Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 232/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (2962/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 232
Ședința publică de la 08 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 3: Elena Ursulescu
GREFIER - - -
*********
Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TELEORMAN și intimații și împotriva sentinței penale nr.120/20 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat pentru recurenții intimați și, lipsă fiind, avocat ales, pentru intimata SC " SRL se prezintă apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr.16/2010 emisă de Baroul Teleorman - " Asociații".
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, din oficiu, constată o nelegalitate, și anume faptul că ședința de judecată în care s-a pronunțat sentința penală nr.120/2009 a fost nepublică, aspect pe care-l pune în discuția părților.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru judecarea în ședință publică așa cum reglementează normele legale având în vedere obiectul cauzei.
Pe fondul cauzei, solicită admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, casarea sentinței penale atacate și, rejudecând, în baza art.2781alin.8 lit. C.P.P. respingerea, ca nefondată a plângerii formulate la soluția procurorului și menținerea rezoluției Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, ca fiind temeinică. Apreciază că actele premergătoare efectuate în cauză sunt complete. Din plângerea formulată, înscrisurile depuse, raportul de constatare și chiar persoanele audiate în cauză nu rezultă în nici un fel indicii de săvârșire a infracțiunilor sesizate atât înșelăciune cât și fals în înscrisuri sub semnătură privată și neexistând, prin urmare, nici un motiv pentru a se dispune începerea urmăririi penale în prezenta cauză. Aspectele sesizate de instanță a fi completate, apreciază că sunt irelevante și nu rezultă necesitatea audierii făptuitorilor de către procuror atâta timp cât înscrisurile depuse atestă situația de fapt din care rezultă că litigiul dedus judecății este de fapt un litigiu comercial, soluționat de o instanță de arbitraj care în cuprinsul hotărârii date a sesizat și a expus exact situația de fapt prezentată și de partea vătămată.
Apărătorul ales al recurenților intimați, având cuvântul, cu privire la problema ridicată de instanță din oficiu, consideră că este vorba doar de o simplă eroare materială. Solicită a se avea în vedere că în aliniatul doi al aceleași sentințe se precizează în mod expres " la apelul nominal făcut în ședință publică". De altfel, arată că a fost prezent în acea ședință și poate confirma că ședința a avut un caracter public. Simpla referire în cuprinsul sentinței că ședința a fost nepublică, în condițiile în care două aliniate mai jos se face precizarea că ședința a fost publică, consideră că nu atrage constatarea nulității de către instanță a acelei sentințe.
Cu privire la fondul cauzei, solicită în temeiulart.38515pct.2 lit. d raportat C.P.P. la art.3856alin.3 și art.278 alin.8 lit. a dinadmiterea C.P.P. recursului, casarea sentinței penale atacate și, rejudecând, să se constate că cele două rezoluții atacate de către SC SRL ale parchetului sunt temeinice și legale.
Cu privire la recursul formulat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, consideră că este un recurs fondat și s-ar impune admiterea acestuia.
Critică sentința pronunțată de instanță de fond sub două aspecte. În primul rând, apreciază că în mod cu totul greșit instanța fondului a făcut o confuzie nedorită între noțiunea de învinuit și cea de făptuitor. Părțile în procesul penal sunt reprezentate de către inculpat, partea vătămată, partea responsabilă civilmente și, de asemenea, conform art.229 și C.P.P. învinuitul devine parte a procesului penal odată cu începerea urmăririi penale. Cei doi recurenți au fost în cursul cercetării penale făptuitori, prin urmare nu au fost subiecți de drepturi și obligații procesual - penale, iar prezența acestora în fața organelor de cercetare penală nu era obligatorie. De asemenea, solicită a se ține cont și de particularitățile acestei dosar, și anume faptul că cei doi recurenți sunt cetățeni germani.
Totodată, consideră că sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală și prin faptul că deși a depus la dosar mijloace de probă din care rezultă faptul că SC a mai formulat o plângere identică care a fost soluționată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București cu o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale, toate acele acte și rezoluția din 03 iunie 2009 Parchetului de pe lângă Tribunalul București nu a fost avută în vedere de instanța fondului. De asemenea, apreciază că instanța a reținut în mod greșit faptul că ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate de SC.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și, rejudecând, respingerea plângerii formulate de SC.
