Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 21/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI - SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
SENTINȚA NR. 21
Ședința publică din data de 11.02.2009
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror -, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulată potrivit art. 278/1 de C.P.P. petenta, domiciliată în B,-,.13,.3,.95, sector 6, împotriva Ordonanțelor nr. 562/P/2008 din dat6ele de 21.11.2008 si respectiv din 25.11.2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI si împotriva rezoluției nr. 1997/II/2/2008 din data de 24.12.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petenta Grecica, personal, lipsă fiind intimații, I, si.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Petenta Grecica și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat in cauză, solicitând acordarea cuvântului in dezbateri.
Curtea față de susținerile părților in sensul că nu mai au cereri de formulat in cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul părților in dezbateri.
Petenta Grecica având cuvântul solicită admiterea plângerii si rejudecarea dosarelor civile.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea plângerii ca nefondată și menținerea soluțiilor atacate ca legale și temeinice, întrucât din actele premergătoare efectuate in cauză nu rezultă săvârșirea faptelor reclamate de petentă.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față:
Prin plângerea înaintată acestei instanțe, petenta, domiciliată în B,-,.13,.3,.95, sector 6, a arătat că înțelege să conteste Rezoluția dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr.562/P/2008, precum și pe cea dată de Procurorul general al acestui parchet, având numărul 1997/II/2/2008 prin care i s-a respins plângerea formulată împotriva primei rezoluții.
S-a susținut de către petentă că rezoluția menționată este greșită, la fel și menținerea acestei soluții de către Procurorul general, deoarece s-au dat ignorându-se înscrisurile depuse de petentă la dosar, din care rezulta că judecătorii învestiți cu soluționarea cauzei civile împotriva cărora a formulat aceste plângeri nu au ținut cont de probele pe care le-a făcut cu actul de vânzare cumpărare din anul 1920, cu depozițiile martorilor, dând astfel hotărâri judecătorești abuzive,
S-a mai arătat de către petentă că atât judecătoarea de la Judecătoria Buzău, prin sentința civilă nr.902/16.02.2007, cât și judecătorii de la Tribunalul Buzău care au pronunțat în recurs decizia nr.609/7 iunie 2006 se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art.246 penal, întrucât și-au îndeplinit defectuos sau nu și-au îndeplinit, cu bună știință îndatoririle de serviciu.
În final, petenta a solicitat desființarea soluțiilor procurorilor și retrimiterea cauzei la parchet pentru efectuarea de cercetări corecte și reale.
Pentru soluționarea plângerii, Curtea a dispus atașarea dosarul de urmărire penală nr.562/P/2008, în care s-au dat ordonanțele și rezoluția atacate de petenta.
Examinând acest dosar, în raport de dispozițiile legale incidente în materie - art.278/1 pr.penală, de actele premergătoare efectuate în cauză și de susținerile petentei, Curtea constată că plângerea este nefondată.
Prin ordonanța nr.562/P/2008 din 21.11.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTIs -a dispus neînceperea urmăririi penale față de, magistrat judecător la Judecătoria Buzău, grefier, cercetate sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.246 penal și art.242 penal; I, magistrați judecători la Tribunalul Buzău, cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.246 penal, întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză, rezultă că fapta nu există (art.242 penal), respectiv fapta nu este prevăzută de legea penală (art.246 penal), astfel că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare.
Prin aceeași ordonanță s-a dispus disjungerea cauzei față de membrii Comisiei Locale Mereri și Comisiei Județene B pentru aplicarea Legii nr.18/1991, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.246 penal și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău.
Raportat la actele premergătoare efectuate, s-a apreciat de procuror că faptele imputate nu există (art.242 penal), respectiv faptele nu sunt prevăzute de legea penală (art.246 penal).
Făptuitoarea a efectuat cercetarea judecătorească în dosarul nr.4626/2006 al Judecătoriei Buzău care a avut ca obiect plângerea formulată de persoana vătămată Grecica împotriva Hotărârii Comisiei Județene B nr.346 din 31 martie 2006, vis-a-vis de modul în care i s-a reconstituit dreptul de proprietate pe o anumită suprafață de teren.
La termenul de judecată din data de 19.01.2007, instanța a încuviințat persoanei vătămate, prin apărătorul ales, probele solicitate, respectiv proba cu doi martori și interogatorii pentru cele două intimate, respectiv Comisia Locală Mereri și Comisia Județeană B de aplicare a Legii nr.18/1991, acordându-se termen pentru administrarea probelor la data de 09.02.2007.
La data de 23.01.2007, cu adresa nr.4626/2006 instanța a trimis Comisiei Locale Mereri interogatoriu formulat de persoana vătămată, adresa fiind semnată de președinte și grefier, respectiv magistratul judecător și grefierul.
