Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 192/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 192/2008
Ședința publică din 08 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tiberiu Peter
JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 3: Mircea Bădilă
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- Procuror
Prezentul complet a fost constituit potrivit prevederilor art. 95 și urm. din Regulamentul de Ordine Internă a Instanțelor Judecătorești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de petentul prin mandatar G împotriva sentinței penale nr. 32/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul, lipsă fiind petentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care reprezentanta Parchetului și intimatul arată că nu au cereri prealabile de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Intimatul solicită respingerea recursului.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței penale atacate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față
Prin sentința penală nr. 32/6.02.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosar nr- a fost respinsă plângerea formulată de petentul împotriva rezoluțiilor procurorului din data de 5.09.2006 emisă în dosarul nr. 399/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu și cea dată de primul procuror la data de 31.05.2007 în dosarul nr. 227/II/2/2007 al aceluiași parchet.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea stare de fapt:
Petentul și intimatul au înființat la data de 15.08.2003 "", societate ce avea ca obiect principal de activitate, transporturi rutiere de mărfuri.
Întrucât intimatul trebuia să plece în Italia a întocmit procura autentificată sub nr. 1869/25.08.2003 prin care îl împuternicea cu puteri depline pe asociatul său, petentul în cauză, să-l reprezinte și să administreze în numele său societatea.
În baza acestei împuterniciri, intimatul a încheiat contracte de prestări servicii cu diverși beneficiari, a achiziționat o serie de piese de schimb, a semnat facturi și a încheiat în numele societății contracte de vânzare-cumpărare cu privire la terenuri.
Pentru a fi întrunită latura obiectivă a infracțiunilor prev. de art. 266 pct. 2, art. 265 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 rep. trebuie ca pe de o parte, administratorul să prezinte cu rea credință, acționarilor un bilanț contabil inexact sau date inexacte asupra condițiilor economice ale societății în vederea ascunderii situației ei reale și, pe de altă parte, să folosească, cu rea credință, bunuri sau creditul de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu, ori pentru a favoriza o altă societate în care are interesul direct sau indirect.
Din actele aflate la dosar, rezultă că intimatul a semnat toate contractele, în numele societății și pentru societate, fără a obține vreun avantaj personal și exclusiv.
De asemenea, în ceea ce privește cele trei utilaje, respectiv un excavator, un buldozer și o volă, rezultă că nu au fost întocmite contracte de vânzare-cumpărare cu privire la acestea, ele neintrând în proprietatea societății SC SRL.
Utilajele mai sus menționate au fost achiziționate la data de 12.05.2004 de către SC SRL de la SC SRL, iar din verificarea contractelor încheiate de către SC SRL și SC SRL, rezultă faptul că SC SRL a prestat servicii pentru SC SRL cu utilaje proprii și cu cele aparținând SC SRL, astfel nesusținându-se afirmațiile petentei că intimatul a folosit bunurile aparținând societății în nume propriu sau că ar fi favorizat societatea SC SRL.
De asemenea, nu există nici un fel de dovadă că intimatul ar fi prezentat cu rea credință petentului un bilanț contabil inexact sat date inexacte asupra condițiilor economice ale societății, mai mult, din cuprinsul sentinței nr. 2506/C/21 noiembrie 2006 dată de Tribunalul Sibiu prin care s-a dispus dizolvarea SC SRL, rezultă că un asemenea bilanț contabil nici nu s-a încheiat, nefiind depusă situația financiară pe anii 2003 și 2004 la Registrul Comerțului, ceea ce finalmente a dus la dizolvarea societății. Astfel, conform Legii nr. 31/1990, societatea urmează să intre în procedura lichidării conform art. 14 alin. 4 și art. 256, 257 ocazie cu care se va încheia bilanțul contabil de lichidare și repartizare.
Totodată, din studiul înscrisurilor și contractelor depuse la dosar nu rezultă că intimatul ar fi sustras, falsificat sau distrus evidențele societății, înfățișând datorii inexistente și sume nedatorate, în urma cercetărilor stabilindu-se că administratorul a desfășurat activități comerciale în concordanță cu obiectul de activitate al firmei, încheind în acest sens contracte de prestări servicii, iar terenurile achiziționate sunt pentru societate și în numele ei.
Ca atare, tribunalul a constatat că nu este întrunită latura obiectivă a infracțiunii prev. de art. 276 lit. a din Legea nr. 31/1990 rep.
În ce privește infracțiunea prev. de art. 215 alin.1, 2, 3 și 5 Cod penal, față de toate aspectele mai sus evidențiate, a rezultat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia, nici sub aspectul laturii obiective (din nici o probă nu a rezultat faptul că intimatul ar fi indus pe cineva în eroare, ar fi folosit nume sau calități mincinoase, ar fi obținut pentru el sau pentru altul un folos material injust sau ar fi produs un prejudiciu) și nici sub aspectul laturii subiective.
În consecință, instanța de fond a respins plângerea petentului ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen, petentul.
Se constată că recursul declarat nu a fost motivat în scris, iar petentul nu s-a prezentat în fața instanței în vederea expunerii motivelor de recurs.
Verificând din oficiu legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate, se constată că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 al. 1-3, 5 Cod penal și art. 266 pct. 2, 265 pct. 2 și art. 276 lit. a din Legea nr. 31/1990.
Potrivit art. 228 Cod procedură penală, organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute în art. 221 dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prev. de art. 10 Cod procedură penală, cu excepția celui de la lit. b/1.
Prin urmare se impune ca începerea urmăririi penale să fie legată de existența unor date suficiente că s-a săvârșit o infracțiune.
Din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că nu se impunea începerea urmăririi penale față de intimat întrucât faptele nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, cât și al celorlalte infracțiuni, atât sub aspectul laturii subiective, cât și al laturii obiective, neînceperea urmăririi penale fiind o consecință a intervenirii cazului prevăzut de art. 10 lit. d Cod procedură penală.
În consecință, Curtea constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală recursul petentului va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul împotriva sentinței penale nr. 32/6.02.2008 a Tribunalului Sibiu.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 40 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 8 aprilie 2008, în ședință publică.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact.
2 ex./15.04.2008
Jud. fond
Președinte:Tiberiu PeterJudecători:Tiberiu Peter, Oana Maria Călian, Mircea Bădilă
