Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 14/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE DE FAMILIE ȘI CU MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 14
Ședința din publică din data de 11.02.2009,
PREȘDINTE: - - -
JUDECĂTOR 1: Gabriela Diaconu Aida Liliana Stan
GREFIER: - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de revizuenții, fiul lui si, născut la data de 23 decembrie 1980 și, fiul lui si, născut la data de 8 octombrie 1982, ambii aflați in Penitenciarul Mărgineni si, fiica lui si,născut la data de 15 mai 1977, domiciliată în P,-, jud. P, împotriva sentinței penale nr. 496/23.10.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care în baza art. 403 al.3 teza a II-a s C.P.P.-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenți, cu privire la sentința penală nr. 620/8.12.2005 a Tribunalului Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns apelanții revizuenți și, în stare de deținere și asistați de avocat, din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale FN (fila 22 dosar), lipsă fiind apelanta revizuentă pentru care a răspuns același apărător.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a dat posibilitatea apărătorului să ia legătura cu apelanții recurenți aflați în stare de deținere.
Avocat pentru apelanții revizuenți depune la dosar un extras din Ziarul din data de 21.01.2009, arătând că alte cereri nu mai are de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea apelurilor.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat in cauză, solicitând acordarea cuvântului in dezbaterea apelurilor.
Curtea față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat in cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul in dezbaterea apelurilor.
Avocat pentru apelanții revizuenți, susține că aceștia au înțeles să formuleze apel împotriva sentinței penale pronunțată de Tribunalul Prahova, întrucât din punctul lor de vedere, instanța de fond in mod greșit a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.
Apreciază că atât parchetul, cât si instanța de fond nu au analizat motivele invocate de revizuenți. Susține astfel, având in vedere împrejurarea că cererea de revizuire fost formulată de revizuenți la data de 29.01.2008 și înaintată parchetului, iar parchetul într-un termen foarte scurt a soluționat-o si a înaintat-o Tribunalului Prahova la data de 25.02.2008.
Cererea de revizuire a fost formulată in temeiul art. 394 lit. a C.P.P. arătându-se punctual motivele pentru care s-a solicitat revizuirea sentinței, respectiv că revizuenții la momentul la care se reține că au săvârșit fapta pentru care sunt condamnați nu se aflau in P, ci in, iar pentru dovedirea acestei situații s-a solicitat audierea unor martori.
Un alt motiv de revizuire este acela că revizuenții nu au fost audiați de organele de urmărire penală si nici de instanța de fond, ci numai de instanța de apel foarte pe scurt, de asemenea se apreciază că se impune confruntarea părții vătămate cu revizuenții, precum si audierea unor martori, dat fiind faptul că aceștia și-au schimbat depozițiile.
Solicită de asemenea, a se avea in vedere actele depuse la dosar, precum si articolul din Ziarul din care rezultă că intre familia inculpaților si familia părții vătămate există o stare conflictuală mai veche.
Același apărător, susține că cererea revizuienților trebuie analizată foarte atent de instanța de judecată, nu așa cum a făcut-o parchetul și instanța de apel.
Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțată de Tribunalul Prahova și pe fond să se dispună ca procurorul să efectueze cercetări cu privire la cererea de revizuire in raport de motivele invocate.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea apelului ca nefondat si menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Prahova ca legală si temeinică, dat fiind faptul că in mod corect instanța de fond a reținut că in cauză nu există fapte sau împrejurări noi ce nu au fost avute in vedere de instanța de fond la pronunțarea hotărârii de condamnare, iar revizuenții prin cererea lor de revizuire nu au făcut altceva decât să solicite completarea probelor. Mai mult, aspectele învederate de revizuenți au fost avute in vedere de instanța de fond la momentul pronunțării hotărârii de condamnare, astfel încât nu există nici unul din cazurile expres si limitativ prevăzute de lege pentru admiterea unei cereri de revizuire.
Revizuentul apelant, având ultimul cuvânt, solicită reaudierea martorilor indicați in cererea de revizuire, dat fiind faptul că ei nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost condamnați.
Revizuentul apelant, având ultimul cuvânt, susține că intre familia sa si familia părții vătămate există o stare de dușmănie mai veche, că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat si că inițial Gad eclarat că a fost bătut, iar după un an de zile si-a amintit că a fost si tâlhărit.