Procurorul a mai reținut că din examinarea dosarului nr.4626/2006 nu rezultă că apărătorul persoanei vătămate ar fi depus și interogatoriu pentru Comisia Județeană B de aplicare a Legii nr.18/1991, astfel încât simpla susținere a persoanei vătămate, respectiv că magistratul judecător și grefierul au sustras de la dosarul cauzei interogatoriul formulat pentru Comisia Județeană B de aplicare a Legii nr.18/1991, necoroborate cu alte probe sau indicii nu are suport probator. De altfel, până la finalizarea cercetării judecătorești în fond și nici cu ocazia susținerii acțiunii, nici persoana vătămată și nici apărătorul acesteia nu au învederat instanței lipsa de la dosarul cauzei a acestui înscris și implicit, neadministrarea probei.
Prin sentința civilă nr.902 din 16.02.2007, plângerea privind aplicarea Legii fondului funciar formulată de numita, în contradictoriu cu Comisia Locală Merei pentru aplicarea Legii nr.-18/1991, a fost respinsă.
Împotriva acestei soluții persoana vătămată a formulat recurs, care a făcut obiectul dosarului nr- al Tribunalului Buzău, soluționat prin decizia civilă nr.609 din 07.06.2007, prin care s-a respins recursul declarat de persoana vătămată, ca nefondat.
Completul de judecată care a soluționat dosarul a fost compus din magistrații judecători I, și.
De menționat că, nici în motivele de recurs și nici în contestația în anulare formulată împotriva deciziei civile nr.609 din 07.06.2007, persoana vătămată nu a criticat o eventuală neadministrare a unei probe deja admise sau sustragerea de la dosarul cauzei a interogatoriului formulat pentru Comisia Județeană B de aplicare a Legii nr.18/1991.
In ce privește săvârșirea de către magistrații judecători a infracțiunii prevăzută de art.246 penal, s-a apreciat de procuror că faptele reclamate nu sunt prevăzute de legea penală pentru următoarele considerente:
Legiuitorul nu incriminează, ca faptă penală, hotărârile pe care le pronunță cei investiți să îndeplinească o activitate de jurisdicție - judecător - cât timp aceștia se bucură de independență și autonomie și că hotărârea judecătorească nu poate fi incriminată ca faptă penală, iar cel care se consideră vătămat într-un drept al său și într-un interes legitim, are la îndemână căile de atac prevăzute de lege împotriva acestora.
Hotărârile judecătorești, atât în privința dispozitivului cât și a considerentelor nu pot fi criticate decât prin căile de atac prevăzute de lege, astfel încât, o hotărâre judecătorească nu poate fi considerată prin ea însăși o infracțiune.
In susținerea acestui punct de vedere, mai trebuie avut în vedere că subiectul răspunderii penale a judecătorilor a fost dezbătut de către Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni în " Opinia nr.3 (2001)" privind principiile și regulile care guvernează comportamentul profesional al judecătorilor, în principal etice, comportamentul neadecvat și imparțialitatea.
Consiliul a statuat că judecătorii trebuie să se bucure de libertate absolută în ce privește răspunderea pentru fapte îndeplinite în exercitarea cu bună credință a atribuțiilor sale. judiciare, privind fie procedura, fie jurisdicția, comise în aplicarea legii sau în evaluarea probelor, trebuie rezolvate prin recurgerea la căile de atac; alte erori judiciare care nu pot fi rectificate în acest mod, ar putea duce cel mult la o plângere împotriva statului.
Ori, din conținutul sesizării, nu rezultă indicii că magistrații judecători și-au exercitat atribuțiile cu rea credință.
Prin ordonanța nr.562/P/2008 din 25.11.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTIa infirmat ordonanța nr.562/P/2008 din 21.11.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI numai în ceea ce privește temeiul juridic invocat, adică art.228 rap. la art.10 lit.b pr.penală, pentru dispunerea soluției de neîncepere a urmăririi penale pentru infracțiunile prev. de art.246 penal, pretins comise de către magistrații judecători.
Prin această ordonanță, s-a dispus tot neînceperea urmăririi penale față de cei 4 judecători sub aspectul infracțiunii prev. de art.246 penal, dar în baza art.228 pr.penală rap. la art.10 lit.a pr.penală.
Examinând soluția pronunțată prin ordonanța nr.562/P/2008 din 21.11.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, a constatat că aceasta este nelegală, numai în ceea ce privește temeiul juridic în baza căruia s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații judecători pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.246 penal, pretins comisă cu ocazia soluționării unor dosare civile.
Astfel, deși în ordonanță, procurorul a reținut, în mod corect, că legiuitorul nu incriminează ca faptă penală hotărârile pe care le-au pronunțat judecătorii, că hotărârea judecătorească nu poate fi incriminată ca faptă penală, iar cel care se consideră vătămat într-un drept al său și într-un interes legitim are la îndemână căile de atac prevăzute de lege împotriva acestora, în mod nelegal, s-a apreciat că faptele nu sunt prevăzute de legea penală și s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul disp.art.228 pr.penală rap.la art.10 lit.b pr.penală.