Apărătorul ales al intimatei, având cuvântul, cu privire la excepția de nelegalitate invocată de instanță, consideră că este o simplă eroare materială. Solicită a se observa că la data de 20 octombrie 2009, așa cum este consemnat și în practicaua acestei sentințe penale a fost prezent în calitate de reprezentant al SC și poate confirma faptul că ședința a fost publică.
Cu privire la recursurile declarate în cauză, solicită în temeiul art.38515alin.1 pct.1 respingerea C.P.P. acestora. Consideră că au fost încălcate o serie de dispoziții ale Codului d e procedură penală, și anume art.62, art.63 alin.2 C.P.P. art.71, 73.C.P.P. art. 200.C.P.P. La dosarul de urmărire penală se află declarațiile domnului, declarații olografe care nu au fost luate în fața organului de urmărite penală și a domnului. Apreciază că este un mod total neadecvat și în afara cadrului procesual în condițiile în care nici nu s-a încercat citarea acestora și nu s-au depus diligențe pentru aducerea lor în vederea audierii în fața organelor de urmărire penală. Același lucru s-a întâmplat și la Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, care a emis cele două rezoluții de neîncepere a urmării penale față de și pentru infracțiunile de înșelăciune, uz de fals, fals într-un litigiu care a avut loc între cele două societăți, respectiv SC și SC SRL. Consideră că în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor legale, întrucât declarațiile numiților și trebuiau luate în fața organelor de urmărire penală și nu trimise printr-un reprezentant și depuse în dosarul de urmărire penală pentru a da posibilitatea organului de urmărire penală de a pune anumite întrebări și a fi consemnate în declarațiile ce urmau să fie luate celor doi făptuitori. În acest mod trebuiau rezolvate o serie de chestiuni cu privire la aspecte legate de acel aviz de plată din data de 22.10.2004 pentru a se vedea dacă într-adevăr acesta este un document bancar și cine trebuia să însemneze acel document. Până la această dată nu s-a făcut dovada că cei doi făptuitori erau reprezentanții SC cu care SC a contractat livrarea unei cantități de semințe de -soarelui.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea recursurilor declarate de intimați, casarea sentinței penale și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, respingerea plângerii, ca nefondată. Pe acest aspect, precizează faptul că este adevărat că făptuitorii, în apărarea lor, au depus o serie de înscrisuri, respectiv declarații date în altă parte decât în fața organului de urmărire penală, însă acestea nu trebuie privite ca declarații date de făptuitori în sensul unui act premergător începerii urmăririi penale, fiind înscrisuri. Susține că, în raport de celelalte probe, exceptând declarațiile depuse de făptuitori sau de alte persoane ce au cunoscut despre săvârșirea faptelor, rezultă în mod cert că nu sunt indicii de săvârșire a vreuneia dintre infracțiunile sesizate în plângerea penală. Au fost audiați numiții R și care confirmă situația de fapt ce rezultă din înscrisurile administrate în cauză, confirmă înțelegerea dintre părți, situația născută după momentul în care ambele părți nu și-au executat clauzele contractuale, faptul că inițial intimații au avut intenția și au procedat la executarea contractului cu bună credință, prin plata unei sume în avans înainte de a li se remite o parte din bunul ce forma obiectul contractului, iar situația de fapt sesizată de partea vătămată în plângerea penală este aceeași cu cea reținută în hotărârea de arbitraj, prin care s-a stabilit responsabilitatea contractuală în cazul ambelor părți, care au fost obligate la daune ce au fost compensate.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față.
Prin sentința penală nr.120 din 20.10.2009, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Teleormana admis plângerea formulată de SRL împotriva rezoluțiilor nr.284/P/2008 din 3.06.2009 și nr.347/II-2/2009 din 7.07.2009, date de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, pe care le-a desființat și a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.215 alin.2, 3 și 5, art.289, art.290 și art.291 Cod penal, față de făptuitorii și.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că organele de urmărire penală instrumentând plângerea formulată de SRL a nesocotit dispozițiile art.62, 63 și 69 Cod procedură penală în sensul că nu a depus toate diligențele elucidării tuturor aspectelor cauzei, prin faptul neaudierii "învinuiților" și a omisiunii verificării autenticității semnăturilor depuse de martorul R pe documente depuse la FOSFA.
Concluzionând, instanța apreciază că soluționarea plângerii petentei impune audierea "învinuiților", reaudierea martorului R și confruntarea acestuia cu intimatul.
Împotriva a cestei sentințe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman și intimații și.
În recursul procurorului, critica poartă asupra temeinicie soluției instanței de fond.
În acest sens, în esență, recurentul susține că dispoziția de neurmărire penală adoptată prin rezoluția nr.284/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman este temeinică și legală, în concordanță cu probatoriul administrat.
Deasemenea se susține că în cauză s-a efectuat o cercetare penală completă, nefiind utilă și lămuritoare producerea probelor dispuse de instanța de fond.
Aceleași aspecte cu aceeași argumentare este invocată și de recurenții și.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman și recursurile declarate de intimații și sunt întemeiate și reține în acest sens următoarele:
Prin rezoluția nr.284/P/2008 din 3.06.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, confirmată prin rezoluția nr.347/II/2/2009 din 7.07.2009 a primului procuror a aceluiași unitate de procuratură, s-a confirmat propunerea organelor de poliție de a nu se începe urmărirea penală față de și sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art.215 alin.2, 3 și 5, art.289, art.290 și art. 291 Cod penal, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni.
În sensul acestei soluții procurorul de caz a apreciat că neexecutarea contractuală reclamată de petenta SRL nu vădește intenția de a înșela din partea părții cocontractante reprezentată de intimată și nici nu a produs vreun prejudiciu, litigiul comercial fiind soluționat de Curtea de Arbitraj Fosfa Internațional.
Cu privire la infracțiunea prev.de art.289 Cod penal s-a concluzionat că sub aspectul laturii subiective lipsește, deasemenea, intenția frauduloasă "întrucât la momentul întocmirii avizului de față, datele cuprinse în acesta erau conforme cu realitatea, modificarea ulterioară fiind din culpa vânzătorilor".
Aceeași deficiență în ceea ce privește conținutul subiectiv a fost reținută și cu privire la infracțiunile prev.de art.290 și 291 Cod penal.
Împotriva rezoluției procurorului, petenta SRL a făcut plângere la 15.07.2009 critica purtând asupra temeiniciei soluției adoptate de organele de urmărire penală.
În motivare petenta a arătat că procurorul de caz nu s-a preocupat de stabilirea situației de fapt și aflarea adevărului, deoarece nu a procedat la audierea intimaților și nu a făcut confruntări și nu a adiat martorii propuși, respectiv R și și nici nu a valorificat corespunzător raportul de constatare tehnico-științifică grafică nr.21328/2009.
În raport cu probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că soluția adoptată prin rezoluția nr.284/P/2008 din 3.06.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman este temeinică și legală.
În acest sens, Curtea notează în primul rând că acest act al procurorului încheie conclusiv faza cercetării premergătoare, în care nu există obligativitatea audierii presupușilor făptuitori în situația în care nu sunt date de natură a impune trecerea la etapa următoare, marcată de începerea urmăririi penale cu obligația audierii persoanelor care au dobândit astfel calitatea de învinuiți.
Or, distinct de confuzia instanței de fond asupra calității avute de recurenții intimați în cursul cercetării premergătoare și de obligațiile procurorului de caz în această fază, se constată că aceștia și-au expus punctul de vedere prin declarațiile olografe de la filele 14-47, 188,
De asemenea, în cursul cercetării premergătoare au fost audiați reprezentanții SRL (filele 9-12 ) și martorii R, și (filele 57, 48, 49, 203-205 ), s-a depus documentația referitoare la soluționarea litigiului comercial dintre petentă și și s-a efectuat o constatare tehnică criminalistică grafoscopică.
Prin urmare, din punct de vedere formal, în cursul cercetării premergătoare au fost verificate toate aspectele invocate de petentă și decurgând din activitatea infracțională presupus a fi comisă de făptuitori.
Cum probele se administrează în funcție de utilitatea și concludența pe care ar putea s-o aibă în aflarea adevărului, în contextul cauzei, reaudierea presupușilor făptuitori și confruntarea lor cu martorul R (persoane care au reprezentat aceeași parte contractantă, în litigiu cu petenta) ar constitui demersuri inutile, fără perspectiva de a aduce lămuriri suplimentare, cu totul formale.
În altă ordine de idei, pe fondul cauzei, referitor la infracțiunile de înșelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, presupus a fi comise de făptuitorii și, Curtea constată că lămuritoare și probată este situația de fapt reținută de Curtea de Arbitraj FOSFA Internațional în Hotărârea nr.3940 din 25.01.2006, confirmată și prin sentința pronunțată de Înalta Curte de Justiție din Marea Britanie la 22.06.2006 și recunoscută de Tribunalul Teleorman prin sentința civilă nr.421/2.04.2007, care a încuviințat și executarea acestora în România (filele 102-116 ).
Cu privire la soluționarea litigiului comercial este de observat în primul rând că acesta a fost declanșat de (reprezentat de recurenții intimați) și adus în fața Curții de Arbitraj FOSFA în momentul intervenirii neînțelegerii cu SRL conform clauzelor contractului cadru dintre părți și nu pentru "a-și acoperi juridic urmele infracțiunii" (fila 221 ).
În al doilea rând la soluționarea litigiului SRL a fost reprezentată de firma de avocatură din, astfel încât susținerea că "nu a cunoscut inițial documentele de care s-a folosit ", nu corespunde adevărului (fila 221 ).
De altfel, în cursul soluționării litigiului s-a recunoscut singură în default pentru nelivrarea celor 3800 tone metrice de semințe de soarelui, argumentând că faptul s-a datorat "recoltei întârziate la culturile acestei plante, sens în care a prezentat o copie a Buletinului Internațional privind Uleiul din 17.09.2004".
Deasemenea, tot din hotărârea instanței de arbitraj rezultă că litigiul nu a purtat asupra sumei datorate de, sumă ce a fost recunoscută de cumpărători.
În acest context faptic rezultă fără echivoc că SRL nu a fost indusă în eroare la momentul încheierii contractului și nici ulterior în cursul executării acestuia, neplata sumei datorate pentru 1200 tone de soarelui, datorându-se nelivrării restului de produs, deci culpei contractuale a petentei SRL.
Cu privire la celelalte infracțiuni, de fals și uz de fals, deasemenea, este evident că nu sunt întrunite elementele constitutive.
În raport cu poziția procesuală adoptată de SRL, în fața instanței de arbitraj, declarația martorului R semnată de recurentul intimat nu putea influența hotărâtor hotărârea și de altfel înscrisul respectiv nu conținea informații neadevărate despre întâlnirea dintre părți la data de 25.09.2006.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, Curtea constată că soluția adoptată prin rezoluția din 3.06.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman este temeinică și legală, motiv pentru care o va menține, casând sentința penală nr.120 din 20.10.2009 a Tribunalului Teleorman, în temeiul art.2781alin.8 Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art.192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman și intimații și împotriva sentinței penale nr. 120 din 20.10.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția penală.
Casează sentința penală atacată și rejudecând în fond:
În baza art.2781alin.8 lit.a Cod procedură penală respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta SRL împotriva rezoluțiilor nr.284/P/2008 din 3.06.2009 și nr.347/II-2/2009 din 07.07.2009 date de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman.
Menține rezoluțiile atacate.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă petenta la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate în fond.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./10.03.2010
OPINIE SEPARATĂ
Apreciez, în acord cu judecătorul fondului, că procurorul trebuia să verifice susținerile și scriptele părților depuse la dosar, pentru a elucida fără dubiu, dacă actul defăimat a fi fost semnat în fals de numitul a produs efecte juridice și care sunt consecințele lui.
de aici necesitatea completării actelor specifice de urmărire penală, drept pentru care recursurile de față se privesc nefondate și vor fi respinse cu această mențiune.
JUDECĂTOR,
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Anca Alexandrescu, Elena Ursulescu