CURTEA:
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 496/23.10.2008 Tribunalul Prahova în baza art.403 alin.3 teza a II-a C.P.P. a respins ca inadmisibila cererea de revizuire formulata de revizuientii, si cu privire la sentința penala nr.620/08.12.2005 a Tribunalului Prahova.
Revizuienții au fost obligați la cate 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că rin p. nr. 620/08.12.2005 a Tribunalului Prahova, definitiva prin nr. 286/25.01.2008 s-a dispus condamnarea inculpaților și, la cate o pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și ultraj contra bunelor moravuri prev. si ped de art. 211 al.2 lit. c și al.21lit. a șiCod Penal art. 321 al.2.
Cod PenalPrin aceeași sentință, inculpata a fost condamnată pentru aceleași infracțiuni la o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare, iar în baza art. 83.Cod Penal s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin nr. 3296/2001 a Judecătoriei Ploiești, pe care a alăturat-o pedepsei de 7 ani închisoare, urmând ca în final să execute pedeapsa de 9 ani închisoare.
Ca situație de fapt, hotărârea de condamnare a inculpaților a reținut că în seara zilei de 8 august 2003, în jurul orelor 21,00 -21,30 partea vătămată G, însoțită de soția sa G, precum și de martorii și, au depăsit punctul și s-au îndreptat spre strada spre sediul unei firme de geam termopan aflate vizavi de din acea zonă, precum și la distanță redusă de locuința învinuitului. Partea vătămată dorea să solicite ajutor calificat pentru remedierea unor deficiențe tehnice la sistemele de închidere a ușilor și geamurilor benzinăriei SC SRL pe care tocmai o deschisese în apropiere de Dintre persoanele care îl însoțeau, tocmai o ajutase pe G la terminarea curățeniei în incinta acestei benzinării. In ceea ce-l privește pe martorul, acesta se cunoaște de mai mulți ani cu familia G și, fiindcă tocmai venise în vizită la P la mama sa, soții G îl rugaseră să-i însoțească până la firma de geamuri termopan, de fapt soții G si G se fereau să meargă singuri în acea zonă și la o oră către seară, fiind amenințați în repetate rânduri anterior de către familia inculpaților ( sens în care au si adresat memorii organelor de poliție) și având deci motive serioase să se teamă că ar putea fi atacați de către aceștia, așa cum, de altfel s-a și întâmplat.
Observând ocazional apropierea părții vătămate în linie dreaptă dinspre punctul, cei patru s-au decis imediat să atace în grup, pentru a nu pierde ocazia propice ce li se oferea chiar atunci pentru a răzbuna încarcerarea lui.
Drept pentru care s-au deplasat și ei către partea vătămată, care mergea înaintea soției sale și a martorilor. Numitul Gaf ost agresat mai întâi de către zis, care l-a apucat pe acesta cu ambele mâini de pieptul cămășii și apoi de gât, smulgându-i părții vătămate de la gât un lănțișor de aur de 18 K, în greutate de 41 grame, având un medalion masiv, de formă ovală, din aur și porțelan ( reprezentând pe, medalion care era vizibil și care fusese observat în ziua respectivă la gâtul pății vătămate și de martorul M, angajat al benzinăriei mai sus menționate).
Concomitent învinuitul l-a lovit pe partea vătămata în zona feței cu un corp tăietor ( cel mai probabil briceag), provocându-i o cicatrice la superioară, precum și o sângerare momentană, partea vătămată nemaiavând nicio posibilitate să reacționeze la smulgerea lanțului, G prăbușindu-se la pământ.
In continuare, pentru a împiedica partea vătămată să se ridice cât si pentru a intimida definitiv persoanele ce îl însoțeau si a le opri si pe acestea sa intervină în vreun fel, ceilalți doi învinuiți au acționat și aceștia în sensul ca zis S, l-a zgâriat pe partea vătămata de mai multe ori pe ambele picioare tot cu un corp tăietor, provocându-i în total 6 excoriații; în același timp l-a tras de păr pe partea vătămata si l-a lovit cu piciorul în zona feței, provocându-i echimoză cu crustă hematică mandibular drept. Toate aceste leziuni sunt evidențiate ca atare în certificatul medico-legal nr. 1616 solicitat de partea vătămata SML Pat reia zi după eveniment.