Nemulțumirea persoanei vătămate cu privire la soluțiile pronunțate de către judecători cu ocazia soluționării unor cauze nu înseamnă că aceștia și-au îndeplinit defectuos îndatoririle de serviciu sau că au omis să îndeplinească un act și, pe cale de consecință, nu se poate reține că aceștia au săvârșit infracțiunea prev. de art.246 penal. A admite, teza contrară, ar însemna posibilitatea cenzurării pe cale penală a principiului consfințit în art.123 alin.2 din Constituție, potrivit căruia judecătorii sunt independenți a se supune numai legii.
Împotriva ordonanțelor nr.562/P/2008 din 21.11.2008 și respectiv din 25.11.2008, petenta Grecica a formulat plângere în condițiile art.278 pr.penală, la procurorul ierarhic superior.
Prin rezoluția nr.1997/II/2/2008 din 24.12.2008 Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTIa respins ca neîntemeiate plângerile formulate de petentă împotriva ordonanțelor din 21.11.2008 și respectiv 25.11.2008 prin care a fost soluționat dosarul nr.562/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
S-a constatat de către procurorul general că soluția dispusă de procurorul general adjunct prin ordonanța din 25.11.2008, cât și celelalte dispoziții menținute ale ordonanței procurorului din 21.11.2008 sunt legale și temeinice, probele administrate formând convingerea că infracțiunile reclamate ca fiind comise de judecătorii, I, și, nu există, iar disjungerea cauzei și declinarea competenței dispuse de procuror sunt legale.
Prin urmare, în plângerile penale formulate de petenta aceasta a reclamat că judecătorii învestiți cu soluționarea cauzei civile în materia legii fondului funciar,în care aceasta a fost parte, judecându-se cu intimata Comisia Locală Merei pentru aplicarea Legii fondului funciar, nu i-au luat în considerare probele administrate, sau le-au interpretat greșit și au pronunțat hotărâri judecătorești greșite, săvârșind prin aceasta infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 penal.
Petenta a mai susținut că intimata în complicitate cu grefiera de ședință, i-ar fi sustras un interogatoriu adresat Comisiei Județene pentru aplicarea Legii fondului funciar, arătând că avocatul său a depus 2 interogatorii la dosar, unul adresat Comisiei Locale, celălalt adresat Comisiei Județene și că numai cel adresat Comisiei Locale se regăsește la dosarul cauzei.
Ori, din cuprinsul dosarului de urmărire penală, în care au fost atașate copii de pe toate încheierile date în dosarul nr.4626/2006 al Judecătoriei Buzău, nu rezultă o astfel de situație, ba mai mult apărătorul petentei, prezent la toate termenele nu a ridicat problema lipsei acestui interogatoriu.
Nici în recurs această situație nu a fost învederată de petenta, ceea ce face ca fapta reclamată să rămână o simplă susținere a petentei, neprobată în nici un mod.
Totodată, Curtea constată că nici în plângerea adresată curții prin care sunt criticate ordonanțele și rezoluțiile date de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI în acest dosar, nu se indică în concret de către petentă vreun aspect care să ducă la concluzia că judecătorii investiți cu soluționarea cauzei sale civile și-ar fi îndeplinit atribuțiile cu rea credință sau gravă neglijență, având intenția clară s-o prejudicieze.
Nemulțumirile petentei față de soluțiile pronunțate de instanțele de judecată în dosarele civile nr.4626/2006 al Judecătoriei Buzău și nr- al Tribunalului Buzău, trebuiau invocate în căile de atac ordinare și extraordinare prevăzute de legea de procedură civilă, deoarece o hotărâre judecătorească nu poate constitui, prin ea însăși o faptă penală pentru simplu motiv că nu a dat câștig de cauză părții interesate.
Cum în cauză nu există nici măcar indicii de săvârșire a vreunei fapte penale de către intimați, Curtea consideră că soluțiile date de parchet în prezenta cauză sunt legale și temeinice, iar plângerea formulată împotriva acestora este nefondată.
Pe cale de consecință, în baza art.278/1 alin.8 lit.a pr.penală, Curtea va respinge
această plângere ca nefondată, iar în baza art.192 alin.2 pr.penală, petenta va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta, domiciliată in B,-,.13,.3,.95, sector 6, împotriva Ordonanțelor nr. 562/P/2008 din datele de 21.11.2008 și respectiv 25.11.2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, precum și rezoluția nr. 1997/II/2/2008 din data de 24.12.2008 dată de Procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Menține ordonanțele si rezoluția atacate.
Obligă petenta la 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru părțile lipsă de la comunicare.
Pronunțată în sedință publică astăzi, 11.02.2009.
Președinte,
- -
Grefier,
- -
2 ex./27.02.2009
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu
