septembrie, a cumpărat pe numele său 30.000. teren pe raza comunei, respectiv:
- 20.000. de la numitul, cu suma de - lei, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 3753/15 10 2004 la BNP B -,
- 10 000. de la numitul, cu suma de 8.000.000 lei, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 3048/10 12 2004 la BNP.
Persoana vătămată a declarat că pentru plata prețului terenurilor și a taxelor de vânzare-cumpărare a primit bani de la, ea acționând în fapt ca o persoană interpusă a acestuia.
La data de 10.12.2004, când încă nu se perfectase încă vânzarea - cumpărarea terenului de la, și, asociați ai Distribution au hotărât să se cumpere pentru societate 10.000. respectiv 20.000. teren în comuna (conform hotărârilor nr. 4 și nr. 5 ale din 10.12. 2004 - filele 27, 28).
La scurt timp, respectiv la data de 28.01.2005, în calitate de reprezentant al Distribution, a cumpărat pentru societate terenul achiziționat anterior de, contractul de vânzare-cumpărare fiind autentificat prin încheierea nr. 203/28.01.2005 la BNP. Prețul terenurilor precizat în contract a fost de 9.940.000.000 lei. în contract s-a menționat expres că vânzătoarea a primit această sumă, însă în timpul cercetărilor aceasta a susținut că, în realitate nu a primit nici o sumă de bani, nici înainte și nici după autentificarea contractului, dar a declarat în fața notarului public faptul că ar fi primit banii și a semnat contractul datorită influenței pe care o avea asupra sa.
La data de 16.09.2005 administratorul a formulat cerere de deschidere a procedurii de faliment pentru Distribution ( filele 78-80), după ce, în prealabil, a înstrăinat bunurile de valoare aflate în proprietatea societății.
Prin încheierea nr. 440/04 10 2005 Tribunalului Iași - judecător sindic, s-a dispus deschiderea procedurii falimentului față de Distribution, iar lichidator judiciar a fost desemnată Lichidator 2003. Lichidatorul a analizat activitatea societății aflată în stare de faliment și a stabilit că la data de 30.09.2005 datoriile se ridicau la suma de 11.141.424.600 lei, pentru aceeași dată societatea având de recuperat creanțe în valoare totală de 927.764.200 lei. în patrimoniul societății existau bunuri având valoare de înregistrare de 9.404.839.300 lei, din care terenurile achiziționate în luna ianuarie 2005 valorau 8.940.000.000 lei (diferența de 1.000.000.000 față de prețul de 9.940.000.000 lei plătit în ianuarie 2005 făcând obiectul unei stornări în iulie 2005).
terenurilor a fost apreciată ca fiind inoportună, pe motiv că investiția nu a venit în sprijinul obiectului de activitate al societății, având loc într-o perioadă când situația economică a societății nu permitea o astfel de tranzacție, lichidatorul judiciar opinând chiar că prețul plătit pentru teren este mult superior valorii de circulație a acestuia (raportul lichidatorului nr. 136/12 03 2009 - filele 113 - 122).
Ulterior lichidatorul judiciar a formulat cerere de anulare a contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 203/28.01. 2005, ce a făcut obiectul dosarului nr. 114/2005/COM a Tribunalului Iași, numita primind citație, în calitate de pârâtă, la data de 30. 09.2006, pentru primul termen de judecată, stabilit pentru data de 18.10. 2006. în cererea de anulare a contractului de vânzare cumpărare se solicita și instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor persoanei vătămate și ale administratorului. -numita a arătat că, în ziua de 30.09.2006, când a primit citația pentru primul termen de judecată, a anunțat-o pe numita, iar în aceeași zi, la solicitarea acesteia, a participat la o întâlnire cu și avocații (cu care Distribution mai colaborase anterior) și (prieten al avocatului ), la care s-a discutat despre apărările care ar trebui formulate pentru a se rezolva situația litigioasă. La această întâlnire s-a stabilit ca numita să fie asistată de avocatul, urmând ca avocatul să asigure asistență numitului, în cazul în care va fi și acesta introdus în cauză.
Persoana vătămată a arătat că întâlnirea s-a desfășurat într-un birou aparținând unei societăți administrate de iar persoanele care au participat la discuții s-au preocupat să o facă să creadă că situația se va rezolva și că nu va fi obligată să restituie prețul vânzării, pe care ea în realitate nici nu îl primise, sugerându-i-se chiar să declare că a cheltuit suma de 9.940.000.000 lei în cazul în care va fi interpelată de instanță. Persoana vătămată a mai arătat că avocații au asigurat-o că vor invoca excepții de procedură și neconstituționalitate care vor duce la tergiversarea cauzei până la împlinirea termenului de prescripție de 3 ani, iar dacă ea va declara în instanță că nu a primit banii, vor spune "luați nebuna de aici" pentru că doar a semnat contractul, sugerându-i totodată să se abțină de la astfel de afirmații pentru că "știe ce o așteaptă".
Numita a acceptat să fie reprezentată în instanță de avocatul, ea neprezentându-se personal la nici unul dintre termenele de judecată.
Prin sentința comercială nr. 388/S pronunțată la data de 06.12.2006 s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 203/28 01 2005, cu repunerea părților în situația anterioară, în sensul restituirii terenurilor pârâtei-vânzătoare și obligării acesteia la restituirea sumei de 8.940.000.000 lei (filele 53-54).
În recursul declarat împotriva acestei sentințe s-a invocat nelegala citare pentru termenul de judecată din data de 29.11.2006, acordat pentru angajarea unui apărător și pregătirea apărării, în sensul citării doar prin intermediul Buletinului procedurilor de insolvență, arătându-se, de asemenea, că pentru termenele de judecată din 18.10.2006 și 29.11.2006 s-a preschimbat ora de începere a ședinței de judecată fără informarea prealabilă a părților, astfel încât în momentul prezentării apărătorului în sală ședința se încheiase deja. În drept s-au invocat prevederile art. 156 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, care au reglementat procedura de citare a părților pentru perioada de tranziție de 6 luni (21.07.2006 - 21.01.2007) potrivit cărora în această perioadă citarea trebuia efectuată atât prin Buletinul procedurilor de insolvență, cât și în conformitate cu dispozițiile Codului d e procedură civilă. S-a invocat de asemenea și faptul că terenul are valoarea la care a fost vândut, neexistând la data încheierii contractului nici o intenție de sustragere a unor bunuri de la urmărirea creditorilor Distribution.
Motivele invocate au fost respinse de instanța de recurs, prin decizia nr. 858/11.06.2007 a Curții de Apel Iași menținându-se în integralitate hotărârea instanței de fond (filele 58-61).
1) Referitor la infracțiunea de șantaj prev. de art. 194 alin 1 Cod penal persoana vătămată a mai arătat că:
- în dimineața zilei de 12.06.2007, când a aflat de hotărârea instanței de recurs, a avut o discuție cu în autoturismul acestuia și i-a cerut acestuia să asigure el restituirea prețului, însă nu a primit nici un răspuns, -numitul privind-o doar "într-un fel ciudat și nedumerit" (fila 25);
- a doua zi, pe 13.06.2007, a fost căutată la birou de avocatul, care i-a spus că, fiind o persoană "lipsită de importanță", ar fi bine să îl sprijine pe, pentru că astfel va fi recompensată, altfel va avea de suferit de vreme ce a semnat contractul din 28.01.2005 (fila 25),
- după ce recursul împotriva sentinței comerciale nr. 388/S/06.12.2006 a Tribunalului Iașia fost respins, iar avocatul - în prezent apărătorul său - l-a interpelat pe avocatul pe holul instanței și i-a reproșat conduita procesuală, avocații și au abordat-o și i-au spus că ar fi mai bine pentru ea dacă va sprijini interesele administratorului și că în caz contrar "va avea de suferit". Tonul superior pe care l-au folosit aceștia în discuție a avut un efect de intimidare asupra sa și i s-a creat o stare puternică de temere pentru siguranța sa.
- la data de 17.12.2007 a formulat acțiune în declararea simulației prin interpunere de persoane și deghizarea prețului cu privire la contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 203/28.01.2005, acțiune ce a făcut obiectul dosarului nr- al Tribunalului Iași. Persoana vătămată a declarat că pe parcursul desfășurării judecății a fost șantajată și intimidată de două ori de către, care îl reprezenta pe, la data de 21.04.2008, apoi la data de 13.05.2008, în sensul că în contextul unor discuții avute pe holul de la sediul instanței -numitul i-a dat de înțeles "să aibă grijă ce face mai departe pentru că altfel va avea de suferit", având în vedere tocmai solicitarea sa de la termenul din 21.04.2008 pentru amânarea judecății în vederea efectuării unui denunț penal (fila 15 dosar).
Persoana vătămată a precizat că toate aceste acțiuni i-au indus o stare permanentă de spaimă, au traumatizat-o, afectându-i starea de sănătate (fila 25) și că au fost întreprinse, la cererea lui, căruia îi era teamă de eventualele demersuri penale pe care ea le putea întreprinde.
Au fost audiați martorii și (prietena, respectiv, mama persoanei vătămate) care au arătat că au aflat de la persoana vătămată condițiile în care a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 203/28 01 2005, cele două martore precizând că persoana vătămată nu a primit nici o sumă de bani drept preț al terenului, declarația de primire a prețului inserată în cuprinsul contractului fiind pur formală. Martorele au precizat, de asemenea, că de la debutul seriei de procese civile (30.09.2006) persoana vătămată resimte continuu o stare de temere pentru siguranța sa, determinată de presiunile pe care și celelalte trei persoane cercetate în cauză le fac asupra ei pentru a declara în fața organelor judiciare că a primit banii pentru terenuri.
Numita a declarat că în primăvara anului 2008 asistat la o discuție în care persoana vătămată i-a reproșat avocatului modul în care a "apărat-o" în dosarul nr-, context în care avocatul a atenționat-o "să aibă grijă ce spune și unde spune". Tot această martoră a declarat că a fost abordată de avocatul, care, cunoscând relația sa de prietenie cu persoana vătămată, i-a spus că ar fi bine ca aceasta să fie "atentă" la afirmațiile pe care le face.
Din actele de cercetare prealabilă nu au rezultat indicii cu privire la comiterea infracțiunii de "șantaj" prev. de art. 194 alin. 1 Cod penal de vreuna dintre persoanele împotriva cărora este îndreptată plângerea. Astfel, existența infracțiunii de "șantaj" presupune săvârșirea unui act de constrângerea asupra unei persoane, prin violență sau amenințare, pentru aod etermina pe această cale să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, pentru ca autorul infracțiunii să obțină în acest fel un folos pentru sine sau pentru altul.
Nu se pune problema comiterii unor acte de violență asupra persoanei vătămate, aceasta sesizând comiterea unei infracțiuni de "șantaj" în varianta constrângerii prin amenințare, autorii urmărind, potrivit susținerilor sale, să o determine să se abțină de la formularea unui denunț penal referitor la condițiile în care s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 203/28.01.2005. Afirmațiile pe care le-au făcut persoanele cercetate față de partea vătămată (în mod direct sau prin intermediul martorei ) nu conțin însă referiri concrete cu privire la comiterea unei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoare împotriva sa. Starea de alarmare pe care o resimte persoana vătămată nu poate fi doar consecința unor acțiuni de intimidare, ci poate fi determinată și de reflectarea asupra consecințelor pe care le pot avea supra sa hotărârile judecătorești prin care este obligată la restituirea unei sume mari de bani, pe care aceasta susține că nu a primit- În nici un caz schimbul de replici cu avocații desfășurat pe holul Tribunalului Iași nu conține referiri la săvârșirea unei fapte concrete sau măcar identificabile împotriva persoanei vătămate.
Persoanele cercetate au negat că ar fi făcut presiuni asupra persoanei vătămate pentru a obține de la ea o anumită conduită procesuală și nu recunosc nici desfășurarea întâlnirii din data de 30.09.2006; o astfel de întâlnire, chiar dacă ar fi avut loc în împrejurările prezentate de persoana vătămată, nu poată fi considerată ca fiind o acțiune atipică de șantaj, pentru că nu i s-a adus la cunoștință nici un rău care ar fi putut să o afecteze pe viitor.
2) Referitor la comiterea infracțiunilor prev. de art. 290, 215 și 289 Cod penal trebuie reținute următoarele aspecte:
Persoana vătămată a precizat că nu a încheiat contract de asistență juridică cu avocatul și că acesta nu a avut nici mandat de reprezentare din partea sa, însă din denunțul și declarația sa rezultă că a acceptat ca acesta să o reprezinte, atât în fața instanței de fond, ci și în fața instanței de recurs. Persoana vătămată a arătat că la data chemării în judecată nu s-a opus ideii de a fi reprezentată de avocatul întrucât nu și-a dat seama că acesta va apăra de fapt interesele numitului. A mai precizat că avocatul a dat dovadă de rea-credință, respectiv nu s-a prezentat la termenele de judecată, iar aspectele pe care le-a invocat în apărare sprijineau de fapt poziția lui, în sensul că, deși știa că acel contract de vânzare-cumpărare a cărui anulare se cerea avea un caracter simulat (prin interpunere de persoană și deghizare a prețului, ea neprimind nici o sumă de bani din cea menționată ca și preț al contractului), avocatul a invocat în fața instanței că trebuie să se rețină valabilitatea contractului și nu să se dispună anularea acestuia, pe motiv că terenul avea valoarea trecută în contract (sens în care s-a și depus la dosar un raport de expertiză extrajudiciară privind evaluarea terenului), fără a face nici o precizare referitoare la caracterul simulat al contractului.
a arătat că, în lipsa unui contract de asistență juridică, împuternicirile avocațiale depuse de la dosarele comerciale sunt înscrisuri cu caracter fals, tot astfel fiind și întâmpinarea depusă la dosarul Tribunalului Iași. a declarat că ambii avocați au primit onorarii în bani de la, cât și un spațiu comercial situat în-, -l, parter (aflat în patrimoniul la care era asociat unic și administrator), spațiu în care a funcționat apoi societatea civilă de avocatură a acelor doi.
În ceea ce privește condițiile în care avocatul i-a acordat asistență juridică persoanei vătămate în dosarul - - fond și recurs - atâta vreme cât nu i-a perceput acesteia nici o sumă de bani cu titlu de onorariu, activitatea sa nu poate fi analizată sub aspectul comiterii infracțiunii de "înșelăciune", care trebuie să aibă întotdeauna consecințe patrimoniale asupra victimei. Persoana vătămată a avut cunoștință de faptul că avocatul o va reprezenta în fața instanței de judecată, situație pe care a acceptat- La data chemării în judecată persoana vătămată avea, la rândul său, calitatea de avocat, iar dacă reprezentarea sa la Tribunalul Iași nu s-ar fi făcut cu acceptul său, ar fi putut invoca acest motiv în recurs. În orice caz, obligațiile unui apărător sunt, potrivit art. 115-116 din Statutul profesiei de avocat, obligații de diligentă, și nu de rezultat, iar buna sa credință de care trebuie să dea dovadă în apărarea intereselor persoanei căreia îi acordă asistență, conform art. 116 -117 din Statutul profesiei de avocat și art. 38 din Legea nr. 51/1995, trebuie analizată de organele de conducere ale baroului, și nu de organele judiciare, o astfel de faptă nefiind incriminată de legea penală, ci calificată drept abatere disciplinară prin ultima teză a art. 38 din Legea nr. 51/1995.
Cele două împuterniciri avocațiale, cât și întâmpinarea redactată de avocatul și depusă la dosarul nr. 114/2005/COM al Tribunalului Iași, nu pot fi considerate înscrisuri cu conținut fals, pentru că nu conțin elemente neconforme cu realitatea. În momentul chemării sale în judecată, persoana vătămată a acceptat tacit să fie reprezentată de avocatul. Potrivit art. 126 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat, forma scrisă a contractului de asistență juridică este cerută doar ad probationem, iar din verificările efectuate în cauză rezultă că ne aflăm în situația reglementată de art. 126 alin. 5 din Statutul profesiei de avocat.
Întocmirea unui act fără respectarea formalităților prevăzute de lege nu îi atribuie acestuia un caracter fals, deoarece nu are ca efect denaturarea conținutului acestuia, în sensul atribuit acestei noțiuni de dispozițiile art. 288 sau de art. 290 Cod penal, astfel că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni, care presupun acțiuni de contrafacere sau alterare a înscrisurilor.
De precizat că referitor la cele trei înscrisuri (două împuterniciri avocațiale și întâmpinarea) în memoriul completator al plângerii depus la dosar la data de 20.02.2009 ( 29-30) persoana vătămată a solicitat angajarea răspunderii penale a avocatului sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 288 și 291 Cod penal. Soluția se va emite în cauză cu referire la infracțiunea prev. de art. 290 Cod penal, întrucât înscrisurile care emană de la un avocat nu pot avea caracter oficial în sensul art. 150 alin 2 Cod penal, cabinetul avocațial nedesfășurând o activitate de interes public.
Persoana vătămată a mai invocat și faptul că ar avea caracter fals și contractul de vânzare cumpărare autentificat la data de 28.01.2005, prin încheierea nr. 203 de notarul public, cu referire la faptul că nu a primit prețul bunului vândut. Notarul public a autentificat însă actul de vânzare-cumpărare cu respectarea condițiilor impuse de art. 45, 58, 60 și 64 din Legea nr. 36/1995 și a consemnat întocmai declarațiile părților referitoare la elementele vânzării, neexistând nici o acțiune de alterare a conținutului actului în momentul întocmirii și nici ulterior redactării acestuia. Notarul nu avea obligația de a verifica sinceritatea afirmațiilor părților, astfel că a consemnat întocmai declarațiile acestora referitoare la cuantumul și modalitatea de plată a prețului și la consimțământul lor de a încheia contractul, părțile asumându-și declarațiile pe care le-au făcut la acel moment.
3) Referitor la infracțiunea de "bancrută frauduloasă" au rezultat următoarele aspecte:
Numita a declarat că a fost anunțată de asociatul său cu privire la intenția acestuia de a achiziționa teren în zona - și și-a dat acordul în acest sens, fără ca ulterior să se mai intereseze de condițiile în care s-a efectuat achiziția, luând cunoștință de valoarea prețului abia în iulie 2005, cu prilejul unor verificări contabile (f. 97-98).
La scurt timp după achiziționarea celor 30.000 p teren pe raza com., Distribution a solicitat deschiderea procedurii falimentului, iar lichidatorul judiciar, analizând activitatea societății, a apreciat că o astfel de achiziție nu a corespuns nevoilor acesteia. Deși a plătit pentru terenul din com., la momentul achiziției (finele anului 2004) suma totală de 23.000 000 lei, revânzarea terenurilor s-a făcut după scurt timp, în ianuarie 2005, la o diferență de preț extrem de ridicată, de 9.940.000.000 lei. Administratorul a motivat că acesta a fost prețul cerut de, pe care a acceptat să îl plătească în considerarea faptului că se preconiza construirea unei autostrăzi în viitor în imediata vecinătate a terenului, care ar fi determinat creșterea valorii acestuia. a declarat că a plătit integral prețul terenului, cu banii săi proprii, ulterior recuperând suma în tranșe din patrimoniul societății, până în lunile mai-iunie 2005 ( 100-103).
Aceste aspecte constituie indicii cum că prin achiziționarea terenului de 30.000 la 28.01.2005 s-a urmărit sustragerea sumei de 9.940.000.000 lei de la masa credală, fără ca administratorul să poată dovedi că plata acestei sume s-a făcut într-adevăr către, aceasta din urmă oferind date și în ceea ce privește înstrăinarea fictivă a altor bunuri din patrimoniul Distribution, în scopul fraudării creditorilor.
Se impune astfel efectuarea de cercetări sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 143 alin 2 lit. și c din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 13 Cod penal (în vechea reglementare art. 141 alin 2 lit. b și c din Legea nr. 64/1995) față de și, neexistând nici un indiciu că la comiterea acestei infracțiuni ar fi avut acte de participație și vreunul dintre cei doi avocați menționați în actul de sesizare. Față de prevederile art. 148 din Legea nr. 85/2006 competența de a efectua cercetări sub aspectul acestei infracțiuni aparține Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, către care se va declina cauza prin prezenta ordonanță.
4) Din actele de cercetare prealabilă nu au rezultat indicii cu privire la comiterea infracțiunii de "asociere în vederea comiterii de infracțiuni" în nici una dintre formele incriminate de art. 323 Cod penal, neconturându-se elemente în baza cărora să se poată reține reunirea persoanelor cercetate în scopuri infracționale sau stabilirea unui plan infracțional.