După aceasta toți cei patru agresori au fugit imediat în direcția locuinței lui (precum si a atelierului de reparații auto si vulcanizare situat în imobilul cu nr. 260 - Bulevardul ), în fruntea acestora aflându-se, care ținea într-o mână lanțul de aur cu medalion masiv sustras de la partea vătămată, obiect ce a fost pe deplin vizibil pentru ambii martori si, care i-au si atras atenția asupra acestui fapt părții vătămate și soției sale G, ce au acuzat imediat după atac o stare momentană de șoc.
In timp ce partea vătămată era ștearsă de sânge si ajutată să se ridice de către însoțitorii săi, inculpații si s-au grăbit să dispară, iar învinuiții si, conform planului dinainte stabilit, au anunțat organele de poliție sub pretextul mincinos că atât G, cât și ar fi pătruns fără drept în locuința lor, făcând scandal și spărgându-le cu pietre geamurile casei.
O patrulă de poliție formată din agent șef adjunct si agent sef adjunct, aflată întâmplător în apropiere, a ajuns în câteva minute la fața locului, găsind pe partea vătămată și pe soția sa pe stradă în apropierea stației de taxi de lângă biserică, iar nicidecum la locuința inculpaților. Partea vătămată, care acuza o stare fizică generala alterată și prezenta leziuni sângerânde, a refuzat să discute cu organele de poliție, îndemnând patrula să se ducă după agresori, la locuința lui, ceea ce polițiștii au și făcut. Cu această ocazie au constatat oficial prin raportul întocmit ( poziție menținută și la audierea lor ca martori) că atunci nu au existat practic distrugeri pe proprietatea în cauză.
Constatând ca până în acel moment planul pentru a-și asigura scăparea în fața legii nu avusese succes ( primii polițiști sosind prea repede la fața locului) si au chemat din nou altă patrulă de poliție sub același pretext. De data aceasta după ce au spart ei înșiși câteva geamuri de la locuințe, pentru a putea face astfel cât mai credibile afirmațiile după care, chipurile, ei ar fi fost cei atacați de către partea vătămată și soția acestuia.
De bună credință cea de-a doua patrulă a constatat într-adevăr existența unor distrugeri minore, dar soluția pronunțată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 4031/P/2003 la reclamația lui, a fost aceea de confirmare a propunerii de a nu se începe urmărirea penală față de G si G pentru pretinsele fapte de violare de domiciliu si distrugere, ținându-se cont în mod corect de împrejurările evidențiate indubitabil în raportul primilor agenți de poliție deplasați la fața locului după incident, raport care infirma categoric susținerile mincinoase ale învinuiților si.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații, si, făptuitorul si partea civilă G.
Prin încheierea din 23 iunie 2006 a Curții de Apel Ploieștis -a scos de pe rol judecarea acestor apeluri si s-a înaintat dosarul Curții de Apel Alba Iulia conform încheierii nr. 3848/15 iunie 2006 a ICCJ care a hotărât strămutarea judecării apelurilor la aceasta instanță.
In motivarea apelurilor declarate, inculpații au arătat ca nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost condamnați, nu au săvârșit aceste infracțiuni nici nu se aflau în municipiul P în data când se pretinde că au comis faptele; au invocat excepția nulității absolute în sensul că nu s-a respectat competenta după materie în faza de urmărire penală, respectiv cercetarea s-a efectuat de organele de poliție sub supravegherea procurorului, inculpații nu au fost citați, nu li s-a prezentat materialul de urmărire penală, situații care impun restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale; au solicitat desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond spre a fi audiată partea vătămată, martori oculari, lucrători de poliție ( pe care inculpata i-a chemat la domiciliul sau ), urmând ca toate probele să fie readministrate în prezența inculpaților, au solicitat achitarea lor pentru că faptele pentru care au fost condamnați nu sunt probate, nu există nici plângere penală pentru incidentul din 8 august 2003.Făptuitorul nu si-a motivat apelul.
Partea civilă Gad eclarat apel, insa nu a precizat motivele acestei căi de atac, trimițând la dosar memorii în care se arata nemulțumit de faptul că judecata se tergiversează de inculpați și exprimându-și temeri cu privire la corectitudinea completului de judecată și la faptul că inculpații vor fi favorizați.
Instanța de apel a apreciat ca nefondate toate apelurile declarate în cauza, astfel că prin decizia penală nr. 43/A din 15 martie 2007, s-a dispus respingerea acestora.
In motivare, instanța a reținut că hotărârea apelată este legala si temeinică, iar probele administrate în cauza susțin vinovăția inculpaților, prezenta acestora la locul faptei și săvârșirea infracțiunilor.
Neprezentarea inculpaților în faza de urmărire penală, până la un anumit moment, nu s-a datorat omisiunii sau lipsei de citare, ci faptului că au dispărut de la domiciliu, fiind dați în urmărire.De asemenea, susținerea lipsei de competență a organelor de urmărire penală este lipsită de temeinicie, întrucât pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, competența de efectuare a urmăririi penale aparține organelor de poliție.
S-a mai reținut că prezentarea materialului de urmărire penală nu era obligatoriu, întrucât inculpații erau dispăruți de la domiciliu, pe de altă parte, invocarea acestor încălcări ale procedurii trebuia făcută în cursul efectuării actului sau la primul termen de judecată, nu direct în apel.
Apelurile făptuitorului si ale părții civile G au fost examinate din oficiu si nu s-a constatat nicio încălcare a drepturilor procesuale sau o rezolvare nelegală a situației lor.
S-a mai reținut, de asemenea, că pedepsele aplicate inculpaților corespund unei corecte individualizări.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații, si, precum si făptuitorul.
Inculpații și au invocat, într-un prim motiv de recurs, prevederile art. 385/9 pct.2 rap.la C.P.P. art. 332 al.2. C.P.P. solicitând să se constate nelegala sesizare a instanței raportat la modul cum s-a făcut urmărirea penală și s- respectat dreptul la apărare al inculpaților. S-a susținut ca nu au fost legal citați pentru audiere. Nu le-au fost aduse la cunoștință învinuirile de către organele de politie si nici de procuror, nu li s- prezentat materialul de urmărire penală și au fost desemnați în cauză apărători din oficiu.
C de-al doilea motiv de recurs formulat de inculpații si a vizat cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct.10 C.P.P. solicitându-se casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a se pronunța asupra probelor sumar administrate în faza cercetării judecătorești, a cererilor esențiale pentru părți, pentru le garanta drepturile si a stabili o corectă situație de fapt.
Inculpata a invocat aceleași cazuri de casare ca si coinculpații si, respectiv cele prevăzute de art. 385/9 pct.2. si 10
C.P.P.Pentru motivul de recurs prevăzut de art. 385/9 pct.2. s C.P.P.-a solicitat restituirea cauzei la parchet, reluându-se susținerile celorlalți doi inculpați, iar cu referire la situația sa s-a afirmat ca nu s-a prezentat materialul de urmărire penală.
Pentru motivul de recurs prevăzut de art. 385/9 pct.10 au C.P.P. fost invocate aceleași considerații susținute de coinculpați, solicitându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.Făptuitorul a solicitat casarea deciziei si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel întrucât judecata apelului s-a făcut fără a fi citat și curatorul acestuia.
Instanța de recurs a considerat ca recursurile sunt nefondate.
In considerentele deciziei, ICCJ a reținut ca, analizând decizia recurata, atât prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenți, cât si în conformitate cu dispozițiile art. 385/9 al.3. C.P.P. apreciat că aceasta este legală și temeinică.
Nici unul din argumentele invocate de inculpați nu a fost reținut ca fondat.
Inculpații si au susținut ca nu au fost legal citați pe parcursul urmăririi penale si, în consecință, nu li s-au adus la cunoștință învinuirile de către organele de politie si nici de procuror si nu li s-a prezentat materialul de urmărire penală, iar încălcarea acestor dispoziții legale ar atrage nulitatea absolută, în baza art. 197 al.2.
C.P.P.Conform art.197 al.2 C.P.P." sunt prevăzute sub sancțiunea nulității dispozițiile relative la prezenta învinuitului sau a inculpatului, când sunt obligatorii".
Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală a rezultat că împotriva celor doi s-a început urmărirea penală la data de 17 iunie 2004, cu respectarea dispozițiilor art. 228 al.3. /1
C.P.P.In cauza, urmărirea penală s-a efectuat fără punerea în mișcare a acțiunii penale.
Din verificările întreprinse de organele de cercetare penală a rezultat că si au fost dați în urmărire generală din 22 iunie 2004, față de aceștia dispunându-se arestarea preventivă pentru tentativă de omor în dosarul nr. 537/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.
In consecință si în acest dosar s-au făcut demersuri pentru darea lor în urmărire generală, pe parcursul urmăririi penale inculpații fiind dispăruți de la domiciliu.
Din economia textelor procedurale incidente in cauza, respectiv art.255-256 si art.254 a C.P.P. rezultat ca în cazul învinuitului dispărut nu mai poate fi realizată aducerea acestuia în fața organelor de cercetare penală pentru a i se prezenta învinuirile și nici prezentarea materialului de urmărire penală, astfel că nu se poate vorbi de incidenta art. 197 al. 2
C.P.P.Împrejurarea că învinuii si nu au fost audiați în cursul urmăririi penale, nu li s-a adus la cunoștința învinuirile și nu li s-a prezentat materialul de urmărire nu constituie cauze de nulitate actelor de urmărire penală atâta vreme cât neprezentarea acestora le este imputabilă, cei doi fiind dispăruți în cursul urmăririi penale și dați în urmărire locală și generală.
S-a mai invocat, de asemenea, de către cei doi inculpați si împrejurarea ca nu li s-au asigurat apărători din oficiu la urmărirea penală.
Deși critica a fost formulată în cadrul aceluiași caz de casare, respectiv art. 385/9 pct.2 C.P.P. s-a observat ca legiuitorul a prevăzut un alt caz de casare pentru ipoteza lipsei de apărare.
Este vorba de art. 385/9 pct.6 C.P.P. care se referă la cazul în care urmărirea penala avut loc în lipsa apărătorului, când prezenta acestuia era obligatorie.
Numai pentru ipoteza în care apărarea este obligatorie, urmărirea penala este lovită de nulitate absoluta în cazul în care aceste dispoziții nu s-au respectat, în concordanță si cu art. 197 al.2.
C.P.P.In art. 171 al.2. se C.P.P. prevăd situațiile în care asistența este obligatorie, iar și nu se aflau în niciuna din aceste situații.
Dar, mai mult decât atât, la fila 180 a dosarului de urmărire penală exista delegația apărătorului ales al celor patru învinuiți în cauza, respectiv avocatul din Baroul București.
Acesta a formulat în cursul urmăririi penale o cerere de probatorii pentru clienții săi, iar prin ordonanța procurorului din 6 iulie 2004 s- dispus cu privire la aceasta cerere, admițându-se proba cu martori pentru toți cei patru învinuiți.
In aceste condiții, ICCJ a constatat că s-au respectat în cauza toate garanțiile dreptului la apărare al celor doi recurenți.
In cadrul aceluiași caz de casare, respectiv art. 385/9 pct.2 C.P.P. recurenta a solicitat restituirea cauzei la parchet, afirmând ca nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală.
Întrucât nu se afla în aceeași situație ca ceilalți doi coinculpați, respectiv nu era dispărută de la domiciliu, prezentarea materialului de urmărire penală acesteia era, într-adevăr obligatorie.
Critica nu a fost, insă, fondată, întrucât inculpatei chiar i s-a prezentat materialul de urmărire penala, astfel cum a rezultat din procesul-verbal din 27 octombrie 2004, în prezența apărătorului ales, avocat.
C de -al doilea motiv de recurs invocat de cei trei recurenți inculpați s-a referit la cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct.10 C.P.P. solicitându-se casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare " pentru ca instanța să se pronunțe asupra probelor sumar administrate în faza cercetării judecătorești, a cererilor esențiale pentru părți, pentru a le garanta drepturile și a stabili o corectă situație de fapt ".
Criticile inculpaților au fost considerat generale si evazive, ne referindu-se concret la niciuna din situațiile expuse în cazul de casare invocat.
Conform art. 385/9 pct.10 C.P.P. reținerea acestui caz de casare presupune ca instanța sa nu se fi pronunțat cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.
Inculpații nu au indicat nicio probă și nicio cerere esențiala pentru ei asupra cărora instanțele sa nu se fi pronunțat si, verificând actele si lucrările dosarului și din oficiu, conform art. 385/9 al.3 C.P.P. ICCJ nu a constatat ca ar exista o atare situație în dosar.
Atât instanța de fond, cât si cea de apel, au analizat probele administrate, au hotărât asupra cererilor formulate si au efectuat o cercetare judecătorească completă, stabilind o corectă situație de fapt.
Prezența tuturor inculpaților la locul faptei și comiterea infracțiunilor au fost pe deplin dovedită prin declarațiile martorilor, ( care au văzut desfășurarea evenimentelor si i-au recunoscut pe inculpați), declarații care s-au coroborat cu declarația părții vătămate, a soției acestuia și cu actul medico -legal.
În prezenta cauză, prin adresa nr. 121/III/6/2007 din 25.02.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, s-a solicitat respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile în care poate fi cerută revizuirea unei hotărâri, condiții care sunt expres și limitativ prevăzute de art.394 C.P.P. apreciindu-se că motivele invocate de revizuienti nu se încadrează în acest text de lege.
Potrivit dispozițiilor legale in vigoare, revizuirea reprezintă o cale extraordinara de atac, prin care sunt atacate hotărâri judecătorești definitive care conțin grave erori de fapt.
S-a apreciat de instanța de fond că finalitatea acestei căi de atac consta în înlăturarea erorii judiciare, iar funcția procesuala a instituției presupune descoperirea, strângerea si aducerea in fata instanței a unui material probator cu totul inedit, sau cel puțin necunoscut instanței, care sa permită constatarea erorii judiciare si înlăturarea ei.
Fiind o cale extraordinara de atac, revizuirea poate fi ceruta numai pentru cazurile expres si limitativ prevăzute de art. 394 al.1 lit.a-e
C.P.P.In prezenta cauza s-a constatat ca revizuientii au arătat că nu sunt vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost condamnați și au solicitat în acest scop audierea detaliată a celor trei revizuenți, efectuarea de confruntări între inculpați și partea vătămată G, audierea martorilor care au revenit asupra declarațiilor inițiale și administrarea probei cu martori care să confirme că inculpații nu se aflau în localitate la data comiterii faptei, punând în discuție cazul de revizuire prev. de art. 394 lit.a Cpp.
Pentru existența acestui caz de revizuire legea impune îndeplinirea cumulativă a două condiții, respectiv să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și aceste fapte sau împrejurări să poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, adică să ducă la o soluție diametral opusă.
Or, în prezenta cauză se constată că revizuentii nu au arătat și susținut existența unor fapte sau împrejurări concrete ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei ci au solicitat suplimentarea probatoriului, fiind inadmisibil ca pe calea revizuirii să se poată obține o prelungire a probațiunii pentru faptele deja cunoscute și verificate de instanță. De altfel, tribunalul observă că toate aspectele invocate de revizuenți în această cale extraordinară de atac au mai fost invocate și analizate în celelalte două căi ordinare, respectiv apel și recurs, fiind respinse ca nefondate.
Totodată, tribunalul a constatat că în cauză nu sunt incidente nici celelalte cazuri de revizuire prevăzute de art. 394 lit. b-d.
C.P.P.Având în vedere că cererea de revizuire se soluționează în două etape, prima dintre acestea fiind, conform art. 403.C.P.P. admiterea în principiu, etapă în care instanța verifică cererea de revizuire sub aspectul regularității sale, respectiv a condițiilor în care poate fi exercitată referitor la hotărârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifică, titularii cererii, termenul de introducere, instanța neimplicându-se în nici un fel în verificarea fondului cauzei deduse judecății, soluția dată de aceasta nu poate fi decât respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire în cazul în care nu se întemeiază pe vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 394 În C.P.P. acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. LX din 24.09.2007, publicată în nr.574/30.07.2008, obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 4142alin.3.C.P.P.
Prin urmare, s-a constatat că în cauză nu este incident nici un caz de revizuire din cele expres si limitativ prevăzute de art. 394 al.1 lit.a-e
C.P.P.Împotriva acestei hotărâri au declarat apel revizuenții, si, care au susținut că instanța de fond in mod greșit le-a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă și că atât parchetul, cât si instanța de fond nu au analizat motivele invocate de revizuenți, dându-se ca exemplu faptul că cererea de revizuire fost formulată de revizuenți la data de 29.01.2008 și înaintată parchetului, iar parchetul într-un termen foarte scurt a soluționat-o si a înaintat-o Tribunalului Prahova la data de 25.02.2008.
Apelanții au arătat că cererea lor de revizuire a fost formulată in temeiul art. 394 lit. a C.P.P. că motivele pentru care s-a solicitat revizuirea sentinței, au fost precizate punctual și dacă ar fi fost verificate ar fi demonstrat nevinovăția acestora. Astfel, s-a susținut că la momentul la care se reține că au săvârșit fapta pentru care sunt condamnați, revizuienții nu se aflau in P, ci in T, iar pentru dovedirea acestei situații s-a solicitat reaudierea unor martori.
Un alt motiv de revizuire este acela că revizuenții nu au fost audiați de organele de urmărire penală si nici de instanța de fond, ci numai de instanța de apel foarte pe scurt, de asemenea se apreciază că se impune confruntarea părții vătămate cu revizuenții, precum si audierea unor martori, dat fiind faptul că aceștia și-au schimbat depozițiile.
Apelanții au solicitat de asemenea, a se avea in vedere actele depuse la dosar, precum si articolul din Ziarul din care rezultă că intre familia inculpaților si familia părții vătămate există o stare conflictuală mai veche.
În final s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțată de Tribunalul Prahova și pe fond să se dispună ca procurorul să efectueze cercetări cu privire la cererea de revizuire in raport de motivele invocate.
După cum au arătat în motivele de apel susținute oral, prin avocatul ales, revizuienții își întemeiază cererea pe dispozițiile art.394 lit.a pr.penală.
Potrivit acestui text o cerere de revizuire este admisibilă când " s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei".
Prin urmare, aspectele învederate printr-o cerere de revizuire, întemeiată pe acest caz, trebuie să nu fi fost cunoscute de instanța care a soluționat cauza în fond dispunând condamnarea, deci să nu fi fost verificate sau analizate de aceasta și totodată, să aibă aptitudinea de a duce la pronunțarea unei soluții contrare, în cauza de față, la achitarea revizuienților.
Ori, analizând cererea de revizuire, precum și cererea de apel în care se reiterează motivele din cererea de revizuire, se constată că sunt solicitate o serie de probe cum ar fi "audierea detaliată a celor 3 revizuienți, care nu au fost niciodată ascultați de procuror ci doar de instanța de apel", "administrarea probei cu martori, care să confirme că 2 dintre inculpați erau plecați în T la data de 8 august 2003", "reaudierea martorilor care au revenit asupra depozițiilor inițiale și confruntări între inculpați și partea vătămată".
Curtea, consideră că deși s-a invocat acest caz de revizuire, în realitate condamnații revizuienți nu au făcut referire la descoperirea vreunor fapte sau împrejurări noi, necunoscute instanțelor ce le-au soluționat pe fond cauza, ba mai mult, acestea au fost apărările pe care inculpații și le-au făcut pe întreg parcursul procesului, fiind verificate, analizate și respinse motivat de instanțele care au dispus și confirmat condamnarea acestora.
Prin urmare, se reiau motive invocate și cu ocazia judecării fondului și se solicită a se readministra probe deja administrate în cursul procesului penal (fond, apel) sau a se audia niște martori neindicați însă, pentru dovedirea unui alibi invocat și în cursul judecării cauzei pe fond, dar înlăturat motivat inclusiv de instanța de recurs.
În concluzie, este corectă aprecierea primei instanțe că în realitate cererea de revizuire este o cerere de prelungire și suplimentare de probe, cele mai multe deja administrate și verificate de instanțele ce au soluționat cauza dispunând condamnarea definitivă a revizuienților pentru infracțiunile de tâlhărie și ultraj contra bunelor moravuri, prev. și ped. de art.211 alin.2 lit.c și alin.2/1 lit.a penal și respectiv art.321 alin.2 penal. Ca atare s-a considerat în mod corect de către prima instanța că cererea nu vizează în realitate niciunul dintre cazurile de revizuire prevăzute de art.394 pr.penală și prin urmare este inadmisibilă.
Întrucât nici în cursul judecării apelului nu au fost invocate de către revizuienți elemente noi care să atragă incidența în cauză a dispozițiilor art.394 lit.a pr.penală, Curtea va respinge ca nefondate apelurile declarate de aceștia.
Văzând și disp. art.192 alin.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de revizuenții condamnați, fiul lui si, născut la 23 decembrie 1980, fiul lui si, născut la 8.10.1982, ambii în prezent aflați in Penitenciarul Mărgineni și, fiica lui si, născută la data de 15 mai 1977, domiciliată in P,-, jud. P, împotriva sentinței penale nr. 496/23.10.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă apelanții la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru apelanții revizuenți de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.02.2009.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red. GD/
6ex/27.02.2009
f-- Tb.
judecător fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Gabriela Diaconu Aida Liliana StanJudecători:Gabriela Diaconu Aida Liliana Stan