În temeiul dispozițiilor art. 278 Cod procedură penală petenta s- adresat cu plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, plângere ce a fost respinsă ca neîntemeiată conform ordonanței nr. 451/II/2/2009 din 4 iunie 2009,
În termen legal petiționara s-a adresat cu plângere Curții de Apel Iași, cauza fiind înregistrată sub nr- din 1.07.2009.
S-a invocat nelegalitatea și netemeinicia ordonanței prin analiza infracțiunilor cu care fost sesizat procurorul.
Referitor la infracțiunea de "șantaj" s-a arătat că în datele de 30 septembrie 2006, iunie 2007 și aprilie 2008 cele patru persoane au exercitat manevre de intimidare, amenințare, constrângere morală, de urmărire și presiuni de diferite tipuri spre fi determinată să nu acționeze în demascarea ansamblului infracțional descris în plângere.
Nu s-au apreciat corect depozițiile martorilor audiați și afirmațiile făcute de făptuitori prin utilizarea unor expresii și manevre de intimidare.
Cât privește infracțiunile prevăzute de art. 215, 290 și 289 Cod penal s-a arătat că avocatul nu a avut mandat de reprezentare și nici nu a acceptat tacit să fie reprezentată de acesta, în lipsa unui contract de asistență juridică legal și valabil încheiat, împuternicirile avocațiale au caracter fals.
Avocatul a depus și o întâmpinare în care se menționa că respectivul contract (vânzare-cumpărare terenuri) este legal, prețul este corect, aspecte ce nu reprezentau poziția sa procesuală nefiind conformă cu poziția sa procesuală.
Sentința nr. 388/S/2006 prin care petenta este obligată să restituie suma de aproximativ 9 miliarde lei vechi, pe care nu a primit-o, atrage consecințe negative și sunt urmarea manevrelor de intimidare utilizate de făptuitori.
În recurs nu a avut posibilitatea să invoce reprezentarea frauduloasă având aceeași stare de frică pe care o resimțea iar buna credință și obligația de diligență nu intră în discuție întrucât avocatul a urmărit încă de la început să protejeze cu orice preț interesele lui .
Cu referire la infracțiunile de bancrută frauduloasă, făptuitorii și - se fac vinovați de achiziționarea celor 30.000 cu intenția vădită și directă pentru ca ulterior să se folosească de acest teren în vederea acoperirii unui prejudiciu creat societății DISTRIBUTION tocmai în cuantumul sumei care apare în contractul nr. 203/2005.
Sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 323 Cod penal, petenta arată că a dovedit cu acte probatorii că făptuitorii sunt asociați cu scopul vădit de a comite infracțiuni de natură economică și că intrarea societății în faliment, constituie una dintre fapte, în realitate fiind vorba de mai multe societăți în care s-a procedat în același mod.
Apreciază petenta că ordonanța procurorului suferă de grave erori judiciare, situație în care se impune trimiterea cauzei pentru refacerea urmăririi penale.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat susținerilor petiționarei Curtea constată că plângerea de față este neîntemeiată.
Astfel, sub aspectul laturii obiective, infracțiunea de "șantaj" prevăzută de art. 194 Cod penal presupune existența unei constrângeri ce trebuie exercitată prin acte de violență sau amenințare.
În cauză nu poate fi reținută existența vreunei forțe străine de natură să acționeze asupra petiționarei pentru a-i înfrânge rezistența fizică, aspect specific acțiunii de violență.
Pe de altă parte amenințarea presupune efectuarea de către făptuitori a unor acte de natură să inspire victimei temerea că în viitor urmează să suporte un rău constând în săvârșirea unei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoare.
Starea de alarmare în care s-a aflat petiționara nu poate fi consecința acțiunilor de intimidare a persoanelor cercetate, ci mai degrabă a consecințelor ce le- avut asupra sa atât întocmirea contractului de vânzare-cumpărare a terenurilor cu încasarea acelei sume de aproximativ 9 miliarde lei vechi - cât și consecințele rezultate din pronunțarea sentinței comerciale nr. 388/S/6 decembrie 2006 prin care judecătorul sindic a anulat contractul de vânzare-cumpărare nr. 203/28 ianuarie 2005 și repunerea părților în situația anterioară.
Faptele bănuit a fi comise de persoanele cercetate, -, și nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de "șantaj", prevăzută de art. 194 Cod penal, iar acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare conform dispozițiilor art. 10 lit. d Cod procedură penală.
În același context legal, în cauză nu există date și indicii rezultate din probe că prezumtivii făptuitori s-au asociat sau ar fi inițiat constituirea vreunei asocieri în scopul săvârșirii de infracțiuni, nefiind conturate elemente de fapt în baza cărora să se poată reține reunirea acestora în scopuri infracționale sau stabilirea unui plan infracțional.
Dispoziția procurorului privind neînceperea urmăririi penale față de aceleași persoane cercetate este de asemenea legală raportat dispozițiilor art. 10 lit. Cod procedură penală.
Cu referire la infracțiunea de "bancrută frauduloasă" prevăzută de art. 143 alin. 2 lit. b și c din Legea 85/2006 cu aplicare art. 13 Cod penal în ceea ce-i privește pe și este de precizat faptul că prin dispozitivul ordonanței procurorului s-a disjuns cauza și competența de soluționare a fost declinată în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași.
Examinarea acestei dispoziții a procurorului în plângerea petiționarei nu poate fi analizată întrucât nu face parte de actele arătate în mod expres prin dispozițiile art. 278 ind. 1 alin. 1 Cod procedură penală.
De asemenea, în cauză nu există indicii sau probe din care să rezulte că la comiterea infracțiunii prevăzute de art. 143 alin. 2 lit. b și din Legea nr. 85/2006 - în vechea reglementare art. 141 alin. 2 lit. b și din Legea nr. 64/1995 - ar fi participat și vreunul dintre avocații și întrucât latura obiectivă a acestor infracțiuni presupune o activitate deficitară a administratorului sau reprezentantului legal al unei persoane juridice de înfățișare a unor hotărâri inexistente ale societății comerciale sau de înstrăinare în frauda creditorilor în caz de insolvență a debitorilor.
În ceea ce privește asigurarea asistenței juridice acordate petiționarei de către avocatul în dosarul nr. - - fond și apoi recurs - se constată că apărătorul nu i-a perceput acesteia vreo sumă de bani cu titlu de onorariu cu consecințele creării vreunui prejudiciu de natură a atrage răspunderea penală pentru presupusa faptă de " înșelăciune".
Petiționara avut cunoștință că avocatul va face apărări în cauză, situație acceptată de partea vătămată care la rândul ei avea aceeași calitate de avocat.
Eventualele lacune sau greșeli în exercitarea dreptului său la apărare putea fi invocată prin calea de atac a recursului.
B credință a avocatului, cât și obligațiile de diligență de care trebuie să dea dovadă acesta în apărarea persoanelor pe care le reprezintă sau asistă sunt obligații ce rezultă din Statutul profesiei de avocat iar neîndeplinirea corespunzătoare acestora constituie abatere disciplinară nefiind circumscrisă elementelor constitutive ale faptelor penale prevăzute de art. 290, 215 și 289 Cod penal.
În același context al materialului probator administrat nu se poate reține că notarul public ar fi comis infracțiunea de "fals intelectual" - art. 289 alin. 1 Cod penal, cu referire evidentă la susținerea petiționarei că nu ar fi perceput prețul vânzării conform celor arătate în contractul autentificat sub nr. 203/28 ianuarie 2005.
Notarul public nu avea obligația de verificare a afirmațiilor părților fiind astfel consemnate declarațiile acestora referitoare la cuantumul sumei, a modalității de plată a prețului, cât și consimțământului acestora de a încheia contractul.
Cum fapta reclamată nu există, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare conform dispozițiilor art. 10 lit. a Cod procedură penală.
Față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. Cod procedură penală, plângerea formulată de petiționara este nefondată și va fi respinsă ca atare.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, petiționara va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta, domiciliată în I,-, -.10,. B,.3, parter, județul I împotriva ordonanței procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, nr. 408/P/2008 din 23 aprilie 2009, pe care o menține.
Obligă petenta la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare față de stat.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
25.02.2010
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu
